Caracterizarea lui Stefan Tipatescu

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala,
alcatuita din comedii, nuvele, momente si schife, prin intermediui carora scriitorul face o adevarata
radiografie a. societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct
de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Sarcastic si necrutator,
Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruotia, prostia omeneasca in cea mai larga
acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a
unui parvenitism ostentativ, atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.

Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului
National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.

"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de
parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei
oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei -
Catavencu si grupul de "inteleetuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant-Stefan
Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii
cornice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii.

Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, avand o
mentalitate de stapan absolut: "mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaca
pe banii lui Trahanache, babachii" (Pristanda).

Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele
prefectului, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic
fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.

Stefan Tipatescu este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea
diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Prefectul vrea sa para
sigur de sine, o autoritate politics de necontestat, care conduce cu o mana de fier judetul, in esenta fiind
total supus lui neica Zaharia si Zoei, lui lipsindu-i cu desavarsire calitatile de a-si exercita independent
functia politica, pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache si pe amorul Zoei ("esti candidatul
Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare si al meu").

Tanar, prezentabil, tip de june-prim, Tipatescu este orgolios, abuziv, fncalca legea, daca "o cer
interesele partidului" si admite, amuzat, matrapazlacurile politaiului: "ai tras frumusel condeiul".
Socoteste ca Ghita se afla in serviciul sau personal, si nu al comunitatii, de aceea il pune sa adune
informatii necesare despre tot ce se intampla in oras, iertandu-i micile furtisaguri, pentru ca acesta este
"scrofulos la datorie".

Tipatescu este ipocrit si demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu -"Mizerabilul!"-, cand el
insusi este corupt si imoral, fiind amantul Zoei si inseland, astfel, increderea pe care o are in el "nenea
Zaharia". Zoe Trahanache pierduse scrisoarea de amor, care ajunge intamplator in mana inamicului
politic, Nae Catavencu, care-i santajeaza cu publicarea acesteia in ziarul sau, "Racnetul Carpatilor", daca
nu este ales deputat.

Printr-un comic de situatie realizat magistral, spaima prefectului este amplificata cu subtilitate de
Trahanache, deoarece tocmai el este eel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o
plastografie (un fals - n.n.) ordinara, desi scrisul seamana atat de bine, ineat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa
juri, nu altceva, sa juri!". Tulburat la culme, tanarul amorez trece prin emotii chinuitoare atunci cand
"venerabilul" ii reda, din memorie, textul scrisorii, accentuand aluziv explicatiile imprejurarilor concrete,
precise, intrucat el identificase exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi:- "Scumpa mea Zoe,
venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltdieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa
stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma
cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevastd-mea, Joitica), la
cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul
accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudinea aluziva a lui neica Zaharia, care starneste reactia
disperata a prefectului: "(priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)". Deoarece Trahanache
se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este autentica, Nae Catavencu il ameninta ca o va
publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o
vaza oricine-o pofti", Impulsiv si nestapanit, Tipatescu este "turbat" de manie, cum noteaza dramaturgul
in didascalii. Teama pentru aflarea adevarului, acela ca este amantul Zoei, ii provoaca prefectului o
agitatie nestapanita, o pierdere totala a controlului de sine, stare emotionala sesizata de Trahanache,
care-l caracterizeaza direct: "E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu
face pentru un prefect". Venerabilul considera ca un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa
nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici, "nu face pentru un prefect",
deoarece tn politica "nu merge s-o iei cu iuteaia".

Infatuat si orgolios, Tipatescu are o atitudine de superioritate si este dispretuitor fata de Farfuridi
atunci cand il acuza de tradare: "Cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-voastra veniti la mine acasa, la mine,
care mi-am sacrificat cariera si am ramas intre d-voastra, ca sa va organizez partidul - caci fara mine,
trebuie sa marturisiti, ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid -d-voastra veniti la mine acasa
sa ma numiti pe fata tradator... A! asta nu pot sa v-o permit...". Comicul de situatie accentueaza
atitudinea tanarului care este consent ca singura cale de a parveni este amorul, sentiment de care stie sa
profite cu fler si diplomatic pentru a obtine postul de prefect si protectia venerabilului Trahanache.
Tipatescu venise in judet cu-opt ani in urma, la o jumatate de an dupa ce Zaharia se insurase a doua
oara, luand-o de sotie pe Zoe, care a devenit chiar de atunci amanta lui Fanica. Trahanache este foarte
multumit de "serviciile" pe care tanarul prefect i le face atat in plan personal, cat si in probleme de
partid: "De opt ani traim impreuna ca fratii si niciun minut n-am gasit la omul asta atatica rau... Credeti
d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu
Joitica... si la dreptul vorbind, Joitica a staruit mai mult...". Talentul de amorez reiese, indirect, si din
scena in care Zoe apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-i convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe
Catavencu, iar acesta cedeaza ca un indragostit autentic: "in sfarsit, daca vrei tu... fie! [...] Domnule
Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti
deputat!...".

