O scrisoare pierdută – caracterizarea personajului Zaharia Trahanache

Cerința:
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să
prezinți particularități de construcție a unui personaj într-o comedie studiată.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe
comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj ale comediei
studiate, semnificative pentru construcția personajului ales (acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, instanțe ale
comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).

Comedia este o specie a genului dramatic care are ca scop stârnirea umorului
prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații
neprevăzute, deznodământul fiind unul fericit.
Comedia O scrisoare pierdută, scrisă de I.L. Caragiale, a fost scrisă în 1884 și
publicată în rev. Convorbiri literare, nr. 11 din 1885. Această opera dramatică este una
dintre cele patru comedii scrise de autor, celelalte fiind: O noapte furtunoasă, D-ale
carnavalului și Conu Leonida față cu reacțiunea.
Ca dramaturg, I.L. Caragiale se remarcă nu numai prin arta compoziţiei,
imaginând conflicte şi situaţii de un comic savuros, ci şi prin talentul desăvârşit în
ceea ce priveşte realizarea complexă a personajelor. Acestea sunt reprezentative pentru
societatea contemporană scriitorului şi creionează o lume aparte, surprinsă în
perioada unor frământări de culise legate de alegerile politice, care scot la lumină vicii,
moravuri şi defecte omeneşti.
Personajele, de factură clasică, se încadrează într-o tipologie comică, având o
dominantă de caracter şi o serie de alte trăsături care i se subordonează. Ele nu sunt
realizate schematic, ci sunt privite în complexitatea lor şi individualizate prin
comportament, nume, limbaj, statut social şi trăsături psihologice.
Una dintre „persoanele" principale ale comediei O scrisoare pierdută este Zaharia
Trahanache, încadrat de criticii literari, după trăsătura dominantă, în categoria
„încornoratului simpatic dar ridicol" şi a „ticăitului".
Caracterizarea personajului se realizează atât direct (de către autor, de alte
personaje sau autocaracterizare), cât şi indirect, prin fapte, nume, limbaj, gesturi,
atitudini şi relaţii cu ceilalţi participanţi la acţiune. Toate aceste elemente clădesc
imaginea „venerabilului neică Zaharia". Ceea ce îl singularizează în lumea eroilor lui
Caragiale este percepția contradictorie asupra personajului: încornoratul ridicol, naiv
și ticăit sau tipul abil, care, sub masca naivității acceptă, din interes, adulterul soției
cu prefectul Tipătescu, pentru a-și pastra statutul social și puterea pe scena politică
din județ.
Statutul social este prezentat încă de la începutul piesei.
Zaharia Trahanache este „prezidentul comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii", unul dintre„stâlpii"
locali ai partidului aflat la putere. Este căsătorit cu Zoe şi îl are alături, ca
prieten, pe Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului, cei trei formând (cu știrea sau fără
știrea soțului) un triunghi conjugal.
Din punct de vedere moral, Trahanache este tipul încornoratului simpatic
pentru că refuză să creadă, din interes sau diplomatie, în autenticitatea scrisorii de
amor si in adulterul sotiei sale. Știe să disimuleze si să manevreze intrigi politice.
Când este șatajat, nu se agită, ci raspunde cu un contrașantaj, descoperind polița
falsificată de Catavencu. Cu aceeași abilitate ii combate si pe Farfuridi și pe
Branzovenescu, care il suspectau pe prefect de trădare. Recunoaște existenta
corupției la nivelul societatii, „o soțietate fara moral si fara printip va sa zica ca nu le
are”, dar practica frauda, falsificand listele de alegeri. Nu accepta imoralitatea in
familie, sustinand senin ca scrisoarea de amor e o plastografie.
Principala sa caracteristică a profilului său psihologic este ticăiala, fapt
sugerat de formula stereotipă ,,aveți puțintică răbdare”, rostită în rarele momente de
enervare, și de prenumele Zaharia. Totuși, ,,venerabilul”este de o viclenie
rudimentară, dar eficientă.
O scenă reprezentativă pentru viclenia rudimentară a personajului o
reprezintă scena IV din actul I, in care Trahanache vine la Tipatescu, aducandu-i
vestea santajului. Comică este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea de amor este
o plastografie si teama că Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului, pentru ca este
„simtitoare”. Credulitatea afișată poate fi pusa pe seama unei convingeri ferme sau
poate fi considerata un act de „diplomatie”, prin care sa pastreze onoarea familiei si
bunele relatii cu prefectul.
Viclenia venerabilului este evidentă și atunci când descoperă documentul
falsificat de Cațavencu, gândindu-se să răspundă șantajului tot cu șantaj: ,,Apoi dacă
el umblă cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuriˮ.
Un element de structură semnificativ pentru construcția personajului îl
reprezintă modalitățile de caracterizare. Caracterizarea directa , realizata de alte
personaje (Branzovenescu), exprima abilitatea si „enigma” personajului „E tare... tare
de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului”. Este respectat si de adversarul
politic, Catavencu numindu-l „venerabilul”. Prin autocaracterizare, se evidentiaza
disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna viclenie: „Apoi, dacă umblă el cu
machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri […].N-am umblat în viața mea cu
diplomație[...]” Unele indicatii scenice au rol de caracterizare directa, precizandu-i
atitudinea: serios, binevoitor, placid, razand, clopotind. Caracterizarea indirectă,
prin numele ales de autor, este o sursa a comicului. Numele Trahanache este derivat
de la cuvantul „trahana”, o coca moale, usor de modelat. Interesele personajului sunt
„modelate” de „enteres”, de Zoe sau de cei de la centru. Pentru portretizarea
personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de
situatie de limbaj, de nume, de intentie), care ingroasa prin acumularea detaliilor
caracterul lipsit de profunzime.
Limbajul este un alt element de structură cu rol în construcția personajului.
Deviza lui politica este: „oi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul
întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă
binele nostru... ”. Fraza care-i rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa
naivitate este „Într-o so țietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică
diplomație! ”. Trahanache este neinstruit, stalcind neologismele si exprimandu-le
confuz. Limbajul personajului este o sursa a comicului. In aparte (adresadu-se
publicului), isi exprima opinia sincera despre Tipatescu: „ E iute! n-are cumpăt.
Aminteri bun băiat, de ștept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.”.
În concluzie, Zaharia Trahanache este personajul viclean si abil, singurul
barbat politic „tare” din judet, iar pe plan familial este încornoratul simpatic, care
dorește să păstreze aparențele. Acesta rămâne, pentru memoria colectivă,
„încornoratul simpatic" care-şi joacă, cu un umor savuros, rolul de naiv în interiorul
triunghiului conjugal, dar şi „tipul politic" ce foloseşte diverse arme pentru binele
partidului.