O scrisoare pierduta

De I. L. Caragiale

Comedie

Jucata pe 13 noiembrie 1884 la Teatrul National din Bucuresti, „O

scrisoare pierduta” este un manual satiric pentru mecanismele puterii din toate
timpurile, desi ea se incadreaza in curentul realist. Caragiale nu doar critica
anumite aspecte ale societatii romanesti in aceasta comedie de moravuri
inspirata din farsa electorala din 1883, ci vrea sa le si indrepte prin invitatia la
meditatie asupra unor evenimente sau situatii. Actiunea veridica, plasata precis
in timp si spatiu („in capitala unui judet de munte”, „in zilele noastre”, in
perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile) este, de altfel, o
trasatura ce permite incadrarea operei in realism.
Prin personajele tipice przentate in imprejurari sau situatii tipice
(incornoratul-Zaharia Trahanache, cocheta/adulterina-Zoe, politicianul
demgog-Catavencu, confidentul/sluga-Pristanda etc., asa cum arata Pompiliu
Constantinescu faptul ca exista noua tipuri umane in comediile lui Caragiale),
textul este unul realist.
Comedia este o specie a genului dramatic in care se prezinta intamplari
hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate intr-un conflict derizoriu, cu un final
fericit si un sens moralizator; intriga este neinsemnata-problemele provoaca
neintelesuri, confuzii; sunt ridiculizate aspecte sociale, morale, personajele
fiind mediocre, cu defecte.
Tema comediei „O scrisoare pierduta” este satira la adresa politicienilor,
impotriva clasei inalte a societatii (prefectul, sef de partid, avocati).
Piesa este structurata in patru acte, avand o constructie savanta: la
finalul fiecarui act se intampla un eveniment care starneste interesul cititorului
pentru a citi actul urmator. Tehnica este a acumularilor succesive sau a
bulgarelui de zapada. Conflictul este amplificat treptat, prin interventiile
Cetateanului Turmentat, evolutia inversa a grupurilor adverse, interferenta
finala a tuturor intereselor ce culmineaza cu impacarea.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta.
Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise,
avand ca instrument al santajului politic „o scrisoare pierduta”-pretextul
comediei. Articolul nehotarat „o” indica faptul ca intamplarea este banala si ca
ea se poate repeta (scrisoarea este pierduta de mai multe ori) avand in vedere
ca apar doua scrisori in text: cea a lui Tipatescu trimisa lui Zoe si cea gasita de
Agamemnon Dandanache in buzunarul unei haine, pe care o foloseste ca
instrument de santaj pentru a ajunge candidat ca alegerile pentru Camera
Deputatilor.
Intriga piesei porneste de la pierderea unei scrisori intime,
compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere. Ea
este gasita de adversarul politic (Catavencu i-o ia Cetateanului Turmentat), care
o foloseste ca instrument de santaj, pentru a fi numit candidatul din acel
colegiu la Camera Deputatilor, amenintand ca o va publica in ziarul „Racnetul
Carpatilor”.
Principalul conflict politic consta in confruntarea pentru puterea politica
dintre reprezentatii partidului aflat la putere (Stefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache si sotia lui, Zoe) si gruparea independenta constituita in jurul lui
Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”.
Conflictul acesta are la baza contrastul dintre aparenta si esenta.
Un conflict secundar este cel dintre Farfuridi si Branzovenescu si prefect,
primii temandu-se de tradarea lui Tipatescu, atunci cand il vad pe Catavencu
intrand in casa lui.

