Enotul

De ce spunem nou? Pentru ca, prima atestare a prezentei acestuia pe

teritoriul tarii noastre dateaza din anul 1951, cand a fost capturat un
exemplar la 40 km sud-vest de Bucuresti. Ulterior, aceasta specie s-a
extins astfel ca, a ajuns sa fie ntlnita ce-i drept, sporadic, n ntreaga
ar in afara de judetele de nord si est ale tarii noastre (Maramures,
Suceava, Iasi, Galati) si in special Tulcea, exemplare izolate au fost
semnalate si centrul tarii, la Brasov, iar in anul 1974 - in judetul CarasSeverin, la Poiana Marului.
Astazi, enotul este asociat Deltei Dunarii unde poate fi cel mai probabil
vazut, deoarece zona ii asigura ambientul de care are nevoie (desi poate fi
intalnit si in zone cu umiditate mai scazuta, acest mamifer are o
predilectie aparte spre regiunile mlastinoase si umede, cu vegetatie
bogata (padurile, desisurile si stufarisurile din vecinatatea apelor). De
altfel, apa este conditia principala a modului sau de viata.
Denumit stiintific Nyctereutes procyonoides, enotul face parte, alaturi de
lup, sacal si vulpe, din familia Canidae, fiind o specie de vanat care se
vaneaza, in tot cursul anului, pentru blana sa. Formata din par lung si
moale, blana are o culoare ntre glbui-rocat i cafeniu-nchis, cu spicul
perilor de culoare neagr, pe spate, pe obraji i picioare avand nuane mai
nchise. La baza gtului, enotul are un fel de favoriti smocuri de fire mai
lungi care formeaza un fel de guler - semn distinctiv ce-l face usor de
recunoscut.
De marimea unui caine mijlociu (o lungime de 60-90 cm si o greutate de 6
pana la 10 kg), acest mamifer este greoi la fuga si poate fi usor ajuns de
dusmani precum caini, lupi si, chiar daca mai rar, vulpi. Vrei sa stii daca
este in pericol? O sa-l recunosti dupa sunetele specifice (asemeantoare
unui schelalait) pe care le emite atunci cand se simte amenintat.
Este un animal retras care nu manifesta agresivitate fata de om si care isi
petrece cea mai mare parte a timpului in scorbura ori in vizuina (care
poate imbraca forma unei vizuini subterane sapate de el insusi dar, mai
ales, a unei vizuini facute de vulpe sau viezure cunoscut fiind faptul ca,
enotul nu isi construieste singur lacasul decat daca nu gaseste unul gata
facut).
Animal de noapte si amurg, cainele enot mai rar paraseste adapostul ziua,
dupa cum, la fel de interesant este si faptul ca, iarna hiberneaza (in
aceasta perioada, cand nu gaseste hrana, petrece tot timpul in vizuina in
stare de somnolenta, traind din rezervele de grasime). Dei prefer o

alimentaie carnivor, cuprinznd broate, insecte acvatice, oareci,

bizami, psri i oule acestora, enotul se poate hrni si cu fructe i
plante de ap, hrana vegetala incluzand stuf, papura, alge.
Iar daca faptul ca este greoi si lenes (ca nici macar o vizuina nu-si
construieste singur preferand sa se lupte pentru una facuta de vulpe), ca
are o infatisare hibrida (un fel de caine de talie medie, cu picioare scurte,
urechi si ochi mici care nu se vad din blana, bot asemenator vulpii) sau
faptul ca hiberneaza nu il fac destul de interesant, atunci o sa amintim si
faptul ca, enotul este monogam, masculul si femela formand o familie doar
in timpul imperecherii si cresterii puilor, dupa care se despart.