SUBIECTE MODEL - TITULARIZARE ÎNVĂȚĂTORI 2016

SUBIECTUL I

A. LIMBA ROMÂNĂ

Se dă textul:

Moromete se pregăti pentru al doilea drum şi când se întoarse arăta de nerecunoscut, atât de mult îi
plăcuse. De astă dată drumul fusese şi mai aventuros şi Moromete povesti totul într-o seară, cu glas
neobişnuit, şi fu ascultat cu uimire. Descopereau toţi, Cocoşilă, mama, fetele – până şi cei trei − că tatăl
lor avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Numai că spre
sfârşit cei trei se dezmeticiră, sfâşiară vraja care îi ameţise şi căzură pe gânduri... (Marin Preda,
Moromeţii)

1. Triftongi: des-co-pe-reau, ve-deau

2. Cuvinte derivate: vedere, nevăzut.

3. ,,Într-o”: Cratima, semn ortografic, s-a folosit în secvența citată pentru a evita hiatul și pentru a
marca rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: prepoziția simpla 'într' și
articolul nehotărât 'o'.

4. Al doilea = numeral ordinal cu valoare adjectivală

Când = conjuncție

5. Drum = atribut genitival, G

,,Aspectul drumului îl deprimă și mai mult.”

6. ,, …când se întoarse…” – prop. circumstanțială de timp

7. ,,Îmi doresc ce nu pot avea.” – prop. completivă directă introdusă prin pron. relativ ,,ce” (…ce nu
pot avea).

8. Cei din jurul lui Ilie Moromete aveau o părere greșită despre acesta, astfel încât, uneori îi
surprindea cu atitudinea și vorbele sale profunde, ironice. Cocoșilă, soția, fetele, până și cei trei
băieți superficiali, sunt surprinși de capacitatea sa de a vedea lucrurile așa cum ei nu le puteau
vedea.

B. LITERATURA
O SCRISOARE PIERDUTA

I.L. CARAGIALE

Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este a treia dintre cele
patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic.

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor
tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare.
Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţa. Sunt prezente formele comicului:
umorul, ironia şi diferite tipuri de comic (de situaţie, de caracter, de limbaj şi de nume).

Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa
prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru cameră) şi de
familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu
persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în piesă.
Textul dramatic este structurat în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de
replici intre personaje.

Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică
se realizează, de fapt, prin luptă de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută"
– pretextul dramatic al comediei.Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune
anumite limite în ceea ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea
comediei este plasată „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre" adică la sfârşitul secolului al
XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile.

Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare
pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către adversarul politic, care o
foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o
împăcare generală şi neaşteptată.

Personajele din comedii au trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. Caragiale este considerat
cel mai mare creator de tipuri din literatură română. Ele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează
într-o tipologie comică, având o dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături.

Limbajul oral este mai spontan, mai puţin elaborat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare,
repetitii, exprimare eliptică, interogaţia, exclamaţia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse şi
servesc intenţia autorului de a satiriza defectele omeneşti puse în evidenţă pe fundalul campaniei
electorale.
Comicul de moravuri vizează viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache – Tipătescu) şi viaţa
politică (şantajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale).

Comicul de intenţie, atitudinea scriitorului faţă de personaje, se identifică prin limbajul lor, şi anume
utilizarea neologismului reflectă adâncimea contrastului comic (ceea ce vor să pară / ceea ce cred că
sunt faţă de ceea ce sunt cu adevărat). Personajele mai modeste în pretenţii sunt ironizate: ele doar
pronunţă greşit (Pristanda, Cetăţeanul turmentat), fapt care sugerează dorinţa de integrare într-o lume
superioară, în consonanţă cu noua lor stare socială. În schimb, ambiţiosul Caţavencu, incult, dar snob, cu
pretenţii de erudiţie, este satirizat: pronunţă corect, dar atribuie sensuri greşite neologismelor. Un
singur personaj este grotesc: Dandanache, „alesul" trimis de la centru. Senil, căzut în copilărie, mai prost
decât oricare provincial, este incapabil de a asimila neologismul, nici măcar în mod incorect. Vorbirea lui
este incoerentă, iar neologismul este înlocuit de interjecţie şi onomatopee.

Comicul de situaţie susţine tensiunea dramatică prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme
comice clasice: scrisoarea este pierdută şi găsită succesiv (acumularea progresivă, coincidenţă,
repetiţia), răsturnarea de statut / evoluţia inversă a lui Caţavencu, teama exagerată de trădare a
grupului Farfuridi – Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe când lui
Trahanache, când lui Tipatescu şi interferenţa finală a intereselor în împăcarea ridicolă a forţelor
adverse.

Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe care Caragiale le sancţionează prin râs (de
exemplu: demagogia lui Caţavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui
Dandanache).

Comicul numelor proprii este o formă prin care autorul sugerează dominanta de caracter, originea sau
rolul personajelor în desfăşurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit de la cuvântul
„trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că personajul este modelat de „enteres"; numele
Dandanache vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creează confuzii
penibile; numele Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe culinare, sugerând prostia.
Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor / spectatorilor, în
mod critic, asupra „comediei umane".

Stefan Tipătescu este personajul principal al operei, el participã la toate acțiunile ei, iar celelalte
personaje acționează și reacționează în funcție de ce face el. Tipătescu este prefectul județului de munte
si este stăpânit de aroganța celui ce se știe atotputernic.

După cum reiese, în mod direct, din conflictul principal al piesei, Tipătescu este tipul amorezului, fiind
amantul Zoei Trahanche, soția celui mai bun prieten al său, Zaharia Trahanache. De-a lungul operei,
Tipătescu dovedește că este un tip instruit, fapt sugerat prin replicile sale, intrând astfel în antiteză cu
celelalte personaje care fac greșeli de exprimare și au ticuri verbale. El dă dovadă de inteligență în
jocurile politice, dar uneori devine impulsiv și violent, la fel cum se întâmplă și într-unul dintre conflictele
sale cu Nae Cațavencu. Acest fapt este reliefat în mod direct prin vorbele lui Zaharia Trahanache: „băiat
bun, dar iute”.

Tipătescu este unul dintre stâlpii puterii locale, cãruia îi revine totul, încălcând legea și acceptând
compromisuri. Astfel, după ce încearcă să scoată de la Cațavencu scrisoarea compromițătoare, el îi
promite acestuia diferite funcții și moșia „Zăvoiul”, numai să intre în posesia „răvașului” cu
pricina. Această postură de a dispune de tot după bunul plac este caracterizată de Ghiță Pristanda:
„moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica”, sugerând că Tipătescu apărea în ochii
polițaiului drept deținătorul tuturor izvoarelor fericirii. De asemenea, opinia lui Pristanda pune în
evidență, în mod indirect, altă trăsătură a prefectului, și anume imoralitatea.

Tipătescu, cu abilitate, știe să-l facă servil pe polițai, care se prezintă la ordin în orice moment. De-a
lungul acțiunii se observă o pendulare a prefectului între dorința de ascensiune politică și sentimentele
pentru Zoe. Dă dovadă de luciditate când cedează insistențelor amantei și promite susținerea
candidaturii lui Cațavencu. De remarcat la Tipătescu este arta disimulării: față de Trahanache se preface
că nu știe nimic de scrisoare, iar față de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu joacă rolul victimei.

Caragiale reliefează defectele și viciile lui Stefan Tipătescu, trăsături general-umane. El nu este încadrat
în grupul politicienilor demagogi și inculți. Postura de amant este subliniată prin comicul de moravuri,
autorul critică astfel moralitatea vieții de familie. Numele personajului este deosebit de sugestiv:
„Tipătescu” ne duce cu gândul la un tip important în viața politică, dar și capabil de aventuri amoroase,
datorită poziției sale.

SUBIECTUL AL II-LEA

Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se

realizează instruirea si învățarea elevilor si studentilor prin intermediul activitătilor proiectate,
organizate si dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme și principii didactice, într-
un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale și didactice potrivite, în vederea atingerii
dezideratelor educației.

Procesul de învățământ reprezintă dimensiunea dinamică a sistemului de învățământ, deoarece în

cadrul lui are loc activitatea de învățare, iar elevii și studentii sunt îndrumați de către profesori cum să
învețe. Funcțiile generale ale sistemului de
învățământ sunt realizate în cadrul procesului de învățământ prin intermediul programelor de
instruire formală (dar și nonformală) structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de studii.

Procesul de învățământ este subordonat din punct de vedere structural și funcțional față de
sistemul de învățământ. Dimensiunea operațională a procesului de învățământ, dependentă de decizia
profesorului, conferă acestuia un anumit grad de libertate în proiectarea, realizarea și dezvoltarea
curriculară a instruirii, dinamizând și actualizând permanent sistemul de învățământ.

Perspectiva dinamică privește procesul de învățământ ca un sistem “deschis unui sistem superior
(suprasistem), cu o dinamică proprie (fluxuri de intrare, “input” – și fluxuri de ieșire – “output”), cu
capacitate de autoreglare.”

Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o
structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţiilor cu contextul și a
produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza sistemică permite
cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii procesului, a
cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management ştiinţific, pedagogic
şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale ale actului didactic.

Caracteristicile procesului de învăţământ sunt considerate urmatoarele:

1. Caracterul bilateral (profesor-elev) -biunivoc(1-1) -inter-activ.Procesul de învăţământ se realizează

între partenerii principali care sunt profesorul şi elevul.

2.Calitatea de obiect şi subiect al elevului. Până la gimnaziu elevul este în mod predominant obiect al
procesului de învăţământ deoarece profesorul are rolul determinant în formarea şi modelarea
personalităţii acestuia în şcoală. Treptat în perioada preadolescenţei şi adolescenţei creşte rolul elevului
în dobândirea cunoştinţelor, acesta devenind din ce în ce mai mult din obiect în subiect al educaţiei.

3.Caracterul informativ şi formativ al procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ are ponderea

cea mai mare în transmiterea cunoştinţelor generale şi de specialitate din toate domeniile de activitate,
dar şi în formarea capacităţilor cognitive, afective şi acţionale ale elevilor.Pe măsura dezvoltării
personalităţii elevului se creează un raport optim între caracterul informativ şi cel formativ al procesului
educaţional, deplasindu-se accentul de pe aspectul cantitativ spre cel calitativ-formativ al predării-
învăţării.

Procesul de învătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat,
în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea
îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.
În cadrul procesului de învăţământ se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:

a) de predare, învăţare şi evaluare;

b) manageriale;

c) economico-financiare;

d) administrativ-gospodăreşti;

e) în afara clasei şi a şcolii.

Analiza sistemică a procesului de învățământ evidentiază 3 perspective de abordare:

- functională: urmăreste anumite finalităti;

- structurală: include resurse umane materiale, strategii, continuturi etc;

- operatională: se desfășoară prin operațiile de predare-învățare-evaluare;

Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu sistemul de

învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice
macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale.

Dimensiunea structurală a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem

pentru realizarea calitativă a activității didactice si relatiile de colaborare instituite de "scoală" cu
societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special.

Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt vizează activitatea concretă de predare-invătare-

evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii, elevii, studenţii.

Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca acţiune cu scop de

instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate activităţii/actiunii educaţionale care vizează
formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea operaţională a procesului de
învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare, strategiile didactice si metodele de
invăţământ.

Funcţionalitatea procesului de învăţământ este asigurată de interacţiunile existente între componentele

sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor,
a metodologiei şi tehnologiei didactice.

Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective,

continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi
— resurse materiale — spaţii de învățămant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de
instruire-strategii de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare), care interacţionează în cadrul
unei activităţi complexe, desfășurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi
dinainte stabilite.

SUBIECTUL AL III-LEA

Programa de Limba şi literatura română, clasa a IV-a (OMEC nr. 3919/20.04.2005), cuprinde:

- obiectivul de referinţă Să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog;

- conţinutul învăţării Comunicare orală. Adaptarea la particularităţile interlocutorului.

1. a) Numiţi metoda cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului de referinţă şi învăţarea

conţinutului asociat, menţionate anterior.

b) Precizaţi patru valenţe formative ale metodei numite.

2. Pe baza informaţiilor menţionate, referitoare la obiectivul de referinţă şi la conţinutul învăţării,

formulaţi un obiectiv operaţional (folosind un model de operaţionalizare la alegere), o sarcină de

învăţare şi un item de evaluare, astfel încât să evidenţiaţi corelaţia obiective – sarcini de învăţare –
evaluare.

Cea mai potrivită metodă pentru realizarea obiectivului de referință și învățarea conținutului asociat
este jocul de rol.

Acesta este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor relații, contexte de
comunicare diverse, în care elevii experimentează din multiple perspective receptarea și emiterea unui
mesaj. Caracterul său formativ, stimulator și interactiv contribuie la apariția unor deprinderi, care le
permit acestora să înțeleagă mai bine situațiile întâlnite în viața cotidiană. Valențe formative: activează
din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, asigură problematizarea unei situații, sporește gradul de
înțelegere și participare activă, pune în evidență modul corect/incorect de comportare în anumite
situații, fiind una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și
comportamentelor.

Obiectiv operațional: -să respecte reguli simple de desfășurare a schimburilor verbale care pot
determina reușita comunicării (se consideră realizat dacă jumătate +1 din numărul elevilor respectă
regulile unui dialog).

Sarcină de învățare:
Simulați o situație de comunicare între un profesor și elev!

Item de evaluare:

Item subiectiv de tip eseu (liber)

Realizează un dialog între tine și bibliotecarul școlii căruia îi ceri sfaturi pentru a împrumuta o carte de
literatură! Folosește corect formulele de salut și de solicitare!

Topics: subiecte rezolvate, invatatori, titularizare, 2016, la timp

Recent Discussions

Programă definitivat invatatori 2019

Programă definitivat invatatori 2019

By

Ellia

February 11, 2019

PDF Subiect titularizare 2015 invățători

Subiect titularizare 2015 invățători........

By

Ellia

June 19, 2018

PDF Subiect titularizare 2016 invățători

Subiect titularizare 2016 invățători

By

Ellia

July 8, 2018
Subiecte LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ŞI MATEMATICĂ, METODICA PREDĂRII ACESTORA definitivat
invatatori...

By

Ellia

October 28, 2018

Examen definitivat 2018 subiecte invatatori - BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