Statutul personajului
Zoe Trahanache este singurul personaj feminin din piesa, sotia lui Zaharia
Trahanache si amanta lui Tipatescu, fiind tipul cochetei si al adulterinei. Ea are
un temperament voluntar, mimeaza slabiciunea feminina pentru a obtine
avantaje si traieste o drama sociala pentru ca nu vrea sa-si piarda statutul si
simte panica provocata de santajul lui Catavencu.
Avand atitudini melodramatice si actoricesti, Zoe face uz de lesinuri,
lacrimi si alte arme din arsenalul lamentatiei feminine. Este interesata de
aparente si de stapanirea celor doi barbati importanti ai orasului de munte-
detine puterea absoluta. Ea este dispusa la un compromis politic pentru a-si
salva reputatia, sustinand candidatura lui Catavencu.
Sotia lui Trahanache are constiinta puterii sale si afirma: „Eu il aleg! Eu si
barbatul meu!”. Ea ii impresioneaza pe barbatii din jur, inclusiv pe Cetateanul
Turmentat, care o caracterizeaza in mod direct ca „dama buna”, in timp ce il
convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe Catavencu si este singura care nu accepta
numirea de la centru.
Zoe este un regizor al manifestatiei publice in cinstea lui Dandanache,
ceea ce scoate in evidenta adevarata ei dimensiune, asa cum surprind tipul de
relatie dintre ea, Tipatescu si Trahanache, Pristanda si Agamemnon
Dandanache. In monologul sau, Pristanda dovedeste ca are simtul observatiei si
realizeaza o sinteza a faptelor: „coana Joitica, mosia, mosie, fonctia, fonctie,
trai neneaca pe banii lui Trahanache”. Pe de alta parte, Agamemnon
Dandanache se comporta cu politete fata de Zoe, dar, fara sa-si dea seama,
prin qui-pro-quo, ii confunda pe Tipatescu si Trahanache si le da relatia in
vileag: el il considera pe Tipatescu sotul lui Zoe, iar pe Trahanache prefect.
Stefan Tipatescu, prefectul judetului si al treilea personaj din triunghiul
conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu, are un comportament de june prim si este
ferit de caricatura, avand anumite calitati intelectuale si afective: iubirea
pentru Zoe, este interesat de propia avere.
In relatia cu Zoe, ea se dovedeste mai puternica, in timp ce fata de
Pristanda se dovedeste indulgent (scena cu numararea steagurilor), caci ii este
necesar. El abuzeaza de puterea detinuta oferindu-i lui Pristanda mana libera,
iar lui Catavencu diferite posturi marunte, dar cedeaza in final prin a-l
recunoaste candidat al partidului.
Exprimarea lui este corecta, in comparatie cu ceilalti, de unde si concluzia
ca are un alt nivel intelectual.

Secvente relevante
O scena semnificativa pentru caracterizarea lui Zoe/relatia dintre
personaje/tema textului este cea din scena IX a actului I, in care membrii
triunghiului conjugal se reunesc si discuta despre scrisoarea de dragoste. Cand
intra Zaharia in scena anuntand ca a descoperit „una si ai boacana”, adica o
plastografie a lui Catavencu prin care furase bani de la Societatea „Aurora
Economica Romana”, Zoe isi schimba rapid atitudinea si ii cade lesinata in brate
lui Trahanache (care crede ca scrisoarea este un fals). Sotul ei il intreaba pe
Tipatescu apoi daca Zoe a aflat de santajul lui Catavencu, iar Tipatescu ii
raspunde ca stie tot. Afectat de starea lui Zoe, ca un sot iubitor, Trahanache
adauga: „Bine, omule, nu ti-am zis sa nu-i spui? O stiam eu cat e de simtitoare!
Iaca vezi! (toti o ingrijesc)”.
 Secventa prezentata scoate in evidenta felul in care Zoe disimuleaza
slabiciunea, starnind compasiunea celor doi barbati, pe care ii manipuleaza abil,
de altfel.
Scena VI din actul al II-lea al piesei de teatru este cea mai relevanta
pentru relatia dintre Zoe si Tipatescu, dar si pentru constructia personajului sau
tema textului. Zoe nu aproba arestarea lui Catavencu, dispusa de Tipatescu
pentru a recupera scrisoarea, reprosandu-i prefectului ca nu s-a gandit la
urmarile pe care le va avea asupra ei publicarea scrisorii in „Racnetul
Carpatilor”. Certandu-se, ambii par a gasi solutii salvatoare, tipice pentru
gandirea fiecaruia. Tipatescu o intreaba daca o iubeste si ii propune sa fuga
amandoi. Raspunsul ei („Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta?”) arata
interesul lui Zoe pentru imaginea publica si prestigiul ei, solutia pe care ea o
gaseste fiind sa sprijine candidatura lui Catavencu. In acest scop, ea se foloseste
de toate armele feminine, de la vaicareala („Judeca-ma, Fanica, judeca-ma! Am
fost o copila! Am facut o nerozie fara seaman!”) pana la tonul hotarat,
amenintator („Sa-l alegem! Trebuie!”).
Comedia „O scrisoare pierduta” este o opera literara realista asa cum
arata actiunea veridica si personajele care intruchipeaza tipuri umane, ale caror
trasaturi de caracter devin repere si surse ale comicului.
Comedia „O scrisoare pierduta” se dovedeste a fi extrem de actuala prin
tema si prin viziunea despre lume: clasa politica este lipsita de patriotism si isi
urmareste interesele, santajul si manipularea fiind termenii la ordinea zilei.