Incadrarea tipologica a persortajului este argumentata si prin comicul de nume: Tipatescu, trimite la
cuvantul "tip", al carui sens de june-prim, om rafinat, amorez abil, aventurier completeaza structura
caracteriala a prefectului.

Caracterizarea prefectului se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lui, precum si
direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialogul si monologul dramatic, o modalitate aparte o
constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice
(sugestii regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le
atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre.

Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. Notatiile autorului -

"(plimbandn-se infuriat)", "(in prada agitapiei)", "(suparat)" - ilustreaza mentalitatea de stapan
medieval, infatuarea si orgoliul care-l definesc pe Stefan Tipatescu.

In studiul intitulat "Comediile d-lui Caragiale", Titu Maiorescu apara valoarea artistica a operei si
demonstreaza ca intreaga creatie artistica ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand astfel o
replica usturatoare inamicilor scriitorului: "Cad pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o
comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea
contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care
astazi isi bate joe de fraza demagogica, si-ar fi batut jocieri de islic si tombatera si isi va bate joc maine
de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." Criticul sustine in
continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile politice si sociale,
iar in cazul lui Caragiale, acestea se corijeaza prin ras.
 Caracterizarea lui Zaharia Trahanache
Dupa cum precizeaza autorul, Zaharia Trahanache este "prezidentul Comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului scolar, Comitiului agricol si al altor comitete si comitii", fiind unul dintre stalpii
locali ai partidului aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu.

Trasatura dominanta a lui este "ticaiala" (incetineala) ilustrata atat de remarcabila formula "Ai putintica
rabdare!", cat si de numele "Trahanache", provenit de la "trahana", (o coca moale) si "Zaharia", care ne
duce cu gandul la "zahariseala" (ramolisment).

"Venerabilul" este calm, linistit, imperturbabil, cu gandire plata si un temperament formal, dar este
viclean, stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigi politice.

Cand el si ai sai sunt santajati, nu se agita, ci, abil, ras punde cu un contrasantaj descoperind o polita
falsificata de Catavencu.

Cu aceeasi abilitate politica, ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il banuiesc pe prefect de

tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache ca: "E tare... tare de tot... Solid barbat."

Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii: "o sotietate fara moral si fara printip'', dar
practica inselatoria si frauda, falsificand listele de alegatori.

El nu admite insa imoralitatea in sanul familiei si de aceea refuza sa creada, din convingere, sau din
"enteres" si diplomatie, in autenticitatea scrisorii trimise de Tipatescu sotiei sale.

Principiul lui politic este de a respecta ordinele celor de la centru: "noi votam candidatul pe care il pune
partidul intreg."

Gandirea si cultura lui generala si politica se rezuma la spusele fiului sau, student, care exprima in fond
tot o platitudine: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are!"
Zoe reprezinta pentru el un "vitiu" sentimental, incat se preface ca nu observa adulterul acesteia,
considerand-o mai mult sora decat nevasta.

Pentru a face placere lui Zoe, l-a sustinut pe Tipatescu in functia de prefect al judetului, desi este
constient ca acesta nu este potrivit functiei, fiind impulsiv: "bun baiat, dar iute."

Ridicolul lui sporeste prin faptul ca, desi este greoi, atat la trup cat si in gandire, el ocupa cele mai
importante pozitii din judet, o multitudine de functii dintre care pe unele nici nu le cunoaste, ceea ce
intareste ideea ca, in acea societate, nu se apreciaza valorile, ci "enteresul".

