Imperiul Roman

Factori geografici:

Imperiul Roman se situează pe locul 25 în topul celor mai mari imperii, având
5 milioane de kilometri pătrați în anul 117 sub domnia împăratului Traian,
cuprinzând 3,36% din suprafața terestră.
Imperiul se întindea de la nord de Zidul lui Hadrian din nordul Angliei până pe
malurile fluviului Eufrat din Siria, de pe malurile râurilor Rin-Dunăre până pe
coasta Africii de Nord și oazele Nilului egiptean, imperiul încercuind Marea
Mediterană, denumită „Mare Nostrum” (în română, „Marea noastră”).

Factori istorici:
Roma a fost fondata în jurul anului 625 î.Hr. în zonele vechii Italii cunoscute
sub numele de Etruria și Latium. Se crede că orașul-stat al Romei a fost inițial
format din sătenii din Latium care se uneau împreună cu coloniști de pe
dealurile din jur, ca răspuns la o invazie etruscă.
Prima perioadă din istoria romană este cunoscută sub numele de Perioada
Regilor și a durat de la întemeierea Romei până în 510 î.Hr. În acest scurt
timp, Roma, condusă de nu mai puțin de șase regi, a avansat atât din punct
de vedere militar, cât și economic, cu creșteri ale granițelor, puterii militare și
producției și comerțului de mărfuri, inclusiv lămpi de petrol. Din punct de
vedere politic, în această perioadă a avut loc formarea timpurie a constituției
romane. Sfârșitul perioadei regilor a venit odată cu declinul puterii etrusce,
introducând astfel perioada republicană a Romei.
Roma a intrat în perioada sa republicană în 510 î.Hr. Nemaifiind conduși de
regi, romanii au stabilit o nouă formă de guvernare prin care conduceau
clasele superioare, și anume senatorii și ecvestrii, sau cavalerii. Cu toate
acestea, un dictator ar putea fi nominalizat în perioade de criză. În 451 î.Hr.,
romanii au pus bazele Legii celor 12 table (Lex duodecim tabularum) un cod
standardizat de legi menit pentru chestiuni publice, private și politice.
Roma a continuat să se extindă în perioada republicană și a preluat controlul
asupra întregii peninsule italice în jurul anului 338 î.Hr. Războaiele punice din
264-146 î.Hr., împreună cu unele conflicte cu Grecia, au permis Romei să
preia controlul asupra Cartaginei și Corintului și astfel să devină puterea
maritimă dominantă în Mediterană.La scurt timp, atmosfera politică a Romei a
împins Republica într-o perioadă de haos și război civil. Acest lucru a dus la
alegerea unui dictator, L. Cornelius Sulla, care a slujit între 82-80 î.Hr. După
demisia lui Sulla în 79 î.Hr., Republica a revenit într-o stare de neliniște. În
timp ce Roma a continuat să fie guvernată ca republică pentru încă 50 de ani,
trecerea la imperialism a început să se concretizeze în 60 î.Hr., când Iulius
Cezar a ajuns la putere.
Până în 51 î.Hr., Iulius Cezar cucereste Galia celtică și, pentru prima dată,
granițele Romei se răspândiseră dincolo de regiunea mediteraneană. Deși
Senatul era încă organul de conducere al Romei, puterea sa slăbea. Iulius
Cezar a fost asasinat în 44 î.Hr. și înlocuit de moștenitorul său, Gaius Iulius
Caesar Octavianus (Octavian) care a domnit alături de Marc Antoniu. În 31
î.Hr. Roma a cucerit Egiptul, ceea ce a dus la moartea lui Marc Antoniu și l-a
lăsat pe Octavian drept conducătorul necontestat al Romei. Octavian și-a
asumat titlul de August și a devenit astfel primul împărat al Romei.
Perioada Imperială a Romei a fost ultima, începând cu ascensiunea primului
împărat al Romei în 31 î.Hr. și durând până la căderea Romei în 476 d.Hr. În
această perioadă, Roma a cunoscut câteva decenii de pace, prosperitate și
expansiune. În jurul anului 117 d.Hr., Imperiul Roman a atins extinderea
maximă, acoperind trei continente, inclusiv Asia Mică, nordul Africii și cea mai
mare parte a Europei.
În 286 d.Hr., Imperiul Roman a fost împărțit în imperii orientale și occidentale,
fiecare condus de propriul său împărat. Imperiul occidental a suferit mai multe
invazii gotice și, în 455 d.Hr., a fost desfiintat de vandali. Roma a continuat să
decadă după aceea până în 476 d.Hr., când Imperiul Roman de Vest a luat
sfârșit. Imperiul Roman de Est, mai cunoscut sub numele de Imperiul
Bizantin, a supraviețuit până în secolul al XV-lea d.Hr. A căzut când turcii au
preluat controlul asupra capitalei sale, Constantinopol (Istanbulul modern din
Turcia) în 1453 d.Hr.

