Particularitățile de construcție a unui personaj din comedia

„O scrisoare pierdută”
~ Zoe Trahanache ~

I.L. Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, fiind
cunoscut drept cel mai însemnat dramaturg român, autor al comediilor „O scrisoare
pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „D-ale carnavalului” și al dramei „Năpasta”.

Opera literară „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale se încadrează în categoria

comediilor de moravuri, fiind reprezentată pe scenă în 1884. Este un text reprezentativ
pentru realismul și clasicismul autorului, fiind o comedie inspirată din lupta electorală din
anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane.

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă

fiind lista cu personajele de la începutul piesei și didascaliile, care au o funcție dublă: pe
de o parte, conturează atmosfera, oferă detalii despre personaje și ajută la caracterizarea
acestora; pe de alta parte, oferă informații despre scenografie și regie.

Comedia „O scrisoare pierdută” aparține realismului clasic prin: satirizarea unor

aspecte sociale, spiritul de observație acut, veridicitatea obținută prin tehnica detaliului,
individualizarea „caracterelor” prin limbaj. De asemenea, echilibrul compozițional,
sursele comicului și generalitatea situațiilor și a caracterelor sunt specifice clasicismului.

I.L. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română.
Personajele reprezintă tipuri umane construite liniar, având o dominantă de caracter și un
repertoriu fix de trăsături și se încadrează în diferite tipologii comice: demagogul,
ipocritul, parvenitul, amorezul, încornoratul, adulterina.

Zoe Trahanache, cea mai distinsă dintre personajele feminine din comediile lui
Caragiale, întruchipează tipul cochetei și al femeii voluntare, este inteligentă, autoritară,
ambițioasă și își impune voința în fața oricui. Statutul social al personajului este
evidențiat de autor în lista cu personaje de la începutul piesei prin raportare la soțul ei,
Zaharia Trahanache, cel mai important om politic al județului: „soția celui de sus”.
Plasarea numelui ei la finalul listei nu sugerează lipsa puterii într-o lume a bărbaților, ci
capacitatea ei de a-i manipula pe aceștia.

Din punct de vedere psihologic, Zoe este o femeie cu o personalitate puternică,

care-i domină pe cei din jur. Din cauza pierderii scrisorii, ea devine o fire agitată și
nestăpânită care trece ușor de la o stare la alta.

Sub aspect moral, Zoe Trahanache reprezintă tipul adulterinei, deoarece are o
relație extraconjugală cu Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Firea ei teatrală, prefăcută,
se remarcă în relația cu cei doi bărbați din viața sa, singura ei preocupare fiind să salveze
aparențele și să-și păstreze imaginea de femeie onorabilă.

O trăsătură dominantă a personajului Zoe Trahanache este puterea de

manipulare, întrucât conduce din umbră manevrele politicii, toți fiind conștineți de
puterea, abilitatea și influența ei.

În actul al II-lea, scena VI, după ce Nae Cațavencu este arestat la ordinul dat de
Ștefan Tipătescu, Zoe hotărăște să-i susțină candidatura pentru a împiedica publicarea
scrisorii compromițătoare. Ea apelează, uzând de abilitate și putere de manipulare, la
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să-l susțină pe
Cațavencu. În ciuda lamentărilor, a leșinurilor, dar și a faptului că este considerată o
„damă de mare influență”, Zoe este stăpână pe sine, știe foarte bine ce vrea și îi
manipulează pe toți după propriile dorințe („Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care
am jertfit tot pentru tine...”). Secvența este reprezentativă atât pentru tematica operei
dramatice, deoarece este surprinsă aici evoluția luptei politice, cât și pentru conturarea
profilului personajului feminin.

Dincolo de aparențe, în cuplul pe care Zoe îl formează cu Ștefan Tipătescu, femeia

este polul rațional, puternic și care deține controlul asupra relației. Când prefectul
județului refuză compromisul politic și îi propune Zoei o soluție romantică, ea intervine
energic și refuză „nebunia”, deoarece nu-și dorește să renunțe cu niciun preț la poziția ei
de primă doamnă a orașului de provincie. Replica ei la întrebarea amorezului Tipătescu
„Zoe! Zoe! mă iubești...” evidențiază ipocrizia relației condiționate „Te iubesc, dar scapă-
mă”.

În ceea ce privește modalitățile de caracterizare, portretul Zoei se conturează atât

prin mijloace de caracterizare directă, cât și prin modalități de caracterizare indirectă. În
mod direct, o parte din trăsăturile ei se desprind din cuvintele altor personaje: „Madam
Trahanache, ești un înger!” (Nae Cațavencu), „damă bună” (Cetățeanul turmentat),
Tipătescu o consideră o fire „glumeață”, iar după ce pierde scrisoarea o percepe ca fiind
neglijentă și necugetată. Totodată, Zoe se autocaracterizează în schimbul de replici cu
Nae Cațavencu: „Eu sunt o femeie bună...am să ți-o dovedesc”.

Zoe Trahanache este caracterizată în mod indirect prin fapte, comportament,

limbaj. Prima doamnă a județului, Zoe nu face greșeli de limbaj, spre deosebire de
celelalte personaje care se caracterizează prin lipsa de cultură (cu excepția lui Tipătescu).
Notațiile autorului servesc, de asemenea, la caracterizarea indirectă a personajului.
Acestea însoțesc cele mai multe replici din scena în care Zoe apelează la mijloace
feminine pentru convingerea lui Tipătescu. Pentru a-l îndupleca pe prefect, ea „plânge”,
se simte „zdrobită”, „înecată”, „foarte agitată”.
 Un alt mijloc de caracterizare indirectă este onomastica. Există o discrepanță
comică între prenumele Zoe (care indică ceea ce pretinde a fi, o doamnă distinsă) și
diminutivul familiar pronunțat greșit de soțul ei, Joițica.

Prin urmare, Zoe Trahanache întruchipează tipul cochetei, dar și al adulterinei,

fiind o femeie abilă, inteligentă, ambițioasă, care știe exact ceea ce-și dorește și se
impune în fața tuturor cu autoritate. Personaj cu o fire teatrală, prefăcută, Zoe trăiește fără
mustrări de conștiință, iar preocuparea ei principală este de a salva aparențele și de a
păstra imaginea ei publică de doamnă onorabilă.