Incultura lui este evidenta in multe situatii (mai ales atunci cand citeaza cuvintele fiului sau de la
facultate, dar si prin greselile fonetice si lexicale pe care le face si care sporesc ridicolul personajului:
"vitiu, sotietate, enteres."
in concluzie, putem spune ca Zaharia Trahanache este unul din personajele principale individuale ale
acestei comedii, tipul politicianului abil, care sub masca unei amanari permanente isi realizeaza
interesele.
 Caracterizarea lu Zoe Trahanache
Comedia "O scrisoare pierduta", reprezentata scenic in 1884, este o comedie realista de moravuri
politice si ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati.Pe fondul agitatiei oamenilor publici se nasc "intelectuali independenti" si membrii partidului
de guvernamant, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale
vremii. Comedia are in componenta sa un singur personaj feminin, Zoe, sotia celui mai influent om din
judet, Zaharia Trahanache (dupa cum rezulta din lungul sir de "comitete si comitii" al caror "prezident"
este mentionat in lista de personaje). Desi politica era o preocupare strict barbateasca, Zoe are o
importanta decisiva atat in declansarea peripetiilor, cat si in vesela impa care generala din final.

Actiunea se petrece in capitala unui judet de munte, unde grupul detinator al puterii (Trahanache-care
are mai mult un rol reprezentativ,ca prezident-, Tipatescu-prefect, detinatorul puterii executive-,
Farfuridi si Branzovenescu-cei doi avocati-) isi vede linistea amenintata de grupul advers condus de
avocatul Catavencu, dornic sa sparga monopolul puterii. In ciuda faptului ca initiatorul acestei miscari
contestatare si-a creat zgomotoase si atragatoare instrumente de propaganda si influentare a
electoratului, un ziar combativ "Racnetul Carpatilor", si o societate cu o denumire ridicol-bombastica,
adevarul e ca sansele de reusita in alegeri sunt conditionate de sustinerea grupului advers.

Zoe e cea mai castigata din mentinerea neschimbata a situatiei, fiindca detine controlul atat asupra lui
Trahanache, in calitate de sotie tanara, cat si asupra prefectului, cu care intretine o legatura amoroasa
de vreo opt ani. Dar tocmai propria-i neglijenta (pierderea scrisorii amoroase de la Tipatescu) ii
pericliteaza statutul. Actul intai arata tocmai efectele perturbatoare ale neglijentei ei, deoarece dupa ce
pierde scrisoarea, ea este gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu,
acesta o pierde la randul lui si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care i-o inapoiaza "adrisantei",
inchizand astfel cercul.

Catavencu, cand a avut scrisorica de amor in posesie, a folosit-o ca obiect de santaj, chemandu-I pe
cei doi soti pe rand, la sediul ziarului. De la inceput, Zoe se vede scutita de a face fata reprosurilor
batranului ei sot, care nu numai ca nu e dispus sa dea crezare adevarului infatisat negru pe alb in biletul
compromitator, dar ar face tot posibilul ca sotia sa sa nu afle, ca sa o menajeze. Marea problema a Zoei
ramane Tipatescu, pentru care sustinerea lui Catavencu este inacceptabila din orgoliu si pentru ca si-ar
asuma un risc major in privinta carierei sale politice.

Pentru Zoe insa toate disputele politice sunt "mofturi" ale barbatilor, cand este in joc reputatia ei.
Este o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si salveze onoarea, de la
rugaminti la plans si la santaj sentimental. Singura concesie pe care o face este aceea de a astepta sa
vada daca solutia lui Tipatescu va da roade. Cand insa Ghita se intoarce de la perchezitionarea casei lui
Catavencu (arestat din ordinul lui Tipatescu) fara sa fi dat de scrisoare, pentru Zoe e clar ca amantul ei
trebuie sa negocieze, lucru pe care acesta il si face. Prezenta ei in apropierea celor doi adversari e
singura in masura sa puna stavila degenerarii negocierii intr-o incaierare si, cu toata furia lui, Tipatescu ii
face Zoei pe plac.
 Pe tot parcursul acestor agitate evolutii se poate remarca din atitudinea celorlalte personaje ca
nimeni nu se indoieste ca adevaratul centru de putere al judetului este Zoe. Astfel, cea dintai aparitie a
ei, care genereaza un intens comic de situatie in afara dialogului, il pune pe Ghita Pristanda intr-o mare
incurcatura, intrucat primise ordin de la Tipatescu sa o anunte pe Zoe ca nu poate veni la dejun, dar
aceasta, care se afla deja in casa prefectului, intr-o camera alaturata, asteptand sa plece sotul ei, ii face
semn sa vina la ea. Ghita se indreapta cand spre iesire, cand spre interiorul casei, spre surpriza lui
Tipatescu, dar in cele din urma asculta de semnul Zoei. Ori de cate ori umilul politai, care cunoaste toate
secretele mai marilor sai, primeste ordine contradictorii de la acestia, el il executa cu prioritate pe cel al
Zoei. Oricat de furiosi ar fi Farfuridi si Branzovenescu pentru ca nu sunt partasi la deciziile care se iau, in
momentul in care Trahanache aduce in discutie fidelitatea absoluta a sotiei sale, cei doi se grabesc sa il
asigure de respectul lor total pentru ea, desi cunosteau si ei, ca toata lumea buna a targului, vechea ei
legatura cu prefectul.

