O scrisoare pierdută, I. L.

Caragiale

Date autor I. L. Caragiale este considerat a fi unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii
române, cunoscut ca fiind cel mai însemnat dramaturg român, ca autor al comediilor
”O scrisoare pierdută”, ”O noapte furtunoasă”, ”Conu Leonida față cu reacțiunea”, ”D
´ale Carnavalului”.
Curent literar Comedia "O scrisoare pierdută" este o comedie realistă de moravuri politice, care
ilustrează lupta de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru
alegerea noului deputat. Personajele ridicole sunt puse în situații comice, cu scopul de
a satiriza moravurile politice ale vremii.
Universul operei Opera, în ansamblul ei, oferă imagini accentuat satirice ale societății românești a
timpului său. Comicul și tragicul reprezintă două coordonate între care se desfășoară
spectacolul lumii caragialiene. Universul tragic este ilustrat de nuvelistică.
Comedia lui I. L. Caragiale s-a jucat cu un succes răsunător pe scena Teatrului Național
din București la data de 13 noiembrie 1884.
Specie literară Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentării scenice. Acestea sunt
divizate în acte, alcătuite la rândul lor din scene, prin care se marchează intrarea sau
ieșirea unui personaj, ori schimbarea locului acțiunii. Autorul prezintă, în mod
indirect, gândurile și sentimentele, prin intermediul personajelor care comunică între
ele, dialogul determinând înaintarea acțiunii. Intervenția directă a autorului este
evidentă doar prin didascalii.
Comedia este o specie a genului dramatic, care provoacă râsul prin surprinderea unor
moravuri sociale sau situații umane, având un final fericit și moralizator.
Comicul este o categorie estetică ce include situații și personaje ridicule, vici și
moravuri, fiind sancționate prin râs, determinat de contrastul dintre aparență și
esența naturii personajelor, urmărindu-se, astfel, îndreptarea acestora.
Piesa de teatru "O scrisoare pierdută" este o comedie de moravuri, considerată a fi
capodopera scrierilor caragialiene.
Tema Tema comediei este reprezentată de satirizarea moravurilor sociale, manifestate pe
fondul luptei politice.
Motive literare Printre motivele literare care susțin tema comediei identificăm
-scrisoarea de amor
-șantajul politic
-triunghiul conjugal
Titlul Titlul desemnează un obiect de șantaj politic, o banană scrisoare amoroasă, care
devine un bun de preț pentru cine o deține. Aceasta este mereu pierdută, semn că
niciunul dintre cei care doresc să o folosească în mod abuziv nu este demn de statutul
pe care și-l dorește.
Geneza Geneza operei o constituie triunghiul amoros soț-soție-amant (Zaharia Trahanache -
Zoe Trahaneche - Ștefan Tipătescu), respectiv lupta politică dintre două tabere
politice, fiecare dintre ele susținând câte un candidat.
Cronotop Încă de la începutul piesei, sunt fixate reperele spațiale și temporale, acțiunea
desfășurându-se "În capitala unui județ de munte în zilele noastre".
Discurs Piesa de teatru conține patru acte, împărțite pe scene constituite pe baza schimbului
dramatic… de replici dintre personaje. Pe parcursul acestora se prezintă în mod gradat conflictul
dramatic principal, de natură politică.
Cele două tabere sunt reprezentate de două partide, fiecare dintre ele susținând câte
un candidat.
Tipul de conflict La acest conflict principal se adaugă conflicte secundare cum ar fi apariția
cetățeanului turmentat, revolta cuplului comic Farfuridi - Brânzovenescu, primirea
depeșei cu numele noului candidat impus de la centru.
Mod de Ca mod de expunere identificam dialogul, cu rol de a determina înaintarea acțiunii. În
expunere textul dramatic, replicile personajelor fiind precedate de numele acestora.
Particularități Mijloacele de realizare a comicului în piesa de teatru sunt variate. Comicul de situație
este foarte sugestiv, căci soțul încornorat se străduiește să îl calmeze pe amantul
 nervos, afirmând că totul e o plastografie, deși scrisul seamănă leit cu cel al
prefectului. Trahanache stăpânit și diplomat, arată doar îngrijorare pentru reacția
soției. Comicul de situație este reprezentat și prin prezența triunghiului conjugal al
cuplului de factură comică, de asemenea și de faptele neprevăzute cum ar fi apariția și
dispariția scrisorii, respectiv alegerea lui Dandanache ca reprezentant al județului.
În ceea ce privește comicul de caracter, la Caragiale, personajul este un exponent tipic
al unei clase umane. Eroii săi au numeroase trăsături care îi particularizează,
conferindule caracter de unicitate.
Comicul de moravuri este prezent prin discrepanța claselor sociale.
Comicul de limbaj este evident în exprimarea personajelor piese, care dau dovadă de
incultură și lipsă de logică.
