Facultatea de istorie anul I ID Introducere in istoriografie Ciobanu Marius Andrei

Istoriografia iluminista romneasca

Iluminismul s-a manifestat si n cultura romna ca un fenomen spiritual semnificativ. Sunt doua aspecte care trebuie avute n vedere atunci cnd discutam iluminismul romn. In primul rnd. curentul se individualizeaza prin deschiderea lui spre fenomenul national. Nu este singular n aceasta privinta. Toate manifestarile iluminismului n Europa central-estica si asociaza, ntro masura sau alta, interesul pentru problema nationala si procesele de ordin national. Apare astfel o particularitate n raport cu iluminismul apusean, care, asa cum am subliniat mai sus, era interesat de ceea ce constituia esenta comuna si universala n desfasurarea istoriei si n manifestarea intelectuala a indivizilor. De aici. lipsa de preocupare a iluminismului apusean pentru fenomenul national, pentru aspectele specificitatii. Lumea trebuia nteleasa ca totalitate pentru ratiune - adevaratele probleme care se ridicau erau de ordin universal. Aplicarea ei la realitatea sociala este chemata sa dezvaluie mai ales uniformitatile si nu particularitatile, fiindca pe temeiul universalului se poate construi determinismul, se pot dezvalui regularitatile, deci se accede spre raporturi de cauzalitate si de lege. O viziune integratoare nu putea, asadar, sa ncline spre ceea ce segmenteaza si compartimenteaza realitatea universala a istoriei. Aceasta perspectiva de analiza a iluminismului a trebuit - am putea spune, n mod necesar, - sa sufere retusuri si amendamente. Intr-adevar, realizarea societatii civile, bazata pe domnia legii si pe rolul activ al celor guvernati, nazuinta spre regenerare, cautarile menite sa aseze temelii noi umanitatii nu erau opuse fenomenului national, ci, dimpotriva, se nterpenetrau. Natiunile aspirau si ele la criterii si valori proprii proiectelor universaliste pe care le concepeau filosofi ca Immanuel Kant. Nu exista, deci, o incompatibilitate ntre iluminism si afirmarea fenomenului national. De altfel, cele doua procese sunt si sincrone, nct este de nteles ca ele trebuiau sa aiba puncte de contact. Aceste puncte de contact se regasesc acolo unde problema nationala se afla la ordinea zilei. Le ntlnim, cum am amintit la gnditorii germani, n Europa central-estica, acest moment este si mai pronuntat. Aici viziunea iluminista si asuma fenomenul national, devenind purtatorul mesajului acestuia. Ca atare, se pastreaza nucleul rationalist al iluminismului, dar tematica de predilectie descinde din ideea nationala. Pe terenul romnesc, exemplul extrem de caracteristic este Scoala Ardeleana. Conectata la miscarea de idei a epocii. Scoala Ardeleana ramne credincioasa traditiei problemelor culturii noastre din perioadele anterioare: umanismul si preiluminismul. Ea manifesta un interes aparte pentru istorie si filologie. Faptul este de nteles daca avem n vedere ca ideea nationala s-a fundamentat pe comunitatea istorica, pe cultura si pe limba. Meritul Scolii Ardelene consta n faptul ca a dat un sens activ ideilor care au germinat n gndirea umanista, facnd din ele n mod deliberat prghii de aparare si afirmare a drepturilor poporului romn, n primul rnd a romnilor transilvaneni. Faptul de cultura dobndeste astfel o finalitate politica precisa. El premerge miscarii nationale cu caracter politic, contribuind la pregatirea programului ideologic al acestei miscari. Deci. la nivelul Scolii Ardelene, constiinta nationala nu se manifesta doar ca un simplu act de cunoastere, nu are o expresie contemplativa, ci devine activa, prefatnd etapa miscarii politice nationale. Principalii reprezentanti ai Scolii Ardelene au fost: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu Ei si-au desfasurat activitatea rntr-un mediu soda!-istoric si