By

Ellia

October 28, 2018

PDF Rezolvare model titularizare Educatori 2015

EDUCATORI - REZOLVARE SUBIECT MODEL 2015 SUBIECTUL I A. LIMBA ROMANA 1. - suverani, crai,
monarhi -sa (te) sperii, sa (te) ingrozesc, sa (te ) infricosez 2. Cratima s-a folosit pentru elidarea vocalei
î si pronuntarea intr-o silaba a doua cuvinte diferite (conjunctia ‘să’ si pronumele personal ‘ îi‘) 3. lumea
- substantiv comun ; noastra – adjectiv pronominal posesiv; venira – verb predicativ 4. au venit –
predicat verbal; si-n tara – complement circumstantial de loc 5. Pamanturilor noastre le ducem dorul . 6.
Ei nu puteau sa mai rabde . M-ai rabdat destul. Ai sai nu au vrut sa auda nici o scuza . Te rog frumos sa-i
duci placinte prietenei tale . B. LITERATURA ROMANA Scrieți un eseu, de 2-3 pagini, în care să
argumentaţi apartenenţa unui text poetic eminescian la romantism. Criticul Titu Maiorescu, în articolul
„Direcţia nouă în poezia şi proza română”, din 1872, nota: „Cu totul osebit în felul său, om al timpului
modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile
uitate, până acum aşa de puţin format, încât ne vine greu să-l cităm imediat după Alecsandri, dar în fine,
poet, poet în toată puterea cuvântului, este d. Mihai Eminescu.” Poemul “Luceafarul” se încadrează în
curentul literar romantism, două dintre trăsăturile specifice fiind: folosirea antitezei şi utilizarea ca sursă
de inspiraţie a folclorului. Antiteza, procedeu artistic dominant în acest poem, se evidenţiază încă
din prima parte a poemului, prin opoziţia dintre lumea pământească, a fetei de împărat: „Din umbra
falnicelor bolţi”, „Spre umbra vechiului castel” şi lumea nepământească, a Luceafărului: „Colo-n palate
de mărgean”, „Eu sunt luceafărul de sus”. Antiteza se realizează şi la nivelul descrierii tânărului Cătălin,
în raport cu Luceafărul. Înfăţişarea umană a primului: „Cu obrăjei ca doi bujori/ De rumeni, bată-i vina”,
este în contrast evident cu cea non-umană a celui de-al doilea: „Din negru giulgi se desfăşor/
Marmoreele braţe”, „Şi palid e la faţă”, „Iar umbra feţei străvezii/ E albă ca de ceară”. Conturarea
cadrului pământesc, în care Cătălin şi Cătălina îşi împlinesc dragostea: „Sub şirul lung de mândri tei”,
„Miroase florile de tei” se face în contrast cu lumea cerească, în care este evidenţiat zborul Luceafărului:
„Un cer de stele dedesubt/Deasupră-i cer de stele”, „Şi din a chaosului văi/.../Vedea ca-n ziua cea
dentâi/ Cum izvorau lumine”. De asemenea, prin utilizarea pronumelor personale „ei” şi „noi”, se
subliniază în poem antiteza dintre fiinţele umane, muritoare, a căror viaţă este limitată, fiind pusă sub
semnul destinului şi fiinţele cereşti, nemuritoare: „Ei au doar stele cu noroc/Şi progoniri de soarte”, „Noi
nu avem nici timp , nici loc/ Şi nu cunoaştem moarte”. O altă trăsătură care evidenţiază apartenenţa
poemului la romantism este utilizarea ca sursă de inspiraţie a folclorului. Mihai Eminescu a avut ca sursă
de inspiraţie basmele româneşti “Fata din grădina de aur” şi ”Miron si frumoasa fără corp”, pentru a
crea în “Luceafărul” atmosfera specifică basmelor, încă din incipit: “A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca
niciodată.”, dar şi pentru a prezenta iubirea imposibilă dintre două fiinţe aparţinând unor lumi diferite.
De asemenea, s-a inspirat din mitul românesc al Zburătorului, pentru a descrie elementele spaţiale care
definesc lumea terestră în care fata de împărat îşi desfăşoară existenţa: “Din umbra negrului castel”, dar
şi una din întrupările Luceafărului: “Pe negre viţele-i de păr”. Mitul Zburătorului apare în poem ca simbol
al visării, aspiraţiei şi revelaţiei. Tema poemului este condiţia omului de geniu. Încă din primul tablou
această temă este susţinută de sublinierea trăsăturilor Luceafărului, ca fiinţă superioară, dotată cu
atribute deosebite. Aspiraţia către înălţimi, căutarea absolutului, dorinţa de cunoaştere, dorinţa de
înălţare spirituală, de atingere a unui ideal superior, sunt câteva dintre atributele omului de geniu,
reprezentat în poem de către Hyperion. Omul de geniu este construit în text, aşa cum apare şi în
viziunea lui Schopenhauer, prin raportare la omul obişnuit. Acesta din urmă este reprezentat în text de
fata de împărat, căreia, în ultimele versuri ale operei, Luceafărul îi adresează un firesc reproş: „Ce-ţi pasă
ţie, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?/ Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în
lumea mea mă simt/ Nemuritor şi rece.” Anumite motive poetice prezente în text, specifice
romantismului, susţin tema poeziei: motivul luceafărului, al stelelor, al cerului, al lunii, al mării, al visului,
al castelului, al fetei de împărat, al Zburătorului, al teiului, al zborului cosmic. Incipitul reprezintă un
element de compoziție al operei, conţinând o formula specifică basmului: “A fost odată ca-n poveşti”,
prin intermediul căruia cititorul este avertizat asupra structurii narative a textului, care este considerat
un poem epico-liric. Astfel, întâmplările sunt puse sub semnul unui timp nedeterminat („illo tempore”),
în care faptele sunt unice şi irepetabile “A fost ca niciodată.”. În aceste condiţii, fata de împărat : „Din
rude mari împărăteşti”, va avea atribute unice: „O prea frumoasă fată”, „Şi era una la părinţi”, „Şi luna
între stele”. Fata nu este doar frumoasă, ci are atributele perfecţiunii: „Mândră-n toate cele” şi ale
purităţii sufleteşti: „Cum e Fecioara între sfinţi”. Un alt element compozițional este reprezentat
de elementele de opoziţie din text care sunt puse în evidenţă prin antiteza dintre omul comun, obişnuit,
reprezentat de către fata de împărat şi omul de geniu, reprezentat de către Luceafăr. Ambele personaje
(le putem numi personaje, deoarece textul epico-liric este realizat pe baza liricii personajelor) sunt
unice, excepţionale în lumea lor. Fata de împărat este „una la părinţi/Şi mândră-n toate cele/Cum e
Fecioara între sfinţi/Şi luna între stele”, iar Luceafărul este unic, prin raportarea sa ca astru ceresc, la
celelalte stele, dar şi prin atributele sale, asemănătoare cu cele ale lui Dumnezeu, ca Hyperion: „Noi nu
avem nici timp, nici loc/ Şi nu cunoaştem moarte”. În opoziţie sunt prezentate cele două înfăţişări
ale Luceafărului utilizând epitetele care au rolul de a contura portretul fizic: „Părea un tânăr voievod/ Cu
păr de aur moale” şi „Pe negre viţele-i de păr/Coroana-i arde pare”; „O, eşti frumos cum numa-n vis/Un
înger se arată” Şi „O, eşti frumos cum numa-n vis/Un demon se arată”. Pentru a scoate în evidență
opozitia dintre cele două fiinţe de care fata este atrasă poetul utilizează comparațiile și metaforele
creând imagini vizuale: Luceafărul este o fiinţă supranaturală, care are doar înfăţişare umană, dar spirit
nepământesc: „Dar ochii mari şi minunaţi/Lucesc adânc himeric”, „Şi palid e la faţă”, „Iar umbra feţei
străvezii/E albă ca de ceară”, iar Cătălin este fiinţă pământească: „Cu obrăjei ca doi bujori/De rumeni,
bată-i vina”. Compoziţia poemului include 98 de strofe de tip catren, cu măsura versurilor de 7-8
silabe şi ritm iambic, combinat cu ritm amfibrahic. Textul conţine patru tablouri, construite pe alternanţa
a două planuri: terestru-uman şi cosmic-universal, aflate în antiteză. Viziunea despre lume a
autorului este sintetizată prin tema poemului, condiţia omului de geniu şi subliniată în finalul poemului,
prin care se descifrează ceea ce Eminescu numea „sensul alegoric” al poveştii: „Aceasta e povestea. Iar
înţelesul alegoric ce i l-am dat este că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de
noaptea uitării, pe de altă parte, aici pe pământ, nu e nici capabil de a ferici pe cineva, nici de a fi fericit.
El n-are moarte, dar n-are nici noroc.” Aşadar, finalul poemului scoate în evidenţă antiteza dintre
lumea omului comun, o lume a aspiraţiilor mărunte, o lume supusă destinului, o lume limitată şi cea a
omului superior, care aspiră către absolut. În opinia poetului, omul de geniu este conştient de condiţia
sa eternă, raportată la cea efemeră a oamenilor obişnuiţi, de care încearcă să se detaşeze cu luciditate:
„Ce-ţi pasă ţie chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul/ Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece/ Ci
eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor şi rece. SUBIECTUL AL II-LEA Redactați un eseu argumentativ, de
1-2 pagini, în care să prezentați rolul învățării în cadru formal,nonformal şi informal, în învățământul
preșcolar. În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere: - prezentarea acțiunii de
învățare în cadru formal, nonformal şi informal; - evidenţierea modului de extindere a învățării
dincolo de cadrul formal; - exprimarea argumentată a unui punct de vedere privind rolul
învățării în învățământul preșcolar. Actiunea de invatare in cadrul formal, nonformal si
informal este omogena jucand un rol impotant in educatia copilului mai ales prescolar . Educatia
formala este educatia planificata, institutionalizata incepand cu varste cat mai fragede mai nou datorita
societatii care impune sau invita la aceasta. Educatia formala este asigurata de cadre didactice
specializate, in cazul prescolaritatii fiind vorba de educatoare cu studii in domeniu si instruite si ca
locatie e gradinita cu activitatile ei . Educatia nonformala e descrisa sau ajutata de activitatile
extracurriculare si de obicei se afla in afara celor doua amintite mai sus. Nu se desfasoara in cadrul scolii
dar o completeaza .Prescolarul isi dezvolta cultura si o completeaza prin aceasta. Aceste activitati
deschid spiritual elevului, ii deschide noi orizonturi, il modeleaza, il implica si il face sa aiba mai multa
incredere in fortele proprii. Educatia informala reprezinta experientele de invatare si dezvoltare indirect
care apar ca urmare a interactiunilor copilului cu diverse medii de comunicare (familie, mass-media,
prieteni, comunitate etc). Aceasta dezvolta atitudini, valori, abilitati si cunostinte uneori prin repetitia in
mod automata a activitatilor celor din jur fara a constientiza faptul ca se desfasoara o activitate de
invatare . In acest context in primul rand, trebuie pus accent pe toate aceste tipuri dar cele din
afara educatiei formale sunt mai deosebite si dezvolta caracterul punand accent pe personalitatea
elevului. Spun acest lucru deoarece intr-un sistem educational aglomerat si structurat pe acumulare de
informatii ca al nostru e deosebit de important ca prescolarul sa poata avea acces la informatie si
educatie si in afara scolii /gradinitei. Acest lucru presupunand o familie interesata de educatie si gata de
a investi timp si bani daca e necesar pentru a implica prescolarul in diverse activitati in care poate fi
ajutat, manipulat, educat si chiar provocat sa-si dezvolte abilitatile pe care le are sau sa isi cultive altele
in vederea formarii unei persoane cultivate, educate. Scoala cu activitatile propuse, nu ofera
