O scrisoare pierdută, I.L.

Caragiale

Comedia

Piesa “O scrisoare pierduta” a avut avanpremiera in anul 1884, pe scena Teatrului National si a fost
publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, care are trasaturile specifice acestui curent:
autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Autenticitatea este sustinuta de faptul ca piesa este
inspirata din realitatea vremii autorului, respectiv organizarea alegerilor din anul 1883 si revizuirea
Constitutiei. Autorul prezinta in mod obiectiv si critic aceste realitati, iar faptele au un caracter
verosimil. Personajele piesei sunt rea-liste deoarece reprezinta categorii umane, iar tema operei este,
de asemenea, specifica acestui curent.
Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea sa-tirizeaza
aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta, efectul comediei fiind rasul
moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice care se solutioneaza, insa, in mod fericit.
Tema comediei este dorinta de parvenire a burgheziei, pe frontul campaniei electorale pentru functia
de deputat. In piesa se mai regasesc si tema iubirii si a familiei, satiri-zate, insa, prin triunghiul
conjugal.
Ca orice opera dramatica, comedia are o structura specifica, fiind alcatuita din patru acte si mai multe
scene. Modul predominant de expunere este dialogul, care se imple-teste cu monologul dramatic.
Autorul intervine in mod direct in didascalii, oferind informatii despre decor, dar mai ales despre
mimica, gesturile, tonul vocii personajelor. Indicatiile scenice devin astfel un mijloc de caracterizare
directa a personajelor, prin care autorul ilustreaza contrastul dintre aparenta si esenta.
Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-se “in capitala unui judet de
munte in zilele noastre”. Desi din piesa reiese ca este vorba despre anul 1883, autorul relativizeaza
timpul si spatiul, din dorinta de a sugera ca evenimentele sunt posibile oricand si oriunde.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic, dintre Opozitie si Putere
pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan personal, declansat de pierderea scrisorii de
amor.
Din relatarea scenelor reiese ca opera are trasaturi specifice comediei, intrucat se con-centreaza
asupra unui conflict comic ce se rezolva in mod fericit. Totodata, actiunea piesei satirizeaza aspecte
sociale, moravuri precum: politica (prin toti politicienii corupti, inculti, demagogi din piesa), familia
(prin triunghiul conjugal), politia (prin Ghita Pristanda care fura din avutul statului si slujea interesele
politice), biserica (prin popa Pripici, care fuma, juca stos si discuta politica), posta (prin cetateanul
turmentat care nu respecta secretele corespondentei) si presa (prin “Racnetul Carpatilor” si
“Razboiul” care reprezinta presa de scandal, folosita in interese politice).
O prima scena semnificativa pentru tematica operei este cea de la inceputul piesei, in care
Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese santajat de Nae Catavencu,
seful Opozitiei locale. Tipatescu isi exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a lui Catavencu:
“Mizerabilul!”, cand el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel increderea prietenului
sau. Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori de amor pe care Tipatescu
o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul sau daca nu va fi ales in functia de deputat.
Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in didascalii, acesta este “in culmea agitatiei”, iar in final iese
“turbat” din scena, strigand dupa Ghita Pristanda. Spre deosebire de Tipatescu, Trahanache este
calm, stiind sa disimuleze. De aceea, considera ca Tipatescu nu este tocmai potrivit pentru functia de
prefect, intrucat “e iute”, “n-are cumpat”.
O a doua scena semnificativa este cea de la inceputul actului al doilea, in care se evidentiaza coruptia
politicienilor. Farfuridi, Branzovenescu si Trahanache falsifica listele electorale, adaugand persoane
fara drept de vot, nedetinand averea necesara. In epoca functiona votul cenzitar care dadea drept
electoral doar barbatilor cu un anumit statut social. Ei trec pe lista persoane care nu au aceasta
calitate, dar care erau simpatizantii partidului si care ar fi putut vota candidatul puterii. Farfuridi si
Branzovenescu profita de ocazie pentru a-i marturisi lui Trahanache ca interesele partidului sunt
inselate, dar acesta reactioneaza neasteptat de puternic. Ei se grabesc sa se linisteasca, spunand ca nu
pe el il banuiesc, ci pe Tipatescu, dar Trahanache “este si mai indignat”. El ii ia apararea amicului
Fanica, despre care spune ca i-a facut si ii face “servicii” si ca “de 8 ani traim impreuna ca fratii”.
Iese apoi din scena “foarte tulburat”, iar cei doi, impresionati de reactia sa, il caracterizeaza in mod
direct: “e tare, tare de tot…solid barbat”.
Râsul provocat de actiunea comediei are un rol moralizator, ilustrand crezul autorului ca “nimic nu-i
arde pe ticalosi mai mult ca rasul”.