cultural efervescent. Toti au nvatat la scoli superioare din Apus. la Roma sau la Viena, fiind trimisi acolo spre a se pregati sa activeze n structurile ecleziastice greco-catolice pentru cinul preotesc; s-au format ca oameni de cultura cu un orizont ntins de preocupari. Intr-o scriere dedicata Scolii Ardelene, Lucian Blaga arata ca reprezentantii acesteia au avut permanent n vedere situatia culturala extrem de grea n care se aflau romnii transilvaneni. Ca atare, era de nfaptuit o opera uriasa n toate domeniile. De aici. enciclopedismul lor. nazuinta de a se manifesta n toate domeniile spre a contribui la nchegarea corpului de cultura romneasca. Corifeii Scolii Ardelene au cultivat deopotriva filosofia, logica, teologia, dar mai cu seama s-au manifestat cum am amintit, n domeniul istoriei si lingvisticii. Activitatea lor s-a desfasurat n ultimele decenii ale secolului al XVIlI-lea si la nceputul secolului al XIX-lea. Preocuparile lor de ordin national au un mare naintas, pe episcopul unit Inochentie Micu Clain. care a aparat drepturile romnilor ntr-o serie de demersuri si de replici adresate Dietei din Transilvania si Curtii de la Viena, ntre 1728-l751. Pe temeiul vechimii si latinitatii romnilor, al faptului ca romnii sunt etnia majoritara n provincie, al participarii populatiei romnesti la sarcinile de ordin fiscal si militar, Inochentie Clain a elaborat un ntreg program de revendicari si de reforme care vizau egala ndreptatire a romnilor cu celelalte nationalitati, recunoasterea lor si a confesiunilor romnilor printre natiunile si religiile recepte, pnn urmare, nlaturarea discriminarilor de ordin politic, civic si religios, accesul egal al romnilor la functiile administrative n stat. precum si la nvatatura. Inochentie Micu Clain preconizeaza, deci. o modificare constitutionala esentiala n Transilvania. El da ideii de natiune o conceptie etnica moderna, nu una feudala prin care natiunea avea un nteles politic-juridic, reunind grupuri de persoane cu interese comune de ordin social, profesional, confesional etc. Or. pentru Inochentie Micu. natiunea nsemna ntreaga comunitate etnica a romnilor. Ea raspundea cerintei timpurilor moderne, intereselor fundamentale ale romnilor, n toate petitiile, revendicarile - scrie istoricul DavidProdan despre activitatea lui Inochentie Micu - e nelipsita natiunea. Chiar revendicarile clerului sunt ale clerului si natiunii, se confunda cu revendicarile ei"15. Activitatea lui Inochentie Micu este nceputul unui drum si al unui program care va continua de-a lungul ntregii miscari de emancipare a romnilor din Transilvania. Pe aceasta directie se vor nsene, peste doua generatii, reprezentantii Scolii Ardelene. Ei vor da un amplu fundament istoric, lingvistic si cultural unei constiinte mai puternice si mai vii a problemei natiunii romne n epoca. Primul n seria cronologica dintre mani reprezentanti ai Scolii ardelene a fost Samuil Micu (1745-l806), nascut la Sad, lnga Sibiu. Devenit preot, Samuil Micu a studiat filosofia si teologia la Viena, ntre anii 1766-l772. Cmpul preocuparilor sale a fost mult mai larg dect cursurile cerute de programa de studiu. A beneficiat astfel de o ntinsa cultura n variate domenii: matematica, economie, fizica, a cercetat opera unor mari gnditori ai vremii -Christian Wolf, Fnedrich Baumeister etc. A ntocmit peste 60 de lucrari, dintre care 13 au fost tiparite n timpul vietii.

