Statul Roman Politica Interna si Externa

Dupa intemeierea lui, statul roman a avut parte in

decursul mai multor veacuri de o mare dezvoltare.
Fiind un stat cuceritor, a fost suspus unei permanente
cresteri a teritoriului care a avut consecinte in
evolutia sa.

POLITICA EXTERNA
Roma a fost la inceput un oras-stat. In cursul anilor
( sec. V III i. Hr. ) ea si-a intins stapanirea intregii Italii,
avand o armata bine inzestrata si disciplinata.
Dupa ce si-a largit stapanirea in jurul cetatii, Roma a
inceput lupta impotriva etruscilor, care stapaneau nu numai
provincia Etruria, ci si provincia Latium pana in Campania,
lupta ce a durat aproape un secol. In cele din urma Etruria fu
incorporata Romei, cetatile distruse si locuitorii vanduti ca
sclavi. In acest fel romaniii isi asigura stapanirea vaii Tibrului
si legatura cu marea.
Apoi romaniii au inceput un sir lung de razboaie pentru a
cuceri pamanturi noi.
In acest timp s-au confruntat cu pericolul galilor, dar cu
greu au reusit sa scape de el.
Dupa aceea, romaniii au inceput noi cuceriri spre sud in
campiile Latium si Campania.
In Campania romaniii au intampinat rezistenta samnitilor, pe
care i-au supus prin anul 290 i. Hr..
Imediat dupa ce au devenit stapani peste Italia de mijloc,
puternicii cotropitori si-au indreptat atenti catre teritoriile
sudice ale peninsulei.
Sudul Italiei era stapanitde cetatile grecesti, dintre care
cea mai vestita era Tarentul.
Toate cetatile grecesti, dupa lansarea amenintarii, s-au
predat, in afara de Tarent.
In cele din urma aceasta din urma cetate a fost cucerita
odata si cu toata Italia de sud de catre romani.
 Astfel, in jurul anului 270 i. Hr., statul roman ajunsese sa
stapaneasca intreaga Italie, pana la stramtoarea Mesina,
care o despartea de Sicilia.
Dupa cucerirea Italiei statul aristocratic roman s-a intarit.
Avand o armata bine organizata, Roma a trecut la noi
cuceriri, devenind stapana Marii Mediterane.
In continuare, statul roman si-a indreptat atentia catre
bogata Sicilie, cu care se invecina.
In urma celor 3 razboaie punice, Roma a capatat control
asupra bazinului apusean al Marii Mediterane, transformand
Cartagina in provincia romana Africa in 146 i. Hr..
Pentru a cuceri si bazinul rasaritean al aceleiasi mari,
Roma s-a luptat cu Macedonia pe care o transforma in
provincie romana in 148 i. Hr.. Apoi in 146 i. Hr. supune si
Grecia pe care o transforma de asemenea in provincie
romana, dandu-i-se numele de Ahaia. Apoi romaniii au trecut
in Asia Mica si au incorporat statului roman regatul
Pergamului ( 130 i . Hr. ), transformandu-l in provincia
romana numita Asia.
Roma stapanea acum Italia, Africa de nord, Spania, o
parte din Gallia, Macedonia, Grecia si, in Asia Mica,
Pergamul. Ea era acum cea mai mare putere in Mediterana.
Mai tarziu, in urma razboaielor impotriva lui Mitriade,
regele Pontului, Roma anexeaza in intregime Asi Mica si Siria
( 63 i. Hr. ). Cucerirea regatelor elenistice este finalizata de
Octavianus prin anexarea Egiptului ( 30 i . Hr. ).
Roma va mai duce razboaie de cucerire a Galliei, in timpul
lui Caesar, iar dupa trecerea la pricipat, si apoi la imperiu se
va finaliza ocuparea Peninsulei Iberice, se va fixa granita pe
Dunare prin alungarea germanicilor, cea mai importanta
anexiune din aceasta perioada fiind, dupa cum am mai spus,
Egiptul.
Inca din timpul lui Augustus vom vedea un mare interes
din partea romanilor pentru teritoriile bogate din nordul
Dunarii. In anul 9 d. Hr. Pannonia este transformata in
provincie romana. Aceeasi soarta o va avea si Moessia in
anul 15. In Dobrogea este fixat controlul roman in urma
expeditiei condusa de Licinus Crassus din anii 29 27 i . Hr..
In cele din urma, datorita celor doua razboaie daco romane
101 102 si 105 106 Dacia este transformata in provincie
romana.
Dupa aceasta cucerire, Roma isi incepe inceata dar sigura
decadere.
Datorita imensitatii sale, proastei administrari, luptelor
interne pentru putere si noilor popoare ce faceau neincetat
presiuni la granitele imperiului imperiul s-a redus pana
aproape la teritoriile de la care plecase, pana aproape de
Peninsula Italica. Administratia si armata romana se vor
retrage continuu pana cand se va ajunge doar la acest umil
teritoriu.

