Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta

-Caracterizare Zaharia TrahanacheZaharia Trahnche face parte dintre personajele comediei O scrisoare pierduta , de I. L. Caragiale, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic si prin mijloacele comicului utilizate de autor in piesa. Ceea ce il singularizeaza in lumea eroilor caragialeni este perceptia contradictorie a personajului: incornoratul ridicol, naiv si ticait sau tipul abil, care , sub masca naivitatii si a ramolismentului, accepta din enteres adulterl sotiei cu prefectul pentru a-si pastra puterea in judet. Trahanache este tipul incornoratului pentru ca refuza sa creada din enteres sau diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei sale. El este prezidentul mai multor comitete si comitii din judet, fiind unul dintre stalpii locali ai partidului la putere. Pricipala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de formula stereotipica Aveti putintica rabdare , rostita in rarele momente de enervare si de prenumele Zaharia (zahariseala, ramolismentul) . Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie sa disimuleze si sa manevreze intrigi politice. Cand este santajat, nu se agita, ci raspunde cu un contrasantaj (tehnica supralicitarii), descoperind polita falsificata de Catavencu. Cu aceeasi abilitate ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il suspectau pe prefect de tradare. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, o societate fara moral si fara printip va sa zica ca nu le are , dar practica frauda, falsificand listele de alegeri. Nu accepta imoralitatea in familie (sau se preface a nu crede in ea), sustinand senin ca scrisoarea de amor este o plastografie. Credulitatea exagerata poate fi pusa pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerata un act de diplomatie , prin care sa pastreze onoarea familiei si bunele relatii cu prefectul. Caracterizarea directa, realizata de alte personaje (Branzovenescu), exprima abilitatea si enigma personajului: E tare ...tare de tot...Solid barbat! Nu -i dam de rostul secretului. . Este respectat chiar de adversarul politic, Catavencu numindu-l venerabilul. Prin autocaracterizare, se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna viclenie: Apoi, daca umbla el cu machiavelicuri, sa-i dau eu machiavelicuri[...]. N-am umblat in viata mea cu diplomatie[...]. . Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea: serios, binevoitor, placid, razand, clopotind. Caracterizarea indirecta se realizeaza pentru un personaj dramatic, in primul rand prin replicisi particularitati de limbaj. Divizia politica este: Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg...pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru . Aceasta pozitie este determinata de o sotietate fara moral si fara printip , binele nostru inseamna binele venerabilului si alor sai. Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa miopie/naivitate este: Intr-o sotietate fara moral si fara printip...trebuie sai ai si putintica diplomatie! . Teahanache este neinstruit(incult), stalcind neologismele si exprimandu-se confuz. Limbajul personajului este o sursa a comicului de limbaj. In aparte ( adresandu-se publicului), isi exprima opinia sincera despre Tipatescu: E iute! N -are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. . Indirect considera ca un detinator al puterii trebuie sa fie stapanit, calm, asa cum este el insusi. Insa lui Farfuridi ii vorbeste laudativ despre

amiculTipatescu: De opt ani traim impreuna ca fratii , adverbul impreuna sugerand acceptarea tactica a triunghiului conjugal (comicul de situatie). Didascaliile din scena IV, actul I, (discutia cu Tipatescu despre scrisoarea citita la Catavencu) sugereaza mai degraba disimularea decat naivitatea neverosimila. Caracterizarea prin nume este si o sursa a comicului. Numele Trahanache este derivat de la cuvantul trahana , o coca moale, usor de modelat. Interesele personajului sunt modelate de enteres, de Zoe sau de cei de la centru. Pentru portretizarea personajului, se apeleaza la diverse tipuri de comic (de caracter, de moravuri, de situatie, de limbaj , de nume, de intentie), care ingroasa prin acumularea detaliilor caracterul aparent lipsit de profunzime. Personaj principal, Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de moravuri si de situatie), unde are un joc ambiguu(mai degraba incornoratul voluntar, pentru ca naivitatea conjugala nu este plauzibila pentru acest viclean), iar sub aparenta bonomiei senile isi ascunde atitudinea corupta in viata politica , fiind implicat in contrasantaj si in falsificarea listelor electorale (comicul de moravuri). Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua comportamente incompatibile ale caracterului sau: sotul inselat este in acelasi timp un politicean abil. Nu face parte din categoria arivistilor; spre deosebire de candidatii la mandat, el este unul dintre stalpii puterii locale. Comicul de situatie este evidentiat in scena IV din actul I, in care Trahanache vine la Tipatescu, aducandu -i vestea santajului. Comica este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea de amor detinuta de Catavancu este o plastografie si teama ca Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului, pentru ca este simtitoare . Zaharia Trahanache este viclean si abil, singurul barbat politic tare din judet, iar pe plan familial este incornoratul simpatic. Caragiale il ironizeaza puternic pe Zaharia Trahanache, personaj care infatiseaza un tip uman caracteristic vremii: corupt, ticait si viclean