Legenda Lucretiei

Lucreția a fost o femeie romană a cărei soartă a jucat un rol esențial în tranziția
statului roman de la regat la republică. Deși nu au existat surse contemporane, istoricul
roman Titus Livius și istoricul greco-roman Dionisie din Halicarnas din timpul
împăratului Caesar Augustus (23 septembrie 63 î.Hr. – 19 august 14 d. Hr.) au fost de
acord că a existat o astfel de femeie, că ea s-a sinucis după ce a fost violată de fiul
regelui etrusc și că acest eveniment a fost cauza imediată a revoltei antimonarhice care
a răsturnat monarhia.

Incidentul a aprins flacăra nemulțumirii față de metodele tiranice ale ultimului rege al
Romei, Lucius Tarquinius Superbus. Ca urmare, principalele familii au instituit
republica, au alungat familia regală a lui Tarquiniu din Roma și au apărat cu succes
republica împotriva intervenției triburilor etrusce și latine. Ca rezultat, violul a devenit o
temă majoră în arta europeană și literatură.

Unul din primii doi consuli ai Republicii Romane, Lucius Tarquinius Collatinus, a fost
soțul Lucreției. Toate sursele privind instituirea republicii reiterează evenimentele de
bază ale poveștii Lucreției, deși relatările diferă ușor. Povestea Lucreției nu este
considerată un mit de majoritatea istoricilor, ci mai degrabă o legendă istorică despre o
istorie timpurie, care era în mare parte folclor. Dovezile indică existența istorică a unei
femei pe nume Lucreția și un incident istoric, care a jucat într-adevăr un rol critic în
căderea monarhiei. Multe dintre detaliile specifice sunt, totuși, discutabile, și variază în
funcție de scriitor. Utilizarea târzie a legendei are mai degrabă virtuți artistice și
pedagogice decât valoare istorică.

Întrucât evenimentele din povestire au loc rapid, data incidentului este, probabil, în
același an, ca prima dintre fasti. Dionisie din Halicarnas, o sursă majoră, stabilește acest
an „la începutul celei de a șaizeci și opta Olimpiadă ... Isagoras fiind arhonte anual la
Atena adică 508/507 Î Hr.. Lucretia, prin urmare, a murit în 508 î.Hr. Alte surse istorice
tind să susțină această dată, dar anul este discutabil într-un interval de aproximativ
cinci ani.

Incidentul
Lucius Tarquinius Superbus, ultimul rege al Romei, fiind ocupat cu asediul
cetății Ardea, a trimis pe fiul său, Sextus Tarquinius, într-o misiune militară în Collatia.
Sextus a fost primit cu mare ospitalitate în casa guvernatorului, casa lui Lucius
Tarquinius Collatinus, fiul nepotului regelui, Arruns Tarquinius, fostul guvernator al
Collatiei și primul dintre Tarquinii Collatini. Soția lui Collatinus , Lucreția, fiica lui
Spurius Lucretius, prefect al Romei, "un om de distincție, s-a asigurat ca fiul regelui să
fie tratat conform rangului său, deși soțul ei era plecat la asediu.
Într-o variantă a poveștirii, Sextus și Collatinus, la o petrecere cu vin, au dezbătut
despre virtuțile soțiilor lor; atunci Collatinus s-a oferit voluntar să lămurească
dezbaterea mergând toți călări la casa lui pentru a vedea ce face Lucreția. Ea țesea
împreună cu o servitoare. Atunci i-au acordat ei laurii victoriei și Collatinus i-a invitat
să-i facă o vizită, dar pentru moment s-au întors în tabără.

În timpul nopții, Sextus, a intrat în dormitorul ei în secret, ocolind în liniște sclavii care
dormeau la ușa ei. Ea s-a trezit. El a spus cine este și a pus-o să aleagă: sau îi acceptă
avansurile sexuale și avea să devină soția lui și viitoarea regină, sau avea să o ucidă pe
ea și pe unul din sclavi, așezându-le trupurile împreună, pentru a pretinde apoi că a
surprins-o săvârșind adulter . În altă variantă a povestirii, Sextus s-a întors din tabără
câteva zile mai târziu, cu un însoțitor pentru a da curs invitației lui Collatinus de a-l
vizita și a fost găzduit într-un dormitor pentru oaspeți. El a intrat în camera Lucreției în
timp ce ea se afla goală în patul ei și a început să o spele pe burta cu apă, trezind-o.