“O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale
-caracterizare personaj-
Dramaturg si prozator, I.L.Caragiale este un scriitor realist si moralizator, un observator lucid al
societatii din vremea lui, pe care o prezinta in mod critic.
Piesa “O scrisoare pierduta” a avut avanpremiera in anul 1884, pe scena Teatrului National si a fost
publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, a carei tema ilustreaza dorinta de parvenire a
burgheziei, pe frontul campaniei electorale pentru functia de deputat. Te-me secundare sunt iubirea si
familia, satirizate, insa, prin triunghiul conjugal.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic, dintre Opozitie si Putere
pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan personal, declansat de pierderea scrisorii de
amor.
Zaharia Trahanache este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii si de celelal-te personaje,
dar si in mod indirect prin vorbe, fapte, comportament, relatia cu celelalte personaje.
Social, Zaharia Trahanache are un statut privilegiat, fiind un reprezentat important al puterii locale,
presedinte a numeroase “comitete si comitii”. De aceea, pe plan local, el se bucura de respect si
autoritate, recunoscute chiar si de opozitie, asa cum reiese din afirmatia lui Catavencu: “am tinut la
dumneata ca la capul judetului nostru”. Tra-hanache este casatorit cu Zoe si are dintr-o casatorie
anterioara un fiu, care este student. Este bun prieten cu Stefan Tipatescu, amantul Zoei, formand toti
trei triunghiul conjugal, un mijloc de comic din piesa.
Moral, Zaharia este individualizat prin comicul onomastic, care ii sugereaza trasaturi-le dominante de
caracter. Astfel, prenumele deriva de la zahar, evidentiind ramolismentul personajului, iar numele
deriva de la trahana - coca moale, relevand maleabi-
litatea, faptul ca este usor de influentat de sefii de la centru, de propriul interes, dar mai ales de Zoe.
Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit din exterior, prin observarea
comportamentului. Astfel, se evidentiaza contrastul dintre aparenta si esenta, intrucat Trahanache
pare senil, naiv, dar devine puternic, agresiv, atunci cand este acuzat de tradare.
Pe plan familial, Trahanache este incornorat, dar pare ca ii convine triunghiul conjugal, care ii
asigura o viata linistita de familie. De aceea, el pastreaza falsa prietenie cu Tipatescu, despre care
spune ca i-a facut si ii face servicii si cu care traieste “de opt ani […] ca fratii”. O scena semnificativa
in acest sens este cea de la inceputul piesei, in care Trahanache ii relateaza lui Tipatescu modul in
care a fost santajat de Catavencu. Desi refuza sa considere scrisoarea altceva decat o “plastografie”,
Trahanache o reproduce din memorie, observand atent reactiile lui Tipatescu. Il consoleaza chiar pe
amantul sotiei, spunandu-i sa nu-si mai faca sange rau, insa adauga: “Sa vezi imitatie de scrisoare! Sa
zici si tu ca e a ta.”.
Ca politician, este diplomat si doar aparent naiv, fiind singurul care nu cedeaza santajului. Pregateste
contrasantajul si gaseste o polita falsificata de Nae Catavencu, prin care isi insusea 5000 lei de la
societatea pe care o conducea. Maleabil, Trahanache se supune sefilor de la “centru” si sustine
candidatul pe care acestia il propun, constient ca functia sa depinde de ei.
Desi se lamenteaza de lipsa de moralitate a societatii: “A, ce corupta sotietate!”, Trahanache este
demagog deoarece el insusi este corupt, practicand inselaciunea. O scena semnificativa in acest sens
este cea in care, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu, falsifica listele electorale, adaugand
persoane fara drept de vot deoarece nu deti-neau averea necesara. Pasnicul Trahanache reactioneaza
brutal atunci cand este acu-zat de tradare, surprinzandu-i pe Farfuridi si Branzovenescu. Acestia il
caracterizeaza in mod direct: “E tare…tare de tot! Solid barbat!”.
Comicul de limbaj evidentiaza prin caracterizare indirecta incultura, intrucat Trahana-che repeta
mecanic truisme si cacofonii, pe care le citeaza din scrisorile fiului sau: “O sotietate fara printipuri…
va sa zica nu le are”. Ticul sau verbal, “Ai putintica rabda-re!”, sugereaza, pe de o parte, lentoara,
vocabularul limitat, dar pe de alta parte, poate fi si o abila arma politica de care el se foloseste pentru
a castiga timp de gandire.
Zaharia Trahanache ramane unul dintre cele mai importante personaje ale operei, prin ambiguitatea
sa, intrucat cititorul nu poate fi sigur pana la final daca personajul este fie foarte naiv, astfel incat sa
nu inteleaga adulterul sotiei, fie stie totul si accepta situatia din dorinta de a-si pastra situatia
conjugala si cea sociala.

