„O scrisoare pierdută”, scrisă de Ion Luca Caragiale, este o comedie realistă de
moravuri sociale și politice, ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputați. Ion Luca Caragiale a înfățișat în comediile sale moravurile societății românești, contemporane autorului, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Personajele operei sunt tipologii umane, iar fiecare dintre ele au o trăsătură dominantă de caracter, ilustrând un tip anume. Zaharia Trahanache este unul dintre personajele principale ale comediei, făcând parte din rândul burgheziei dornice de parvenire. Este soțul lui Zoie și prietenul lui Ștefan Tipătescu. Este șeful local al partidului de guvernământ, președinte al mai multor comitete și „comiții”. Se încadrează într-o anumită tipologie, deoarece are o trăsătură dominantă de caracter, tipul încornoratului simpatic. Trăsătura dominantă a lui Trahanache este încetineala, ilustrată atât de remarcabila formulă „ai puțintică răbdare”, cât și de numele Trahanache, provenit de la „trahana”, care reprezintă o cocă moale, și Zaharia, care ne duce cu gândul la zahariseală, care ilustrează dulcegăria, naivitatea, dar în același timp pune în evidență ideea de îmbătrânire. Trahanache este un om calm, liniștit, imperturbabil, cu gândire plată și un temperament formal, dar este viclean, știe să disimuleze și să manevreze cu abilitate. Astfel, atunci când partidul îi cere să-i susțină pe Dandanache, deși nu îl cunoaște, acceptă propunerea. Acesta este convins că partidului asigură bunăstarea și de aceea este de părere că „de la partid atârnă binele țării și de la binele țării atârnă vinele nostru”. Când el și ai săi sunt șantajați, nu se agită, ci, abil, răspunde cu un contra șantaj, descoperind o poliță falsificată de Cațavencu. Cu aceeași abilitate politică îi combate și pe Farfuridi și Brânzovenescu, care îl bănuiesc pe prefect de trădare și care ajung apoi să creadă despre Trahanache că „E tare... tare, tare de tot... solid bărbat”. Personajul este caracterizat indirect prin fapte, vorbe, prin relațiile cu alte personaje, dar și prin diferite faze ale comicului. Comicul de limbaj, ilustrat prin ticurile verbale ale personajului („ai puțintică răbdare” sau „unde nu e moral acolo e corupție și o societate fără prințpuri, vas a zică nu le are”, pune în evidență incultura lui. Comicul de situație pune în evidență abilitatea lui, un exemplu constituindu-l scena în care nu vrea să se arate afectat de scrisoarea compromițătoare, considerând-o o plastografie, iar comicul de caracter îl încadrează în tipologia în cort onoratului simpatic încornoratului simpatic. Caracterizarea directă este realizată de alte personaje și exprimă abilitatea și „enigma” personajului, Brânzovenescu spunând despre el „e tare... tare de tot... Solid bărbat!”. Este respectat chiar de adversarul său politic, Cațavencu, numindu-l „venerabilul”. Prin autocaracterizare se evidențiază disimularea și convingerea că diplomația înseamnă viclenie: „n-am umblat în viața mea cu diplomație”. Unele indicații scenice au rol în caracterizarea directă, prezentându-i atitudinea: „serios”, „binevoitor”, „placid”, „râzând”, „chicotind”. Prin urmare, Caragiale are capacitatea de a individualiza personajele prin comportament, limbaj, nume și statut social, Trahanache ilustrând cu succes clasa socială din care provine, burghezia, care este în ascensiune și care dorește să parvină.