Material oferit de @iabacul

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Eseu

Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplina
manifestare, este “o scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea
satirizeaza aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta,
efectul comediei fiind rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se solutioneaza, insa, in mod fericit.Este o comedie inspirată din lupta electorală
din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.

 Incadrarea în specia literară

Comedia apartine realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compozitional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)

Una dintre particularitățile realismului regăsite în opera dramatică “O scrisoare

pierdută” este individualizarea personajelor prin limbaj, specifică textelor comice.
Formele greșite ale cuvintelor („soțietate”, „docoment”, „endependant”), erorile de
exprimare (cacofonia „va să zică că nu le are” și tautologia „enteresul și iar enteresul”)
și ticurile verbale denotă incultura sau trăsături psihologice ale personajelor comice.
Personajele rămân vii în conștiința lectorului prin replici memorabile: „Curat murdar”
(Pristanda), „Zoe, fii bărbată!” (Tipătescu), „Eu cu cine votez?” (cetățeanul
turmentat). Vorbirea constituie criteriul după care sunt concretizate două categorii de
personaje: cei parveniți, fără cunoștințe culturale și cei cu carte: Tipătescu și Zoe.

O alta particularitate a realismului regăsita în opera dramatică “O scrisoare

pierdută” este susținută de personajele reprezentative pentru anumite tipologii umane.
Ele acționează stereotip, simplist, ca niște marionete, fără a evolua pe parcursul
acțiunii. În cadrul operei literare, este evidențiată individualizarea personajelor prin
limbaj și prin elemente de statut social și psihologic, care diversifică arhetipurile și
caracterele. În acest sens, Trahanache este „încornoratul” simpatic și politicianul abil,
Tipătescu este amorezul și orgoliosul, Zoe - cocheta adulterină, iar Tipătescu,
Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu și Dandanache înfățișează tipul politicianului
demagog.
Material oferit de @iabacul

Caracterul clasic al textului se concentrează în jurul varietății surselor de comic.

Comicul de moravuri vizează viața de familie (imoralitatea triunghiului conjugal) și
viața politică (frauda electorală, șantajul și corupția). Comicul de situație susține
tensiunea dramatică prin întâmplări neprevăzute, construite după scheme comice
clasice: pierderea și găsirea scrisorii, quiproquo-ul (confuzia), evoluția inversă a lui
Cațavencu, perechea Frafuridi-Brânzovenescu, etc. Un alt tip de comic este susținut de
onomastica personajelor. Numele fiecărei „persoane” sugerează trăsătura lor
dominantă. Astfel, numele „Frafuridi”, cu rezonanță grecească, denotă politicianismul
liberal, iar institutorii Ionescu și Popescu reprezintă „poporul de jos” prin sufixul
comun „-escu”.

 Enunțarea temei + 2 secvențe explicative

Tema operei o constituie satirizarea aspectelor societății contemporane autorului prin

ilustrarea ironică și comică a unor situații ce caracterizează un univers supus
intereselor, dornic de mărire și ahtiat după ranguri politice. Întreaga acțiune va gravita
în jurul unui element banal, dar cu o forță extraordinară în planul evenimentelor,
anume scrisoarea de amor trimisă de Ștefan Tipătescu lui Zoe Trahanache, cea care o
pierde și astfel declanșează o tulburare generală în grupul oamenilor politici aflați la
putere, spre încântarea și autoiluzionarea opoziției reprezentate de Nae Cațavencu.

Un prim episod sugestiv pentru temă este ilustrat chiar în actul I al operei când
Ștefan Tipătescu și Ghită Pristanda dialoghează pe marginea calomniilor aduse de
Cațavancu prefectului, apoi discuția este transferată la sarcina polițaiului de a așeza
cele patruzeci și patru de steaguri la marile instituții ale localității. Acest context va
scoate în evidență faptul că oamenii politici sunt corupți și acoperă cu bună știință
faptele ilegale la care se dedă înșuși omul legii. Ironia lui Tipătescu întâlnește
minciuna și lingușirea angajatului servil care știe cum ”să tragă condeiul” pentru a
avea grijă de ”famelia mare” în condițiile ”renumerației mici, după buget”. Critica
autorului se îndreaptă atât asupra acestor personaje cât și a altora, cum este
Trahanache, ”prezidentul de comitete și comiții”, care vine de la Cațavencu unde află
de scrisoare amoroasă adresată soției sale de prefect, însă o consideră plastografie, el
fiind cel care încearcă să îl liniștească pe Tipătesscu, pe care vestea îl înfuriase teribil.

