Introducere

Bătălia de lângă Târgovişte (16-17 iunie 1462), denumită şi „Atacul de noapte”, este cea
mai importantă confruntare între domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462 și
1476) şi sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481). Această bătălie face parte din
campania declanșată împotriva otomanilor, prădându-le și arzându-le taberele de pe malul drept
al Dunării, de la Rahova până la gurile de vărsare ale fluviului în marea Neagră, bătălia având ca
urmare retragerea sultanului din Țara Românească
1. Aspecte generale ale bătăliei
⁻ conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor
⁻ a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari
⁻ zona în care s-a desfășurat confictul:
⁻ turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși de săgeți
⁻ O parte a oastei turcești a fost transportată pe mare, iar apoi a pătruns pe Dunăre până la
Brăila
⁻ în mai, Vlad Ţepeş suprinde avangarda armatei otomane care a trecut Dunărea în dreptul
Cetăţii Nicopole
⁻ la 4 iunie, un contingent de ieniceri a debarcat în timpul nopții, la Turnu Măgurele

2.Desfasurarea bataliei si consecintele

2.1 Desfasurarea bataliei
Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși de săgeți. La 4 iunie, un
contingent de ieniceri a debarcat în timpul nopții, la Turnu, unde aproximativ 300 din ei au
fost uciși de atacurile valahilor.
Armata otomană a reușit să avanseze, dar Vlad le-a îngreunat considerabil avansul,
pârjolind terenul și otrăvind fântânile, realizând deseori ambuscade și atacuri de noapte asupra
convoaielor militare care se aflau în marș, fiind expuse. De asemenea valahii au deviat cursurile
râurilor mai mici, formând astfel terenuri mlăștinoase. Au fost pregătite capcane, săpând gropi
care au fost după aceea acoperite cu crengi și frunze. Populația și animalele de ogradă au fost
trimise în munți, iar timp de o săptămână armata lui Mehmed și-a continuat marșul anevoios,
suferind de foame și de sete.
Vlad a adoptat o tactică de gherilă, cavaleria sa atacând sporadic elemente răzlețe ale
otomanilor. De asemenea, a trimis suferinzi de boli mortale ca lepră, tuberculoză, sifilis și — în
număr mai mare — ciumă bubonică în tabăra turcească, să infecteze cât mai mulți dușmani.
Ciuma bubonică a început să se împrăștie în armata otomană.
Flota acestora a lansat câteva atacuri minore asupra Brăilei și Chiliei, dar fără a provoca
pagube prea mari, datorită faptului că Vlad a distrus majoritatea porturilor din Bulgaria.
Turcii și-au continuat avansul spre Târgoviște, după ce au fost respinși la cetatea
București la insula fortificată Snagov. La 17 iunie, în timp ce turcii și-au așezat tabăra la sud de
capitală, Vlad a dezlănțuit atacul său de noapte, cu aproximativ 24.000, sau posibil cu doar 7.000
sau 10.000 de călăreți. Conform relatărilor lui Chalcondyles, înaintea începerii atacului, Vlad a
intrat în tabăra turcească îmbrăcat în straie turcești, și a circulat nestingherit, încercând să afle
care este cortul sultanului și organizarea taberei.
Atacul a început „la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața” și
a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor
turcești.
Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria Anatoliană, dar l-
a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa. Ienicerii sub comanda lui
Mihaloğlu Ali Bey, i-au urmărit pe valahi, reușind să ucidă între 1.000 – 2.000 din ei. Pierderile
totale s-au situat la circa 5.000 de partea valahilor și circa 15.000 de otomani.
Cu toate că atât moralul său cât și al armatei sale era la pământ, Mehmed a decis totuși să
atace capitala, dar a găsit-o părăsită și cu porțile larg deschise. Unele surse spun că armata
otomană a intrat în capitală și timp de jumătate de oră a mărșăluit pe drumul mărginit de
aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Pe cea mai înaltă țeapă, ca simbol al
rangului avut, au găsit cadavrul putrezit al lui Hamza Pașa. Alte surse notează că orașul a fost
apărat de soldații valahi, iar cadavrele celor trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului, pe o
distanță de circa 60 km. Mehmed a ordonat să se sape un șanț adânc în jurul taberei turcești
pentru a preveni penetrarea valahilor, iar a doua zi (22 iunie) turcii s-au retras.
La 29 iunie, sultanul a ajuns la Brăila și a dat foc orașului, după care a plecat la
Adrianopol.

2.2 Consecintele bataliei

Fratele său vitreg, Radu a reușit să-i convingă pe valahi că a plăti tribut Înaltei Porți și a-l
avea pe el ca lider ar fi în avantajul lor. Vlad a fost abandonat și a fugit în Transilvania, unde a
fost întemnițat de regele Corvin timp de 12 ani, în baza unei scrisori falsificate în care s-a spus că
el i-ar fi cerut iertare sultanului și i-ar fi propus acestuia o alianță împotriva Ungariei. A fost
eliberat în 1474 și la scurt timp după aceea a pornit spre regiunea Bosnia în fruntea unei armate
maghiare, unde a cucerit mai multe orașe și cetăți și a tras în țeapă peste 8.000 de turci. în
decembrie 1476, Vlad Țepeș a fost ucis într-o bătălie împotriva lui Basarab Laiotă cel Bătrân.
Conflictul a pus capăt tuturor ambițiilor și încercărilor otomane de a anexa Valahia la
imperiu. Victoria valahilor și-a lăsat amprenta asupra tradițiilor și literaturii românești, precum și
asupra celor din țările din zonă, la vremea respectivă.
A fost o victorie militară și o pierdere politică.

3.