O SCRISOARE PIERDUTA

de I.L.Caragiale
Caracterizarea personajului Zaharia Trahanache.
Ion luca Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, alături de
Ion Creanga, Ioan Slavivi si Mihai Eminescu. Autor al volumului Momente si schite, precum si
al numeroaselor nuvele grupate în fantastice La hanul lui Manjoala, psihologice Kir Ianulea, O
faclie de Pasti sau realiste Doua loturi, Caragiale a îmbogățit literatura dramatica prin comedii,
precum O noapte frutunoasă, O scrisoare pierduta, Conu Leonida fata cu Reacțiunea, Dale
carnavalului sau prin drama Năpasta.
Reprezentată pe scenă în 1884, comedia O scrisoare pierdută de I.L Caragiale este a treia
dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. Opera este o comedie de
moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii comtemporane autorului, fiind inspirată din
farsa electorală din anul 1883.
Zaharia Trahanache este un personaj principal al comediei, iar ceea ce îl distinge de
celelalte personaje este tipologia sa, fiind reprezentantul încornoratului simpatic, dar și al
politicianului abil, adaptat societății în care trăiește. Trahanache are un statut social înalt fiind
președintele ”mai multor comitete și comiții”. Acesta este un politician vârstnic, obișnuit să fie
în fruntea puterii politice, poziție din care pare a-și face un scop în viață. El este ”un stâlp al
puterii locale”, prieten al prefectului Ștefan Tipătescu și consort al Zoei, cea de-a doua soție a
sa. Statutul său moral trădează naivitatea și credulitatea personajului deoarece are încredere
oarbă în Tipătescu și Zoe. Afirmația potrivit căreia scrisoarea de amor dintre cei doi este o
plastografie susține această idee: ”Ei Fănică, să vezi tu imitație de scrisoare! Să zici și tu că e a
ta,dar să juri, nu altceva, să juri!”. În ceea ce privește statutul psihologic, Trahanache este
descurcăreț, lucru dovedit prin faptul că găsește polița falsificată de Nae Cațavencu. Totodată,
aceste crede și în valorile prieteniei și ale familiei, fiind un om politic supus , deoarece îl
acceptă pe Agamiță Dandanache, care este adus de la centru fără nicio obiecție.
Trăsătura dominantă e personajului, naivitatea, este evidentă în scena 2 din Actul I, în
care Trahanache vorbește cu prefectul Tipătescu despre o scrisoare de amor dintre acesta și Zoe,
soția sa. În această scenă, Trahanache îi spune prietenului său de un anumit bilet primit de la
Cațavencu în care acesta dorea să-l vadă pentru a-i arăta un document foarte important. Zaharia
îi transmite lui Ștefan că a mers la Cațavencu, la biroul ziarului ”Răcnetul Carpaților” pentru a
obține documentul compromițător. Acesta este amenințat că scrisoarea va fi publicată în ziar
dacă nu primește susținere politică. Tipătescu se arată foarte enervat, la fel și Trahanache, care
este convins de faptul ca scrisoarea este un fals. Convingerea soțului că ”docomentul” este o
plastografie, calmul și imaturitatea sa, oferă textului amuzament, iar scena îl plasează pe
Zaharia Trahanache în tipologia umană a soțului înșelat.
Naivitatea personajului este subliniată și în secvența numărării voturilor din Actul II. Cu
o zi înaintea alegerilor , Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu stau în jurul unei mese,
discutând și analizând listele electorale. Aceștia subliniază numele fiecărui alegător în parte cu
o anumită culoare, după care Trahanache ține un discurs moralizator despre stâlpii puterii locale
și despre disciplina din partid. Cei doi avocați îi spun că se tem de trădarea prefectului.
Trahanache se enervează și spune cu îndârjire că Tipătescu este un om de încredere, care a făcut
multe servicii partidului. Accentuează ideea că îl cunoaște de opt ani de zile și garantează
pentru implicare lui, atât în viața politică cât și în cea familială. Devotamentul lui Zaharia
pentru prietenul său și interesul față de partidul din care face parte îl fac incapabil să privească
dincolo de aparențe.

