O scrisoare pierduta

de Ion Luca Caragiale

Cele patru comedii ale lui Caragiale deschid drumul spre teatrul absurdului, spre scriitori
precum S. Beckett si E. Ionescu, personajele inscriindu-se intr-un spatiu circular perfect,
lipsit de profunzime sufleteasca, deoarece se comporta ca niste marionete a caror
locvacitate(lacomie) creeaza impresia de viata reala.
Desi ,,O scrisoare pierduta” este o comedie de moravuri, aceasta si-a pastrat in timp
valoarea literara prin dimensiunea ei actuala. Scriitorul prezinta personaje si situatii
universal valabile, ceea ce il face pe George Calinescu sa afirme:,, La Caragiale situatiile
sunt eterne si se rezolva prin limbaj”. Scriitorul creaza imaginea unei lumi intoarse, cu
valorile inversate, justificandu-se astfel ideea ca ,,in spatele oricarei comediise ascunde o
tragedie”. Astfel demagogia politica, santajul, coruptia, ipocrizia si adulterul
devin ,,valorile” acestei lumi.
Diversitatea surselor comicului, conflictul derizoriu care conduce la un deznodamant
rapid si neasteptat raman principalele trasaturi ale comediei ca specie dramatica. Piesa
este o comedie de moravuri si caractere, inspirata din falsa electorala a anului 1883.
Scriitorul imprumuta tehnici moderne din dramaturgia universala precum tehnica
bulgarului de zapada, evolutia inversa a perosnajelor si qui-pro-quo-ul, jocul confuziilor.
De asemenea, motivul lumii ca teatru scoate in evidenta contrastul dintre esenta si
aparenta, principala sursa a comicului.
Titlul comediei face trimitere la scrisoarea de amor, devina obiect de santaj, a carei
pierdere declanseaza conflictul. Articularea nehotarata a substantivului creeaza efecte
comice, evidentiind banalitatea si repetabilitatea pierderii ei.
Conflictul principal este de natura politica, intre grupul celor de la putere ( Tipatescu,
Trahanache si Zoe) care sustin candidatura inexpresivului Farfuridi si grupul celor din
opozitie care il sustin pe Catavencu. Acest conflict este dublat de unul secundar, temerea
de tradare a cuplului Farfuridi-Branzovenescu si complicat printr-o intriga amoroasa
concretizata in existenta unui triunghi conjugal.
Actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea, in capitala anonima a unui judet de
provincie, intru-un interval de trei zile, pe fondul agitat al alegerilor pentru Camera
Deputatilor. Piesa este structurata in patru acte si mai multe scene. Compozitia este
sustinuta prin tehnica bulgarului de zapada, ceea ce presupune acumularea progresiva a
tensiunilor dramatice. Relatia incipit- final este evidentiata prin evolutia inversa a lui
Catavencu,cel care apare in ipostaze diferite la inceputul si sfarsitul piesei.
Actul I incepe cu numararea steagurilor si cu aducerea vestii santajului lui Catavencu.
Tensiunea este mentinuta prin intrarile si iesirile repetate ale Cetateanului Turmentat.
Agitatiei lui Tipatescu si lui Zoe li se opune calmului Trahanache, acesta gasind o polita
falsa contrasantaj.
Tensiunea creste in Actul II prin temerea de tradare a lui Farfuridi si Branzovenescu. Zoe
reuseste sa-i convinga pe Trahanache si Tipatescu sa il sustina pe Catavencu si totul se
complica si mai mult prin telegrama de la centru in care se cere sustinerea lui Agamita
Dandanache.
Punctul culminant se realizeaza in Actul III prin incaierarea generala din sala mare a
primariei in timpul careia Catavencu pierde palaria in captuseala careia ascunsese
scrisoarea.Deznodamantul din Actul IV aduce rezolvarea neasteptata a conflictului.
Catavencu primind iertarea lui Zoe si conducand festivitatea in cinstea lui Dandanache.
 Prezenta categoriei estetice a comicului prin care se urmareste starnirea rasului si
satirizarea aspectelor negative ale societatii este pusa in valore prin existenta a diverse
tipuri de comic. Prin comicul de intentie, scriitorul urmareste satirizarea aspectelor
negative si a moravurilor vietii publice si vietii de familie. Comicul de situatie reiese din
situatii care starnesc rasul, precum numararea steagurilor, aparitiile Cetateanului sau
incaierarea de la primarie. Magistral realizat este comicul de limbaj care reiese dintr-o
diversitate de surse, pronuntiile gresite, confuziile paronimice, contradictia termenilor,
nonsensurile, ticurile verbale, truismele(adevaruri evidente), tautologiile si echivocul.