tot ansamblu de idei preferate sau benefice prescolarului deci activitatile informale si nonformale
raman sa adauge, sa ajute si chiar sa perfectioneze ceea ce educatia formala activeaza. In al
doilea rand, invatamantul prescolar fiind axat pe joc sub toate formele posibile da loc si lasa
prescolarului libertatea si senzatia libera de a-si dezvolta armonios activitatile fara a fi perceputa ca
activitate de invatare cum de exemplu e la invatamantul primar unde copiii devin constienti de ora
/lectie /activitate. De aceea exista libertatea educatorului sa dezvolte si sa atraga copilasii cat mai mult
spre educatia din gradinita in sensul ca poate “manipula” ideile astfel incat activitatile de educatie sa fie
foarte placute si creative. Educatia in gradinita e foarte importanta deoarece se pun bazele comunicarii,
se pun bazele limbajului logic, al elementelor de baza din multe domenii folosite mai tarziu in scoala. E
mult mai simplu ca educatia sa aiba pasi mici, repetitivi si de calitate astfel incat trecerea la scoala sa fie
naturala. La nivelul I prescolarul e provocat la socializare pe toate aspectele si la nivelul II se pune accent
pe pregatirea pentru scoala in sensul de activitati cat mai concrete pentru a ajuta prescolarul sa poata
avea disciplina de a sta in banca, pe scaun un timp limitat. De asemenea, se dezvolta limbajul in sensul
ca mai tarziu scolarul poate lectura cerinta ideilor in scoala si intelege astfel incat sa poata raspunde
corect. Cel mai greu e sa se raporteze la cerinte lungi sau cerinte formulate cu ajutorul cuvintelor de
legatura unde au tendinta sa fragmenteze si sa raspunda limitat sau gresit. In concluzie, educaţia
prescolara cu toate cele trei forme ale ei este foarte importanta deoarece are un efect pozitiv asupra
abilităţilor copilului si asupra viitoarei sale cariere şcolare, în special pentru copiii proveniţi din medii
socio-economice foarte defavorizate, în sensul că aceştia progresează în plan intelectual, dezvoltă
atitudini pozitive faţă de învăţare precum şi motivaţia de a depune în viitor un efort real în şcoală. Pe de
altă parte, s-a constatat că educaţia are un efect pozitiv asupra abilităţilor intelectuale şi sociale ale
copiilor, independent de mediul lor de provenienţă, atunci când instituţiile preşcolare promovează cu
adevărat calitatea, atât în ceea ce priveşte mediul fizic cât şi interacţiunile
adult/copil. SUBIECTUL AL III-LEA 1. Explicați rolul jocului în desfășurarea activităților instructiv-
educative în învățământul preșcolar, având în vedere următoarele repere: - precizarea legăturii dintre
domeniile de dezvoltare și tipurile de joc adecvate acestora; - evidențierea legăturii dintre nivelul de
vârstă și un tip de joc potrivit; - exprimarea argumentată a unui punct de vedere privind rolul jocului în
desfășurarea activităților instructiv-educative în învățământul preșcolar. ROLUL JOCULUI IN
DESFASURAREA ACTIVITATILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE IN INVATAMANTUL PRESCOLAR. Parerea mea
e ca practica si teoria educatiei au demonstrat de mult ce loc ocupa jocul in viata prescolarilor, in
activitatea de instruire si educare a acestora in gradinita. Prin intermediul jocului, copiii isi imbogatesc
experienta cognitiva, invata sa manifeste o anumita atitudine - pozitiva sau negativa - fata de ceea ce-l
inconjoara, isi educa vointa, si, pe aceasta baza formativa, isi contureaza profilul personalitatii. In zilele
noastre, jocul trebuie apreciat ca baza a conceperii intregii activitati instructiv-educative. Privit prin
aceasta prisma, in procesul de invatamant, jocul este conceput ca mijloc de instruire si educare a
copiilor, ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de
invatamant si, in sfarsit, ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a
capacitatilor psiho-fizice pe toate planurile. In primul rand, la gradinita de copii "ar fi cu totul imposibil
sa facem altfel". Ar fi imposibil, pentru ca, la acest nivel al dezvoltarii stadiale, nu sunt constituite inca
mecanismele psihice ale actelor neludice, pe care se sprijina activitatea de invatare sistematica.
Mecanismele respective se afla abia in fazele initiale de constituire, ritmul evolutiv si al perfectionarii lor
depinzand de nivelul la care se ridica jocul insusi. Conceperea jocului ca forma de activitate este cel mai
important aspect particular al formelor pe care le imbraca invatamantul la acest nivel. O mare parte din
timp, copiii il ocupa in gradinita cu activitati preferentiale. Acestea sunt structurate pe domenii
experentiale astfel incat sa existe o gama larga de domenii in care copilul prescolar sa isi dezvolte
limbajul si cultura necesara si sa exerseze diferite tipuri de jocuri . Jocul este socotit o activitate
fundamentala a copiilor de la 3 la 7 ani si are o contributie valoroasa in dezvoltarea lor intelectuala, etica
, estetica si fizica, existand jocuri specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. Pentru domeniul dezvoltare
fizica, sanatate si igiena personala sunt potrivite jocurile sportive, pentru dezvoltarea motricitatii si cea
senzo-motorie, pentru domeniul de dezvoltare socio-emotionala se aleg jocuri de interactiune intre
copii, jocuri de rol, pentru domeniul de dezvoltare a limbajului si a comunicarii se aleg jocuri cu subiecte
din basme si povesti, joc de rol, jocuri pentru imbunatatirea limbajului si dezvoltarea vocabularului,
pentru domeniul dezvoltarea cognitiva se utilizeaza jocuri de logica si rezolvare de problema, puzzle-uri,
pentru domeniul capacitatii si atitudinii in invatare se utilizeaza jocuri care dezvaluie gradul de implicare
a copilului in activitatile de invatare, cat si modul in care abordeaza sarcinile de lucru. Asadar, toate
tipurile de jocuri se pot folosi pentru fiecare domeniu in parte, dar exista si jocuri specifice anumitor
domenii. Pentru nivelul I sunt preferate jocurile ce duc la socializare in principal, adica jocuri de grup,
jocuri de rol, jocuri pe grupe, echipe sau pereche pe cand la nivelul II se combina cu cele individuale in
care se pune accent si pe creatia si hotararile proprii astfel incat prescolarul sa ajunga la maturitatea
alegerilor corecte in ce-l priveste . In al doilea rand, perioada prescolara se caracterizeaza prin dilatarea
vietii interioare ce are o independenta relativa ca si jocul care este dominat de "proiectii" mai ample
decat la varsta anterioara. Prin joc, copilul descopera noi modalitati de expresie atitudinala care ii
sporesc vigoarea sa actionala si dinamismul sau, nevoia de explorare. Putem afirma ca, la varsta
prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru efort si depasire a anumitor obstacole iar "moralitatea
ludica" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplina in
ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Este suficient sa privesti copiii in timpul jocului
pentru a-ti face o impresie referitoare la conduita acestora si la particularitatile lor psihologice. Unii copii
se exprima deschis, clar, dezinvolt, in timp ce altii sunt mai retinuti, inhibati, mai putin activi. Se poate
constata, fara indoiala, ca in toate jocurile intervin si se exerseaza elementele creative, mobilitatea,
flexibilitatea gandirii, capacitatea de imaginare a unor solutii, aplicarea in practica a acelora care au fost
memorate si care si-au dovedit eficienta. Toate laturile vietii psihice, incepand cu cele mai simple si
terminand cu cele mai complexe se educa, se exerseaza si se dezvolta prin intermediul activitatii ludice.
Trasaturile de personalitate - aptitudini, deprinderi, interese, aspiratii, caracter, temperament - se
exprima prin comportament. Activitatea ludica constituie un teren fertil prin care se pot evidentia aceste
caracteristici, dar se pot si exersa si dezvolta cu ajutorul jocului. Dupa modul cum se adapteaza si se
integreaza in joc, mai rapid sau mai lent, dupa respectarea regulilor de joc si a actiunii celorlalti
participanti, dupa felul in care coopereaza si indeplineste sarcinile jocului, se poate aprecia vointa si
perseverenta, calmul si capacitatea de organizare, etc. Concluzia e ca la varsta prescolara, intalnim un
nivel optim al receptivitatii si sensibilitatii copilului, al mobilitatii, flexibilitatii psihice, care permite o
achizitie insemnata de potentialitati specific umane. Gandirea prescolarului se dezvolta in stransa
legatura cu limbajul si activitatea pe care o desfasoara. Diversitatea jocurilor arata ca jocul are functii
potentiale foarte numeroase si complexe, fiind principala modalitate prin care se poate realiza
activitatea de predare-invatare-evaluare in invatamanul prescolar. Asa, dupa cum sublinia Ursula
Schiopu: "Activitatea ludica furnizeaza informatii importante privind psihodiagnoza inteligentei". 2. a)
Enumeraţi 3 metode de învățământ utilizate în învățământul preșcolar. b) Descrieţi una dintre
metodele enumerate anterior, la alegere, având în vedere următoarele repere: - definirea metodei
alese; - precizarea a 3 dintre caracteristicile specifice metodei definite; - menționarea a 3 dintre
avantajele utilizării metodei alese; - identificarea a 3 dintre limitele asociate acesteia. a)Trei metode
utilizate in invatamantul prescolar : Observatia ,Exercitiul si R.A.I. b) Exerciţiul ocupă ca metodă un loc
remarcabil în educaţia preşcolară şi şcolară mică. Aparţine categoriei de metode active, bazate pe
acţiunea reală a copilului. Este aproape de natura preşcolarului, care doreşte şi poate să se angajeze în
acţiune, iar dacă o face ordonat, dirijat, cu sarcini precise, rezultatele sunt de bun augur pentru propria
sa evoluţie psihică. Se utilizează în mai multe tipuri de activităţi, dar cu precădere în cele de educaţie
fizică şi în cele destinate pregătirii pentru scriere; îl regăsim şi în activităţi de consolidare a cunoştinţelor
despre mediul înconjurător, în consolidarea unor cântece învăţate, a unor deprinderi de pictură (tehnici
deosebite), de activitate manuală etc. Are ca scop eliminarea elementelor de prisos în executarea unor
sarcini, dezvoltarea capacităţii de angajare individuală într-o activitate, concentrarea atenţiei,
dezvoltarea perseverenţei şi a altor trăsături de personalitate. Nu se utilizează singur ci în combinaţie cu
una sau mai multe dintre celelalte metode. Se adresează explicit principiului legării teoriei de practică,
dar facilitează respectarea tuturor celorlalte principii didactice. Principalele avantaje sunt formarea
priceperilor si deprinderilor corecte si constiente atat in plan motric cat si mental, oferind o mai buna
posibilitate de transferare a cunostintelor si deprinderilor dobandite. Limitele folosirii acestei metode
sunt : Dezvoltarea unor automatisme, nu lasa loc creativitatii la maxim in executare si poate deveni
plictisitoare si neatragatoare pentru prescolari daca nu e manuita bine si cu material didactic atragator .

