O scrisoare pierdută

de I.L.Caragiale
Caracterizarea lui Zaharia Trahanache

Să realizeze un eseu, de 2- 3 pagini, în care să evidenţieze particularităţile de realizarea unui personaj

comic dintr-o operă literară studiată. În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:

 -prezentarea a patru elemente ale textului studiat, semnificative pentru realizarea personajului cominc ( temă/
motive litarare, acţiune, conflict, intrigă, relaţii spaţiale şi temporale, act, scenă, tablou, replică, indicaţii
scenice), prin referire la creaţia literară aleasă;

 -încadrarea personajului într-o tipologie

 -exemplificarea, prin scene/ situaţii semnificative sau prin citate comentate, a patru modalităţi/procedee de
carcterizare a personajului comic ales.

-relevarea a patru trăsături ale personajului comic, valorificând două secvenţe/ situaţii ale textului

Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentării scenice, fapt ce impune limite in timp si
spaţiu acţiunii. Ideile şi sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin acţiunea personajelor, intervenţia
autorului realizându–se prin didascalii, acesta dand sugestii privind jocul actorilor, decorul, gestica, mimica etc.
Textul dramatic se realizează în plan textual prin dialog şi monolog dramatic, iar în plan metatextual prin
indicaţii scenice. Textul dramatic este organizat in acte, scene, tablouri şi replici. Acţiunea se dezvoltă în jurul
conflictului dramatic, prezenţa unor puternice forţe opuse aflate în relaţii ostile, existenţa unui obstacol
determină apariţia unei crize, iar efectul crizei este tensiunea interioară, încordarea şi un lant de evenimente
pentru care se asteapta o soluţie, o rezolvare. Atunci când rezolvarea nu există, dramaticul se transforma în
tragic, care este legat de fatalitate.
În spectacolul teatral, actorii sunt cei care întruchipează personajele pe scenă în faţa spectatorilor. Între
spectator şi dramaturg se realizează o convenţie, spectatorul admiţand ideea ca pe scenă apar adevaraţii eroi, iar
comunicarea este mediată de regizor, actori şi toţi ceilalţi implicaţi în montarea scenică.
Ca specii ale genului dramatic întalnim drama, tragedia şi comedia.
Comedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri ,care prezintă întâmplări, personaje
într-un mod care provoacă râsul prin surprinderea unor moravuri speciale, a unor tipuri umane sau situaţii
neasteptate ,avand un final fericit şi deseori un rol moralizator. Conflictul presupune contrastul dintre aparenţă şi
esenţă, dintre pretenţii si realitate. Personajele comediei sunt inferioare în privinţa însuşirilor morale, a
capacităţilor intelectuale sau a statutului social.
„O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri şi este considerată o capodoperă a
literaturii noastre ,dar şi o capodopera a scriitorului.
Titlul pune în evidenţa contrastul comic dintre aparenţă şi esentă. Pretinsa lupta pentru putere se
realizează de fapt în culise, avand ca instrument al santajului politic „o scrisoare pierdută”. Articolul nehotărât
„o” indică atât banalitatea întâmplării cât şi repetabilitatea ei, pierderile succesive ale aceleiaşi scrisori.
Subiectul este inspirat din realitatile societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX–lea. Dezvolta un
conflict derizoriu intre esenta şi aparenţa şi anume ceea ce vor sa para şi ceea sunt în realitate personajele,
sfarşitul fiind unul fericit.
Termenul de comedie provine din latinescul „comedia”. Personajele comediei sunt grotesti, comice.
Eroii sunt caricaturizati, iar trasaturile si defectele lor sunt ingroşate pana la grotesc uneori. Se sanctionează
defecte general umane, cum ar fi ipocrizia,infatuarea imoralitatea sub toate aspectele ei. Se remarca tendinta spre
tipizare a personajelor: avarul, parvenitul, demagogul, politicianul corupt, adulterina etc.
În comedia „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, contrastul dintre aparenţă şi esentă este sugerat inca
din titlu, deoarece lupta pentru puterea politica se realizeaza în spatele cortinei, în culise şi prin santaj. Conflictul
se desfasoara in jurul pierderii scrisorii.
Fiind construita pentru a fi reprezentata scenic, comedia contine o lista de personaje, didascaliile ,prin
care autorul contureaza profilul, statutul social al acestora, fixandu–le, de la bun, inceput intr–o tipologie.
Actiunea comediei este limitata în ceea ce priveste timpul si spatial, ea fiind plasata într – un orasel de
munte, capitala de judeţ, “în zilele noastre” precizeaza autorul, adica la sfarsitul secolului al XIX–lea, în 1883, în
perioada campaniei electorale, pe o perioada de trei zile.