Factori economici:
Economia Imperiului Roman a fost caracterizată de agricultură și comerț ca
principale activități. În schimbul deținerii și exploatării pământului, populația a
plătit impozite statului.
Conturile publice ale Romei Antice au fost finanțate fundamental prin impozite
directe, plătind tributuri care au variat de la 5% la 10% din venituri. Deși este
adevărat, au existat și impozite indirecte pe moșteniri, sclavi, jocuri de
gladiatori și pentru importul de articole de lux. În mod similar, minele de aur,
argint și cupru au fost, de asemenea, o sursă importantă de venit pentru
Roma.

Mineritul - Activitatea minieră a avut o mare importanță ca sursă de resurse

pentru Roma Antică. Astfel, din Galia s-a obținut fier, în timp ce minele din
Marea Britanie furnizau cupru, iar minele din Pangeo (Grecia) ofereau aur.
Marmura a fost obținută din minele Insulei Paros și Pentelic, al căror comerț
se extindea din Grecia până în Peninsula Iberică. Pe de altă parte, din Asia
Mică s-au obținut aur, argint, cupru și fier, în timp ce minele din Egipt au
furnizat porfirul și marmura necesare construirii sculpturilor.
În timp ce cele mai profitabile mine rămâneau în mâinile statului, cele mai
puțin productive erau livrate pe bază de închiriere. Prin urmare, cei care i-au
exploatat au trebuit să plătească un canon Romei. Cei care exploatau minele
erau liberi să aleagă între muncă gratuită și muncă sclavă.
Agricultura - În economia Romei Antice, agricultura era apreciată ca o
activitate prestigioasă, deoarece această civilizație avea ca origine o societate
agricolă și zootehnică.
Patricienii, ca și elita socială, aveau vile de lux și exploatau întinderi mari de
pământ sau proprietăți mari. Între timp, sclavii erau însărcinați cu munca pe
câmp, unde erau produse diverse alimente. Aceste produse, fiind perisabile,
erau transportate zilnic pe piețe.
Existau și mici fermieri care dețineau proprietăți mici sau care închiriau
terenuri patricienilor. În schimb, micii fermieri liberi au dat o parte din recoltă
patricienilor.

Comert - Pe vremea Imperiului Roman, cel mai înalt nivel de trafic comercial
avea loc în interiorul granițelor Imperiului însuși.
Pentru a facilita circulația mărfurilor, au fost ridicate drumuri și au fost
furnizate hărți și ghiduri. Pe de altă parte, transportul maritim a permis
deplasarea unor încărcături importante de mărfuri. Astfel, cele mai mari nave
ale vremii, nu au reușit să transporte încărcături de peste 150 de tone.
Portul Ostiei era vital pentru economia Imperiului Roman, în timp ce, în est,
portul Alexandria era cel mai important. Având în vedere importanța
comercială a porturilor, statul a efectuat lucrări importante pentru
îmbunătățirea acestora. În acest sens, porturile erau dotate cu faruri și
depozite.
Balanța comercială era deficitară pentru Imperiul Roman, deoarece importa
articole de lux precum fildeș, condimente, unguente, animale exotice, mătase
și pietre prețioase. Toate acestea au necesitat efectuarea de plăți cu aur și
argint. Aceste tipuri de importuri au fost dăunătoare economiei Imperiului
Roman.

