Războaiele

punice
Primul Război Punic (264-241 î.
Hr.)

Timofte Răzvan-Andrei
Clasa aIX-a J
Războaiele Punice au fost o serie de trei
războaie purtate între Roma și Cartagina în
perioada 264-146 î.Hr.

Au purtat această denumire după numele de

puni pe care romanii îl dădeau cartaginezilor.
Limba vorbită era punică, o limbă semită,
derivată din feniciană.
Primul Război Punic
Primul Război Punic (264- (264-2
241 î. Hr.)
A fost primul dintre Războaiele Punice care
au avut loc între Republica Romană și
Cartagina. Timp de 23 de ani cele două
puteri și-au disputat supremația în bazinul
vestic al Mării Mediterane. Cartagina,
aflată în Tunisia de azi, era cea mai
puternică putere maritimă din vestul Mării
Mediterane la începutul conflictului. De
asemenea, Roma domina Peninsula Italică
și își dorea victoria, dar era greu de
obținut o victorie decisivă.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Începutul
Portul din Messina
În 288 i.Hr., mamertinii, un grup campanian de mercenari s-au
angajat în slujba regelui Agathocles din Siracuza de a ocupa
orașul Messana (Messina de azi). Toți bărbații au fost uciși în
timpul asediului, iar femeile acestora au fost răpite. Un grup de
trupe romane alcătuite din cetățeni din Campania au preluat
controlul asupra regiunii Rhegium.
În 270 i.Hr., romanii au recâștigat controlul asupra Rhegium
după izbucnirea unei revolte și i-au pedepsit sever pe
supraviețuitorii revoltei. În Sicilia, mamertinii au devastat
regiunea și s-au ciocnit cu expansiunea teritorială a Siracuzei.
Hieron al II-lea, tiranul Siracuzei, i-a învins pe mamertini lângă
Mylae pe râul Longanus.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

După înfrângerea de la râul Longanus, mamertinii au

apelat la Roma și Cartagina pentru sprijin. Cartaginezii
l-au convins pe Hieron să nu ia nicio măsură și i-a
convins pe mamertini să accepte o garnizoană
cartagineză în Messana. Dar ulterior, aceștia au devenit
nemulțumiți de staționarea garnizoanei cartagineze, au
cerut sprijin Romei în speranța că vor obține o protecție
mai sigură. Rivalitatea dintre Roma și Cartagina
crescuse după invazia lui Pyrrhus, prin urmare, alianța
mamertinilor cu ambele puteri nu mai era posibilă.

Pyrrhus
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Potrivit istoricului Polybius, romanii au dezbătut

subiectul sprijinului mametinilor pentru că astfel, ar
putea intra într-un război cu Cartagina. Deși nu
doreau să vină în ajutorul unor soldați ce au jefuit pe
nedrept un oraș, însă se gândeau că staționarea
garnizoanei cartagineze în Messana i-ar putea
ambiționa pe cartaginezi să ia întreagă Sicilie sub
stăpânirea acestora. Astfel, s-a decis oferirea
sprijinului mamertinilor, iar Appius Claudius Caudex
a fost investit drept comandant al expediției militare
spre Messana.

Appius Claudius
Caudex
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Romanii debarcă în Sicilia și înaintează spre Siracuza

Sicilia este o insula semi-deluroasă, cu obstacole

geografice și terenuri dificile. De aceea, războiul terestru
a jucat un rol secundar în Primul Război Punic.
Operațiunile terestre s-au limitat la raiduri și încăierări
la scară mică, cu puține bătălii. Asediile și blocadele
terestre erau cele mai frecvente operațiuni la scară
largă. Principalele obiective de blocadă au fost porturile
importante.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Ambele puteri se bazau pe întăriri continue și comunicare cu contintentele de

baștină. Războiul terestru în Sicilia a început cu debarcarea romană în Messana
în 264 i.en.