Datorita greutatii administrarii, este impartit in anul 395

intre cei doi fii ai imparatului Theodosius, Arcadius si
Honorius. Partea apuseana va cadea in anul 476 prin
alungarea ultimului imparat roman, Augustulus. Partea de
rasart se va greciza si va mai rezista inca 100 de ani, pana in
1453, cand va avea loc caderea Constantinopolului.

POLITICA INTERNA

Politica interna a statului roman nu a fost cu nimic mai

prejos decat cea
externa.
In primele secole ale existentei sale, Roma a avut ca
forma de conducere regalitatea.
Nemultumiti de unele reforme facute in timpul regalitatii
in favoarea plebeilor, patricienii l-au inlaturat pe ultimul rege
si au instaurat republica in anul 509 i. Hr. In locul regelui, la
conducerea Romei adunarea poporului a ales doi consuli, din
randul patricienilor, pe timp de un an. Consulii comandau
armata, convocau si prezidau senatul si adunarea poporului
si judecau cele mai mari procese. Ei nu puteau fi trasi la
raspundere in timpul indeplinirii functiei lor. In timpuri de
mare primejdie, cand era nevoie sa se ia hotarari imediate,
se alegea un conducator numit dictator.
Pe langa lupta pentru suprematie in Italia, Roma a mai
avut confruntarea dintre plebe si patricieni.
 Timp de doua veacuri ( 494 287 i. Hr. ) plebeii vor lupta
pentru a obtine drepturi egale cu cele ale patricienilor. In
cele din urma plebeii au obtinut unele reforme ( ,, Legea
celor 12 table , obtin dreptul de a avea 2 tribuni si un
consul, ... ).
In timpul republicii, la Roma vom avea urmatoarele
institutii politice :
- senatul organ suprem de conducere al republicii,
format din 300 de membri, recrutati de cenzor din fostii
magistrati superiori, lua hotarari in cele mai importante
probleme ale statului, dirija consulii si diplomatia si
controla activitatea tuturor magistratilor.
- adunarile poporului ( comitiile ) erau de 3 feluri :
comitiile curiate aveau rol minor : adoptiuni,
testamente, probleme religioase.
comitiile centuriate se adunau pe campul lui
Marte si discutau probleme legate de pace si
razboi
Comitiile tribute isi aveau originea in adunarile
plebeene, convocate de triburi inca din sec. al V
lea i .Hr. ; alegeau tribunii, chestorii si edilii si luau
hotarari obligatorii pentru plebei.
Dupa razboaiele de cucerire pe care le-au purtat romanii
in sec. III si II i. Hr., situatia taranilor s-a inrautatit mult.
Ruinarea taranimii a avut urmari dezastruoase pentru
statul roman.
Taranii saraciti au inceput sa se agite si sa ceara o noua
impartire a pamantului. Pana si unii dintre aristocrati isi
dadeau seama de importanta problemei taranesti. Printre
acestia s-au numarat si fratii Gracchi.
In anul 133 i .Hr. fratele cel mare, Tiberius Gracchus este
ales tribun. El urmareste refacerea ogorului public si
impartirea lui la oamenii saraci. Dar datorita ambitiei sale de
a-i ajuta pe cei mai saraci prin ,, defavorizarea celor mai
bogati el a fost ucis de patricieni impreuna cu 400 dintre
partizanii sai.
Zece ani mai tarziu, in 123 i .Hr., este randul celuilalt frate
sa incerce sa dea reforme, devine Caius Gracchus tribun.
Acesta dorea sa vanda grane la preturi foarte mici taranilor
saraci, sa acorde cetatenie populatiei din Italia, sa dea drept
de judecata cavalerilor, si sa intemeize colonii in afara Italiei.
Insa a fost si el ucis in tentativa sa.