n 1778 a scris, n latina. Scurta cunostinta a istoriei romnilor (un rezumat a aparut n limba romna). Principala sa opera istorica este Istoria, lucrurile si ntmplarile romnilor. A publicat n timpul vietii doar introducerea la aceasta vasta lucrare, n primul volum a staruit asupra romanilor n Dacia; al doilea volum este dedicat istoriei arii Romnesti ; al treilea -Istoria domnilor Moldovei pna la 1595; al patrulea, o istorie a bisericii romnesti n Transilvania, Istoria besericeasca a Episcopiei romnesti din Ardeal. Este vorba de o istorie integrala a romnilor avnd ca tema fundamentala originea, continuitatea si unitatea poporului romn. .,Conceptia generala despre istorie izvora din rationamentul conceptiei sale filosofice. Ea genereaza o serie de trasaturi noi: nlantuirea cauzala a evenimentelor, folosirea exacta a izvoarelor, eruditia, ndemnul pentru luminarea maselor"', n domeniul lingvistic, Samuil Micu este autorul, mpreuna cu Gheorghe Maior, al primei gramatici romnesti Elementa linguae dacommanae sive valahicae (1780) (Elemente ale limbii daco-romne sau valahe). Samuil Micu a propus un program de luminare, materializat n traduceri si prelucrari cu caracter filosofic si religios. Un alt reprezentant al Scolii Ardelene este Gheorghe Sincai ( 1754-l816 ). A studiat la colegiul reformat din Trgu Mures si la cel iezuit din Cluj. devenind n 1778 profesor de retorica si poetica la Blaj. La 1774 a fost trimis sa nvete la vestitul colegiu De propaganda fide (Despre propagarea credintei) la Roma Sincai este omul unei opere si al unei idei. Opera se numeste Uranica romnilor si a mai multor neamuri. A lucrat la ea ntreaga viata si a publicat doar partea de nceput n timpul vietii sale (n Calendarul de la Buda" pe 1808-l809). A strns o mare masa de documente (27 de tomuri) n vederea scrierii ei. Lucrarea avea sa vada lumina tiparului n editie integrala abia n 1853-l854. Mihail Kogalniceanu era att de convins de nsemnatatea ei capitala, nct exclama la 1840. n Dacia literara": Hromca iui Sincai este un lucru att de mare, att de pretios, nct cuvintele mi lipsesc spre a-mi arata mirarea. Mii de documente necunoscute, rare, se afla adunate: si nu stau la ndoiala a zice ca ct Hronica aceasta nu va fi publicata, romnii nu vor avea istorie" Hronica romnilor si a mai multor neamuri nu are structura unei lucrari de interpretare istorica. Sincai foloseste modelul cronicilor, fixnd pe ani evenimentele si faptele n succesiunea lor cronologica, si ncepe expunerea n anul 86.e.n., n care Dechebal se ridica mpotriva fricosului mparat Domitian", pna la 1739. an de sinod al bisericii unite sub Inochentie Micu Claia Pentru fiecare an despre care s-au pastrat izvoare prezentnd interes. Sincai fiice mentiuni asupra evenimentelor, comenteaza izvoarele si adesea citeaza paragrafe dm textele acestora. Documentarea lui este imensa. Daca stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dinitrie Canterrir au folosit pentru scrierile lor ntre 100 si 150 de izvoare, Gheorghe Sincai utilizeaza peste 450 de izvoare (anale, cronici, acte de cancelarie si alte scrieri). Efortul lui acopera munca unor ntregi echipe de cercetatori. Sincai este un temperament puternic, o fire inflexibila n comportamentul si n convingerea sa. A probat-o cu nsasi conduita vietii, Pastrndu-se pna la capat drept n fata adversarilor. Nu s-a bucurat de nici un favor, a fost pus n situatia sa caute surse de trai aleatorii, dar nu a cedat. Atasat valorilor iluministe, Gheorghe Sincai a dat o foarte mare importanta operei de educare a maselor. In calitate de director al scolilor romnesti unite din Transilvania, el a contribuit semnificativ la reorganizarea si dezvoltarea retelei de scoli, la mbunatatirea programelor de nvatamnt la elaborarea unor manuale.

