Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga
Recunoscut ca fiind povestitorul nostru national, Ion Creanga da viata in anul
1877, unui valoros basm cult, intitulat Povestea lui Harap-Alb. Pornind de la
modelul celui folcloric, specific ancestral si caracterizat de stereotipie,
scriitorul construieste o sintez de motive epice, un text narativ de mare
complexitate ce se descopera sub forma unei oglinzi a vietii rurale ce reflecta
binele si raul din societatea timpului sau.
Titlul neobisnuit
al
basmului
evidentiaza
dubla
personalitate
a
protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala (Alb= tanar si inocent
print) si una aparenta (Harap= sluga a Spanului). Totodata, acesta reflecta,
prin contrastul cromatic negru-alb, armonizarea defectelor si a calitatilor
umane, sugerand tema basmului: maturizarea mezinului craiului prin
trecerea obstacolelor la care este supus de catre fortele raului.
Intmplrile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care
intervine adesea prin comentarii sau reflecii caracterizate prin umor sau
oralitate. Naraiunea la persoana a III-a alterneaz cu dialogul, povestitorul
apropiindu-se, astfel, de cititor. Actiunea se desfasoara prin inlantuirea
secventelor narative, respecta modelul structurat si implic prezena
fabulosului (elemente supranaturale). Conflictul dintre bine si rau se incheie
prin victoria forelor binelui triumfator, el fiind amplificat prin procedeu;
compoziional al triplicrii in cazul probelor pe care erouI le are de trecut si
prin prezenta cifrelor i obiectelor magice.
Limbajul naratorului si al personajelor se remarca prin utilizarea procedeelor
artistice, prin oralitatea ce confera autenticitate discursului narativ, prin
eruditia paremiologica (capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla) si prin
umorul ca o categorie estetica in care atitudinea naratorului este
condescendenta (diminutive cu valoare augmentativ buzisoare,
buturica, caracterizri pitoresti portretul lui Geril, al lui Ochil etc.).
Totodata, frecvena proverbelor, a zicatorilor intruduse in text prin expresia:
Vorba ceea: Frica pzete bostnria" si a versurilor populare ce fac
dovada originii moldovenesti evidentiaza utilizarea registrelor stilistice
popular, oral i regional.
Din punct de vedere tipologic, cele doua personaje intruchipeaza binele
(Harap Alb) si raul (Spanul). Caracteristica basmului cult este insa
ambiguizarea personajelor si impingerea lor spre o realitate palpabila. Astfel,
protagonistul nu este o intruchipare absoluta a binelui, avand slabiciuni si

defecte specific umane. De asemenea, nici Spanul nu este intruchiparea

raului absolut, el este un rau necesar.
In acest sens, Harap-Alb se prezinta ca protagonist al basmului, intruchipare
a binelui: un erou atipic prin lipsa nsuirilor supranaturale, construit realist,
ca o fiin complex, care inva din greeli i progreseaz. De aceea este un
personaj rotund" (E.M. Forster), ieind din stereotipia superiorittii
mezinului, un personaj tridimensional" (W.C. Booth) care jese din tipar.
Statutul din incipit al eroului este cel de neiniiat, mezinul craiului fiind naiv,
nestiind s disting adevarul de minciun, s vad caracterul unui om
dincolo de aparene. El are nevoie de experiena vieii spre a dobndi
inelepciune. Se deosebete de fraii si, nc de la nceput, prin buntate,
calitate rspltita de sfaturile Sfintei Duminici, dup ce o miluiete cu un
ban. Dei are calitaile necesare unui viitor "imprat, n viziunea autorului
fiind cel mai vrednic dintre nepoi", cum spune Impratul Verde, acestea nu
sunt individualizate, de la inceput, ci unt descoperite prin intermediul
probelor la care este supus, prin dovedirea generozitatii, prieteniei,
respectarii jurmntului, curajului si responsabilitatii.
Spanul, in schimb, este personajul secundar, reprezentant al fortelor raului.
El poate intruchipa un real ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare,
dovada fiind comportamentul sau ilogic si juramantul depus de Harap-Alb
n fntn pana vei muri si iar vei invia; poate fi intruchiparea puterii
Diavolului sau poate fi elementul necesar dezvoltarii mezinului. Statutul sau
social initial, este cel de sluga, acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea
labirint unde ii cere sa-l ia ca ajutor. Portretul sau moral iese la iveala in
momentul in care i se infatiseaza de trei ori sub aspect diferit fiului de crai,
determinandu-l sa-l accepte ca insotitor. Rautatea Spanului il va pune in
situatii dificile pe Harap-Alb, supunandu-l la o serie de probe precum cea a
aducerii salatilor din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului btuta cu pietre
pretioase sau aducerea fetei Imparatului Ros. Prin urmare, Spanul este
intruchiparea raului, avand si rolul initiatorului, cum afirma si calul
nazdravan: rau necesar: si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume
cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte, i spune acesta lui
Harap Alb, naintea trecerii probelor.
O prima secventa narativa, semnificativa pentru ilustrarea relatiei dintre cele
doua personaje si pentru dovedirea istetimii si vicleniei Spanului, dar si a
naivitatii debordante a mezinului este considerata cea a fantanii. Incalcand
sfatul parintesc, craisorul pentru a iesi viu din padure, accepta tovarasia
Spanului. Coborarea in fantana aminteste, in plan simbolic, de taina
botezului. Fiul cel mic al Craiului moare in raport cu vechea identitate, cea
profana, inscriindu-se de acum, pe o alta treapta a existentei sale, cea a
maturizarii. Spanul este cel care ii confera numele de initiat: Harap Alb, ba

mai mult il deposedeaza si de arme, pentru ca nu de acestea are nevoie

craisorul, ci sa prinda la minte.
Finalul basmului se constitue intr-o alta secventa narativa, semnificativa
pentru relatia dintre cele doua personaje, pentru ilustrarea rolului
indispensabil a fortelor raului capabile sa modeleze carcaterul viitorului
imparat. Spanul il acuza pe Harap Alb ca a divulgat secretul si ii reteaza
capul. Cu alte cuvinte, ii produce o a doua moarte simbolica, de data aceasta
definitiva. Harap Alb moare fata de lumea materiala si renaste in raport cu
lumea spirituala. La randul sau, Spanul este ucis de tovarasul de drum a lui
Harap Alb, calul, semn ca initierea a luat sfarsit. Eroul reinvie insa, datorita
ajutorului primit de la prietenii sai, semn ca a stiut sa fie un bun prieten, si
primeste imparatia si pe fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care
Spanul contribuie in mod decisiv, este confirmata de nunta si de schimbarea
statului social.
In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la rezolvarea conflictului
dintre cele doua personaje antitetice: Spanul si Harap Alb, demonstrand
astfel rolul fiecaruia in ansamblul basmului. Valoarea intrinseca a operei culte
,,Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reia modelul basmului popular
pe care Creanga il re-creeaza intr-o forma originala, trasmitand ideea ca
omul este supus unui destin prestabilit, avnd o misiune bine determinat n
viat.
In concluzie caracterul de basm cult al Povestii lui Harap Alb de Ion
Creanga este vizibil si la nivelul constructiei celor doua personaje prin
ambiguizarea trasaturilor definitorii.