Potrivit lui Polybius, cursul evenimentelor a fost următorul: în ciuda avantajului

naval cartaginezi, debarcarea romană s-a desfășurat fără opoziție. Două legiuni
comandate de Appius Claudius Caudex au debarcat la Messana, unde mamertinii
au expulzat garnizoană cartagineză comandată de Hanno. După înfrângerea
siracuzienilor și forțelor cartagineze ce asediau Messana, romanii au mărșăluit
spre sud și au asediat Siracuza.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

După un scurt asediu, neprimind sprijin cartaginez, Siracuza a încheiat pace cu

romanii. Siracuza a devenit aliat roman și a fost nevoită să plătească o
indemnizație de război de 100 de talanți de argint și să furnizeze trupe Romei.
Alianța cu Siracuza a fost un lucru benefic pentru romani care se puteau menține
pe poziție în confruntarea cu un inamic cu forțe navale superioare. O serie de
așezări dependențe de Cartagina din Sicilia au trecut de partea Romei. Hanno,
comandantul garnizoanei cartagineze, când s-a întors în Cartagina, a fost
crucificat pentru lașitatea de care a dat dovadă pentru că a lăsat Messana pe
mâna romanilor.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Bătălia Hoplit Cartaginez

Cartagina a trimis o armata si mai mare de aproape 50.000 de

soldati. Raspunsul Romei a fost din nou pe masura, victoriile din
262 aducandu-le controlul aproape asupra intregii Sicilii. Totusi
alte victorii erau mult mai dificile pe masura ce devenea evident
ca fara suprematia marii Romei ii era greu chiar sa-si pastreze
integritatea.
Razboiul, inceput atat de usor avea sa dureze 20 de ani. Nici una
din parti nu intrevedea un conflict atat de lung si nici nu a stiut
cum sa se retraga odata pornita lupta.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Acest razboi a depasit cu mult proportiile asteptate de

romani. Bataliile principale au fost purtate pe mare, unde
cartaginezii aveau o flota de lupta impresionanta, avantaj
care le lipsea romanilor ce preferau luptele pe uscat.

Batalii pe uscat au fost purtate in Corsica, Sardinia, Africa

si Sicilia. Amandoua partile aveau flote intre 100 si 200
de vase si armate de la 50,000 pana la 70,000 de
luptatori pe care le trimiteau pe front an dupa an.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Conștienți de faptul că nu au putut să-i înfrângă pe

cartaginezi în lupta tradițională, romanii au folosit
corvusul, un pod de asalt, pentru a-și putea folosi
infanteria superioară. Podul articulat ar fi aruncat în jos
pe vasele inamice, cu un vârf ascuțit pentru a asigura cele
două nave împreună. Legionarii romani puteau apoi să se
îmbarce și să captureze navele cartagineze. Această tactică
inovatoare romană a redus avantajul navei cartagineze în
angajamentele navei-navă.
Primul Război Punic (264-2
Primul Război Punic (264-241 î. Hr.)

Cu toate acestea, corvus a fost, de asemenea, greoaie și

periculoasă și a fost în cele din urmă eliminată, deoarece
marina romană a devenit mai experimentată și mai
tactică. Cu excepția înfrângerii dezastruoase de la bătălia
de la Tunis din Africa și a înfrângerilor navale timpurii,
primul război punic a fost un șir aproape neîntrerupt de
victorii romane.
În 241 î.Hr., Cartagina a semnat un tratat de pace, în
condițiile în care au evacuat Sicilia și au plătit Romei o
indemnizație mare de război. Războiul lung a fost
costisitor pentru ambele puteri, dar Cartagina a fost mai
grav destabilizată.
Roma a facut multe greseli in lupta, si a suferit infrangeri din
cauza acestora. Cum romanii nu erau marinari, au pierdut mult
mai multe vase decat cartaginezii -- 600 de vase pierdute in
decursul a 20 de ani. De fiecare data cand Roma castiga o
victorie, avantajul era umbrit de generalii incompetenti si de
timiditatea senatului. Una din marile slabiciuni ale republicii
era ca alegea noi generali in fiecare an, sistem care nu facea
fata in perioadele de criza majora.
Cartagina, epuizata mai mult decat infranta, a ramas necucerit
iar flota comerciala cartagineza a continuat sa aduca bogatie.

Razboiul era terminat dar conflictul nu. Si amandoua partile

erau constiente de asta.
To be continued...

Bibliografie
Wikipedia, Răsfoiesc.com