De asemenea, marele carturar a fost sensibil la ideea ameliorarii starii taranilor pe calea reformelor. Romnii cei prosti (n sens de simpli - n.ns.) -scria Sincai - au gemut sub tiranie pna n anul 1785. cnd s-au milostivit augustul mparat losif II a strica iobagia". Principala directie a gndirii lui Sincai este nsa de ordin politic, tinnd la repunerea romanilor n drepturile lor. la recstigarea libertatilor pierdute. Impresionanta prin vastitatea demersului, prin faptul ca mbratiseaza trecutul tuturor romnilor, prin caldura mesajului national si iluminist, Hronica romnilor ramne un monument de prima importanta n cultura romna. Pentru istoriografie, ea si sporeste nca rolul prin faptul ca unele izvoare folosite de Sincai s-au pierdut ntre timp, astfel ca mentionarile si extrasele din cartea sa sunt singurele care au mai ramas. Cu numai doi ani mai mic dect Sincai, la 1756. s-a nascut la Trgu Mures, dintr-o familie mic nobiliara carturareasca. Petru Maior. Se tragea att dupa tata, ct si dupa mama, dintr-o familie de preoti. Intre 1774-l778 a nvatat la Colegiul .,De propaganda fide" din Roma. iar ntre 1779l782. a studiat la Viena. A urmat cursuri de filosofic si teologie, s-a preocupat de istoria bisericii si s-a documentat n legatura cu istoria romnilor. A fost profesor la Blaj, iar apoi cenzor si revizor al sectiei romne a Tipografiei Universitatii din Buda. Reprezentantii Scolii Ardelene n-au fost anticlencali si nu au procedat la cntica deschisa a religiei. In conditia lor, nici n-o puteau tace. Ei erau. nsa. adepti ai rationalismului, ai dreptului natural si ai interpretarii libere a Bibliei. Perspectiva iluminista a lui Petru Maior apare cu toata claritatea n scrierea sa Procanonul, ramasa n manuscris si publicata abia n 1894. Este o carte de predici n cinci volume. Contributia lui Petru Maior pe tarm istoriografie nsene cteva lucrari de mare valoare. Se remarca, astfel.Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia pe care Petru Maior a reusit s-o publice n 1812, ea fiind printre putinele scrieri publicate de reprezentantii Scolii Ardelene chiar n timpul vietii. Lucrarea este centrata pe o singura mare problema: geneza poporului romn, demonstrarea latinitatii sale. Cugetul meu iaste nu ntreaga istorie a romnilor a o tese - spune Maior - fara cele ce mai vrtos se tin de nceputul lor n Dachia ... ca vaznd romnii din ce vita stralucita snt prasiti, toti sa ndemne stramosilor lor ntru omenie si n buna cuviinta a le urma". Petru Maior socoteste, deci, ca istoria trebuie sa slujeasca vietii, adevarurile ci fiind un ndemn si o pilda pentru urmasi. Este marea problema a functiei modelatoare a istoriei, nascuta o data cu nsasi cercetarea trecutului si reiterata necontenit pna astazi. Lucrarea se citeste cu interes multumita caracterului ei aerisit. organizarii reusite, bine echilibrate a materiei si orientarii polemice foarte pronuntate a acesteia. Intr-adevar, Petru Maior simte nevoia sa raspunda unor istorici contemporani - Sulzer, Eder si Engel - care negau continuitatea romnilor si, prin urmare, si latinitatea lor. sustinnd teona imigratiomst a venirii populatiei romnesti de dincolo de Dunare, n secolele IX-XIII. Cntica acestor conceptii de catre Maior este energica, sustinuta, fara menajamente.

El demonteaza puncteie de vedere ale adversarilor si, ceea ce este important, le dezvaluie substratul politic. in felul acesta, cartea lui Maior nsasi dobndeste o dimensiune politica si se constituie ntr-o pledoarie ardenta n favoarea natiunii romne. Fara sa fie o lucrare de m2 e eruditie sau de proportii prea ample, lucrarea a fost receptata ca o carte a natiunii. Ea a avut un efect revelator asupra generatiilor redesteptarii nationale romnesti. O marturiseste MihailKogalmceanu care o considera un nioment important n opera de redesteptare a constiintei nationale, o ncuviinteaza George Baritiu, aratnd ca. pentru generatia sa, cetirea acestei carti strabatea ca schinteile unui fulger toata fiinta noastra; multime de presimtri si idei care dormita n noi se desteptara deodata ca prin farmec puternic; ex tatia si fanatismul ca noi suntem romani si nu altceva, nu mai avea nici un ctwnpat, nu cunostea nici un hotar". Cartea lui Petru Maior este pledoarie patetica pentru demnitatea poporului