Intriga este cea care declansează conflictul, actiunea propriu-zisa porneşte de la o întamplare banala:
pierderea unei scrisori compromiţatoare pentru stalpii puterii locale. Acest fapt starneste o agitaţie nejustificata şi
se rezolva printr–o impacare generala şi neasteptată.
Conflictul dramatic consta in confruntare pentru puterea politica intre doua forte aflate în opozitie: pe de
o parte reprezentaţii partidului aflat la guvernare şi reprezentat în judet de prefectul Ştefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache, presedintele organizatiei locale a partidului şi sotia acestuia, Zoe Trahanache, iar pe de alta parte
gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu.
Conflictul secundar este generat de gruparea Farfuridi–Branzovenescu, care simtindu–se marginalizati şi
temandu–se de tradarea prefectului, trimit o depeşa la centru. Conflictul dramatic si tensiunea dramatica sunt
sustinute de o serie de evenimente care se inlantuie gradat şi care, în cele din urma vor duce la o rezolvare
fericită. Scrisoarea gasita de Nae Catavencu revine la destinatar, Zoe Trahanache, iar ca deputat este trimis de la
centru Agamemnon Dandanache.
Întalnim mai multe tehnici de amplificare a comicului dramatic, cum ar fi qui–pro–quo-ul (un peronaj
este luat drept altcineva-vezi Zoe luata drept sotia lui Tipatescu), tehnica ”bulgărelui de zăăadă”, rasturnari
bruste de situatii, introducerea unor elemente surpriza, amanari, anticipari, toate aceste elemente mentinand
tensiunea dramatica.
 Textul este alcatuit din patru acte,fiecare act continand mai multe scene.Trecerea de la o scena la alta se
realizeaza prin intermediul didascaliilor.
Categorie estetica specifica comediei este comicul. Sursele comicului sunt contrastul dintre aparenta si
esenta, dintre forma şi fond dintre efortul mare şi rezultatul disproportionat. Comicul ajuta de asemenea si la
conturarea principalelor trasaturi de caracter ale personajelor. Tipurile de comic care apar sunt: comicul de
situatie,de caracter, de moravuri, comicul de limbaj şi comicul de nume.
Gasirea şi pierderea succesiva a scrisorii de amor constituie principala situaţie comica ,in care sunt
implicate personajele si din care reies trasaturile lor de caracter: Zoe Trahanche pierde scrisoarea de amor de la
amantul ei Stefan Tipatescu. Cetateanul turmentat o gaseste, dar nu o poate citi deoarece este furata de Nae
Catavencu si devine obiect de santaj pentru postul de deputat . El o pierde la randul lui, într–o incaierare, şi este
gasita de acelasi cetatean care o inapoiaza Zoei.
Comicul de moravuri apare în stransa legatura cu realitatea sociala si istorica si satirizeaza viciile
societatii. Comicul de caracter se realizeaza la nivelul personajului şi sanctioneaza defecte umane transformate
în vicii.
Comicul de limbaj se realizeaza la toate nivelurile limbii si se concretizeaza prin pronuntari gresite,
utilizarea gresita a unor termini, elemente de jargon si argou, sensuri greşite, ticuri verbale, tautologii,
pleonasme, nonsensuri, elemente de oralitate.
Trahanache stalceste neologismele: “sotietate, printip”. De asemenea pronunţa gresit neologisme din
sfera limbajului politic: "dipotat, enedependent, enteres, docoment, cestiuni”. Se exprima confuz ,cu abateri de la
regulile limbii literare: ”enteresul şi iar enteresul”, cacofonii “care va sa zica ca nu le are”.
Comicul de nume consta in corelarea sugestiva a numelor personajelor, cu personalitatea şi rolul
fiecaruia. Zaharia sugereaza zahariseala, iar Trahanache coca moale şi de asemenea un barbat mic, rotofei şi rosu
la fata ca o sfecla.
Ca în orice comedie personajele au trasaturi care permit incadrarea lor intr–o tipologie sau in diverse
tipuri. I L Caragiale este considerat de catre critica literara cel mai mare creator de tipuri umane din litearatura
romana.
Tipurile pe care le propune in comedia “O scrisoare pieduta” sunt tipuri clasice, constituite pe o
dominanta de caracter: demagogul (Nae Catavencu), politicianul corrupt (Zaharia Trahanache), adulterina (Zoe),
servilul (Pristanda), amorezul, junele prim (Stefan Tipatescu), senilul (Agamita Dandanache), prostul fudul
(Farfuridi).
Modalitatile de caracterizare a personajului dramatic sunt acelasi ca si in textul narativ, şi anume
caracterizarea directa şi caracterizarea indirecta,dar apar si tehnici specifice, cum ar fi indicatiile scenice,
dialogul, conflictul dramatic.
Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul didascaliilor, de celelalte personaje
participante la actiune si de personajul insusi prin autocaracterizare. Caracteriarea indirecta rezulta din gestica,
mimica vestimentaţie, comportament atitudine relatiile cu celelalte personaje.
