O scrisoare pierduta

de Ion Luca Caragiale

Comedia ,,O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale a fost reprezentată pe scenă în anul
1884, si este a treia dintre cele patru piese scrise de autor, fiind o capodoperă a genului dramatic.
Piesa ,,O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri în care sunt
satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului, fiind inspirată din lupta electorală din anul
1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, prin existenta unui conflict, cu final
fericit. Personajele comediei apartin unor tipologii clasice, sursa orincipala a comicului fiind
contrastul dintre aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia si diferite tipuri
de comic (de moravuri, de situatie, de caracter, de limbaj si de nume).
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista
cu persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în
piesă. Piesa este structurată în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului
de replici între personaje. Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele îşi
dezvăui intenţiile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezintă evoluţia acţiunii dramatice, se
definesc relaţiile dintre personaje şi se realizează caracterizarea directă sau indirectă.
Comedia ,,O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale apartine realismului clasic. Principiile
promovate de societatea culturala Junimea se regasesc in opera lui Caragiale. Apartine realismului
prin veridicitate, prin incadrare exacta in timp si spatiu, prin tipologiile realiste, prin atitudinea critica
materializata prin ironie si prin tehnica detaliilor specifica acestui curent. Apartine clasicismului prin
echilibrul compozitional si generalitatea situatiilor si a caracterelor (prostul fudul, canalia,
,,incornoratul”, cocheta etc.).
Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre esenţă şi aparenţă. Pretinsa luptă pentru putere
politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al şantajului politic „o
scrisoare pierdută”, pretext dramatic al comediei. Articolul nehotărât „o” indică atât banalitatea
întâmplării, cât şi repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin
repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Comedia infatiseaza aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru
Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul amoros Trahanace- Zoe –
Tipatescu) a unor politicieni corupti. Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a
unor politicieni din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii patridului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache –
presedintele gruparii locale a partidului- si Zoe sotia acestuia) si gruparea independenta constituita
in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului ,,Racnetul Carpatilor”. Conflictul
are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, opozitia dintre
aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi- Branzovenescu, care
se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin inlantuirea
evenimentelor care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei, si prin tehnica
amplificarii treptate a conflictului (tehnica ,,bulgarelui de zapada”).
Ca moduri de expunere predomina dialogul si monologul prin care personajele îşi dezvăui
intenţiile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezintă evoluţia acţiunii dramatice, se definesc
relaţiile dintre personaje şi se realizează caracterizarea directă sau indirectă.
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite privind amploarea
in timp si spatiu a actiunii. Actiunea comediei este plasta ,,in capitala unui judet de munte, in zilele
noastre”. Reperul spatial vag are efect de generalizare, adica evenimentele se pot petrece oriunde
in tara; timpul precizat este sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval
de trei zile.
Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuite din mai multe scene.
primele trei urmărind o acumulare gradată de tensiuni şi conflicte, iar al patrulea anulând toată
agitaţia şi panica stârnite în jurul scrisorii pierdute.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime,
compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre
adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie
nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala.
In actul I, pierderea scrisorii de amor s-a produs inainte de inceperea comediei, astfel ca
expozitiunea (existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de interese intre doua grupari politice)
si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena initiala prezinta personajele Stefan
Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, ,,Racnetul Carpatilor”, si numara
steagurile. Zoe, soţia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresată lui
Tipătescu, prefectul judeţului. Scrisoarea, găsită de Cetăţeanul turmentat şi sustrasă acestuia de
Caţavencu, este folosită de acesta din urmă ca mijloc de şantaj pentru a obţine candidatura.
Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul lor politic
declanseaza conflictul dramatic principal. care încinge spiritele şi activează conflictul. Comicul de
situaţie constă aici între calmul lui Zaharia Trahanache, soţul înşelat, care crede însă că scrisoarea
este un fals, şi zbuciumul celor doi amanţi care încearcă să găsească soluţii pentru a recupera
scrisoarea.