Prin comicul de caractere si de nume scriitorul realizeaza personaje ,,care fac concurenta
starii civile”.
Prenumele Zaharia sugereaza un personaj invechit in conceptii, usor de modelat in
functie de interesul politic si de interesul personal. Zaharia Trahanache reprezinta tipul
incornaratului si al ticaitului. In pofida aparentelor ,ticul lui verbal ,,aveti putintica
rabdare” este de fapt o modalitate de a castiga timp si de a pregati contraatacuri. Este
stalpul politic al judetului si prezidentul a numeroase ,,comiții si comitete” . Este un om
cu experienta politica si se conduce dupa principiul ,,In politica trebuie sa ai si puțintică
diplomatie”. Desi banuieste probabil relatia adultera, prefera sa taca, fiindca varsta si
statutul social nu ii permit un scandal public avand nevoie totodata si de sprijinul politica
al prefectului. Desi in toate discursurile sale vorbeste despre ,,moralitate si principii”, nu
se da in laturi sa foloseasca santajul si coruptia. Experienta politica se subordoneaza
ideii ,,noi trebuie sa votam pentru candidatul pe care il pune pe tapet partidul intreg,
fiindca de la partid atarna binele tarii, iar de la binele tarii atarna binele nostru”. Cu toate
acestea isi atrage respectul tuturor, fapt ce se observa in formele de
adresare ,,onorabilul, stimabilul, venerabilul neica Zaharia”.
Relatia intre doua personaje este interesanta prin relatia care exista intre Tipatescu si
Zoe. Incadrandu-se in tipul amorezului, al junelui prim, Tipatescu conduce judetul ca pe
propria mosie, iar caracterul lui este surprins intocmai de Pristanda, ,,Foncția, foncție,
moșia, moșie, coana Joițica, coana Joițica, trai neneacă pe banii lui Trahanache”. De
dragul femeii iubite sacrifica totusi o cariera politica la Bucuresti si are momente de
sinceritate amoroasa, precum cel in care ii cere lui Zoe sa fuga in lume. Reactia lui Zoe
demonstreaza insa refuzul ei de a-si parasi pozitia de doamna: ,,Dar Zaharia? Dar tu? Dar
scandalul si mai mare care s-ar aprinde din cauza noastra ?”. Ramane insa permanent in
umbra lui Zoe afirmand de fiecare data: ,,Daca asa vrei tu, asa sa fie”.
La randul ei, Zoe reprezinta tipul femeii voluntare, al adulterinei si desi este singura
femeie intr-o lume a barbatilor stie cum sa isi impuna vointa si puterea de convingere, se
foloseste de un intreg arsenal de tertipuri feminine, de la plans pana la lesin, si
manevreaza din umbra sforile politice ale judetului. Cu toate acestea ramane cel mai
elegant personaj feminin al lui Caragiale fiindca nu se caracterizeaza prin vulgaritati de
limbaj si atitudine. O data cu anuntarea santajului atat Zoe cat si Tipatescu isi pierd
cumpatul actionand ineficient. Tipatescu il trimite pe Pristanda sa il aresteze pe
Catavencu, iar Zoe il elibereaza convingandu-i pe toti sa ii sustina candidatura. In final
cand isi recapata linistea il iarta pe Catavencu promitandu-i ca il va ajuta cu alta ocazie si
redevine asa cum spune Cetateanul Turmentat ,,o dama buna”.
 Catavencu reprezinta tipul demagogului politic, se crede un politician liberal cu vederi
progresiste, dar este un santajist cu discurs latrator, patriotal si lipsit de sens.
Numele cu rezonante culinare ale lui Brânzovenescu si Farfuridi sugereaza incultura si
prostia. Legatura intre personaje si grupuri este facuta de Pristanda, tipul oportunistului,
personaj cameleonic, suficient de istet ca sa inteleaga natura relatiilor intre ceilalti si care
se conduce dupa principiul nevestei : ,,Ghita, Ghita! Pupa-l in bot si papa tot ca bogatul
nu crede celui flamand!”. Diminutivarea numelui lui Agamita Dandanache va crea efecte
comice, acesta reprezentand tipul senilului ,,mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat
Catavencu”.
Singurul neindividualizat prin nume, Cetateanul Turmentat reprezinta opinia publica ,
agitatia colectiva din preajma alegerilor. Fiind postas in tinerete poate fi asemanat cu un
Hermes degradat intr-un Olimp haotic.
Prin urmare, comedia ,,O scrisoare pierduta” isi pastreaza valoarea si actualitatea prin
caracterul general al moravurilor, situatiilor si personajelor. Caragiale realizeaza astfel o
galerie a vanitosilor care prin mijloace necinstite incearca sa pastreze sau sa obtina functii
pe care nu le merita.