Sunteți pe pagina 1din 2

CARACTERIZAREA LUI ZAHARIA TRAHANACHE

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala,
alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata
radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de
vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Caragiale se remarca prin
arta compozitiei, fiind eel mai priceput creator de caractere din literatura romana, ilustrate mai ales in cele
patru comedii: "O noapte furtunoasa", "Conu Leonida fata cu reactiunea", "O scrisoare pierduta" si "D-ale
carnavalului".
"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de
parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei
oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu
si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant-Stefan Tipatescu, Zoe,
Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul
de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Personajele sunt tipologii umane si fac "concurenta
starii civile" (G.Ibraileanu), fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter, ilustrand asadar un
tip anume.
Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul incornoratului, dar ca om politic el indeplineste importante
functii in judet: "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului
agricol si al altor comitetc si comitii". Seful partidului din judetul X, el se bucura de o veche si solida
autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie "am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru"
Comicul de caracter se defmeste prin insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele
venerabilului politician, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile/relatiile cu celelalte personaje,
conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Zaharia Trahanache este un personaj ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea
diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. "Prezidentul" partidului de
guvernamant din judetul X este numai aparent naiv, fiind in esenta un politician abil, care dirijeaza cu o
mana forte interesele partidului, deoarece "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii
atarna binele nostru...". Cu toate ca pare "moale" si neincrezator in autenticitatea scrisorii, o invata pe
dinafara cu usurinta si i-o explica prefectului cu o subtila ironie, desi aparent este lipsit de energie, gaseste
imediat polita falsificata de Catavencu pentru a avea o arma de contrasantaj si chiar daca se pare ca nu
stie despre relatia amoroasa dintre Fanica si Zoe, el ii este recunoscator prefectului pentru ca "i-a facut si-i
face servicii".
"Venerabilul neica Zaharia", "stalpul" local al partidului de guvernamant, desi sustine ideea integritatii
morale a societatii, practice inselaciunea atat in familia sa, cat si ca sef al partidului. El falsifica listele cu
alegatori si, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu, calculeaza voturile simpatizantilor, chiar daca
acestia nu mai aveau averea necesara care sa le confere dreptul electoral si ar fi trebuit stersi de pe liste.
Atunci cand prestigiul si reputatia lui sunt in pericol, se plange de matrapazlacurile politice si constata "A,
ce corupta sotietate, nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si iar enteresul".
Totusi, ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu strasnicie "enteresul" de a fi prieten cu
prefectul, care "i-a facut si-i face servicii" atat politice, cat si conjugate. Politician abil, stie ca functia sa
in partid depinde de sefii de la "Centru" si se lasa manevrat cu usurinta de acestia. El sustine, disciplinat,
"candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg" si aplica in practica deviza: "de la partidul intreg
atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...".

Zaharia Trahanache este incornorat, dar ii convine - din comoditate si din calcul - triunghiul conjugal,
care-i asigura o viata tihnita in familie. Vanitos si ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta,
"venerabiiul" si pasnicul Trahanache reactioneaza brutal atunci cand este acuzat de tradare politica. Desi
senil si ramolit, plat in gandire, el este numai aparent naiv, pentru ca pregateste cu abilitate contrasantajul,
fara niciun scrupul. El gaseste imediat polita falsificata de Catavencu si-l santajeaza la randul sau,
amenintandu-l ca o va da publicitatii.
Ignoranta personajului reiese, indirect, din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal "ai putintica
rabdare", iar incultura se manifesta si prin repetarea mecanica a unor truisme, ilustrate de frazele
imprumutate de la fiul sau "de la facultate", pe care-1 citeaza cu emfaza: "Tatito, unde nu e moral, acolo e
coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are".
Numele sau este definitoriu pentru comicul onomastic, atat de expresiv pentru caracterul personajelor
din comediile lui Caragiale. Zaharia, sugereaza zahariseala, moliciune, lentoare, iar Trahanache, faptul ca
poate fi modelat usor (trahana = coca moale) de catre superiorii "de la centru" sau de "enteres", dar mai
ales de Zoe. Numai ca, aparenta lentoare a lui Trahanache - "ai putintica rabdare" - este, in fond, o abila
arma politica, pe care personajul o foloseste cu pricepere.
Comicul de situatie este relevant in scena 4 din actul I, cand Trahanache il consoleaza pe Tipatescu,
sustinand ca scrisoarea de amor este o plastografie (un fals - n.n.) ordinara desi scrisul seamana atat de
bine, meat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa. juri!". Duplicitar, Trahanache li reda, din
memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, explicable imprejurarilor concrete, precise, identiflcand exact
momenta! intalnirii amoroase dintre cei doi, amplificand cu subtilitate spaima prefectului. Dramaturgul
accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudinea aluziva si perfida a lui neica Zaharia, care starneste
reactia disperata a prefectului: "(private lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)".
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si
sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume.
Dialogul si monologul dramatic sunt alte modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si.
gandurile personajului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre
dramaturg.
Prin didascalii (parantezele autorului) si indicatii scenice (sugestii regizorale), care sunt adevarate fise
de caracterizare directa, dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de
reale, incat traiesc si in zilele noastre. Langa numele lui Trahanache, dramaturgul scrie "(placid)'", "(cu
candoare) ", sugerand "zahariseala", dar si calmul imperturbabil ori "diplomatia" personajului in fata
inamicilor politici.
In opinia mea, personajul Trahanache este ilustrativ pentru viziunea autorului, prin el fiind reprezentat
impostura, frnicia, orgoliul, demagogia i corupia politicienilor, dar i a ntregii societ i. n comedia
O scrisoare pierdut aciunea i comicul de caracter creeaz o imagine a unei lumi ridicole fiind
nfiat o lume de inculi i imbecili. Alegerile nu sunt alegeri adevrate, ci lupte pentru avantaje
personale a unor oameni fr scrupule.
In comediile sale, I.L.Caragiaie ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai
sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia
si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba
supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".