By

Ellia

June 25, 2018

PDF Subiect titularizare 2017 invățători

Subiect titularizare 2017 invățători.......

By

Ellia

June 19, 2018

PDF Subiecte rezolvate titularizare învățători 2016

SUBIECTE MODEL - TITULARIZARE ÎNVĂȚĂTORI 2016 SUBIECTUL I LIMBA ROMÂNĂ Se dă

textul: Moromete se pregăti pentru al doilea drum şi când se întoarse arăta de nerecunoscut, atât de
mult îi plăcuse. De astă dată drumul fusese şi mai aventuros şi Moromete povesti totul într-o seară, cu
glas neobişnuit, şi fu ascultat cu uimire. Descopereau toţi, Cocoşilă, mama, fetele – până şi cei trei − că
tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Numai că spre
sfârşit cei trei se dezmeticiră, sfâşiară vraja care îi ameţise şi căzură pe gânduri... (Marin Preda,
Moromeţii) Triftongi: des-co-pe-reau, ve-deau Cuvinte derivate: vedere, nevăzut. ,,Într-o”: Cratima,
semn ortografic, s-a folosit în secvența citată pentru a evita hiatul și pentru a marca rostirea într-o
singură silabă a două părți de vorbire diferite: prepoziția simpla 'într' și articolul nehotărât 'o'. Al doilea =
numeral ordinal cu valoare adjectivală Când = conjuncție Drum = atribut genitival, G ,,Aspectul
drumului îl deprimă și mai mult.” ,, …când se întoarse…” – prop. circumstanțială de timp ,,Îmi doresc ce
nu pot avea.” – prop. completivă directă introdusă prin pron. relativ ,,ce” (…ce nu pot avea). Cei din jurul
lui Ilie Moromete aveau o părere greșită despre acesta, astfel încât, uneori îi surprindea cu atitudinea și
vorbele sale profunde, ironice. Cocoșilă, soția, fetele, până și cei trei băieți superficiali, sunt surprinși de
capacitatea sa de a vedea lucrurile așa cum ei nu le puteau vedea. LITERATURA O SCRISOARE PIERDUTA
I.L. CARAGIALE Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este a
treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic. Comedia este o specie a genului
dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii
neaşteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin
contrastul dintre aparenţă şi esenţa. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia şi diferite tipuri de
comic (de situaţie, de caracter, de limbaj şi de nume). Încadrându-se în categoria comediilor de
moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru
putere în contextul alegerilor pentru cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor
reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc. Ca specie a genului dramatic, comedia este
destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu persoanele de la începutul piesei şi didascaliile,
singurele intervenţii directe ale autorului în piesă. Textul dramatic este structurat în patru acte alcătuite
din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Titlul pune în evidenţă
contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt,
prin luptă de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută" – pretextul dramatic
al comediei.Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce
priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea comediei este plasată „în
capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre" adică la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada
campaniei electorale, într-un interval de trei zile. Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală:
pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere
şi găsirea ei de către adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o
agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată. Personajele din comedii au
trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri
din literatură română. Ele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o
dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături. Limbajul oral este mai spontan, mai puţin
elaborat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare, repetitii, exprimare eliptică, interogaţia,
exclamaţia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse şi servesc intenţia autorului de a satiriza
defectele omeneşti puse în evidenţă pe fundalul campaniei electorale. Comicul de moravuri vizează
viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache – Tipătescu) şi viaţa politică (şantajul, falsificarea
listelor electorale, satisfacerea intereselor personale). Comicul de intenţie, atitudinea scriitorului faţă
de personaje, se identifică prin limbajul lor, şi anume utilizarea neologismului reflectă adâncimea
contrastului comic (ceea ce vor să pară / ceea ce cred că sunt faţă de ceea ce sunt cu adevărat).
Personajele mai modeste în pretenţii sunt ironizate: ele doar pronunţă greşit (Pristanda, Cetăţeanul
turmentat), fapt care sugerează dorinţa de integrare într-o lume superioară, în consonanţă cu noua lor
stare socială. În schimb, ambiţiosul Caţavencu, incult, dar snob, cu pretenţii de erudiţie, este satirizat:
pronunţă corect, dar atribuie sensuri greşite neologismelor. Un singur personaj este grotesc:
Dandanache, „alesul" trimis de la centru. Senil, căzut în copilărie, mai prost decât oricare provincial, este
incapabil de a asimila neologismul, nici măcar în mod incorect. Vorbirea lui este incoerentă, iar
neologismul este înlocuit de interjecţie şi onomatopee. Comicul de situaţie susţine tensiunea dramatică
prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme comice clasice: scrisoarea este pierdută şi găsită
succesiv (acumularea progresivă, coincidenţă, repetiţia), răsturnarea de statut / evoluţia inversă a lui
Caţavencu, teama exagerată de trădare a grupului Farfuridi – Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache,
care o atribuie pe Zoe când lui Trahanache, când lui Tipatescu şi interferenţa finală a intereselor în
împăcarea ridicolă a forţelor adverse. Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe care
Caragiale le sancţionează prin râs (de exemplu: demagogia lui Caţavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul
lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). Comicul numelor proprii este o formă prin care autorul
sugerează dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor în desfăşurarea evenimentelor:
numele Trahanache este provenit de la cuvântul „trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că
personajul este modelat de „enteres"; numele Dandanache vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume
sugestiv pentru cel care creează confuzii penibile; numele Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe
culinare, sugerând prostia. Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia
cititorilor / spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane". Stefan Tipătescu este personajul
principal al operei, el participã la toate acțiunile ei, iar celelalte personaje acționează și reacționează în
funcție de ce face el. Tipătescu este prefectul județului de munte si este stăpânit de aroganța celui ce se
știe atotputernic. După cum reiese, în mod direct, din conflictul principal al piesei, Tipătescu este tipul
amorezului, fiind amantul Zoei Trahanche, soția celui mai bun prieten al său, Zaharia Trahanache. De-a
lungul operei, Tipătescu dovedește că este un tip instruit, fapt sugerat prin replicile sale, intrând astfel în
antiteză cu celelalte personaje care fac greșeli de exprimare și au ticuri verbale. El dă dovadă de
inteligență în jocurile politice, dar uneori devine impulsiv și violent, la fel cum se întâmplă și într-unul
dintre conflictele sale cu Nae Cațavencu. Acest fapt este reliefat în mod direct prin vorbele lui Zaharia
Trahanache: „băiat bun, dar iute”. Tipătescu este unul dintre stâlpii puterii locale, cãruia îi revine totul,
încălcând legea și acceptând compromisuri. Astfel, după ce încearcă să scoată de la Cațavencu scrisoarea
compromițătoare, el îi promite acestuia diferite funcții și moșia „Zăvoiul”, numai să intre în posesia
„răvașului” cu pricina. Această postură de a dispune de tot după bunul plac este caracterizată de Ghiță
Pristanda: „moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica”, sugerând că Tipătescu apărea în
ochii polițaiului drept deținătorul tuturor izvoarelor fericirii. De asemenea, opinia lui Pristanda pune în
evidență, în mod indirect, altă trăsătură a prefectului, și anume imoralitatea. Tipătescu, cu abilitate, știe
să-l facă servil pe polițai, care se prezintă la ordin în orice moment. De-a lungul acțiunii se observă o
pendulare a prefectului între dorința de ascensiune politică și sentimentele pentru Zoe. Dă dovadă de