Pe plan intern in anul 107 o reforma importanta i se
datoreaza lui Marius si anume reforma militara pe baza
careia soldatii erau recrutati si din populatia saraca a Romei,
dandu-li-se echipament complet si solda.
Intre anii 90 88 i. Hr. avem din nou razboaiele socilor
care doreau reformele lui Tiberius. Ei vor fi invinsi de Marius
si de Cornelius Sylla.
De aceasta data, Roma da dovada de diplomatie si acorda
socilor mult dorita cetatenie.
In anul 73 i . Hr. la Roma izbucneste cea mai mare
rascoala a sclavilor cunoscuta in istorie.
Sclavii erau exploatati sangeros. Aristocratii romani
cereau sclavilor munci din ce in ce mai grele si-i supuneau
unui tratament neomenesc. Dintre sclavi, gladiatorii erau cei
mai urgisiti, fiindca trebuiau sa se ucida intre ei in circ pentru
a-i distra pe stapanii lor si publicul roman. Pentru a invata
cum sa ucida mai repede, unii sclavi erau trimisi la scolile de
gladiatori. O asemenea scoala era la Capua, langa Neapole.
Aici se afla si un sclav cu numele de Spartacus, trac de
origine. El dezertase cand a trebuit sa lupte impotriva
poporului sau si de aceea fusese prins si facut sclav. Dupa
cum am mai spus, datorita traiului foarte greu, acesta dorind
libertate, pune la cale rascoala. Sustinut de 200 de gladiatori
el a pornit lugul drum catre libertate, dupa ce s-a asigurat ca
armata romana era angajata in lupte in afara Italiei.
Complotul lor a fost insa descoperit si pentru a nu cadea in
mainile stapanilor, el impreuna cu 78 dintre tovarasii sai pe
care i-a convins ca e mai demn sa moara pentru libertate
decat in luptele din circ a fugit pe Muntele Vezuvium
ascunzandu-se in craterul stins al vulcanului. Lor li s-au
alaturat tarani saraci si sclavi si curand muntele se
transforma intr-o fortareata a sclavilor.Au reusit prin
priceperea lui Spartacus sa scape de doua ori din mainile
dusmanului, dar pana la urma ei au fost prinsi si macelariti
cei mai multi. In timpul luptei Spartacus a vrut sa ajunga la
Crasus, insa a fost lovit in sold cu lancea. El s-a batut in
genunchi, pana a fost taiat in bucati, iar trupul lui n-a mai
putut fi gasit.
In acest timp ( in sec II i. Hr. ) se acutizeaza si conflictele
dintre optimati ( aristocratia conservatoare ) si populari
( reformatorii ).
Dupa retragerea lui Sylla in anul 60 i . Hr. se instaureaza
primul triumvirat, format din Caesar, Pompei si Crasus.
Dupa moartea lui Crasus incep luptele pentru putere. In
anul 48 i. Hr. se da lupta hotaratoare in Grecia, iar Pompei
este invins.
In anul 44. i. Hr. este ucis si Caesar. Iar in 43 i. Hr. se
instaureaza cel
de-al doilea, format din Octavian, Lepidus si Marcus Antonius
Acestia incep un adevarat masacru, ucigand din randurile
republicanilor peste 300 de senatori si 2000 de cavaleri
pentru a-l razbuna pe Caesar. Armata republicanilor este
zdrobita la Philippi in 42 i .Hr. in Macedonia. Dupa aceasta,
cei trei isi impart imperiul. Dar dupa retragera lui Lepidus
( 36 i . Hr. ), incepe din nou lupta pentru putere intre
Octavian si Marcus Antonius. Lupta decisiva se da de aceasta
data la Actium in anul 31 i . Hr., iar Octavian iese invingator.
Se pune astfel capat razboaielor civile, iar dupa un secol de
criza politica, Octavian inaugureaza o noua forma de
guvernare imperiul.
Trecerea de la republica la imperiu se va face cu prudenta, pastrand
aparentele republicane ....