Unul dintre personajele reprezentative ale comediei “O scrisoare pierduta” este Zaharia
Trahanache. Este unul dintre pesronajele principale ale comediei, alaturi de Stefan Tipatescu, Zoe şi Nae
Catavencu. Face parte din triunghiul conjugal Zoe – Tipatescu–Trahanache care va dezvolta şi intriga. Din
indicaţiile autorului de la inceputul comediei, element al caracterizarii directe, aflam ca este presedintele
mai multor “comitii şi comitete” din judet şi presedintele organizaţiei locale a partidului aflat la
guvernare.
Alaturi de Tipatescu, prefectul judetului şi amicul sau ,şi–a consolidat pozitia de stalp al puterii, fiind
numit de toata lumea cu apelativul “venerabilul”.
Este casatorit cu Zoe Trahanche şi îşi apara cu îndârjire onoarea de familist. Personajul se incadreaza in
tipologia clasica a incornoratului, pe deoparte, pentru ca sotia il insala cu prefectul ,iar pe de alta parte il
putem incadra şi in tipologia politicianului corupt intrucat conduce destinele judeţului ca şi cand ar fi propria
mosie, falsifica actele la alegeri şi apeleaza la cele mai murdare mijloace pt a se mentine în politica.
Caracterizarea indirecta se contureaza si prin actiunile sale, prin gestica, prin mimica, limbaj, relaţia cu
celalte personaje, portretul fiind unul comic pe alocuri cu accente grotesti.
O scenă semnificativă pentru naivitea disimulata a personajului este aceea dintre el și Tipătescu, în care
se discută despre scrisoare..Trahanache afla despre aceasta de la Nae Catavencu, dar o considera plastografie.
Toate titulaturile denota dorinta de parvenire a pesonajului si de a se mentine sus in poltica. Are o sotie
frumoasa, cu mult mai tanara decat el, hotarata, influenta si este constient de faptul ca ea il mentine in functiile
pe care le are.
Caracterizarea indirecta se realizeaza de asemenea prin nume si prin limbaj. Caragiale da dovada
de creativitate, numele de Zaharia Trahanache fiind sugestiv. ”Zaharia” denota zahariseala iar “Trahanache” coca
moale, faptul ca se pliaza usor dupa fiecare situatie, sau un barbat mic de statura rotofei şi rosu la fata. Numele il
include in categoria zaharisitului şi a politicianului corupt fiindca surprinde şi o trasatura de caracter principala.
Limbajul este o alta modalitate de individualizare a personajului şi confera realism textului. Formele
verbale incorecte, exprimarile gresite, ticurile verbale denota incultura şi prostia, dar şi statutul de parvenit care
accentueaza contrastul dintre aparenţa si esenta.
În cazul lui Trahanache acesta isi tradeaza originea greceasca stalcind neologismele ”sotietate, printip”.
De asemenea, pronunta gresit neologisme din sfera limbajului politic “dipotat, endependent, docoment,
cestiuni”. Se exprima confuz cu abateri de la normele limbii literare, ceea ce reflecta incultura: truisme “unde nu
e moral acolo e coruptie”, tautologii “enteresul şi iar enteresul”, cacofonii “care va zica ca nu le are”, nonsensuri
“într–o sotietate fara moral şi printip trebuie sa ai putintica diplomatie”. Ticul sau verbal “ai putintica rabdare”
reflecta pe de o parte lentoarea in gandire, întepeneala, iar pe de alta parte viclenia; amana un raspuns pentru a
avea timp sa actioneze, sa castige timp sau pentru a gasi o solutie.Viclenia sa este ilustrată memorabil într-o
altă scenă din actul al III-lea, cand, pe fondul situatiei disperate in care se aflau Zoe si Tipatescu, santajati de
Nae Catavencu, Zaharia Trahanache apeleaza la contrasantaj, afirmand ca l-a prins pe Nae ”cu una mai
boacănă”, făcând referire la polița prin care Cațavencu și-a însușit, în mod fraudulos, suma de 5000 de lei de la
Societatea Aurora.
Dialogul, ca principal mod de expunere in genul dramatic, este modul de exprimare prin care Zaharia
Trahanache isi expune intentiile, sentimentele, opiniile. Dialogul evidenţiaza de asemenea incultura, prostia.
Ambitia politica şi comoditatea vietii il fac pe Zaharia Trahanche sa pastreze cu strasnicie „enteresul” de
a fi prieten cu prefectul Tipatescu care i–a facut şi ii face servicii ”atat politice cat şi conjugale”.
Parerea lui despre Tipatescu este aceea ca “:E iute ! n–are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte,
dar iute, nu face pentru un prefect”.
Rasul lui Caragiale este deosebit de cel al lui Creanga. In “Amintiri din copilarie”, Ion Creanga relateaza
cu umor intamplari hazlii sau defecte minore al personajelor fara sa isi propuna sa le corecteze.
In comediile sale, Caragiale satirizeaza moravuri grave ale societatii cu intentia vadita de a contribui la
indreptarea lor.
Cititorii iubesc personajele lui Caragiale şi replicile lor sunt rostite şi astazi cu veselie şi placere intrucat
ele nu si-au pierdut sensul şi esenta.