Momente ale dezvoltării psihologiei ca știință

A. Psihologia clasică

nr. Școli de psihologie

crt
.

1. Asociaționismul Potrivit teoriei asociaționiste, ​psihicul uman se structurează

de la parte la întreg.

Apreciază că întreaga cunoaștere pornește de la simple senzații

care ne oferă informații referitoare la o singură calitate, a
obiectului care acționează direct asupra organelor de simț iar
suprapunerea în timp și în spațiu a mai multor senzații conduce
la formarea percepției

2. Gestaltismul Consideră că ​psihicul, încă de la naștere, este structurat

pe niveluri diferite de complexitate​, ​cel mai simplu nivel
este percepția iar cel mai înalt fiind gândirea.

● perspectivă opusă asociaționismului

3. Introspecționismul Consideră că ​obiectul psihologiei este conștiința,​ privită

ca ​realitate interioară închisă fără nicio legătură cu exteriorul.

Introspecționismul ​”închide” omul în sine.

4. Behaviorismul Apare ca reacție critică la introspecționism apreciind că și în

contextul în care am fi de acord că există conștiință, nu am
avea acces la ea întrucât este o realitate închisă

Tot ceea ce putem studia, spun behavioriștii, este

comportamentul uman ca relație între stimulii care
acționează asupra individului și răspunsul organismului.

5. Psihanaliza Apare ca reacție la introspecționism. Fondatorul

psihanalizei, ​Sigmund Freud​, formulează ideea
caracterului dual antagonic al structurilor psihice:
conștient-inconștient. ​În centrul structurii inconștientului
se află​ instinctul erotico-sexual.
Obiectul de studiu ​este​ inconștientul.

6. Psihologia acțiunii Deplasează interesul cercetării de la studiul proceselor și

și a conduitei fenomenelor psihice izolate către studiul activității umane
care vizează un anumit scop.