O scrisoare pierduta

De Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale, dramaturg si prozator, a fost un observator ironic al societatii romanesti
dinvremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de personaje. Comediile sale
(Onoapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, Conu Leonida fata cu
reactiunea)ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea
personajele luitraiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. scriitorul urmărește
surprinderea moravurilor societății burgheze din acea perioadă utilizează satira, sarcasmul, ironic.
Ion Luca caragiale apartine perioadei celor 4 marii clasici,o perioada care a schimb foarte mult
literatura romaniei.
Opera literara ;O scrisoare pierduta; este o comedie de moravuri sociale si politice scrisa de
dramaturgul Ion Luca Caragiale,scrisa in anul 1884 si publicata in revista Convorbiri literare.

Creatia literara apartine genului dramatic deoarece este creatia structurata in acte si scene,unde
predomina dialogul si monologul.Indicile de decor indicatiile scenice,prezenta didascaliilor si
dramaturgul intervine in mod direct prin didascalii,acestea sunt alte trasaturi ale genului dramatic pe
care le putem gasi in opera noastra.

„O scrisoare pierdută” este o comedie, deoarece provoacă râsul prin surprinderea moravurilor vremii
și a unor tipologii de oameni în situații neașteptate. Comicul de moravuri vizează atât viața de
familie, cât mai ales corupția politicienilor de la acea vreme.
Comicul de caracter, altă trăsătură a comediei, este prezent în această operă, autorul surprinzând
diverse tipuri umane care, prin comportamentul lor, provoacă hazul. Pristanda este amuzant prin
supunerea oarbă cu care duce la îndeplinire ordinele șefului. Cațavencu devine ridicol prin discursul
său demagogic și schimbarea atitudinii la finalul piesei.
Este, de asemenea, prezent comicul de situație, întâmplările comice perindându-se cu viteză prin fața
ochilor: pierderea și regăsirea scrisorii, agitația stârnită, deznodământul farsei electorale, care se
încheie cu mulțumirea tuturor, în sunetele muzicii.Finalul este unul amuzant care ilustreaza
contrastul dintre esenta si aparenta.

Titlul pune in evidente contrastul comic din aparenta si esenta,desemanand instrumentul de santaj(o
scrisoare pierduta)un generator de conflicte.Din punct de vedere morfologic este format dintr un
substantiv articulat nehotarat si un adejectiv.Articolul nehotarat o,ne indica o generalitate a
faptelor,faptul ca se poate repeta oricand aceasta intamplare.

Tema prezinta degradarea vieti sociale,politice si private prin prezenta unui oraselul mic in preajma
alegerilor parlamentare in alegerea unui nou candidat,revizuid Constitutia.

Viziunea lui Ion Luca Caragiale despre lume este una realista,acesta dorind sa redea cu acurenta
detali despre aceasta societatea din jumatatea secolului XIX,si clasica prin critica adusă unor
moravuri sociale ale vremii: imoralitate, abuz în serviciu, incultură, demagogie, parvenitism .

