“O scrisoare pierduta”

de Ion Luca Caragiale

-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care apare la sfarsitul secolului al

XIX-lea in Franta, ca o reactie impotriva romantismului, impotriva tendintei de
evadare din real a romanticilor, promovand in operele literare o viziune asupra
vietii cat mai aproape de realitate.
I.L.Caragiale este un scriitor realist si moralizator, un observator atent al
societatii din vremea lui, pe care o prezinta in mod critic.
Piesa “O scrisoare pierduta” a aparut in anul 1884, pe scena Teatrului
National si a fost publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, care are trasaturile
specifice acestui curent: autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea.
Autenticitatea este sustinuta de faptul ca piesa este inspirata din realitatea vremii
autorului, respectiv organizarea alegerilor din anul 1883 si revizuirea Constitutiei.
Autorul prezinta in mod obiectiv si critic aceste realitati, iar faptele au un caracter
verosimil. Personajele piesei sunt realiste deoarece reprezinta categorii umane, iar
tema operei este, de asemenea, specifica acestui curent.
Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care
actiunea satirizeaza aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le
indrepta, efectul comediei fiind rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte
puternice care se solutioneaza, insa, in mod fericit.
Tema comediei este dorinta de parvenire a burgheziei, pe frontul
campaniei electorale pentru functia de deputat. In piesa se mai regasesc si tema
iubirii si a familiei, satirizate, insa, prin triunghiul conjugal.
Ca orice opera dramatica, comedia are o structura specifica, fiind alcatuita
din patru acte si mai multe scene. Modul predominant de expunere este dialogul,
care se impleteste cu monologul dramatic. Autorul intervine in mod direct in
didascalii, oferind informatii despre decor, dar mai ales despre mimica, gesturile,
tonul vocii personajelor. Indicatiile scenice devin astfel un mijloc de caracterizare
directa a personajelor, prin care autorul ilustreaza contrastul dintre aparenta si
esenta.
 Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea
petrecandu-se “in capitala unui judet de munte in zilele noastre”. Desi din piesa
reiese ca este vorba despre anul 1883, autorul relativizeaza timpul si spatiul, din
dorinta de a sugera ca evenimentele sunt posibile oricand si oriunde.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic,
dintre Opozitie si Putere pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan
personal, declansat de pierderea scrisorii de amor.
Din relatarea scenelor reiese ca opera are trasaturi specifice comediei,
intrucat se concentreaza asupra unui conflict comic ce se rezolva in mod fericit.
Totodata, actiunea piesei satirizeaza aspecte sociale, moravuri precum: politica
(prin toti politicienii corupti, inculti, demagogi din piesa), familia (prin triunghiul
conjugal), politia (prin Ghita Pristanda care fura din avutul statului si slujea
interesele politice), biserica (prin popa Pripici, care fuma, juca stos si discuta
politica), posta (prin cetateanul turmentat care nu respecta secretele
corespondentei) si presa (prin “Racnetul Carpatilor” si “Razboiul” care reprezinta
presa de scandal, folosita in interese politice).
O prima scena semnificativa pentru tematica operei este cea de la
inceputul piesei, in care Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul
in care fusese santajat de Nae Catavencu, seful Opozitiei locale. Tipatescu isi
exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a lui Catavencu: “Mizerabilul!”, cand
el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel increderea prietenului sau.
Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori de amor pe
care Tipatescu o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul sau daca
nu va fi ales in functia de deputat. Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in
didascalii, acesta este “in culmea agitatiei”, iar in final iese “turbat” din scena,
strigand dupa Ghita Pristanda. Spre deosebire de Tipatescu, Trahanache este calm,
stiind sa disimuleze. De aceea, considera ca Tipatescu nu este tocmai potrivit
pentru functia de prefect, intrucat “e iute”, “n-are cumpat”.
O a doua scena semnificativa este cea de la inceputul actului al doilea, in
care se evidentiaza coruptia politicienilor. Farfuridi, Branzovenescu si Trahanache
falsifica listele electorale, adaugand persoane fara drept de vot, nedetinand averea
necesara. In epoca functiona votul cenzitar care dadea drept electoral doar
barbatilor cu un anumit statut social. Ei trec pe lista persoane care nu au aceasta
calitate, dar care erau simpatizantii partidului si care ar fi putut vota candidatul
puterii. Farfuridi si Branzovenescu profita de ocazie pentru a-i marturisi lui
Trahanache ca interesele partidului sunt inselate, dar acesta reactioneaza neasteptat
de puternic. Ei se grabesc sa se linisteasca, spunand ca nu pe el il banuiesc, ci pe
Tipatescu, dar Trahanache “este si mai indignat”. El ii ia apararea amicului Fanica,
despre care spune ca i-a facut si ii face “servicii” si ca “de 8 ani traim impreuna ca
fratii”. Iese apoi din scena “foarte tulburat”, iar cei doi, impresionati de reactia sa,
il caracterizeaza in mod direct: “e tare, tare de tot…solid barbat”.
In concluzie, rasul provocat de actiunea comediei are un rol moralizator,
ilustrand crezul autorului ca “nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult ca rasul”.