In actul II (desfasurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Se
declanseaza conflictul secundar, teama grupului Farfuridi- Branzovenescu de tradarea prefectului,
Stefan Tipatescu. Incercarile amorezilor (Tipatescu si Zoe) sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui
Pristanda arestarea lui Catavencu si perhezitia locuintei acestuia, Zoe dimpotirva, ii ordona
eliberarea lui Catavencu si se foloseste de mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina
pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul
Tipatescu nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului, Catavencu, sprijinul sau.
Telegrafia primita de la centru solicita insa alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.
In actul III (punctul culminant), in sala mare a primariei au loc discursurile candidatilor Farfuridi si
Catavencu, la intrunirea electorala, intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu,
pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele
candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache .In incaierare, Catavencu pierde palaria cu
scrisoarea de amor, gasia pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o va aduce
destinatarei in actul IV.
Actul IV (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe,
iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Agamita Dandanache, care ii
intrece prin prostie si necinste pe candidatii provinciali. Propulsarea lui politica este cauzata de o
poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare si se folosise de santaj. In
deznodamant, Dandanache este ales in unanimitate, dupa vointa celor de la Centru si cu sprijinul lui
Trahanache, iar la festivitatea condusa de Catavencu, adversarii se impaca.
Tipuri de comic:
Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice, reliefand defecte general-umane pe care
Caragiale le sanctioneaza prin ras.
Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fata de personaje se reflecta in vorbirea lor, satira,
tenta moralizatoare, obiectivitatea.
Comicul de limbaj este sursa indirecta de caracterizare indirecta care evidentiaza incultura
personajelor, usor de dedeus din ticuri verbale, greseli de exprimare etc. .
Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (imoralitatea triunghiului conjugal) si viata politica
(santajul, falsificarea listelor electorale, coruptia).
 Comicul de nume evidentiaza trasatura dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in
desfasurarea evenimentelor.
Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplari neprevazute, construite dua
scheme comice clasice: pierderea si gasirea scrisorii, coincidenta, repetita, pacalitorul pacalit,
triunghiul conjugal.
Zaharia Trahanache este presedintele gruparii locale a partidului avand o aparenta de om
important, cult prin functia pe care o ocupa, insa in esenta este cu totul altceva. Zaharia Trahanache
este tipul “incornoratului simpatic” pentru ca refuza sa creada din interes sau din diplomatie in
autenticitatea scrisorii de amor si adulterul sotiei sale. Acesta trasatura este prezentata in scena in
care il anunta pe Tipatescu ca adversarul lor politic detine o scrisoare de amor compromitatoare. El
este si “ticaitul” datorita formulei stereotipa: ,,Aveti putintica rabdare”, rostita in rarele momente de
enervare proprie sau cand altii isi pierd cumpatul. Comicul de nume al lui Zaharia Trahanache
evidentiaza trasatura dominanta de caracter a acestuia. Numele Trahanahe provine de la cuvantul
,,trahana” care inseamna coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este modelat de interes, iar
prenumele Zaharia denota zahariseala, ramoleala personajului.Comicul de limbaj al acestui
personaj evidentiaza incultura, in dialogurile acestuia folosind multe greseli gramaticale.
Zoe Trahanache este tipul cochetei si al femeii voluntare. Unicul personaj feminin al comediei.
Autorul ii fixeaza statutul social prin raportare la sotul ei, Zaharia Trahanache, cel mai important om
politic al judetului. In ciuda faptului ca femeile nu aveau drept de vot in acea epoca, Zoe ii poate
manevra pe ceilalti dupa vointa sa ca pe niste marionete, folosindu-se de pozitia de prima doamna
a micului oras de provincie.
Stefan Tipatescu apartine tipului politic, dar spre deosebire de ceilalti, este un om instruit,
educat. Imoralitatea lui se manifesta in planul vietii de familie. Zoe si Tipatescu nu fac greseli de
exprimare, ca alte personaje ale comediei. Desi nu sunt sanctionate prin comicul de limbaj, amorezii
sunt personaje cu carte, ironizate pentru legatura extraconjugala prin comicul de nume.
Actul II pentru relatia dintre ei. Tipatescu traieste drama amorezatului care-si risca functia pentru
o femeie. DEZVOLTAT.