“O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale
-relatia dintre personaje-
Dramaturg si prozator, I.L.Caragiale este un scriitor realist si moralizator, un observator lucid al
societatii din vremea lui, pe care o prezinta in mod critic.
Piesa “O scrisoare pierduta” a avut avanpremiera in anul 1884, pe scena Teatrului National si a fost
publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, a carei tema ilustreaza dorinta de parvenire a
burgheziei, pe frontul campaniei electorale pentru functia de deputat. Co-media satirizeaza si aspecte
din viata familista a burgheziei de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Cele doua personaje, Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu, sunt individualizate prin caracterizarea
directa facuta de autor in didascalii si de celelalte personaje, precum si prin caracterizare indirecta ce
reiese din comportament, vorbe, fapte, relatia cu celelalte personaje.
Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu sunt reprezentanti importanti ai Puterii locale, avand un
statut social privilegiat. Trahanache este presedinte a numeroase “comitete si comitii”, iar Tipatescu
este prefectul judetului. Trahanache este casatorit cu Zoe si are dintr-o casatorie anterioara un fiu
student. Este bun prieten cu Tipatescu, amantul Zoei. Toti trei formeaza triunghiul conjugal, un
mijloc esential de comic din piesa.
Din punct de vedere moral, Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului simpa-tic, iar Stefan
Tipatescu este tipul amorezului. Trasaturile morale esentiale sunt evidentiate in mod indirect, prin
comicul onomastic. Prenumele lui Zaharia Trahanache deriva de la zahar si sugereaza dulcegaria,
ramolismentul personajului, iar numele provine de la trahana-coca moale, relevand maleabilitatea,
posibilitatea de a fi influentat. Prenumele lui Stefan Tipatescu are o rezonanta istorica, dar este
ridiculizat prin diminutivarea “Fanica”, iar numele deriva de la tip, sugerand un barbat cuceritor.
Psihologic, ambele personaje sunt sumar conturate, fiind privite din exterior, prin observarea
comportamentului, a reactiilor. Se dovedeste astfel ca au firi total diferite. Trahanache este un
politician diplomat, abil, care stie sa disimuleze. Comportamentul lui evidentiaza contrastul dintre
aparenta si esenta deoarece pare naiv, dar se dovedes-te puternic atunci cand trebuie sa-si apere
interesul. Pe de alta parte, Tipatescu este impulsiv, nu se poate stapani si reactioneaza chiar agresiv
atunci cand se simte ame-nintat.
O prima scena semnificativa pentru relatia dintre cele doua personaje este cea de la inceputul piesei,
in care Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese santajat de Nae
Catavencu, seful Opozitiei locale. Tipatescu isi exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a lui
Catavencu: “Mizerabilul!”, cand el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel increderea
prietenului sau. Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori de amor pe
care Tipatescu o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul sau daca nu va fi ales in
functia de deputat. Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in didascalii, prin caracterizarea directa
facuta de autor. Acesta este “turburat rau”, “in culmea agitatiei”, iar in final iese “turbat” din scena,
strigand dupa Ghita Pristanda. Spre deosebire de Tipa-tescu, Trahanache este calm, stiind sa
disimuleze deoarece crede ca aceasta este o ca-litate esentiala pentru un om politic: “Intr-o sotietate
fara moral si printip…trebuie sa ai si putintica diplomatie”. De aceea, considera ca Tipatescu nu este
tocmai potrivit pentru functia de prefect, intrucat “e iute”, “n-are cumpat”.
Ca politicieni, amandoi sunt corupti. Zaharia Trahanache falsifica listele electorale impreuna cu
Farfuridi si Branzovenescu. Acestia trec pe liste persoane fara drept de vot, nemaiavand averea
necesara. Tipatescu se comporta abuziv ca prefect, acoperind furtisagurile politistului Ghita
Pristanda, pe care-l foloseste in serviciu personal. Astfel, ii cere sa perchezitioneze casa lui
Catavencu si sa-l aresteze, desi nu avea acest drept. Apoi incearca sa-l mituiasca, oferindu-i multe
functii in stat si chiar o mosie la marginea orasului, in schimbul scrisorii de amor.
Pe cat sunt de puternici ca politicieni, pe atat de usor sunt de manipulat de Zoe. O scena
semnificativa in acest sens este cea in care ii promite sprijinul politic lui Catavencu, desi nu avea
drept de vot: “te aleg eu si cu barbatul meu”. Iar apoi reuseste sa-l convinga si pe Tipatescu sa-i
cedeze santajului, sustinand candidatura lui Cata-vencu.
O ultima scena semnificativa pentru relatia celor doua personaje este cea de la finalul piesei, de la
banchetul popular dat in cinstea alegerilor. Catavencu inchina in cinstea “iubitului nostru prefect”, iar
Trahanache se ridica si afirma: “Eu n-am prefect! Eu am prietin!”. In didascalii, autorul precizeaza ca
“Saruta pe Fanica, apoi pe Zoe. Fanica saruta mana Zoii”. Gesturile accentueaza imaginea
triunghiului conjugal si evidentiaza comicul de situatie.
Relatia dintre cele doua personaje este una de falsa prietenie, pe care o pastreaza din interes.
Tipatescu are nevoie de sustinerea politica a lui Trahanache, dar si de cea a Zoei. Trahanache pare ca
accepta situatia din dorinta de a-si pastra statutul social pe care-l are, amandoi incercand sa salveze
aparentele.