O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale
-caracterizare personaj-

Zaharia Trahanache este caracterizat in mod direct, de autor in didascalii

si de celelalte personaje, dar si in mod indirect prin vorbe, fapte, comportament,
relatia cu celelalte personaje.
Social, Zaharia Trahanache are un statut privilegiat, fiind un reprezentat
important al puterii locale, presedinte a numeroase “comitete si comitii”. De aceea,
pe plan local, el se bucura de respect si autoritate, recunoscute chiar si de opozitie,
asa cum reiese din afirmatia lui Catavencu: “am tinut la dumneata ca la capul
judetului nostru”. Tra-hanache este casatorit cu Zoe si are dintr-o casatorie
anterioara un fiu, care este student. Este bun prieten cu Stefan Tipatescu, amantul
Zoei, formand toti trei triunghiul conjugal, un mijloc de comic din piesa.
Moral, Zaharia este individualizat prin comicul onomastic, care ii
sugereaza trasaturile dominante de caracter. Astfel, prenumele deriva de la zahar,
evidentiind ramolismentul personajului, iar numele deriva de la trahana - coca
moale, relevand maleabilitatea, faptul ca este usor de influentat de sefii de la
centru, de propriul interes, dar mai ales de Zoe.
Psihologic, nu este foarte bine individualizat, fiind privit din exterior,
prin observarea comportamentului. Astfel, se evidentiaza contrastul dintre aparenta
si esenta, intrucat Trahanache pare senil, naiv, dar devine puternic, agresiv, atunci
cand este acuzat de tradare.
 Pe plan familial, Trahanache este incornorat, dar pare ca ii convine
triunghiul conjugal, care ii asigura o viata linistita de familie. De aceea, el
pastreaza falsa prietenie cu Tipatescu, despre care spune ca i-a facut si ii face
servicii si cu care traieste “de opt ani […] ca fratii”.

O scena semnificativa in acest sens este cea de la inceputul piesei, in care

Trahanache ii relateaza lui Tipatescu modul in care a fost santajat de Catavencu.
Desi refuza sa considere scrisoarea altceva decat o “plastografie”, Trahanache o
reproduce din memorie, observand atent reactiile lui Tipatescu. Il consoleaza chiar
pe amantul sotiei, spunandu-i sa nu-si mai faca sange rau, insa adauga: “Sa vezi
imitatie de scrisoare! Sa zici si tu ca e a ta.”.
Ca politician, este diplomat si doar aparent naiv, fiind singurul care nu
cedeaza santajului. Pregateste contrasantajul si gaseste o polita falsificata de Nae
Catavencu, prin care isi insusea 5000 lei de la societatea pe care o conducea.
Maleabil, Trahanache se supune sefilor de la “centru” si sustine candidatul pe care
acestia il propun, constient ca functia sa depinde de ei.
Desi se lamenteaza de lipsa de moralitate a societatii: “A, ce corupta sotietate!”,
Trahanache este demagog deoarece el insusi este corupt, practicand inselaciunea.
O scena semnificativa in acest sens este cea in care, impreuna cu Farfuridi si
Branzovenescu, falsifica listele electorale, adaugand persoane fara drept de vot
deoarece nu deti-neau averea necesara. Pasnicul Trahanache reactioneaza brutal
atunci cand este acuzat de tradare, surprinzandu-i pe Farfuridi si Branzovenescu.
Acestia il caracterizeaza in mod direct: “E tare…tare de tot! Solid barbat!”.
Comicul de limbaj evidentiaza prin caracterizare indirecta incultura, intrucat
Trahanache repeta mecanic truisme si cacofonii, pe care le citeaza din scrisorile
fiului sau: “O sotietate fara printipuri…va sa zica nu le are”. Ticul sau verbal, “Ai
putintica rabdare!”, sugereaza, pe de o parte, lentoara, vocabularul limitat, dar pe
de alta parte, poate fi si o abila arma politica de care el se foloseste pentru a castiga
timp de gandire.
In concluzie, Zaharia Trahanache ramane unul dintre cele mai importante
personaje ale operei, prin ambiguitatea sa, intrucat cititorul nu poate fi sigur pana
la final daca personajul este fie foarte naiv, astfel incat sa nu inteleaga adulterul
sotiei, fie stie totul si accepta situatia din dorinta de a-si pastra situatia conjugala si
cea sociala.
 O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale
-relatia dintre personaje-

