O scrisoare pierduta - Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale, este un reprezentant de seama al realismului romanesc, dramaturg original, fiind
considerat creatorul dramaturgiei romanesti si al teatrului comic - “un Molière al românilor”. Alaturi de M.
Eminescu, I. Slavici și I. Creanga este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane.

Comedia de moravuri “O scrisoare pierdută” a fost reprezentată pe scenă în anul 1884, publicata
in acelasi an şi este a treia dintre cele patru piese de teatru scrise de autor. Este o specie a genului dramatic,
ce cuprinde operele literare destinate reprezentarii scenice si in care autorul isi exprima gandurile, ideile si
viziunea intr-un mod indirect prin intermediul personajelor si actiunii, ce se deruleaza rapid in fata
spectatorilor. Comedia stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor situații cu final fericit.

Ca si curent literar - aparţine realismului clasic prin tema, folosirea tehnicii detaliului semnificativ
in caracterizare, veridicitate/ satirizarea unor aspecte sociale contemporane autorului (societatea de la
sfârșitul secolului al XIX-lea).

Viziunea despre lume este realista, in stransa legatura cu tema si reprezinta modul in care autorul
vede lucrurile, le intelege, le interpreteaza, precum si atitudinea lui fata de aspectele realitatii.

Tema surprinde aspecte din viaţa politica (lupta pentru puterea politica in contextul alegerilor,
santajul, falsificarea listelor electorale) şi de familie (triunghiul conjugal).

Titlul este un element sugestiv, cu rol anticipativ, care introduce cititorul in lumea operei, fiind in
stransa legatura cu tema. Din punct de vedere structural, titlul este analitic (format din dintr-un substantiv
comun şi un adjectiv). Din punct de vedere stilistic, titlul are dublu sens - denotativ (propriu) - face
referire la pierderea in repetate randuri a unei scrisori de amor, ce va declansa conflictul si conotativ (figurat)
- este instrumentul de santaj in lupta pentru puterea politică.

(!!lipseste perspectiva narativa!!!)

Modul de expunere predominant este dialogul, cu rol dinamizator si rol in caracterizarea indirecta.
Singurele interventii ale autorului apar in indicatiile scenice (didascalii), asezate intre paranteze, prin care se
fac precizari despre decor, vestimentatie, gesturi, mimica si relatiile dintre personaje.

Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică dintre reprezentanţii
partidului aflat la putere (triunghiul conjugal) şi gruparea independentă constituită în jurul lui Nae
Caţavencu, avand la bază contrastul dintre aparenţă şi esenţă. Conflictul secundar este reprezentat de grupul
Farfuridi - Brânzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.

Comedia este structurata in 4 acte, care insumeaza 44 de scene, fiind construite sub forma
schimbului de replici intre personaje.

Inca de la inceput sunt precizate prin intermediul notatiilor autorului, coordonatele spatio-
temporale, care sunt vagi, limitate: acţiunea comediei este plasată „în capitala unui judeţ de munte, în zilele
noastre" adică la sfârşitul secoluluial XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile.

Acţiunea operei este structurată pe momentele subiectului.

Actul I (pierderea scrisorii se produce inainte de inceperea propriu-zisa a comediei - Zoe Trahanache
pierde o scrisoare de dragoste, primita de la Stefan Tipatescu, cetateanul turmentat gaseste intamplator
scrisoarea, vrea sa o citeasca, dar este surprins de Catavencu, care reuseste sa o subtilizeze si ameninta cu
publicarea ei in ziar, in cazul in care nu i se sustine candidatura ca deputat).
 Expozitiunea îi înfăţişează pe prefectul Ştefan Tipătescu şi pe poliţistul oraşului, Ghiţă Pristanda,
care citesc ziarul lui Nae Catavencu, "Răcnetul Carpaţilor" si numara steagurile “doua la prefectura, doua la
primarie…”. Venirea lui Trahanache, cu vestea deţinerii unei scrisori de amor de către adversarul lor politic,
constituie intriga, deoarece declanşează conflictul dramatic principal. Sotul inselat se intorce chiar de la
redactia ziarului, unde i se prezentase scrisoarea, transformata in arma de santaj, pe care insa o considera un
fals.