Domenii de exercitare a dominatiei

Militar strategic:
Armata imperială romană era instituția care se ocupa de protecția imperiului.
La apogeul puterii, armata romană era compusă din 30 de legiuni, trupe
auxiliare și de cavalerie străine (numidienii, catafracții).
Organizarea și disciplina erau de bază, iar trupele erau bine plătite și armata
le dădea o șansă la o viață bună celor mai săraci, dacă supraviețuiau
serviciului de 25 de ani.
Legionarii erau cetățeni, mai bine plătiți, înarmați și reprezentau vârful de
lance al politicii militare romane. Trupele auxiliare erau mai slab înarmate si
plătite, formate din non-cetățeni, dar cei care efectuau serviciul primeau
cetățenie.
Ciltural:
•Viața în Roma antică s-a învârtit în jurulorașului Roma, celebrele sale coline
șiarhitectura monumentală, cum ar fiColosseumul, Forumul lui Traian și
Panteonul.

•Orașul avea, de asemenea, mai multe teatre,săli de gimnastică și multe

taverne, băi și bordeluri.

•Imperiul Roman, la apogeul său (c. 117 e.n.), afost cea mai extinsă structură
politică și socialădin civilizația occidentală.

Structura sociala:
•Centrul structurii sociale timpurii, care datează de pevremea statului agricol
al orașului tribal, a fost familia,care nu a fost marcată doar de relațiile
biologice, ci și derelația construită legal de Patria Potestas.

•Pater familias era capul absolut al familiei; el a foststăpânul asupra soției

sale (dacă i-a fost dat cum manu,altfel tatăl soției a păstrat patria potestas),
copiii lui,soțiile fiilor săi, nepotii, sclavii și liberii, dispunând de eiși de bunurile
lor după bunul plac, chiar ducându-i lamoarte.

•Sclavia și sclavii făceau parte din ordinea socială.

•În afară de aceste familii (numite gentes) și sclavi (obiecte legal, mancipia
adică „ținute în mâna [stăpânului]),au existat plebei care nu existau dintr-o
perspectivă legală.

•Nu aveau capacitate juridică și nu erau capabili să încheie contracte, chiar

dacă nu erau sclavi. Pentru a rezolva această problemă, a fost creată așa-
numita clientela.

•În perioada Republicii Romane (fondată în 509 î.Hr.), cetățenilor romani li s-a
permis să voteze.

•De-a lungul timpului, dreptul roman a evoluat considerabil, precum și opiniile

sociale, emancipând membriifamiliei. Dreptatea a crescut, de asemenea.
Romanii au devenit mai eficienți la luarea în considerare a legilor șia
pedepselor.

Limba:
•Limba maternă a romanilor era latina, o limbă italicăîn familia indo-
europeană. Mai multe forme de latinăau existat, iar limba a evoluat
considerabil în timp,devenind în cele din urmă limbile romanice vorbite astăzi.
•Cea mai mare parte a literaturii latine supraviețuitoareconstă aproape în
totalitate din latina clasică.

•În jumătatea estică a Imperiului Roman, care a devenitImperiul Bizantin,

greaca era principala limbă franca așa cum fusese încă de pe vremea lui
Alexandru cel Mare, în timp ce latina era folosită mai ales de administrația
romană și de soldații săi.

Religia:
•Romanii s-au gândit la ei ca fiind extrem de religioși și și-au atribuit succesul
ca putere mondială a pietății lorcolective (pietas) în menținerea relațiilor bune
cu zeii.

•Romanii sunt cunoscuți pentru numărul mare de zeități pe care le-au onorat.

•Prezența grecilor pe peninsula italiană de la începutul perioadei istorice a

influențat cultura romană,introducând unele practici religioase care au devenit
la fel de fundamentale ca cultul lui Apollo.

•Deoarece romanii nu au fost niciodată obligați să cultive o singură zeitate sau

un singur cult, toleranțareligioasă nu a fost o problemă în sensul că este
pentru sistemele monoteiste concurente.