Caracterizare: Zaharia Trahanache

„O scrisoare pierdută”, scrisă de Ion Luca Caragiale, este o comedie realistă de

moravuri sociale și politice, ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul
campaniei electorale pentru alegerea de deputați.
Ion Luca Caragiale a înfățișat în comediile sale moravurile societății românești,
contemporane autorului, de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Personajele operei sunt tipologii umane, iar fiecare dintre ele au o trăsătură
dominantă de caracter, ilustrând un tip anume.
Zaharia Trahanache este unul dintre personajele principale ale comediei, făcând
parte din rândul burgheziei dornice de parvenire. Este soțul lui Zoie și prietenul lui
Ștefan Tipătescu. Este șeful local al partidului de guvernământ, președinte al mai
multor comitete și „comiții”. Se încadrează într-o anumită tipologie, deoarece are o
trăsătură dominantă de caracter, tipul încornoratului simpatic.
Trăsătura dominantă a lui Trahanache este încetineala, ilustrată atât de
remarcabila formulă „ai puțintică răbdare”, cât și de numele Trahanache, provenit de
la „trahana”, care reprezintă o cocă moale, și Zaharia, care ne duce cu gândul la
zahariseală, care ilustrează dulcegăria, naivitatea, dar în același timp pune în evidență
ideea de îmbătrânire.
Trahanache este un om calm, liniștit, imperturbabil, cu gândire plată și un
temperament formal, dar este viclean, știe să disimuleze și să manevreze cu abilitate.
Astfel, atunci când partidul îi cere să-i susțină pe Dandanache, deși nu îl cunoaște,
acceptă propunerea. Acesta este convins că partidului asigură bunăstarea și de aceea
este de părere că „de la partid atârnă binele țării și de la binele țării atârnă vinele
nostru”.
Când el și ai săi sunt șantajați, nu se agită, ci, abil, răspunde cu un contra șantaj,
descoperind o poliță falsificată de Cațavencu. Cu aceeași abilitate politică îi combate
și pe Farfuridi și Brânzovenescu, care îl bănuiesc pe prefect de trădare și care ajung
apoi să creadă despre Trahanache că „E tare... tare, tare de tot... solid bărbat”.
Personajul este caracterizat indirect prin fapte, vorbe, prin relațiile cu alte
personaje, dar și prin diferite faze ale comicului.
Comicul de limbaj, ilustrat prin ticurile verbale ale personajului („ai puțintică
răbdare” sau „unde nu e moral acolo e corupție și o societate fără prințpuri, vas a zică
nu le are”, pune în evidență incultura lui. Comicul de situație pune în evidență
abilitatea lui, un exemplu constituindu-l scena în care nu vrea să se arate afectat de
scrisoarea compromițătoare, considerând-o o plastografie, iar comicul de caracter îl
încadrează în tipologia în cort onoratului simpatic încornoratului simpatic.
Caracterizarea directă este realizată de alte personaje și exprimă abilitatea și
„enigma” personajului, Brânzovenescu spunând despre el „e tare... tare de tot... Solid
bărbat!”. Este respectat chiar de adversarul său politic, Cațavencu, numindu-l
„venerabilul”.
Prin autocaracterizare se evidențiază disimularea și convingerea că diplomația
înseamnă viclenie: „n-am umblat în viața mea cu diplomație”.
Unele indicații scenice au rol în caracterizarea directă, prezentându-i atitudinea:
„serios”, „binevoitor”, „placid”, „râzând”, „chicotind”.
Prin urmare, Caragiale are capacitatea de a individualiza personajele prin
comportament, limbaj, nume și statut social, Trahanache ilustrând cu succes clasa
socială din care provine, burghezia, care este în ascensiune și care dorește să parvină.