Actul II (desfăşurarea acţiunii) începe cu numărarea voturilor, cu o zi înaintea alegerilor. Acum se

declanşează conflictul secundar produs de teama grupului Farfuridi - Brânzovenescu de a fi trădati de
prefect. Farfuridi, desi avocat, are capacitati intelectuale reduse, decide sa trimita o depeşa la Bucuresti pe
care s-o semneze anonima. Actiunile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea
lui Catavencu si perchezitia locuintei, în vreme ce Zoe se foloseşte de mijloacele de convingere, specific
feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susţină candidatura avocatului din opozitie, în schimbul
scrisorii (“Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-
ma de rusine”), scena constituind o secventa semnificativa. Prefectul Tipatescu nu acceptă acest
compromis politic, Zoe fiind singura care îi promite sprijinul lui Caţavencu. Totuşi, de la centru este primită o
depeşă care solicită alegerea unui alt candidat pentru colegiul al II-lea.

Actul III - corespunde punctului culminant. Actiunea se muta in sala mare a primariei, unde are loc
sedinta electorala, prezidata de Trahanache, in care cei doi candidati Farfuridi si Catavencu, rostesc
discursurile, incercand sa convinga audienta. Discursul lui Farfuridi nu are logica, la fel de ridicol fiind si cel
al lui Catavencu. Între timp, Trahanache găsește o poliţă falsificată de Caţavencu, pe care intenţionează s-o
folosească pentru contraşantaj. Apoi se anunta in sedinta numele candidatului susţinut de comitet, Agamiţă
Dandanache. Încercarea lui Cațavencu de a vorbi public despre scrisoare eșuează din cauza scandalului iscat
în sala de Pristanda. In incaierare, acesta pierde pălăria cu scrisoarea, găsită a pentru a doua oară de
Cetăţeanul turmentat, ce o va duce destinatarului in actul urmator.

Actul IV - surprinde ingrijorarea lui Tipatescu si a Zoei legata de disparitia lui Catavencu, care,
considerau ei, pune la cale razbunarea, dar aduce și rezolvarea conflictului inițial, scrisoarea ajungând înapoi
la Zoe Trahanache (o alta secventa semnificativa), iar Nae Catavencu se supune condiţiilor ei. Apare in
scena candidatului sustinut, Agamemnon Dandanache, mai prost și mai incult decât candidații locali,
mărturisind că ajunsese aici, printr-o altă scrisoare compromițătoare, folosită ca armă de șantaj.
In deznodamant, Dandanache este ales in unanimitate, dupa vointa celor de la centru si cu sprijinul
lui Trahanache, iar la festivitatea condusa de Catavencu, adversarii se impaca.

Personajele comediei sunt monumental construite, reprezentand mai multe tipologii umane:
Trahanache-încornoratul simpatic, politicianul abil, Tipătescu-amorezul, orgoliosul, Zoe-cocheta adulterină,
femeiea voluntară, Cațavencu, Dandanache-politicianul demagog, parvenit, Pristanda-tipul slugarnicului,
confidentului, Cetateanul turmentat-tipul alegatorului anonim.
Tipologiile reliefează defecte umane, pe care Caragiale le sancţionează prin umor, fapt evident prin
vorbele sale -"unul e sucit într-un fel, altul în alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să
faci haz de ei".

Caracterizarea personajelor se realizează prin mijloace directe (de catre autor prin intermediul
didascaliilor, de catre alte personaje si prin autocaracterizare), dar mai ales prin mijloace indirecte, trăsăturile
acestora fiind dezvăluite de fapte, vorbe, comportament - gesturi, mimica si relația cu celelalte personaje.

! in cazul eseului particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o comedie studiata!!
Adaug personajul Zoe Trahanache
!! in caz de eseu - relatia dintre doua personaje!!
!!Adaug + Stefan Tipatescu!!
..................................................................................................................................................................