luciditate când cedează insistențelor amantei și promite susținerea candidaturii lui Cațavencu. De
remarcat la Tipătescu este arta disimulării: față de Trahanache se preface că nu știe nimic de scrisoare,
iar față de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu joacă rolul victimei. Caragiale reliefează defectele și viciile lui
Stefan Tipătescu, trăsături general-umane. El nu este încadrat în grupul politicienilor demagogi și inculți.
Postura de amant este subliniată prin comicul de moravuri, autorul critică astfel moralitatea vieții de
familie. Numele personajului este deosebit de sugestiv: „Tipătescu” ne duce cu gândul la un tip
important în viața politică, dar și capabil de aventuri amoroase, datorită poziției sale. SUBIECTUL AL II-
LEA Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se
realizează instruirea si învățarea elevilor si studentilor prin intermediul activitătilor proiectate,
organizate si dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme și principii didactice, într-
un context metodic adecvat, apelând la resurse materiale și didactice potrivite, în vederea atingerii
dezideratelor educației. Procesul de învățământ reprezintă dimensiunea dinamică a sistemului de
învățământ, deoarece în cadrul lui are loc activitatea de învățare, iar elevii și studentii sunt
îndrumați de către profesori cum să învețe. Funcțiile generale ale sistemului de
învățământ sunt realizate în cadrul procesului de învățământ prin intermediul programelor de
instruire formală (dar și nonformală) structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de
studii. Procesul de învățământ este subordonat din punct de vedere structural și funcțional față
de sistemul de învățământ. Dimensiunea operațională a procesului de învățământ, dependentă de
decizia profesorului, conferă acestuia un anumit grad de libertate în proiectarea, realizarea și
dezvoltarea curriculară a instruirii, dinamizând și actualizând permanent sistemul de
învățământ. Perspectiva dinamică privește procesul de învățământ ca un sistem “deschis unui sistem
superior (suprasistem), cu o dinamică proprie (fluxuri de intrare, “input” – și fluxuri de ieșire –
“output”), cu capacitate de autoreglare.” Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ
poate fi definit ca o entitate cu o structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor,
a relaţiilor cu contextul și a produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza
sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii
procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management
ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale
ale actului didactic. Caracteristicile procesului de învăţământ sunt considerate urmatoarele: 1.
Caracterul bilateral (profesor-elev) -biunivoc(1-1) -inter-activ.Procesul de învăţământ se realizează între
partenerii principali care sunt profesorul şi elevul. 2.Calitatea de obiect şi subiect al elevului. Până la
gimnaziu elevul este în mod predominant obiect al procesului de învăţământ deoarece profesorul are
rolul determinant în formarea şi modelarea personalităţii acestuia în şcoală. Treptat în perioada
preadolescenţei şi adolescenţei creşte rolul elevului în dobândirea cunoştinţelor, acesta devenind din ce
în ce mai mult din obiect în subiect al educaţiei. 3.Caracterul informativ şi formativ al procesului de
învăţământ. Procesul de învăţământ are ponderea cea mai mare în transmiterea cunoştinţelor generale
şi de specialitate din toate domeniile de activitate, dar şi în formarea capacităţilor cognitive, afective şi
acţionale ale elevilor.Pe măsura dezvoltării personalităţii elevului se creează un raport optim între
caracterul informativ şi cel formativ al procesului educaţional, deplasindu-se accentul de pe aspectul
cantitativ spre cel calitativ-formativ al predării- învăţării. Procesul de învătământ este un ansamblu de
activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub
îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-
educative. În cadrul procesului de învăţământ se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi: a) de
predare, învăţare şi evaluare; b) manageriale; c) economico-financiare; d) administrativ-gospodăreşti; e)
în afara clasei şi a şcolii. Analiza sistemică a procesului de învățământ evidentiază 3 perspective de
abordare: - functională: urmăreste anumite finalităti; - structurală: include resurse umane materiale,
strategii, continuturi etc; - operatională: se desfășoară prin operațiile de predare-învățare-evaluare;
Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu sistemul de
învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice
macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale. Dimensiunea structurală a procesului de
invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea calitativă a activității
didactice si relatiile de colaborare instituite de "scoală" cu societatea civila in general, cu comunităţile
educative, teritoriale şi locale, in mod special. Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt
vizează activitatea concretă de predare-invătare-evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii,
elevii, studenţii. Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca
acţiune cu scop de instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate activităţii/actiunii
educaţionale care vizează formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea
operaţională a procesului de învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare,
strategiile didactice si metodele de invăţământ. Funcţionalitatea procesului de învăţământ este
asigurată de interacţiunile existente între componentele sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care
determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor, a metodologiei şi tehnologiei didactice. Cu
alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective,
continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi
— resurse materiale — spaţii de învățămant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de
instruire-strategii de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare), care interacţionează în cadrul
unei activităţi complexe, desfășurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi
dinainte stabilite. SUBIECTUL AL III-LEA Programa de Limba şi literatura română, clasa a IV-a (OMEC nr.
3919/20.04.2005), cuprinde: - obiectivul de referinţă Să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul
de dialog; - conţinutul învăţării Comunicare orală. Adaptarea la particularităţile interlocutorului. 1. a)
Numiţi metoda cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului de referinţă şi învăţarea conţinutului
asociat, menţionate anterior. b) Precizaţi patru valenţe formative ale metodei numite. 2. Pe baza
informaţiilor menţionate, referitoare la obiectivul de referinţă şi la conţinutul învăţării, formulaţi un
obiectiv operaţional (folosind un model de operaţionalizare la alegere), o sarcină de învăţare şi un item
de evaluare, astfel încât să evidenţiaţi corelaţia obiective – sarcini de învăţare –evaluare. Cea mai
potrivită metodă pentru realizarea obiectivului de referință și învățarea conținutului asociat este jocul
de rol. Acesta este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor relații, contexte de
comunicare diverse, în care elevii experimentează din multiple perspective receptarea și emiterea unui
mesaj. Caracterul său formativ, stimulator și interactiv contribuie la apariția unor deprinderi, care le
permit acestora să înțeleagă mai bine situațiile întâlnite în viața cotidiană. Valențe formative: activează
din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, asigură problematizarea unei situații, sporește gradul de
înțelegere și participare activă, pune în evidență modul corect/incorect de comportare în anumite
situații, fiind una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și
comportamentelor. Obiectiv operațional: -să respecte reguli simple de desfășurare a schimburilor
verbale care pot determina reușita comunicării (se consideră realizat dacă jumătate +1 din numărul
elevilor respectă regulile unui dialog). Sarcină de învățare: Simulați o situație de comunicare între un
profesor și elev! Item de evaluare: Item subiectiv de tip eseu (liber) Realizează un dialog între tine și
bibliotecarul școlii căruia îi ceri sfaturi pentru a împrumuta o carte de literatură! Folosește corect
formulele de salut și de solicitare!

By

Ellia

June 19, 2018

PDF Rezolvare subiecte educatori 2013 Titularizare

Rezolvare subiecte educatori 2013 Subiectul I Pentru realizarea celor doua obiective am ales tema
“Craciunul” , iar ca metode povestirea si turul galeriei. Povestirea este o metoda de învatamant ce poate
fi folosita cu foarte mare succes in invatamantul prescolar si care consta în expunerea orala, vie, plastica,
sub forma de naratiune sau descriere prin intermediul careia sunt infatisate fapte, evenimente,
intamplari indepartate în spatiu si timp, fenomene ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaste altfel.
Scopul folosirii acestei metode consta în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentari care pot
ajuta la anumite generalizari. Faptele,iantamplarile alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu
profunde semnificatii, iar limbajul expresiv sa contribuie la trezirea de emotii, sentimente, sa le dezvolte
imaginatia, creativitatea. Povestirea o voi folosi pentru a le prezenta copiilor informatiile despre
obiceiurile si traditiile de Craciun sub forma de poveste in jurul bradului pe baza unor imagini cu
anotimpul iarna, cu nasterea Domnului, cu bradul impodobit, cu Mos Craciun si cu colindatori, astefl
copiii reusind sa inteleaga mai usor textul care li se povesteste (prin crearea unei atmosferi de poveste).
Metoda turul galeriei o voi folosi in a doua etapa a lectie, pentru a lucre in grupe si pentru a lua parte la
activitati de joc, fiecare grupa avand un nume specific sarbatorii (bradutul alb, bradutul verde, bradutul
auriu etc.) si aceasi plansa de realizat, care la sfarsit va fi expusa pe pereti ca intr-o galerie de arta,
pentru a fi prezentata si comentata de copii in timp ce se plimba prin fata lor. In prima etapa a lectiei,
povestirea se va realiza frontal,deoarece aceasta forma presupune relatia educatoarei cu intreaga
grupa de copii,lucrandu-se in acelasi timp cu toti copii, astfel avand toti acces la aceleasi informatii sub
indrumarea si dirijarea acesteia pe tot parcursul prezentari obiceiurilor si traditiilor de Craciun.Alt
avantaj consta în faptul ca, din punct de vedere intelectual, se realizeaza o omogenitate a grupei, cu care
se lucreaza, deci continutul si metodele vor fi adecvate particularitatilor tuturor copiilor din grupa. Cea
de-a doua activitate se va realizea pe grupe. Se vor forma grupe de cate 5 copii pentru a colabora la
realizarea unei planse cu imagini specifice de craciun. Aceasta forma de organizare are mai multe
avantaje: pune copiii in situatii concrete de munca in echipa, dezvolta abilitatea copiilor de a coopera cu
colegii in realizarea mai rapida a sarcilor de lucru ,pot invata unii de la altii, dezvolta abilitatea de a
comunica si de a se integra in grupa. Mijloacele folosite pentru realizarea povestirii in prima etapa sunt
imagini de iarna, pentru a identifica anotimul in care se sarbatoreste Craciunul, imagini cu nasterea
Domnului pt a constientiza ce se sarbatoreste, imagini cu bradul impodobit, colindatori si Mos Craciun
pentru a afla care sunt obiceiurile si traditiile de Craciun.Pentru activitatea pe grupe se va folosi o plansa
sub forma de brad in care copiii vor lipi imaginile representative pentru aceasta sarbatoare, alese dint-o
multime cu imagini representative si pentru alte sarbatori(Paste, Martisor etc.) cu scopul de a
constientiza care sunt imaginile, obiceiurile si traditiile specifice aceastei sarbatori si pentru a realiza un
bradut impodobit cu aceste imagini. Pentru realizarea activitatii, intreaga clasa va fi impodobita
specific acestei sarbatori, in clasa se va afla si un bard de Craciun in jurul caruia se vor aseza toti copiii
pentru a le fi prezentate informatiile referitoare la tema, cu scopul de a le insufla spiritual sarbatorilor si
atmosfera de poveste cu ajutorul metodei ‘povestirea’. In urmatoarea etapa a lectiei, copiii vor trece la
cate un atelier de lucru , unde vor lucra pe grupe petru impodobirea unei planse taiata sub forma de
brad, cu imagini reprezentative pentru aceasta sarbatoare, la final, copiii isi vor expune lucrarile pe
pereti pt a fi admirate si comentate de colegi, pentru a se trage concluzii si pentru a se face lamuriri cu
privire la alegerea imaginilor corecte, doar celor specific Craciunului. Argumetarea unui punct de vedere
referitor la o afirmatie din curriculul pt invatamant prescolar: se exprima parearea, adica suntem de
acord cu afirmatia conforma careia………, in primul rand pt ca(un argument) …….si in al doi-lea rant pt
ca………(argument 2), iar la final o concluzie. Subiectul II Activitatea de invatare face parte din DLC,
activitate de educare a limbajului, care se va face pe baza imaginilor cu fructe si lugume, pronuntand
corect cuvintele si distingand sunetele ce le compun. Forma de evaluare adecvata pentru secventa data
este evaluarea continua, iar functia ei principal este cea de ameliorare si reglare a procesului instructiv-
educativ. Metoda de evaluare potrivita pentru secventa data, tinand cont de comportamentele
vizata, este cea scrisa. Evaluarea scrisa apeleaza la suporturi concretizate în fise de munca
independenta. Functia principală a evaluarii prin probe scrise este aceea de a oferi
educatoarei informatii privind calitatea activitatii realizate si efectele acesteia exprimate în nivelul de
pregatire al copiilor. Ea semnaleaza situatiile în care unii copii nu au dobandit capacitatile,
subcapacitatile, abilitatile etc. preconizate la un nivel corespunzator si, in consecinta, este necesara
aplicarea unor masuri recuperatorii. Ca avantaje majore: permite raportarea rezultatelor la un criteriu
unic de validare; permite examinarea unui număr mai mare de copii pe unitatea de timp;face posibila
compararea rezultatelor, data fiind identitatea temei pentru toti copii; Dezavantaje majore: Implică un
feedback mai slab, eventualele erori sau raspunsuri incomplete neputand fi operativ eliminate/corectate
prin interventia educatoarei;nu este posibila orientarea/ ghidarea copiilor prin intrebari suplimentare
catre un raspuns corect si complet; O metoda alternative de evaluare care poate fi folosita la
prescolari, este metoda RAI( Raspunde-Arunca-Interogheaz), care presupune ca prescolarii sa se
evalueze intre ei prin intermediul unui joc, ajutati de o minge.Copiii arunca o minge de la unul la altul cu
scopul de a se interoga intre ei, iar cei care nu stiu raspunsul la o intrebare, sunt eliminati din joc,
revenindu-i celui care a intrebat sarcina de a raspunde .Jocul poate continua pana sunt eliminati toti
copiii sau pana se termina intrebarile. O prima diferenta intre evaluarea traditionala si cea alternative,
este aceea ca una este facuta de educatoare , iar cea lalta este facuta de copii. Un avantaj al metodei
este acela ca este perceputa de copii ca un joc, spre deosebire de cea traditional, unde copiii simt ca
este vorba de evaluare, un alt avantaj ar fi ca erorile se pot corecta pe loc, fiind vorba de o evaluare
orala, spre deosebire de cea scrisa. Copiii sunt responsabilizati, deoarece au rolul de a alege singuri
intrebarile, spre deosebire de evaluarea traditional scrisa. Dar si aceasta are o multime de avantaje in
compartie cu cea alternative: intrebarile au acelasi grad de dificultate si sunt formulate corect si
corespunzator cu tema data, fiind formulate de educatoare, sunt avantajati copiii emotive care se
exprima mai greu in public, spre deosebire de metoda RAI care presupune o evaluare orala.
Instrumentul de evaluare este testul scris, copiii primind fiecare o fisa cu imagini in care sunt legume si
fructe si sarcinile de lucru pe care le va citi educatoarea. Exemple de itemi : Din ce sunete este format
cuvantul ilustrat in imagine ?(cirese , visine .) Traseaza linii de la sunetul ‘m’ la fructele din imagini care
incep cu acest sunet.(mar, para) Incercuieste sunetul initial al cuvantului din imagine (nuca / alune)
Subliniaza cu o linie sunetul final al cuvantului din imagine? (rosie / ardei) Marcheaza sunetul interior al
cuvantului din imagine ( cartof / morcov)

