Pdurea

Pdurea este prezent n viaa noastr, a tuturor. Ea

este fragil, dar rezistent n acelai timp. Pentru c
indiferent ct ru i-am face, tindu-i copacii, rupndu-i
crengile, ea se ncpneaz s reziste. Este o
rezistent demn i falnic, precum copacii seculari care
cresc n ea. Mireasma pdurii mi mbat simurile de
fiecare dat cnd m apropii de ea i o privesc minute n
ir. Peste pdurea din faa mea au trecut mari urgii:
iernile i-au ngheat jumtate din copaci. Unii au rezistat
glorioi n picioare, iar alii ngenuncheai au continuat
s lupte. Cu toii au suportat povara grea a omtului, i
a viforului ce amenina s-i distrug. Ei au rezistat cu
gndul c primvara va sosi. i ea a aprut n frunte cu
mndrul soare, care cu razele lui a mngiat fiecare
crengu i firicel de iarb. Pdurea, puin cte puin, a
nceput s prind straie de srbtoare i s
rspndeasc n jur miresme bogate ameitoare.
Dimineaa, lacrimi de rou se scurg de pe braele
pdurii, iar seara, i ntinde obosit crengile i adoarme
cu gndul c oamenii i vor recunoate meritele, i mai
mult dect att, o vor respecta.
Filion Cristian Mihai