Comicul de nume este foarte sugestiv, autorul dovedind rafinament în alegerea
potrivită a numelui fiecărui personaj: Zaharia Trahanache face referire la senilitatea
acestuia și la capacitatea lui de a se mula "trahanaua" fiind o cocă moale. Ștefan
Tipătescu, nume derivat de la cuvântul "tip" ceea ce îl încadrează într-o tipologie
comică, cea a junelui-prim. Nae Cațavencu este derivat de la substantivul "cață", o
haină cu două fețe reprezentând deopotrivă demagogia și ipocrizia. Numele
personajului Agamemnon Dandanache face aluzie la încurcătura pe care o produce în
piesă. Farfuridi și Brânzovenescu, nume cu rezonanță culinară, sugerează inferioritate,
vulgaritatea, prostia. Ghiță Pristanda e un nume provenit de la jocul moldovenesc în
care se bate pasul pe loc. Cetățeanul turmentat este un personaj simbolic,
neinvidualizat prin nume propriu, pentru că el reprezintă poporul derutat.
Personajele Construit din umbre și lumini, personajul caragialian farmecă până astăzi publicul
spectator sau cititor.
Zaharia Trahanache, șeful partidului de guvernământ, întruchipează tipul
încornoratului simpatic, care se complace, din comoditate în acest triunghiu conjugal,
care îi asigură o viață tihnită în familie, menținând totodată relația de prietenie cu
prefectul județului.
Ștefan Tipătescu, tipul junelui amorez, este prefectul județului, înfățișează o
mentalitate de stăpân medieval.
Zoe Trahanache, tipul cochetei adulterine, este soția lui Zaharia Trahanache și amanta
lui Tipătescu, singurul personaj feminine. Ea este caracterizată ca fiind o doamnă
distinsă din societatea burgheză, nefăcând parte, ca celelalte eroine, din lumea
mahalalelor. Este inteligentă, autoritară, ambițioasă și marchează în comedie
triunghiul conjugal prin care Caragiale satirizează societatea burgheză.
Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este tipul slugarnicului, prezent în piesă de la
început până la sfârșit, în toate momentele cheie ale acțiunii.
Nae Cațavencu, șeful opoziției politice din județ, ilustrează tipul demagogului și al
parvenitului. Limbajul său constă în lipsa de conținut a ideilor exprimate.
Farfuridi și Brânzovenescu sunt doi membri ai partidului de guvernământ, un cuplu de
imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic.
Agamemnon Dandanache este candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat
în județul de munte. El apare în piesă abia în ultimul act și se conturează prin
acumularea tuturor defectelor celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia,
prostia, incultura, perfida, ramolismentul.
Cetățeanul turmentat, e reprezentantul omului simplu, al alegătorului caracterizat
prin derută.
Caracterizarea Zaharia Trahanache, cel care întruchipează tipul încornoratului simpatic, este unul
personajului dintre personajele principale ale piesei.
El este caracterizat, în mod direct, încă de la începutul comediei, de către autor, în
didascalii, ca având numeroase funcții. Prin deținerea conducerii atâtor organizații ale
statului, creează impresia unui model de comportament uman, dar această idealizare
nu este deloc compatibilă cu personajul.
Atitudinea sa stârnește de multe ori râsul, denotând degradarea prin senilitate.
De altfel, autorul îl caracterizează prin nume, care denotă zahariseală, dar și
capacitatea sporită de a fi modelat după interes.
Deși dă dovadă de viclenie, pe parcursul piesei, preferă să se complacă în situația de
 încornorat naiv, nedorind să strice prietenia cu Tipătescu sau relația de compromis cu
Zoe.
Încă de la prima apariție în scenă, își dovedește ipocrizia, spunând că scrisoarea, pe
care i-o arătase Cațavencu este un fals.
Trahanache este cel care îi sugerează impulsivului prefect să aibă puțintică
diplomație, ceea ce dovedește faptul că este un om politic versat, care știe că mânia
nu este o soluție pentru a obține ceea ce își dorește.
La finalul piesei, el afirmă cu aceeași diplomație caracteristică "eu nu am prefect! eu
am prieten".
Figura sa este însă puternic luminată de iubirea pentru Zoițica și statornicia prieteniei
cu Tipătescu.
Relația dintre În relație cu Zoe, "cea mai distinsă prezență feminină" din opera dramatică a lui
personaje Caragiale, așa cum o numește critica literară, Trahanache este abil în a păstra
aparențele pentru că o iubește foarte mult, sfârșind mereu prin ai face pe plac. Soțul
încornorat se preocupă permanent de reacțiile emoționale ale soției, pe care o știe
sensibilă și simte nevoia să o ocrotească părintește.
În relație cu Țipătescu, Trahanache este cel care, cu abilitate, îi temperează ieșirile
impulsive, îndemnându-l către o atitudine diplomatică. Prietenia dintre ei este
considerată un bun de preț la care nici unul nu dorește să renunțe.
Limbaj Caragiale observă firea omenească prin mentalitatea și culorile timpului istoric. În
ceea ce privește stilul, Caragiale se remarcă prin precizia dozării conflictului, prin
utilizarea dialogului alcătuit din replici scurte, relevante, completate de prezentarea
gesturilor și a reacțiilor personajelor, folosirea stilului indirect liber și a monologului
interior prin care se dezvăluie psihologia personajului central. Interogațiile și
exclamațiile retorice accentuează tensiunea sufletească a personajului.
Repere critice Referindu-se la comedia lui I. L. Caragiale, Pompiliu Constantinescu a văzut în
Caragiale "cea mai lucidă inteligență satirică românească".
Concluzie Opera literară "O scrisoare pierdută" este considerată a fi cea mai complexă și
rafinată comedie a literaturii române, păstrându-și valențele dincolo de trecerea
timpului.