www.referat.

ro

Caracterizarea lui Ghiţă Pristanda

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a rămas definitiv în literatura română printr-o operă monumentală, alcătuită din comedii, nuvele, momente şi schiţe, prin intermediul cărora scriitorul face o adevărată radiografie a societăţii romaneşti. "O scrisoare pierdută" este o comedie realistă de moravuri sociale şi politice, în care Caragiale ilustrează dorinţa de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputaţi. Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului, este tipul slugarnicului, prezent în piesa de la început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Pristanda este ridicol, principalele trăsături decurgând din manifestarea diversificată a comicului, care defineşte contradicţia dintre esenţă şi aparentă. Poliţaiul oraşului vrea să pară o autoritate oficială, cu o profesie dificilă în societate ("n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, că tot creştinul..."), dar, în esenţă, atribuţiile sale se restrâng la îndeplinirea ordinelor verbale ale prefectului, nici una dintre preocupările sale nu se consacra interesului public. "Scrofulos la datorie", este conştient că trebuie să-şi servească şeful, nu din conştiinţa "misiei", ci mai ales dintr-o etică susţinută de interesul personal: "famelie mare, renumeratie mică, după buget". Funcţionar servil, încalcă legea din dispoziţia superiorilor şi-l arestează abuziv pe Caţavencu, deoarece primise ordin "verbal" de la conu’ Fanica. Este arogant sau umil, în funcţie de împrejurări, pendulează cu o şiretenie primitivă având ca centru de greutate propriul interes. Lipsit de demnitate şi de coloană vertebrală, slugarnic, se pune bine şi cu Nae Caţavencu în eventualitatea că acestuia i-ar izbuti şantajul şi-l măguleşte fără jenă, după ce, în prealabil, îi percheziţionase casa căutând scrisoarea de amor şi îl arestase abuziv Se pretează la mici furtişaguri, ghidându-se după o deviză a nevestei lui: "Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papa tot, că sătulul nu crede la al flămând...". Comicul de situaţie este ilustrativ în scena numărării steagurilor pe care ar fi trebuit să le cumpere în cinstea apropiatelor alegeri (actul I, scena 1). Pristanda primise bani pentru patruzeci şi patru de steaguri, însă el cumpărase numai "vreo paispce... cinspce". Ca să se disculpe de aluzia lui Tipatescu despre cum "a tras frumuşel condeiul", Pristanda număra steagurile arborate de câte două ori şi adună greşit, numai ca să-i iasă la socoteală "patruzeci şi patru, în cap...": "Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindala la Sf. Niculae, treizeci". Incultura, lipsa de instrucţie sunt evidenţiate pregnant prin comicul de limbaj: deformează neologismele -"bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos", "renumeratie"-, are ticuri verbale ("curat") care frizează prostia. De exemplu, alăturarea cuvântului "curat" altor cuvinte, evidenţiază un nestăpânit servilism, făcându-l penibil şi ridicol: "curat mişel",

conform strigăturilor şi comenzilor unui conducător de joc. ca şi vorbele. "curat condei". Comicul de nume al personajului Ghiţă Pristanda sugerează principalele sale trăsături de caracter -servil şi umil faţă de şefi. în conturarea trăsăturilor remarcându-se comicul de situaţie.L. Powered by http://www.referat. într-o parte şi alta. Dialogul şi monologul constituie modalităţi de caracterizare indirectă. demagogia şi fariseismul. deoarece pristandaua este un joc popular. conform căreia cuvântul este cea mai sinceră exprimare a gândirii. asemănător cu brâul. de limbaj şi de nume. În comediile sale. lipsit de personalitate -. de caracter. caracterizarea directă fiind făcută de către celelalte personaje sau de către dramaturg.ro/ cel mai tare site cu referate . faptele şi gândurile personajului. foarte variate şi sugestive. "curat ca un câine". "curat constituţional". riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia. ce se dansează după reguli prestabilite. "curat violare de domiciliu". I."curat murdar". incultura. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului.Caragiale rămâne fidel propriei concepţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful