n domeniul credinei religioase s-a constatat doar meninerea sistemului de incineraie dacic.

Religia
dacilor ns, ca element conservator al ideologiei, nu a fost nicieri nimicit prin cucerirea roman.
Vechile zeiti ale popoarelor cucerite, fr s dispar, s-au transformat treptat, cptnd ipostaze i
atribuii ale divinitilor din panteonul greco-roman. Aa a aprut fenomenul contopirii unor zei ai
dacilor cu zeitile romane (interpretatio romana).

Privit n totalitatea ei, cultura material a provinciei Dacia este roman prin excelen, cu oarecare
culoare local, imprimat de componenta autohton, mai ales n olrie, n caracterul aezrilor rurale i
n sistemul funerar. Sub acest raport, romanizarea provinciei apare deplin.

Creastinarea Daciei este de o insemnatate covarsitoare nu numai ca fenomen de civilizatie ci si ca

aspect al continuitatii. Unul dintre argumente se fondeaza pe apartenenta romanilor la comunitatea
greco-slava, ceea ce permite sa se concluzioneze ca romanii s-ar fi crestinat la sud de Dunare, ceea ce
inseamna ca toate comunitatile catolice latine provin dintr-o arie latinofona unica, de aceea este
necesar sa fie luate in considerare descoperirile de diferite obiecte paleocrestine din secolul al IV lea,
cum ar fi: opiate, lucernae la Apulum, la Dej, celebrul donarium de la Biertan, gema de la Potaisa, un vas
dezgropat in 1978 la Porolissum (Moigrad) cu monograma crestina, cu o cruce si cu inscriptia Ego
Zenovius notum posui (Eu, Zenovius am pus aceasta ofranda), un fragment ceramic cu cruce gasit in
1980 la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, primul vestigiu crestin din fosta capitala a provinciei romane. Toate
aceste relevatii arheologice provenite din Dacia traiana indica rolul determinant al crestinismului ca o
componenta a ariei culturale daco-romane . Vechimea si amploarea acestui fenomen in teritoriile
ramase sub dominatie romana in zona istro-pontica intregesc si imbogatesc marturiile privitoare la
crestinismul daco-roman.

Se consemneaza informatii pretioase despre multimea crestinilor persecutati in timpul lui Diocletian
(284-305), cum ar fi sfantul Chiril din Axiopolis, sfantul Chindeos, sfantul Tasios, sfantul Marcian la
Durostorum, sfantul Epiclet si sfantul Astion la Halmyris.

CRESTINISMUL DACO-ROMAN

Originea apostolica a crestinismului in aceste teritorii in spatial carpato-pontic care ar cobori

inceputurile crestinismului in aceste teritorii in secolul I ramane doar o ipoteza: evanghelizarea
Scyntiei de catre Sf.Apostol Andrei sau Sf Apostol Filip figureaza printre traditiile Bisericii, dar nu are
suport documentar.

Lipsa unor dovezi arheologice pentru crestinismul din secolele II-III in Dacia este explicabila prin numarul
redus al crestinilor, prin refuzul unor exteriorizari agresive de care dau dovada destule monumente
pagane, prin precautiile cu care crestinii din Dacia romana ori din Dobrogea isi manifestau credinta.