Cele doua personaje, Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu, sunt individualizate prin
caracterizarea directa facuta de autor in didascalii si de celelalte personaje, precum si prin
caracterizare indirecta ce reiese din comportament, vorbe, fapte, relatia cu celelalte personaje.
Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu sunt reprezentanti importanti ai Puterii locale, avand un
statut social privilegiat. Trahanache este presedinte a numeroase “comitete si comitii”, iar Tipatescu
este prefectul judetului. Trahanache este casatorit cu Zoe si are dintr-o casatorie anterioara un fiu
student. Este bun prieten cu Tipatescu, amantul Zoei. Toti trei formeaza triunghiul conjugal, un
mijloc esential de comic din piesa.
Din punct de vedere moral, Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului simpa-tic, iar Stefan
Tipatescu este tipul amorezului. Trasaturile morale esentiale sunt evidentiate in mod indirect, prin
comicul onomastic. Prenumele lui Zaharia Trahanache deriva de la zahar si sugereaza dulcegaria,
ramolismentul personajului, iar numele provine de la trahana-coca moale, relevand maleabilitatea,
posibilitatea de a fi influentat. Prenumele lui Stefan Tipatescu are o rezonanta istorica, dar este
ridiculizat prin diminutivarea “Fanica”, iar numele deriva de la tip, sugerand un barbat cuceritor.
Psihologic, ambele personaje sunt sumar conturate, fiind privite din exterior, prin observarea
comportamentului, a reactiilor. Se dovedeste astfel ca au firi total diferite. Trahanache este un
politician diplomat, abil, care stie sa disimuleze. Comportamentul lui evidentiaza contrastul dintre
aparenta si esenta deoarece pare naiv, dar se dovedes-te puternic atunci cand trebuie sa-si apere
interesul. Pe de alta parte, Tipatescu este impulsiv, nu se poate stapani si reactioneaza chiar
agresiv atunci cand se simte ame-nintat.
O prima scena semnificativa pentru relatia dintre cele doua personaje este cea de la inceputul
piesei, in care Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese santajat de
Nae Catavencu, seful Opozitiei locale. Tipatescu isi exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a lui
Catavencu: “Mizerabilul!”, cand el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel increderea
prietenului sau. Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori de amor pe
care Tipatescu o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul sau daca nu va fi ales in
functia de deputat. Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in didascalii, prin caracterizarea directa
facuta de autor. Acesta este “turburat rau”, “in culmea agitatiei”, iar in final iese “turbat” din scena,
strigand dupa Ghita Pristanda. Spre deosebire de Tipa-tescu, Trahanache este calm, stiind sa
disimuleze deoarece crede ca aceasta este o ca-litate esentiala pentru un om politic: “Intr-o sotietate
fara moral si printip…trebuie sa ai si putintica diplomatie”. De aceea, considera ca Tipatescu nu este
tocmai potrivit pentru functia de prefect, intrucat “e iute”, “n-are cumpat”.
Ca politicieni, amandoi sunt corupti. Zaharia Trahanache falsifica listele electorale impreuna cu
Farfuridi si Branzovenescu. Acestia trec pe liste persoane fara drept de vot, nemaiavand averea
necesara. Tipatescu se comporta abuziv ca prefect, acoperind furtisagurile politistului Ghita
Pristanda, pe care-l foloseste in serviciu personal. Astfel, ii cere sa perchezitioneze casa lui
Catavencu si sa-l aresteze, desi nu avea acest drept. Apoi incearca sa-l mituiasca, oferindu-i multe
functii in stat si chiar o mosie la marginea orasului, in schimbul scrisorii de amor.
Pe cat sunt de puternici ca politicieni, pe atat de usor sunt de manipulat de Zoe. O scena
semnificativa in acest sens este cea in care ii promite sprijinul politic lui Catavencu, desi nu avea
drept de vot: “te aleg eu si cu barbatul meu”. Iar apoi reuseste sa-l convinga si pe Tipatescu sa-i
cedeze santajului, sustinand candidatura lui Cata-vencu.
O ultima scena semnificativa pentru relatia celor doua personaje este cea de la finalul piesei, de la
banchetul popular dat in cinstea alegerilor. Catavencu inchina in cinstea “iubitului nostru prefect”, iar
Trahanache se ridica si afirma: “Eu n-am prefect! Eu am prietin!”. In didascalii, autorul precizeaza ca
“Saruta pe Fanica, apoi pe Zoe. Fanica saruta mana Zoii”. Gesturile accentueaza imaginea
triunghiului conjugal si evidentiaza comicul de situatie.
In concluzie, relatia dintre cele doua personaje este una de falsa prietenie, pe care o pastreaza din
interes. Tipatescu are nevoie de sustinerea politica a lui Trahanache, dar si de cea a Zoei.
Trahanache pare ca accepta situatia din dorinta de a-si pastra statutul social pe care-l are, amandoi
incercand sa salveze aparentele.