Sunteți pe pagina 1din 2

Comedia este specia genului dramatic, n versuri sau n proz, care are finalitate moralizatoare i produce rsul cititorului

sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic. Ca trsturi generale ale comediei pot fi menionate: destinat s provoace rsul, personajele reprezint categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii ntruchipnd caractere ( parvenitul obraznic, sclavul iret, aristocratul mndru ); conflictul se plaseaz ntre aparen i esen ( doar aparent, valorile sunt false ); deznodmntul este vesel, stilul parodic. Conflictele dramatice n comedie sunt derizorii, de nivel exterior, i ilustreaz ridicolul preocuprilor personajelor Comedie de moravuri, care dezvluie viaa public i de familie a unor politicieni care, ajuni la putere i roi de ambiii, sunt caracterizai de o cretere brusc a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdut se nscrie n seria operelor caragialiene care au ca tem vanitatea. Intr-o comedie personajele nu sunt de sine statatoare, ele nu pot evolua singure ci mereu se regasesc in cupluri sau triunghiuri conjugale. Personajele comediei lui Caragiale se completeaza reciproc, alcatuind cupluri comice: Farfuridi si Branzovenescu sunt omul de actiune si insul precaut, Trahanache si Tipatescu sunt sotul incornorat si amantul, Catavencu si Farfuridi sunt rivalii politici, Zoe si tipatescu amantii, iar Tipatescu si Pristanda alcatuiesc cuplul stapanul si sluga. Cei din urma Tipatescu si Pristanda au o relatie complexa, care nu este bine definita. Pe deoparte intre cei doi exista o relatie de subordonare (Tipatescu prefectul judetului si Pristanda politaiul orasului), iar pe de alta parte se contopeste o relatie de complicitate datorita informatiilor personale pe care le detin si le impartasesc unul celuilalt. tefan Tiptescu, prefectul judeului, amic cu prezidentul Zaharia Trahanache, corespunde junelui prim din teatrul clasic, fixat ns, prin relaia cu Zoe i prin abandonarea propriilor aspiraii, ntr-un triunghi conjugal banal i tihnit, bnuit de toi i transformat de Caavencu n obiect de antaj. Personagiile serioase au, fireste, nume serioase. O usoara nuanta de comic este obtinuta prin derivarea numelui aceastuia de la cuvantul tip. De asemenea prenumele sau Stefan este sobru, nobil. In conformitate cu numele sunt si obiectele nelipsite ce ii completeaza imbracamintea impunatoare bastonul si palaria. Cu toate aceastea nimeni nu i se adreseaza astfel, ci toti il numesc Fanica .Diminutivarea trimite cu gandul la o clasa inferioara, aceeasi din care face parte si Ghita. Alte apelative sunt: coane Fanica, puicusorule, onorabile domn. Ghita Pristanda, dupa cum spune si acesta, nu este un politai oarecare, ci este politaiul orasului. In aparenta el este personaj secundar, apare in o treime din scenele piesei. Numele sau este o caricatura onomastica. Ghita este un nume comun, banal, indicand o conditie sociala modesta. Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale trasaturi de caracter -servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate-, deoarece pristandaua este un joc popular, asemanator cu braul, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc. Niciun personaj nu il striga pe nume, chiar si nevasta il striga politaiul Ghita. Pristanda face parte din categoria numelor nereale, in opozitie cu Popescu sau Ionescu. Combinatia nume-prenume face din personaj un amestec de cotidian cu neobisnuit. Singura referire la fizionomie este sa -mi raza mustatile, insa si aceasta poate sa fie tot un automatism. In schimb, tinuta personajului este bine conturata, fiind remarcabilla. Sabia esre echivalentul bastonului pe care il poarta domnii, palaria fiind inlocuita de chipiu. El oscileaza intre haine tivile si mondir, in functie de importanta misiei. Tipatescu este tipul primului amorez, al Don-Juan-ului. El este implicat direct in intriga erotica a piesei. Fire autoritar i hotrt, el administreaz judeul ca pe propria moie. Abuznd de funcia pe care o deine, el dispune arestarea lui Caavencu, dornic s mpiedice publicarea scrisorii compromitoare i s restabileasc ordinea care i convine: Du-te, Ghi, ia jandarmii viu ori mort, trebuie s mi-l aduci la poliie. Aici se observa si relatia de subordonare dintre Tipatescu si Pristanda. Orgolios i incapabil s accepte compromisuri, tefan Tiptescu este un personaj autoritar numai n aparen. In realitate el este usor influentabil, trasatura ce reiese din relatia pe care o are cu Zoe, care reuete s l determine s accepte candidatura lui Caavencu, apelnd la metode de convingere tipic feminine: lacrimi, leinuri, ipete. Ghita Pristanda, politaiul orasului, este o tipologie mixta, fiind incadrabil in mai multe categorii: tipul functionarului, tipul confidentului, tipul raisonneur-ului. Prin aceste tipologii se observa ca

Pristanda este un personaj ce provine din vechile forme de teatru popular. Pristanda este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Politaiul orasului vrea sa para o autoritate oficiala, cu o profesie dificila in societate ("n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul..."), dar, in esenta, atributiile sale se restrang la indeplinirea ordinelor verbale ale prefectului, nici una dintre preocuparile sale nu se consacra interesului public. Relatia de subordonare dintre cei doi reiese in primul rand din pozitia sociala pe care o detin acestia. Tipatescu este prefectul judetului, nu are familie, detine o avere considerabila. Este un privilegiat: moia, moie, foncia, foncie, coana Joiica, coana Joiica... . Statutul sau social se observa si in vestimentatie. Pristanda este un simplu functionar, dupa cum spune are famelie mare, renumeratie mica, dupa buget... Este "scrofulos la datorie", fiind constient ca trebuie sa-si serveasca seful, nu din constiinta "misiei", ci mai ales dintr-o etica sustinuta de interesul personal. Functionar servil, incalca legea din dispozitia superiorilor si-l aresteaza abuziv pe Catavencu, deoarece primise ordin "verbal" de la conu Fanica: "curat violare de domiciliu, da umflati-l!". n finalul piesei autorul, ironic, i rezerv lui ultima replic: ,,Curat constituional! cand in realitate nimic nu fusese constituional. De asemenea , relevant mai este si modul de adresare al acestora. Pristanda foloseste limbajul umilintei, ce cuprinde formule tipice sa traiti bine, bine ziceti, repeat mechanic vorbele prefectului, alaturandu-le ticurilor verbale curat murdarsi neologismelor deformate: "bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos", "renumeratie". In aparte-uri, Pristanda dezvaluie ce sta in spatele acestei relatii de subordonare (moia, moie, foncia, foncie, coana Joiica, coana Joiica:trai neneaco,cu banii lui Trahanache) insusindu-si pricipiul nevestei sale: ,,Ghi, Ghi, pup-l n bot, i-i pap tot, c stulul nu crede la l flmnd! Relatia de complicitate se realizeaza pe baza cunostintelor confesate unul altuia. Tipatescu stie ca Pristanda nu e baiat prost: o mai carpesti, de ici, de colo; daca nu merge picaLas ca stim noi! Prefectul i numr steagurile puse n ora i e amuzat de faptul c poliaiul greete numrtoarea pentru c nu fusese corect. "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci". Pristanda cunoaste relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache. Familiaritatea in adresare subliniaza oarecum relatia de egalitate: Pristanda ii spune coane Fanica, iar ultimul I se adreseaza lui Pristanda cu apelativul Ghita. Nu mai stiu ce sa scriu in incheierevedem maine is mega obosita !! pups