David 

a fost un conducător evreu antic, descris de Biblie ca al doilea rege al Regatului unit al
Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, iar conform evangheliilor Noului
Testament, Matei și Luca, strămoș al lui Iisus. Unii istorici consideră că a trăit aproximativ între
1040–970 î.Hr.., domnind peste regatul iudaic între 1010–1002 î.e.n.,[11] iar peste Regatul unit al
Israelului între 1002–970 î.Hr.

Solomon a fost fiu al lui David și al Batșebei, conducător evreu antic menționat în scrierile
biblice [2] rege al Israelului timp de circa 40 de ani (971-931), a avut o domnie intrată în legendă, ca
prosperă și tihnită. Regele Solomon a adus regatul evreilor la apogeul acestuia.

Moise este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh,
conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului
1250 î.Hr.) Moise, este cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai și
fondatorul religiei evreilor - iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și mozaism, după
Moise.

Tora este alcătuită din primele cinci cărți ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Cartea
Numerelor și Deuteronomul. Acestea sunt cunsocute si sub numele de Pentateuh, sau Cartea
legii lui Moise.
Cele zece porunci, sau Decalogul sunt zece reguli religioase care au o semnificație de bază
în creștinism și iudaism. Textul lor se află în cărțile Ieșirea și Deuteronomul din Vechiul Testament.
Cele zece porunci sunt prezente de trei ori în Vechiul Testament, fiind dictate conform Bibliei de
către Dumnezeu lui Moise.