By

Ellia

June 19, 2018

Educatori –Rezolvare subiecte 2012

Educatori –Rezolvare subiecte 2012 Subiectul I Obiective de referinta Sugestii de continut -sa participle
la activitatile de grup, inclusive la activitati de joc, atat in calitate de vorbitor, cat si in calitate de auditor;
-sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste, intelegand in mod intuitive caracteristicile
expresive si estetice ale acestuia -reguli si comportamente; -comunitate/individ. Activitatea aleasa
pentru tema “Reguli si comportamente in gradinita” este o activitate de educare a limbajului si face
parte din DLC. Se prezinta copiilor o plansa cu imagini, pe baza careia le explica despre regulile si
comportamentele din gradinita fata de educatoare si fata de colegi.Reguli si comportamente corecte :
sa salute educatoarea si colegii, sa ridice mana inainte sa vorbeasca, sa se joace cu toti copii, sa stranga
jucariile de la locul de joaca, sa imparta jucariile, sa se spele pe maini inainte sa manance, sa spuna
multumesc cand primesc ceva.Reguli si comportamente incorecte: sa isi loveasca colegii, sa imprumute
ceva fara sa ceara voie, sa manance fara sa se spele pe maini, sa nu imparta jucarii etc.In a doua etapa ,
copiii sunt impartiti in doua grupe pentru a juca “Asa da” , “Asa nu” . Ambele grupe vor primi acelasi set
de imagini, cu coportamente corecte si incorecte in gradinita, grupa “Asa da” –va trebuie sa le selecteze
si sa le lipeasca pe plansa, doar pe cele corecte, iar grupa “Asa nu” –pe cele incorecte, iar la sfarsitul
ativitatii, cele 2 grupe isi vor afisa plansele pe pereti, pentru a se prezenta si comenta alegerile facuta ,
dar si pentru a se evalua grupele intre ele prin comparatie.(descrierea activitatii) In activitatea aleasa
urmaresc sa inteleaga comportamentele si regulile de baza din gradinita si sa deosebeasca
comportamentele si regurlile corecte fata de cele incorecte.(obiectivele operationale) Pentru momentul
in care le explic copiilor despre regulile si comortamentele din gradinita, am ales activitatea frontala, cu
toata grupa de copii, pentru a avea un mai bun control asupara informatiilor transmise si receptate de
copii,pentru durata de timp mai scurta in transmiterea informatiilor si pentru a lua parte intreaga grupa
la activitate, avand toti in acelasi timp acces la informatiile transmise, iar pentru momentul in care au de
realizat sarcina de lucru, plansa cu imagini, am ales forma de organizare pe grupe, cu scopul de a lucra in
echipa pentru atingerea obiectivului mai rapid, de a lua parte la joc , pentru a dezvolta spiritual de
cooperare si pentru a-si prezenta si argumenta alegeriile facute fata de cealalta grupa.(cele 2 forme de
organizare cu justificare pt dezvoltarea obiectiveleor ) Pentru realizarea primului obiectiv, am ales
explicatia ca metoda de baza, deoarece fiind o metoda expozitiva, are avantajul de a usura transimitrea
unui volum mare de informatii si explicatii pe baza comportamentelor si regulilor din gradinita,constand
in expunerea imaginilor si explicarea lor cu argumente rationale. Deoarece explicatia se realizeaza dintr-
un singur sens, dinspre educator spre copii, asigura desfasurarea procesului de instruire conform
planificarii, educatoarea avand rolul de conducator in dirijarea invatarii. Pentru realizarea celui de-al
doilea obiectiv am ales metoda turul galeriei , pe care am integrat-o in jocul “Asa da”/”Asa nu”.
Deoarece specificul metodei presune lucrul pe grupe, am impartit intreaga grupa in alte doua grupe , cu
scopul de a separa cele doua tipuri de comportamente si reguli, o grupa avand de selectat
comportamentele si relulile corecte si celalata pe cele gresite. Aceasta metoda mai presupune si
expunerea lucrarilor finale pe pereti si vizitarea lor ca intr-o galerie de arta, cu scopul de a se autoevalua
fiecare grupa prin comparatie cu rezultatele celeilate grupe, in acest caz , cele doua grupe isi vor da
seama ca au gresit daca unele imagini se gasesc pe plansele ambelor grupe, urmand a fi rezolvata si
clarificata problema.(prezentarea eficientei metodelor) Argumentarea unui punct de
vedere...(Exprimare punct de vedere, argument 1, argument2, cocluzie) Parerea mea e conform celor
spuse in citatul mentionat si anume ca educatia timpurie are efect pozitiv asupra abilitatilor copilului si
asupra viitoarei cariere scolare, în sensul că acestia progreseaza in plan intelectual, dezvolta atitudini
pozitive fata de invatare, precum si capacitatea de a depune în viitor un efort real in scoala. S-a dovedit
că acei copii ce frecventeaza gradiniţa isi formează limbajul si creativitatea in activitătile DLC, isi
formeaza deprinderi de comportament care duc la socializare si dezvoltarea intelectului, îşi însusesc
limbaj adecvat activităţilor specifice. Acestea fiind atinse duc la atitudini pozitive fata de invatare
datorita rezultatelor vizibile a activitatilor desfasurate in gradinita. Ele se ating cu eforturi mici depuse la
început ca mai apoi să devina mari si sa duca la disciplina ce îi vor ajuta la eforturile depuse în scoala pe
viitor. Subiectul II Obiective de referinta Sugestii de continut -sa-si imbogateasca experienta senzoriala
, ca baza a cunostintelor matematice referitoare la recunoasterea , denumirea obiectivelor, cantitatea
lor, clasificarea, constituirea de grupuri/multimi, pe baza insusiri comune(forma, marime, culoare) luate
in considerare separat sau mai multe simultan. -diferentieri ale obiectelor dupa forma, marime(3-5
dimensiuni), culaore(3-5), lungime, latime(3-5) -forme geometrice : patrat, triunghi, dreptunghi,
romb Activitatea de invatare aleasa pentru tema ‚Forme geometrice’ este o activitate pe domenii
experentiale(activitati matematice) din Domeniul Stiinte , care presupune recunosterea si clasificarea
obiectelor dupa forma , marime si culoare.Pentru realizarea acesteia, copiii primesc intr-un sac mai
multe forme geometrice(patrat, triunghi, dreptunghi si romb) de diverse culori si marimi si sunt rugati
sa extraga una cate una din sac , s-o recunoasca/denumeasca si s-o aseze in multimea potrivita(intr-un
cosulet) mai intai dupa forma , apoi dupa culoare si mai apoi dupa marime. -Obiective operationale ale
acestei activitati sunt: sa recunoasca(denumirea) formelor geometrice si sa clasifice obiectele in functie
de forma , marime si culoare. Forma de evaluare potrivita este evaluarea continua (formativă), acel tip
de evaluare care se realizează pe tot parcursul unui demers pedagogic, „este frecventă sub aspect
temporal şi are ca finalitate remedierea lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi; nu-l judecă şi nu-l
clasează pe elev;. Compară performanţa acestuia cu un prag de reuşită stabilit dinainte“ (Bloom; G.
Meyer ). Aceasta forma de evaluare se poate face atat cu metode traditionale(orala, scrisa,prectica) ,
cat si cu cele alternative/complementare(portofoliul, investigatia, 3-2-1, metoda RAI etc.) , utilizant
instrumentele de evaluare specifice fiecareia(testul scris, oral, practic, portofoliul etc). Are funcții de
constatare a rezultatelor și de sprijinire continuă a elevilor” (I.T.Radu),de feed-back, dar si de corectare a
greșelilor și ameliorare și reglare a procesului. Ca avantaje se pot aminti faptul ca aceasta creează
lumină asupra procesului desfășurat în clasă fiind centrată pe intervenția educatoarei către prescolari ,
indreptarea imediata a greselilor, oferă un feed-back rapid, reglând din mers procesul,este orientată
spre ajutorul pedagogic imediat, oferă posibilitatea tratării diferențiate (I. Cerghit),dezvoltă capacitatea
de autoevaluare la copii, reduce timpul destinat actelor evaluative ample, sporindu-l pe cel destinat
învățării;sesizează punctele critice în învățare. Metoda de evaluare adecvata activitatii de invatare de
mai sus, este evaluarea orala. Pentru realizarea ei , fiecare copil primeste un saculet cu mai multe forme
geometrice de diverse culori si marimi.Acestia sunt rugati sa extraga cate o forma geometrica si s-o
denumeasca prin sondaj iar apoi s-o puna in multima potrivita, mai intai dupa forma, apoi dupa marime
si apoi dupa culoare. Intrebarile care vor si adresate copiilor: Cum se numeste forma pe care ai extras-o?
aseaz-o in multimea potrivita ei. Se reia obiect cu obiect si se intreaba ce culoare are forma figurii tale?
Aseaz-o in multimea corespunzatoare ei. Formele date copiilor sunt de 3 marimi ( mici, mari si medii). Se
reia fiecare forma in parte si se intreaba ce dimensiune are, apoi sunt rugati sa le grupeze in funcie de
marimea lor.Educatoarea mai poate indica cate o forma geometrica la intamplare, iar copiii sunt rugati
sa-l numeasca sau sa-l identifice in multime. Potrivit specialiştilor, un test bun nu urmăreşte doar
verificarea informaţiilor acumulate de prescolari , ci şi capacitatea acestora de a arăta ce ştiu să facă cu
ce au învăţat.După modul de manifestare a comportamentului elevului, testele pot avea următoarele
forme: orale,scrise,practice. După momentul administrării testului:teste iniţiale, administrate la
începutul unei perioade de formare a preşcolarului; teste de progres, administrate pe parcursul
perioadei de formare si teste finale. Instrumentul de evaluare folosit pentru activitatea de mai sus este
testul oral, un instrument traditional, care este folosit frecvent in evaluarea prescolarilor. Acesta se
poate folosi si este recomandat sa se utilizeze pentru orice forma de evaluare si presupune o serie de
avantaje, ajuta educatoarea sa corecteze pe loc greselile facute de copii, ii poate examina si din alte
aspecte, nu doar din punct de vedere al informatiilor detinute, se pot observa comportamentul si
atitudinea copilulu fata de activitatea desfasurata si tema propusa, modalitatea de a raspunde,
implicarea lui in procesul de evaluare, un alt avantaj ar fi faptul ca educatoarea il poate sprijini si ajuta in
exprimarea raspunsului , spre deosebire de testul scris. Ca si dejavantaje se pot aminti:necesita mult
timp pentru a fi aplicat, copiii se pot inspira din raspunsurile celorlalti sau pot fi inhibati de colegi sau
educatoare atunci cand raspund.Ca orice instrument de evaluare, are o serie de avantaje si dejavantaje,
dar nu poate fi exclus sub nicio forma din procesul de evaluare al prescolarilor, ci combinat cu celelalte
instrumente traditionale si alternative.

By

Ellia

June 19, 2018

la timp © · Romana