Modalitățile de caracterizare sunt cele specific genului dramatic. La Caragiale, găsim în

principiu patru procedee fundamentale, toate indirecte. Astfel, ”venerabilul neica Zaharia” este
un vanitos înșelat și care se înșeală asupra propriei persoane. Prin acțiune, prin fapte și atitudini,
Trahanache demonstrează că este un ticăit de o viclenie rudimentară, deoarece la șantajul lui
Cațavencu pregătește un contrașantaj. Prin limbaj, scriitorul scoate efectele comice ale
personajului. Spre exemplu, Trahanache recomandă tuturor să aibă ”puțintică răbdare”, are o
gândire plată, fără adâncime, îl citează pe fiul său de la facultate enunțând truismul ”într-o
soțietate fără moral și fără prințipuri, carevasăzică că nu le are” și unde nu e moral, acolo e
corupție, tautologia enteresul și iar enteresul, pronunță greșit neologismele: dipotat, document,
endependant, cestiuni. Numele lui sugerează zahariseală și capacitatea de a se modela ușor,
trahanaua fiind o coca moale. Îl modelează toți cei care exercită o oarecare autoritate supra sa,
în special coana Joițica, pentru care are un adevărat cult și nimic nu-i clintește încrederea în ea.

Conflictul dramatic general consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte
opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache
– presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta
constituita in jurul lui Nea Catavencu, avocat ambitios si proprietar al ziarului Racnetul
Carpatilor. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Branzovenescu care se
teme de tradarea prefectului Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de
evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei scrisoarea revine
la destinatar, Zoe, iar trimisul de la Centru, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este
utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. Tensiunea dramatica este sustinuta prin
procedee compozitionale cum ar fi: modificarea raporturilor dintre personaje, introducerea unor
elemente surpriza, anticipari, amanari.

Titlul pune in evidenta contrastul dintre aparenta si esenta, deoarece lupta pentru puterea
politica se realizeaza prin lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic , o scrisoare
pierduta. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii , cat si repetabilitatea ei
(pierderile succesive ale aceleiasi scrisori , amplificate prin repetarea întâmplării în alt context).

În concluzie, Zaharia Trahanache, desi reprezintă tipul încornoratului, este un personaj

abil, meticulous, calculate, reușind să-și domine oponenții, dar în același timp, naiv și fără
sensibilitate, conștient sau nu, este el însuși un înșelat.
Personajele actioneaza simplist, stereotip, ca niste marionete lipsite de profunzime sufleteasca,
fara a evolua pe parcursul actiunii, sunt personaje plate. Ele au trasaturi care inlesnesc
incadrarea lor tipologica, Caragiale fiind considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura
romana. Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase
tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoarre pierduta: tipul
încornoratului (Trahanache); tipul primului amorez si al donjuanului (Tipatescu); tipul cochetei
si al adulterinei (Zoe); tipul demagogului (Catavencu) prostul fudul (Farfuridi); tipul
functionarului slugarnic (Pristanda), tipul cetateanului (Cetateanul Turmentat).
Zaharia Trahanache este unul dintre personajele operei cu un rol important in constructia
subiectului dramatic, fiind considerat o enigma a piesei. In realizarea acestui personaj, desi
predomina modalitatile de caracterizare indirecte, caracterizarea directa este realizata de autor
in lista cu persoane de la inceputul piesei. Prin urmare, Zaharia Trahanache este prezentat ca
fiind prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar si al altor
comitete, fiind unul dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere alaturi de Tipatescu,
Farfuridi si Branzovenescu. Caracterizarea directa este realizata si de alte personaje, ilustrative
in acest sens fiind dialogurile cuplului Farfuridi - Branzovenescu, care se tem de tradare din
partea lui Trahanache si a lui Tipatescu.
Caracterizarea indirecta a personajului se realizaeaza prin faptele, gesturile, atitudinile si
replicile personajului, care îl înfatiseaza pe Trahanache drept un ins calm, linistit, imperturbabil,
cu o gandire plata si cu un temperament formal, dar viclean pentru ca stie sa disimuleze si sa
manevreze cu abilitate intrigi politice. De exemplu, atunci cand ei si ai lui sunt santajati, nu se
agita, ci abil, raspunde cu un contrasantaj, descoperind o polita falsificata de Catavencu.
Cu aceeasi abilitate politica îi combate pe Farfuridi și Brânzovenescu care ăl banuiesc pe
prefect de tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache E tare, tare de tot, solid
barbat. Recunoaste imoralitatea si coruptia la nivelul societatii, dar practica inselaciunea si
frauda, falsificand listele de alagatori si promitandu-i lui Dandanache unanimitate in alegeri. El
nu admite insa imoralitatea în sânul familiei si de aceea nu crede în autenticitatea scrisorii de
amor, pe care o considera o plastografie. Trahanache este un personaj echivoc deoarece textul
dramatic ofera argumente pentru a sustine atat faptul ca Venerabilul cunoaste adevarul despre
adulterul Zoei, cat si argumente contra.
Personajul este tipul încornoratului si reprezinta in acelasi timp ticăitul, prin ticul verbal Ai
putintica rabdare, care trage de timp, pentru a-si deruta astfel adversarii politici. Este
politicianul viclean care nu se lasa intimidat de santajul lui Catavencu. Numele sau indica
trasatura dominanta de caracter, deoarece este un derivat de la substantivul trahana care
înseamna cocă moale, ceea ce sugereaza caracterul sau maleabil, iar prenumele îi demască
obiceiul de a nu se precipita, fiind legat se continutul semantic al verbului a zaharisi. Comicul
de intentie se manifesta atat in prezentarea lui printre celelalte personaje ca fiind presedintele
tuturor comitetelor si comisiilor, cat si în prezentarea Zoei ca fiind sotia celui de sus, Caragiale
satirizand orgoliul, vanitatea personajului. Referitor la comicul de limbaj, Trahanache se
evidentiaza prin ticul sau verbal, ca si prin nonsensul enuntului Într-o soțietate fără prințipuri,
care va să zică nu le are...
Finalul piesei evidențiază schema clasică a comediei: rezolvarea conflictului printr-un
compromis nu implica nicio schimbarea a raporturilor dintre personaje fata de situatia initiala.
Replica lui Trahanache Eu n-am prefect, eu am prietin!, confirma statutul sau neschimbat de
încornorat, in ciuda situatiilor provocate de pierderea scrisorii.

Evolutia unui cuplu de personaje

Unul dintre cuplurile cu cel mai mare impact in comedia O scrisoare pierduta este cel
reprezentat de Zoe si Zaharia Trahanache. Ei reprezinta ipostaza familiei ce cultiva valori
imorale precum adulterul, minciuna, falsitatea, ipocrizia, tradarea
- Pozitie sociala privilegiata
- Diferenta de varsta
- Impulsiva si nerabdatoare
- Femeia voluntara

Comicul de situatie – sustine evolutia si constructia subiectului dramatic si se realizeaza

prin crearea unor evenimente conjuncturi neasteptate, a unor situatii limitacare rastoarna
ordinea lucrurilor sau pun personajele in fata unor fapte prin care le este evidentiat caracterul
Modalitati de realizare:
 prezenta triunghiului conjugal
 echivocul
 cuplul Farfuridi – Branzivenescu
 pierderea in repetate randuri a scrisorii
 intrarile si iesirile cetateanului turmentat
 motivul pacalitorului pacalit
 elementele surpriza
 coincidenta, quiproquo si confuzia

Comicul de caractere – satirizeaza tipuri umane

Comicul de moravuri – satirizeaza defecte umane din epoca adulterul, santajul politic,
demagigia, betia de cuvinte, falsitatea, minciuna,
Comicul de limbaj si cel de nume