Un alt episod sugestiv este finalul operei care va demasca multe caractere,
caracteristice societății pe care o construiește acțiunea. Astfel, festivitatea organizată
cu ocazia numirii lui Agamemnon Dandanache în funcția din Camera deputaților, va
reuni toată comunitatea pestriță a tipologiilor umane care nu mai luptă, ci se
resemnează în fața unei hotărâri venite de la București. Opoziția nu mai are obiectul
șantajului, scrisoarea compromițătoare, așa că renunța la amenințări și acceptă
conducerea oficialităților serbării, umil și resemnat. Partidul aflat la putere respiră
ușurat că marele secret nu a fost dezvăluit și astfel imaginea acestora nu a avut de
suferit, iar Zoe și Tipătescu își pot continua liniștiți amantlâcul. Demagogia, pretinsa
erudiție și incultura evidente la cei doi contracandidați – Cațavencu și Farfuridi – vor
Material oferit de @iabacul

fi mult depășite de Agamiță Dandanache, ”mai prost ca Farfuridi și mai canalie decât
Cațavencu”.

 Elemente de structură și compoziție ale operei

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfasoara intr-un ritm alert si cuprinde o serie de intamplari legatede

farsa electorala. La inceputul actului I, Pristanda, ii relateaza lui Tipatescu discutia
auzita in casa adversarului politic Nae Catavecncu. Pristanda afla ca acesta este in
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului. Intriga se consuma asadar
inaintea inceperii actiunii si consta in pierderea unei scrisori deamor pe care Stefan
Tipatescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Catavencu ameninta ca va publica
scrisoarea in ziarul sau, dar promite sa o inapoieze in cazul in care va obtine postul de
deputat. Dupa ce ordona perchezitionarea si arestarea lui Catavencu, Tipatescu
incearca sa-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcii, dar acesta le refuza. In
cele din urma, avocatul reuseste sa obtina promisiunea Zoei ca va fi sustinut in alegeri.
Momentul de maxima intensitate il reprezinta anuntarea de catre Trahanache a
candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunt urmat de o incaierare generala in care
Catavencu isi pierde palaria si odata cu aceasta scrisoarea, ascunsa in captuseala ei.
Finalul este fericit, Cetateanul turmenta tgaseste scrisoarea si i-o returneaza Zoei, iar
Catavencu accepta sa conduca serbarea in cinstea noului ales, Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, într-un interval de trei zile.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.
Material oferit de @iabacul

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin
introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

Comicul de nume, Zaharia Trahanache arată zahariseală, amânare, dar şi modelare

uşoară de superiori şi de Zoe, “trahanaua” fiind o coca moale. Pristanda e umil, fără
personalitate, joacă aşa cum I se cantă, numele venind de la un joc popular. Nae
Caţavencu e ipocrit, numele derivând de la “caţaveică”. Agamemnon Dandanache
poartă numele vestitului rege de la Troia. Numele acestuia e diminutivat “Agamiţă” şi
face numai dandanale.

In concluzie „O scrisoare pierdută” este, ȋn concluzie, o capodoperă a nemuritorului

Caragiale, un pilon de rezistenţă ȋn comedia românească şi, nu ȋn ultimul rând,
supunându-se machiavelismul, un mecanism de facilă critică a falselor valori şi a
inculturii.

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Caracterizare
Material oferit de @iabacul

Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplina
manifestare, este “o scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea
satirizeaza aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta,
efectul comediei fiind rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se solutioneaza, insa, in mod fericit.Este o comedie inspirată din lupta electorală
din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.

 Incadrarea în specia literară

Comedia apartine realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compozitional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)Zaharia Trahanache
este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelalte personaje, dar si in
mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.

 Prezentarea statuturilor personajului

Social, Zaharia Trahanache are un statut privilegiat, fiind un reprezentat important al
puterii locale, președinte a numeroase “comitete și comițîi”. De aceea, pe plan local, el
se bucură de respect și autoritate, recunoscute chiar și de opoziție, așa cum reiese din
afirmația lui Cățavencu: “am ținut la dumneata că la capul județului nostru”.
Trahanache este căsătorit cu Zoe și are dintr-o căsătorie anterioară un fiu, care este
student. Este bun prieten cu Ștefan Tipătescu, amantul Zoei, formând toți trei
triunghiul conjugal, un mijloc de comic din piesă.

