Caracterizarea Otiliei Antrenand un nr mare de personaje, este greu de spus care dintre ele sunt principale si care sunt

secundare.Cel mai bine realizat portret ramane cel al Otiliei Marculescu, tipul adolescentei(dar incadrarea este defectuoasa), o psihologie capricioasa, enigmatica la prima vedere. Considerata o intrusa de catre membrii familiei Tulea, ea este nevoita sa suporte brutalitatile verbale ale acestora, inchizandu.se in sine. Exuberanta, plina de farmec, juvenila, suava, instabila, cu reactii contradictorii, generoasa, ea intrucipeaza trasaturile unei femei moderne, emancipate. Portretul fizic ii indica tineretea si fragilitatea:18-19 ani, fata maslinie, cu nasul mic si ochi foarte albastri. Statutul moral, social si psihologic este marcat de faptul ca inca de la o varsta frageda ramane orfana. Obisnuita cu luxul si rasfatata pe cand mama ei traia, odata ajunsa sub tutela tatalui vitreg, Costache Giurgiuveanu, copila incepe sa invete ce inseamna singuratatea si rautatea celor din jur. De aceea, dupa cum ii povesteste lui Felix, bucuria sa de a trai viata este determinata de traumele copilariei produse de zgarcenia noului tutore si de malitiozitatea surorii lui Costache, Aglae. Intr-o continua cautare a sigurantei psihologice si sociale, Otilia da nastere neintentionat la principalele conflicte ale romanului. Pe de o partea, tensioneaza Aglae si frate, familia Tulea considerand.o un pericol pentru mostenirea ce, altfel, i s.ar fi cuvenit in totalitate. Pe de alta parte, familiaritatea si simpatia de care da dovada in relatia cu Pascalopol, starnesc gelozia lui Felix, instaurandu.se un al doilea conflict, cel erotic. Prin urmare, personalitatea tinerei fete se contureaza la intersectia mai multor conflicte de interese, iar mediul incarcat de tensiuni impune principala trasatura de caracter a personajului: inconsecventa atat la nivel psihologic, cat si comportamental. Tocmai aceasta ambiguitate structurala ii ofera protagonistei aura enigmatica si insemnele eternului feminin, determinand pe autor sa organizeze intreaga arhitectura a romanului in jurul unei astfel de caracteristici. Pe tot parcusul actiunii, constructia Otiliei tine de 3 strategii narrative/mijloace de caracterizare cu rolul de a-I ambiguiza personalitatea. In primul rand, la inceputul romanului, eroina este prezentata prin tehnica moderna a comportamentismului. Cititorul are acces la psihologia personajului doar prin faptele, gesturile, replicile sale, intr.un cuvant prin comportamentul fetei. De pilda, in scena in care Felix intra pentru prima data in contact cu casa lui Giurgiuveanu, Otilia il surprinde prin atitudinea ei paradoxala. Fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri, parul buclat si rochia dantelata se potrivesc cu atitudinea copilaroasa a fetei ce pare de18-19 ani, insa familiaritatea aproape erotica si farmecul feminin demonstrate in relatia cu Pascalopol ii amintesc tanarului de stapanirea desavarsita de femeie sesizata de la prima vedere. In al doilea rand, nelamurirea lui Felix este accentuata de cel de.al doilea mijloc modern de caracterizare-tehnica oglinzilor paralele. Astfel, Otilia este vazuta diferit de fiecare actant in parte: ea este fetita cuminte a lui Giurgiuveanu, o dezmatata si o stricata pentru Aglae si o fire artista, dar si o enigma, pt Pascalopol.

De altfel, prin cea de a treia strategie narativa ce ajuta la portretizarea personajuluiautocaracterizarea-Calinescu justifica aceasta complexitate ambigua a sufletului feminin. Romanul abunda in episoade narrative in care Otilia si Felix discuta despre feminitate, masculinitate, familie, cariera. Aceste fragmente dezvaluie o Otilie lucida, rationala, cunoscandu.si atat defectele, cat si calitatile. Fata respinge proiectele pe termen lung, amintind mereu ca este foarte capricioasa si dornica de libertate. In concluzie, Otilia Marculescu este un personaj modern care reuseste sa confere un nou statut feminitatii in romanul romanesc interbelic. Avand un efect tonic asupra imbatranitilor Giurgiuveanu si Pascalopol si fascinandu.l pe neexperimentatul Felix, eroina nu doar ca se impune intr.o lume a barbatilor, dar reuseste sa o transforme radical. Oricat de ambiguizante ar fi interpretarile ce i se pot adduce, in urma lecturarii romanului, un aspect e cert: protagonista din Enigma Otiliei ramane un subtil exemplu pentru a ilustra complexitatea feminitatii moderne.