Institutiile republican

In viata de stat a Romei senatul a jucat un rol foarte mare.

Nici un proiect de lege nu era prezentat spre examinare
adunarii poporului daca el nu fusese discutat in prealabil
de senat. Mai mult decit atit, legea adoptata de catre
adunarea poporului intra in vigoare numai dupa aprobarea
ei de catre senat. Astfel senatul controla si dirija
activitatea adunarii poporului in directia in care avea el
nevoie. Magistratii alesi in functie prezentau dari de seama
despre actiunile lor in fata senatului, depinzind in intregime
de vointa lui. Din secolul al 4 i.e.n componenta senatului a
inceput sa fie completata din rindurile magistratilor, al
caror termen expirase si care dupa depunerea
imputernicirilor lor, erau inclusi automat in lista senatorilor.
Aceasta lista era intocmita de un magistru-censor special,
intro ordine strict ierarhica . La inceput erau incluse in lista
numele fostilor censori, apoi urmau consolii, pretorii etc.
Senatul putea fi convocat in sedinta numai de magistratii
supremi: dictor, consuli, pretori. In timpul discutarii
chestiunior si in timpul votarii parerile si voturile erau
prezentate strict dupa lista. Hotarirea adoptata se numea
consult senatorial sau decret. Senatul fiind sprijinul
oligarhiei romane.
Magistraturile:

La Roma nu exista un aparat functionaresc permanent, intreaga

putere executiva apartinea persoanelor oficiale elective-
magistratilor. Asemenea magistrati erau consulii, pretorii, edilii,
questorii, alesi pentru un an. Alegerea avea loc cu 3-4 luni inainte ca
noii magistrati sa intre in exercitiu functiunii. Sistemul de
magistraturi republicane romane s-a constituit nu indata dupa
izgonirea ultimului rege , ci a fost creat treptat. Se presupune ca in
primii ani ai Republicii in fruntea puterii executive se afla un
magistrat suprem (persoana oficiala) - pretorul (cel ce merge
inainte), care era ajutat de loctiitorul sau - questor. Dupa prima
secesiune a plebeilor pe Muntele Sacru au fost create functiile de
tribuni ai poporului si de edili ai plebeilor, de ajutori ai sai.Existenta
unui singur sef al puterii executive in persoana pretorului sa dovedit
a fi insa periculoasa, deoarece crea posibilitatea ca el sa acapareze
intreaga putere si sa revina la monarhia odioasa.De aceea de la
mijlocul secolului al 5 in locul unui singur magistru suprem au
inceput sa fie alesi 2, care dispuneau de aceeasi putere si conduceau
impreuna. Ei trebuiau sa se consulte unul cu altul si au fost denumiti
consuli(de la cuvintul consulo-ma consult). Mai tirziu au fost creeate
noi functii- cele de censori, in cae erau alesi cite 2 persoane o data
in 5 ani pentru 18 luni. Censorii erau alesi din rindurile fostilor
consuli. Ei trebuiau sai imparte pe cetatenii romani, dupa clasele
avute si verificind sa intocmeascao noua lista a senatorilor.
Pretorilor le-a fost insa transmisa puterea judecatoreasca.

Conform constitutiei romane toate magistraturile erau colegiale (2

consuli, 2 pretori, 4 edili,10 tribuni ai poporului, 4 questorii, care erau
realesi in fiecare an si nu erau retribuiti.Indeplinirea functiei de
magistrate era considerate nu o munca ci o onoare și de aceea nu
era plătită.Lipsa remunerării facea imposibilă ocuparea funcțiilor de
magistrate pentru cetățenii romani simpli.In timpul exercitării
funcției magistratul nu putea fi tras la răspundere judecătorească
sau destituit. Magistratii supreme erau considerati censorii,consuli și
pretorii. Consulii comandau armata,exercitau puterea civilă, în timp
ce pretorii exercitau puterea judecătorească. Tribunii poporului
dispuneau de dreptul de veto față de hotăririle magistraților, puteau
să prezinte proiecte de legi, să convoace comițiile tribute, aveau
dreptul chiar să-l aresteze pe magistrate și să atace hotărirea
senatului.Persoana tribunului poporului era considerate sacra și
inviolabilă. Orcine care îl insult ape tribun- măcar prin cuvinte –era
condamnat la moarte.Tribunul poporului avea o putere foarte mare ,
dar erau 10 tribuni ai poporului, și ei puteau să folosească puterea
lor unul contra altuia, de exemplu recurgînd la dreptul de veto, și în
felul acesta să neutraizeze acțiunile colegului.În afară de aceasta,
puterea tribunului era limitată doar de raza orașului Roma.

În atribuțiile edililor intrau supravegherea ordinii în oraș,

amenajarea orașului, grija pentru asigurarea cu produse alimentare ,
organizarea jocurilor obștești.Questorii administrau vistieria, aveau
în grijă registrele de finanțe, ei îi însoțeau pe consuli în campaniile
militare, răspundeau de vînzarea prizonierilor și de captura de
război.

Magistrații și senatul dețineau de fapt întreaga putere de stat în

Republica Romană, care a căpătat un caracter vădit aristrocratic.

Organul de stat supreme era considerat adunarea poporului. Ea

adopta sau aproba legi,declara război sau încheia pace, era instant
judecătorească, care examina apelurile și protestele împotriva
hotărîrilor organelor judiciare.Adunarea poporului alegea toate
persoanele oficiale supreme, care întrețineau întreaga putere
executive.

La Roma se întruneau trei tipuri de adunări a poporului- comitia (de

la cuvîntul latin comitia-întrunire). După reforma lui Tullius se
cristalizează o nouă adunare numită comițiile centuriate, care era
convocată de către persoanele oficiale supreme-consuli, dat fiind
faptul că prima pătură socială dispunea de 98 de centurii din 193, ea
dirija în mare măsură mersul acestei adunări.
În procesul luptei plebeilor împotriva patricienilor au căpătat o mare
importanță de stat adunările plebeilor după circumscripțiile
teritoriale- triburi-adunare ce se distingea printr-un caracter
democratic.