Atitudinea cavalereasca a tuturor barbatilor fata de Zoe este in parte explicabila prin imaginea-cliseu
a femeii, ca faptura plina de sensibilitate, slaba tocmai datorita acestui fapt, pe care barbatul trebuie sa
o ocroteasca si sa o menajeze. Zoe adopta, cand e cazul, atitudini si comportamente potrivite acestui
cliseu si le utilizeaza ca instrumente in manipularea barbatilor. Astfel, cand Trahanache se intoarce pe
neasteptate la Tipatescu si da peste ea, venita sa discute cu amantul santajul lui Catavencu, Zoe lesina,
provocand ingrijorarea "prezidentului" si reprosurile lui la adresa prefectului care nu respectase
consemnul de a pastra secretul fata de Zoe care e "simtitoare".

Tinand cont de natura relatiilor din acest triunghi, situatia este de un comic intens, mai subliniat prin
faptul ca prefectul crede si el in lesinul Zoei, desi cu cateva secunde inainte ea nu daduse nici un semn
de slabiciune. De altfel, "coana Joitica", dupa cum o numesc cei mai multi, numai slaba nu e. O
dovedeste felul in care actioneaza la santaj, decizia ei ferma de a obtine scrisoarea cu orice pret: desi in
epoca femeile nu aveau dreptul la vot, ea isi impune candidatul, pe Nae Catavencu, in numele unui
interes strict personal, de a capata scrisoarea de amor "Da, il aleg eu. Eu sunt pentru Catavencu,
barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In sfarsit, cine lupta cu Catavencu
lupta cu mine…".

Faptul ca sub presiunea situatiei isi exteriorizeaza emotiile uneori in chip isteric trecand de la plans la
atitudini sfidatoare, cum o face in finalul actului al doilea, nu trebuie sa induca in eroare. Daca pe
parcursul actului al treilea rolul Zoei este cu totul modest, in ultimul act ea va demonstra ca este "dama
buna" asa cum o complimenteaza Cetateanul turmentat. Cu toata marea ei neliniste si agitatie
determinate de disparitia lui Catavencu cu tot cu scrisoarea compromitatoare, ea il primeste cu
deferenta, ca o doamna de lume, pe neasteptatul oaspete si proaspatul ales Agamemnon Dandanache,
dar mai ales comportamentul fata de Catavencu este reprezentativ.

Dupa o prima reactie de scorpie veninoasa la aflarea vestii ca scrisoarea ei fusese pierduta, indata ce o
reprimeste de la Cetateanul turmentat, Zoe il iarta pe Catavencu, insa nu atat din bunatate –cum sustine
ea- , ci si dintr-o doza de calcul: directorul "Racnetului Carpatilor" se dovedise un ambitios abil, un orator
cu priza, asa incat transformarea lui din adversar in partizan este mai utila pentru toata lumea. Faptul ca
acesta comisese o frauda nu reprezinta un impediment pentru Zoe: la fel ca toti ceilalti, "dama buna"
este cu totul indiferenta fata de orice fel de principii.

In aceasta comedie de moravuri care satirizeaza viata politica, tanara "Joitica" este, contrar
aparentelor, o sotie utila nevoilor lui Trahanache, ajuns la varsta zahariselilor si a tabieturilor. Tanarul
Tipatescu a ramas in judet la insistentele ei, ratand ascensiunea in cariera. Este cocheta, inteligenta,
autoritara, voluntara , ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Cand este stapana pe situatie devine
buna, iertatoare, toleranta. Isi intemeiaza linistea si fericirea pe batranul, bogatul si influentul ei sot si pe
mai tanarul si capabilul ei amant, cu totul robit de farmecele ei. In elita capitalei de provincie cuplul
perfect inseamna, de fapt, un triunghi. Zoe e artizana lui. Ea este singurul personaj feminin al lui
Caragiale care reprezinta dama distinsa din societatea burgheza, nefacand parte, ca celelalte eroine, din
lumea mahalalelor.