Structura operei este una alcatuita din 4 acte. O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei
este cea din debutul piesei, în care  Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului, se află în odaia lui Ştefan
Tipătescu pentru a-i oferi obişnuitul raport cu privire la evenimentele zilei anterioare. Relaţia
conducere-administraţie locală este surprinsă în acţiunile ei tipice şi presupune servitute din
partea poliţiei şi interesul reciproc al părţilor. Prefectul închide ochii la “ciupelile” poliţistului prost
plătit în schimbul susținerii intereselor partidului. Numărătoarea steagurilor este o ilustrare a
expresiei – “dacă nu curge, pică”. Spionarea rivalului politic al lui Tipătescu de poliţist în afara
orelor de serviciu face parte din “datorie”. De asemenea, scena anunţă declanşarea intrigii prin
semnalarea prezenţei unui document aflat în posesia lui Caţavencu.
O a doua secvenţă ilustrativă pentru tema piesei este numărarea voturilor în actul II de către
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, înainte ca alegerile să  fi avut efectiv loc. Votul este decis de
ariile de influenţă. Farfuridi se teme de trădarea lui Tipătescu, şi încearcă să afle ce se întâmplă de la
Trahanache. Reacţia acestuia dezvăluie o altă fațetă a comediei de moravuri: adulterul. Ignorat din
naivitate sau din “diplomaţia” vârstei, tringhiul conjugal este înfăţişat de Trahanache ca o inocentă
convieţuire frăţească. Sciziunile în interiorul  partidelor, candidatul prost şi fudul, dar cu instinctul viu
al apărării interesului, scrisorile acuzatoare semnate anonim, toate sunt elemente ale şaradei
electorale care configurează tema piesei. Trahanache scoate la iveală şi plafonarea personajului
principal-Ștefan Tipătescu- într-o situaţie inferioară capacităţilor sale, subjugat voinţei unei femei
ambiţioase.
Tipurile de comic sunt de 5 feluri:Comicul de situatie,comicul de limbaj.comicul de
tipuri/tipologii,comicul de nume,comicul de moravuri.
1)Comicul de situatie,aparitia cetateanului turmentat care spune de fiecare data:Eu cine votez!
2)Comicul de limbaj,se manifesta prin greselile gramaticale exprimate de catre persoanaj,spre
exemplu:Paispe,Redunumeratie,Catrindale.
3)Comicul de tipologie, este redat de personajele care vor sa para ce sunt,dar de fapt nu sunt.
Zoe=Infidela+femeia manipulatoare
Zaharia=Sotul inselat+prostul fudul
Stefan Tipatescu=Amantul,aventuristul
Dandanache=Prostul ticalos+santajistul
Catavencu=Politicianul corupt+demagog(spune ceva face altceva)
4)Comicul de nume
Stefan Tipatescu=Fanica(alintat de catre prieteni)
Dandanache=Dandana care reprezinta bucluc,a provoca conflicte,intrigii.
Nae Catavencu=Nae prenume simplu care dezvaluie mediocritatea si parvetismul.
Ghita Pristanda=Ghita care subliniaza vulgaritatea
Cetateanul Turmentat este singurul personaj care nu are un nume.
5)Comicul de moravuri=arata sociale pe care dramaturgul doreste sa le indrepte,spre
exemplu:demagogia,falsificarea voturilor la algere,santajul.
Caragiale depașește cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele,
prin trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică, deci apartenența la realism. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română. Pompiliu Constantinescu precizează
în articolul „Comediile lui Caragiale” nouă clase tipologice, dintre care următoarele sunt identificate și
în „O scrisoare pierdută”: tipul încornoratului sau a înșelatului(Trahanache), tipul primului-amorez și
al donjuanului (Tipătescu), tipul cochetei și al adulterinei (Zoe), tipul politic și al demagogului
(Tipătescu, Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetățeanului
(Cetățeanul turmentat), tipul funcționarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipătescu,
Brânzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).
Caracterizarea personajelor:Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Stefan Tipatescu este un personaj principal, individual, masculin apartinand comediei “O scrisoare
pierduta”, al carei autor este Ion Luca Caragiale. Personajul Tipatescu este caracterizat direct de catre
Pristanda: “Mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica” (trai, neneaco, pe banii
babachii) dar si de Trahanache: “Bun baiat, dar iute”, deci nepotrivit pentru functia cea mai
importanta din judet, Ştefan Tipătescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeţului pe care îl
administrează având o mentalitate de stăpân absolut: „moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joiţica,
coana Joiţica, trai neneacă pe banii lui Trahanache” (după cum remarca Pristanda). Tipătescu este
impulsiv, nestăpânit în momentul în care aude despre scrisoarea de dragoste dar și în momentul în
care Farfuridi îl acuză de trădare, aşa cum de altfel îl caracterizează „venerabilul” Trahanache: “E
iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect .
Zoe este cea mai distinsă femeie din teatrul lui Caragiale, nefăcând parte din lumea mahalalei, ci din
cea burgheză, aristocrată. Drama ei nu este una pasională, ci convențională, socială.

Singurul personaj feminin al comediei, Zoe este soția “venerabilului” om politic Zaharia Trahanache și
amanta prefectului Ștefan Tipătescu. Așadar, reprezintă tipul cochetei adulterine, dar nu i se poate
aplica eticheta de femeie vulgară și ignorantă, ca în cazul Vetei sau Ziței, eroinele comediei O noapte
furtunoasă, sau Mița Baston și Didina Mazu din De-ale carnavalului.

Aflată între cei doi bărbați puternici ai județului, Zoe conduce, de fapt județul. Iar acest lucru este
evident atunci când, conștientă de influența pe care o are asupra celor doi, ea face promisiuni lui
Cațavencu Ei! Eu te aleg. Eu și cu bărbatul meu. Dar și în finalul piesei, când Cațavencu pierde
scrisoarea în timpul încăierărilor, când îl amenință pe același Cațavencu Când te-a arestat Fănică, te-
am scăpat eu…acum te arestez eu și n-ai să scapi decât atunci când mi-oi găsi scrisoarea. Și tot ea îl
încurajează, la finalul piesei pe Cațavencu: ...asta nu-i cea din urmă Cameră.

Este femeia-bărbat, puternică, voluntară, chiar dacă mimează în permanență slăbiciunea feminină,
pentru a-și atinge scopurile propuse.

Ea devine subiectul unui scandal de provincie, în urma pierderii scrisorii de amor, primită de la Ștefan
Tipătescu. Femeie de lume, conștientă de rolul ei în societate, Zoe este speriată de șantajul
avocatului Nae Cațavencu, pentru că o preocupă imaginea ei publică. De aceea, încearcă prin toate
mijloacele sa-l convingă pe Tipătescu să accepte condițiile impuse de avocat.

Este maestră în arta manipulării. În acest scop, ea recurge la tot arsenalul feminin, trecând cu
ușurința de la implorări la lacrimi și leșinuri. Însă temperamentul ei autoritar se manifestă atunci
când simte că pierde bătălia.
In concluzie,opera O scrisoare pierdute este o comedie plina de moravuri,de factura realista si
clasică,in cadrul in care abanduna tipurile de comic