Consecințele
Sextus s-a întors în tabără. A doua zi, Lucreția, îmbrăcată în negru, s-a dus la casa
tatălui ei la Roma și s-a aruncat la pământ, îmbrățișându-i plângând genunchii.
Cerându-i-se să se explice, ea a insistat ca mai întâi să fie citați martorii; abia apoi a
dezvăluit violul și le-a cerut tuturor răzbunare, un motiv care nu putea fi ignorat, căci
vorbea primului magistrat al Romei. În timp ce ei dezbăteau, Lucreția a scos un pumnal
și s-a înjunghiat în inimă. Ea a murit în brațele tatălui ei, cu femeile care erau de
față plângând și jelind. "Această îngrozitoare scenă i-a umplut pe romanii prezenți de
atâta groază și compasiune încât toți au strigat cu un singur glas că ei ar prefera să
moară de o mie de ori în apărarea libertății decât să sufere astfel de ofense din partea
tiranilor."

În versiunea alternativă, ea nu a mers la Roma, dar a trimis după tatăl ei și după soțul
ei, cerându-le să aducă câte un prieten fiecare. Persoanele selectate au fost Publius
Valerius Publicola de la Roma și Lucius Junius Brutus din tabăra de la Ardea. Au găsit-
o pe Lucreția în camera ei. Ea le-a spus ce s-a întâmplat și le-a cerut să jure că se vor
răzbuna: "Jurați-mi solemn că adulterul nu va rămâne nepedepsit" și în timp ce ei
discutau, a scos un pumnal și s-a înjunghiat în inimă.

Într-o altă versiune, Collatinus și Brutus se întorceau la Roma neștiutori, au primit

mesaj și au fost aduși la scena morții. Brutus s-a întâmplat să fie un participant
motivat politic. Era din familia Tarquinia din partea mamei sale, fiul Tarquiniei, fiica lui
Lucius Tarquinius Priscus, cel de-al treilea rege înainte de ultimul. El era un candidat la
tron, dacă ceva ar fi fost să i se întâmple lui Superbus. Prin lege, cu toate acestea, fiind
un Iunius pe linie paternă, el nu era un Tarquiniu și, prin urmare, putea mai târziu să
propună exilarea Tarquinilor fără teamă. El a dobândit porecla Brutus,
"Neghiob," făcând-o pe prostul ca să nu atragă suspiciunea regelui. Superbus i-a luat
moștenirea și i-a lăsat un salariu de mizerie, ținându-l la curte pentru divertisment.
Un subiect mai rar atacat de artiști: Brutus ținând cuțitul și pe Lucreția și
jurând răzbunare.

Collatinus, văzându-și soția moartă, este înnebunit de durere. O ține în brațe, o

sărută, o cheamă pe nume și îi vorbește. Văzând în asta mâna Destinului,
prietenul său Brutus le vorbește celor care erau la funeralii, explicându-le că s-a
prefăcut că este neghiob și le propune totodată să-i alunge pe Tarquini din
Roma. Apucând cuțitul însângerat s-a jurat pe Marte și pe toți ceilalți zei, că va
face tot ce era în puterea lui pentru a răsturna dominația Tarquinilor. El promite
totodată că nu se va împăca niciodată cu tirania și că, dacă vreodată își va
încălca cuvântul, atunci el și copiii săi să aibă aceeași soartă ca și Lucreția.

El înmânează pumnalul fiecăruia dintre cei prezenți și le cere să jure. Cele două
povești sunt de acord asupra acestui punct: versiunea lui Titus Livius este:

„Prin acest sânge—cel mai pur înainte de pângărirea săvârșită de fiul regelui—
jur, și voi, o, zei, vă chem martori că îl voi alunga pe Lucius Tarquinius
Superbus, împreună cu soția lui blestemată și toți cei de un sânge cu ei, cu foc și
sabie și toate mijloacele aflate în puterea mea, și nu voi permite nimănui să mai
fie rege în Roma.