Moral, Zaharia este individualizat prin comicul onomastic, care îi sugerează

trăsăturile dominante de caracter. Astfel, prenumele derivă de la zahăr, evidențiind
ramolismentul personajului, iar numele derivă de la trahana - coca moale, relevând
maleabilitatea, faptul că este ușor de influențat de șefii de la centru, de propriul
interes, dar mai ales de Zoe.

Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit din exterior, prin observarea
comportamentului. Astfel, se evidențiază contrastul dintre aparență și esență, întrucât
Material oferit de @iabacul

Trahanache pare senil, naiv, dar devine puternic, agresiv, atunci când este acuzat de
trădare.

Pe plan familial, Trahanache este incornorat, dar pare că îi convine triunghiul

conjugal, care îi asigura o viață liniștită de familie. De aceea, el păstrează falsă
prietenie cu Tipătescu, despre care spune că i-a făcut și îi face servicii și cu care
trăiește “de opt ani […] că frațîi”. O scenă semnificativă în acest sens este cea de la
începutul piesei, în care Trahanache îi relatează lui Tipătescu modul în care a fost
șantajat de Cățavencu. Deși refuză să considere scrisoarea altceva decât o
“plastografie”, Trahanache o reproduce din memorie, observând atent reacțiile lui
Tipătescu. Îl consolează chiar pe amantul soției, spunându-i să nu-și mai facă sânge
rău, însă adaugă: “Să vezi imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a ta.”.

Ca politician, este diplomat și doar aparent naiv, fiind singurul care nu cedează
șantajului. Pregătește contrasantajul și găsește o polița falsificată de Nae Cățavencu,
prin care își insusea 5000 lei de la societatea pe care o conducea. Maleabil,
Trahanache se supune șefilor de la “centru” și susține candidatul pe care aceștia îl
propun, conștient că funcția să depinde de ei.

Comicul de limbaj evidențiază prin caracterizare indirectă incultură, întrucât

Trahanache repetă mecanic truisme și cacofonii, pe care le citează din scrisorile fiului
sau: “O sotietate fără printipuri…va să zică nu le are”. Ticul sau verbal, “Ai puțintică
răbdare!”, sugerează, pe de o parte, lentoara, vocabularul limitat, dar pe de altă parte,
poate fi și o abilă armă politică de care el se folosește pentru a câștigă timp de gândire.

 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfasoara intr-un ritm alert si cuprinde o serie de intamplari legatede

farsa electorala. La inceputul actului I, Pristanda, ii relateaza lui Tipatescu discutia
Material oferit de @iabacul

auzita in casa adversarului politic Nae Catavecncu. Pristanda afla ca acesta este in
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului. Intriga se consuma asadar
inaintea inceperii actiunii si consta in pierderea unei scrisori deamor pe care Stefan
Tipatescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Catavencu ameninta ca va publica
scrisoarea in ziarul sau, dar promite sa o inapoieze in cazul in care va obtine postul de
deputat. Dupa ce ordona perchezitionarea si arestarea lui Catavencu, Tipatescu
incearca sa-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcii, dar acesta le refuza. In
cele din urma, avocatul reuseste sa obtina promisiunea Zoei ca va fi sustinut in alegeri.
Momentul de maxima intensitate il reprezinta anuntarea de catre Trahanache a
candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunt urmat de o incaierare generala in care
Catavencu isi pierde palaria si odata cu aceasta scrisoarea, ascunsa in captuseala ei.
Finalul este fericit, Cetateanul turmenta tgaseste scrisoarea si i-o returneaza Zoei, iar
Catavencu accepta sa conduca serbarea in cinstea noului ales, Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, într-un interval de trei zile.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin
introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

În concluzie, Zaharia Trahanache rămâne unul dintre cele mai importante personaje
ale operei, prin ambiguitatea să, întrucât cititorul nu poate fi sigur până la final dacă
Material oferit de @iabacul

personajul este fie foarte naiv, astfel încât să nu înțeleagă adulterul soției, fie știe totul
și acceptă situația din dorința de a-și păstra situația conjugală și cea socială.

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Relația

Intre marii clasici ai literaturii române, Caragiale este privit ca geniul incontestabil şi
maestrul suprem alcomediei şi prozei de scurte dimensiuni. Înzestrat cu un spirit de
observaţie şi cu o luciditate extrema , Caragiale panoramează în maniera realismului
critic realităţile unei societăţi care, dincolo de momentul istoric concret,sintetizează o
anume tendinţă dominantă a spiritualităţii româneşti citadine.

Cea mai importantă piesă a lui Caragiale, în care geniul său cunoaşte deplina
manifestare, este “o scrisoare pierdută”, uucată în premieră in anul 1884.

Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea
satirizeaza aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta,
efectul comediei fiind rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice
care se solutioneaza, insa, in mod fericit.Este o comedie inspirată din lupta electorală
din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.

 Incadrarea în specia literară

Comedia apartine realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica detaliului, individualizarea
carcaterelor prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compozitional, sursele comicului
si generalitatea situatiilor, a caracterelor (prostul fudul, cocheta..)Zaharia Trahanache
este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelalte personaje, dar si in
mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.

 Prezentarea statuturilor personajului

Cele două personaje, Zaharia Trahanache și Ștefan Tipătescu, sunt individualizate
prin caracterizarea directă făcută de autor în didascalii și de celelalte personaje,
precum și prin caracterizare indirectă ce reiese din comportament, vorbe, fapte, relația
cu celelalte personaje.

Zaharia Trahanache și Ștefan Tipătescu sunt reprezentanți importanți ai Puterii

locale, având un statut social privilegiat. Trahanache este președinte a numeroase
“comitete și comiții”, iar Tipătescu este prefectul județului. Trahanache este căsătorit
cu Zoe și are dintr-o căsătorie anterioară un fiu student. Este bun prieten cu Tipătescu,
Material oferit de @iabacul

amantul Zoei. Toți trei formează triunghiul conjugal, un mijloc esențial de comic din
piesă.

Din punct de vedere moral, Zaharia Trahanache reprezintă tipul incornoratului

simpatic, iar Ștefan Tipătescu este tipul amorezului. Trăsăturile morale esențiale sunt
evidențiate în mod indirect, prin comicul onomastic. Prenumele lui Zaharia
Trahanache derivă de la zahăr și sugerează dulcegăria, ramolismentul personajului, iar
numele provine de la trahana-coca moale, relevând maleabilitatea, posibilitatea de a fi
influențat. Prenumele lui Ștefan Tipătescu are o rezonanță istorică, dar este ridiculizat
prin diminutivarea “Fănică”, iar numele derivă de la tip, sugerând un bărbat cuceritor.

Psihologic, ambele personaje sunt sumar conturate, fiind privite din exterior, prin
observarea comportamentului, a reacțiilor. Se dovedește astfel că au firi total diferite.
Trahanache este un politician diplomat, abil, care știe să disimuleze. Comportamentul
lui evidențiază contrastul dintre aparență și esență deoarece pare naiv, dar se
dovedește puternic atunci când trebuie să-și apere interesul. Pe de altă parte, Tipătescu
este impulsiv, nu se poate stăpâni și reacționează chiar agresiv atunci când se simte
amenințat.

 Evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe

comentate

Un prim episod relevant pentru relaţia între cei doi este cel din actul II, când Zoe,
speriată de şantajul lui Caţavencu, încearcă să-l convingă pe Tipătescu sa accepte
condiţiile acestuia. Zoe trece de la lacrimi şi invocarea vulnerabilităţii poziţiei sale de
femeie expusă blamării la energice ameninţări, jucând cu abilitate cartea şantajului
sentimental. Tipătescu este dominat psihologic de la început până la sfârşit. Soluţiile
sale- fuga în lume, ameninţările adresate lui Caţavencusunt lipsite de consistenţa
realismului şi ignorate de Zoe. Cu o mai lucidă viziune asupra “blestematei de
politică”, ea ajunge uşor la concluzia- “Ei!ş-apoi!mai la urmă, Caţavencu poate fi tot
aşa de bun deputat ca oricare altul!…”. Uzând de sentimentele cele mai sensibile ale
prefectului, dar fără a-şi clinti hotărârea, Zoe îi învinge orgoliul şi îl determină să
accepte compromisul:” Poţi fi tu duşmanul liniştii mele? Fănică…”

Un alt episod ce surprinde dinamica acestui cuplu este cea din actul IV, în care
Tipătescu şi Zoe întâmpină pe Agamiţă Dandanache, sosit pentru a-şi vizita colegiul.
Cu orgoliul încă alterat de încercarea de a se fi supus lui Caţavencu, Tipătescu apără
pe Dandanache, care se dovedeşte decrepit, în faţa Zoei: “E simplu, dar e onest”.
Femeia nu l-a iertat pentru îndărătnicia lui, şi îl face să se simtă vinovat, simţind încă
ameninţarea scrisorii. Când Dandanache mărturiseşte fără reţineri periplul propriei
scrisori de amor devenită armă de şantaj, cei doi sunt bulversaţi. Dandanache e, în
limitarea lui, mai canalie decât Caţavencu, pentru că nu şi-a pus nicio clipă problema
înapoierii scrisorii. După ce o linişteşte pe Zoe de dragul aparenţelor, Tipătescu are un
Material oferit de @iabacul

monolog în care conştientizează deşertăciunea luptei sale cu Caţavencu: “Iaca pentru

cine sacrific atâta vreme liniştea mea şi a femeii pe care o iubesc…” El recunoaşte
astfel superioritatea intuiţiei feminine chiar în chestiunile de “politică”.

 Analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale textului

Titlul operei pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. pretinsa luptă
pentru puterea politică se realizează, de fapt, în culise, având ca instrument al
șantajului scrisoarea amoroasă compromițătoare, pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotărât ”o” indică atât banalitatea întâmplării, cât și repetabilitatea ei
(pierderi succesive ale aceleiași scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt
context, dar cu același efect).

Particularitățile de construcție evidențiază structurarea textului dramatic în patru acte

alcătuite din scene, construite sub forma schimbului de replici între personaje. Ca
specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării pe scenă, dovadă fiind
lista cu prsoanele de la începutul piesei și didascaliile, singurele intervenții directe ale
autorului.

Actiunea se desfasoara intr-un ritm alert si cuprinde o serie de intamplari legatede

farsa electorala. La inceputul actului I, Pristanda, ii relateaza lui Tipatescu discutia
auzita in casa adversarului politic Nae Catavecncu. Pristanda afla ca acesta este in
posesia unei scrisori care ii va aduce votul prefectului. Intriga se consuma asadar
inaintea inceperii actiunii si consta in pierderea unei scrisori deamor pe care Stefan
Tipatescu i-a trimis-o lui Zoe Trahanache. Catavencu ameninta ca va publica
scrisoarea in ziarul sau, dar promite sa o inapoieze in cazul in care va obtine postul de
deputat. Dupa ce ordona perchezitionarea si arestarea lui Catavencu, Tipatescu
incearca sa-i ofere in schimbul scrisorii de amor alte funcii, dar acesta le refuza. In
cele din urma, avocatul reuseste sa obtina promisiunea Zoei ca va fi sustinut in alegeri.
Momentul de maxima intensitate il reprezinta anuntarea de catre Trahanache a
candidaturii lui Agamemnon Dandanache, anunt urmat de o incaierare generala in care
Catavencu isi pierde palaria si odata cu aceasta scrisoarea, ascunsa in captuseala ei.
Finalul este fericit, Cetateanul turmenta tgaseste scrisoarea si i-o returneaza Zoei, iar
Catavencu accepta sa conduca serbarea in cinstea noului ales, Dandanache.

Relațiile temporale și spațiale sunt limitate de specificul operei dramatice în care

acestea nu sunt de amploare. Acțiunea comediei este plasată ”în capitala unui județ de
munte, în zilele noastre”, adică la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei
electorale, într-un interval de trei zile.
Material oferit de @iabacul

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două

forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere (prefectul Ștefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache) si gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu,
ambițios avocat, proprietar a ziarului ”Răcnetul Carpaților”.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem

de trădarea prefectului. Este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului prin
modificarea raporturilor între personaje, prin răsturnări bruște de situații, prin
introducerea elementelor-surpriză, prin anticipări și amânări.

Comicul de situaţie e redat prin ȋncurcături, confuzii. Se observă pierderea şi găsirea

scrisorii de două ori şi de către acelaşi personaj, cuplul comic Farfuridi-
Brânzovenescu, triunghiul conjugal Tipatescu-Zoe-Trahanache, paralelismul
şantajului ce stă la baza parvenirii, până la final când toţi se ȋmpacă.

Comicul de moravuri e realizat şi la nivel public, prezentând corupţia ȋn societate, şi

la nivel particular, la nivel familial, prin relaţia celor doi, Zoe si Trahanache.

Comicul de caracter surprinde diferite tipuri umane: ȋncornoratul ȋntruchipat de

Trahanache, amorezul ȋn personajul Tipătescu, cocheta Zoe, demagogul reprezentat ȋn
trei personaje - Caţavencu, Dandanache şi Farfuridi, cetăteanul reprezentat de
Cetăţeanul Turmentat.

In concluzie, cuplul Ștefan Tipătescu-Zaharia Trahanache reprezintă un etalon al

moravurilor în înalta burghezie provincială, existenţa acestui cuplu fiind un prilej
pentru Caragiale de a satiriza morvurile societăţii, vidul moral, imoralitatea din planul
vieţii conjugale, consonantă cu cea din planul politic.