Comicul de limbaj evidenţiază incultura, parvenitismul, prostia personajelor, reieşind din ticurile
lor verbale "Ai puţintică răbdare","Curat murdar", “Bampir”,”sotietate”etc.
 Comicul de nume evidentiaza caracterul personajelor: numele Trahanache vine de la cuvântul
„trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că personajul este modelat de „enteres"; numele Dandanache
vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creează confuzii penibile; numele
Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe culinare, sugerând prostia.
Prin comicul de moravuri este vizata viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache
– Tipătescu) şi viaţa politică (şantajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale).
Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor /spectatorilor,
în mod critic, asupra „comediei umane".

In concluzie, “O scrisoare pierdută" este o comedie de moravuri, de factură realist - clasică, fiind
reprezentativa pentru opera lui Caragiale.

Scriitorul impune in literatura romana o tipologie de personaje specifice societatii de la sfarsitul

secolului al XIX-lea, alcătuită din arivişti, care acţionează după principiul „scopul scuză mijloacele",
urmărind dobândirea unor funcţii politice / a unui statut social nemeritat.

!Eseu - Particularitati de constructie a unui personaj principal dintr-o comedie studiata!

PERSONAJUL – Zoe Trahanache

Din punct de vedere social, Zoe, „dama buna”- (caracterizare directa), apartine burgheziei politice, fiind
singurul personaj feminin al piesei, sotia „venerabilului” domn Zaharia Trahanache, barbat influent politic, ce
conduce numeroase „comitete si comitii” in oraselul de provincie si amanta prefectului Tipatescu.

Din punct de vedere moral, este tipul femeii inteligente, cochetei adulterine, in unele momente pare
sensibila si neajutorata, dar de fapt se manifesta autoritar si este o luptatoare apriga si hotarata – “ Am sa lupt
cu tine…om ingrat si fara inima”. Da dovada de energie si perseverenta, pentru ca in final sa fie iertatoare si
toleranta. - “am sa fiu tot buna ca si pana acuma”.- (caracterizare indirecta)

Pe plan psihologic este un caracter puternic, dar in acelasi timp, duplicitar, teatral, exercitand o mare
influenta asupra celor din jur. - “eu te aleg, eu si cu barbatul meu, mie sa-mi dai scrisoarea…”

Trasatura dominanta a personajului este – ambitia/ perseverenta - „femeia barbata”.

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior (cea in care incearca sa-l convinga pe
Tipatescu sa sustina candidatura lui Catavencu, in schimbul scrisorii – actul II si cea in care
recupereaza scrisoarea - actul IV), scot in evidenta trasatura dominanta de caracter - ambitia/ perseverenta.

Eseu - relatia dintre doua personaje + Stefan Tipatescu

Alaturi de ea apare Tipatescu tipul junelui amorez, foarte important în derularea evenimentelor.

Din punct de vedere social este prefectul judetului pe care-l administreaza ca pe propia sa mosie, si
amantul Zoei Trahanache.

In ceea ce priveste statutul moral este lipsit de abilitati politice, profitor, parvenit, diplomat, dar
un om inteligent - „destept, cu carte”, care o iubește pe Zoe Trahanache și încearcă să apere cât mai mult
statul relației dintre ei.

Pe plan psihologic este un caracter slab, schimbator in fata santajului emotional, autoritar in
exercitarea functiei publice, impulsiv -„E iute! N-are cumpat.”

Cele doua secvente semnificative prezentate anterior ( cea in care incearca sa-l convinga pe
Tipatescu sa sustina candidatura lui Catavencu, in schimbul scrisorii – actul II si cea din final, in care
Tipătescu şi Zoe întâmpină pe Agamiţă Dandanache - actul IV), scot in evidenta tipul de relatie dintre cei
doi, care evolueaza, se schimba, protagonistii traind fara mustrari de constiinta si preocupandu-se doar de
pastrarea aparentelor.