romn, pentru virtutile care o ''ndreptatesc la o soarta mai buna. n istoria lui Petru Maior releva cu justete acad. David Prodan -obsedeaza imaginea proiectata n viitor a noii Dacii, a unitatii romnesti simbolizata de Mihai Viteazul". Asa cum am amintit, Petru Maior si-a construit polemic lucrarea. El a pornit de la ideea ca toti scriitorii straini care negau latinitatea si continuitatea romnilor nu erau mnati de scc P11" stiintifice, ci urmareau n subtext interese politice, denigrarea imaginii romanilor. Voitorii de rau romnilor -arata Maior - spun ca toti romnii in zilele lui Aurelian sa fi iesit din Dachia peste Dunare n Moesia". Pentru aceia care recurg la denigrarea imaginii romanilor, Maior foloseste accent distrugatoare: Unii ca acestia fiare salbatice si urgia neamului omenesc sunt". Prezenta polemica nu era singi lar n cartea lui Maior. Ea se nscrie pe o linie care vine de la umanist. Stim ca Miron Costin. Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir au acordat si ei o mare importanta criticii unor anton improvizati - Simion Dascalii. Misail Calugaaietc. - care recurgeau la teze denigratoare privind circumstantele formam popoailui romn, problemele continuitatii etc.Dimitrie Cantemir si stolnicul Constantin Cantacuzino extindeau analiza critica la scrieri si izvoare straine - grecesti, ungare etc. Specific pentru Petru Maior este ca el nu numai angajeaza polemici. dar construieste polemic ntreaga sa lucrare. Staruinta intransigenta n ideea latinitatii l duce pe Maior la exagerari Ca si Dimitrie Cantemir, transilvaneanul Petru Maior sustine puntatea latina a romnilor, negnd orice rol al dacilor n procesul de constituire a poporului romn. Activitatea istoriografica a lui Petru Maior se remarca si prin lucrarea Istoria bisericii romnilor att acestor din coace, precum si a celor de dincolo de Dunare (1813). Este. de fapt prima scriere care mbratiseaza ntreaga istorie a bisericii romne, staruind asupra unitatii de credinta ca factor de coeziune si de unitate a romnilor, precum si asupra problemelor unirii unei parti a bisericii romne din Transilvania cu Roma. Maior nfatiseaza aspecte interesante ale trecutului religios al romnilor. Ea este o carte de referinta n studierea acestei probleme de mare semnificatie cultural-spirituala din viata poporului nostru, n domeniul lingvisticii. Petru Maior este coautorul vestitei Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), care propune norme ortografice menite sa sugereze prototipul latin al cuvintelor". Prin aceasta, cei doi autori apar ca precursori ai scolii latiniste n lingvistica, fortnd inutil unele etimologii, desi Maior a scris personal ntr-o limba curata si evoluata sensibil tata de momentul umanist din cultura romna. Lui Maior i apartine, de asemenea- initiativa ntocmirii lexiconului de la Buda, un dictionar romno-latin-maghiar-german, opera laborioasa. presupunnd eforturi ndelungate si

sustinute. Elaborarea ei a continuat si dupa moartea lui Maior ( 1820), cartea fiind publicata n 1825. Daca, pna nu de mult, figurile exponentiale ale Scolii Ardelene erau considerate a fi Samuil Micii, Gheorge Sincai si Petru Maior, n ultima vreme scara valorilor tinde sa situeze cel putin pe acelasi loc pe Ion Budai-Deleaflu nascut n 1860 la Cigmau, a facut si el studii la Viena, unde a frecventat cteva institutii de nvatamnt supenor timp de zece ani. urmnd, att teologia, ct si filosofia. A avort o formatie enciclopedica nlesnita de cunoasterea multor limbi. Revenit pentru o vreme la Blaj, ca profesor, el s-a retras din viata clericala ajungnd tocmai la Lemberg (Lvov),unde a ndeplinit functii juridico-administrative (secretar de tribunal si consilier de Curte), mpamntenit n Galitia, Ion Budai-Deleanu a ramas tot timpul cu preocupari intelectuale si spirituale legate de problematica provinciei natale. Are realizari dispuse pe un larg diapazon - de ordin lingvistic, filosofic, literar si istoric. In literatura, Budai-Deleanu a lasat o opera remarcabila: iganiada, publicata mult mai trziu (l 876). n filologie, a redactat o serie de studii, n lexicografic a proiectat un vast dictionar n zece volume, pe care nu a reusit sa-l realizeze, dar a realizat un lexicon romn-german n patru volume si un altul german-romn, neterrmnat, n doua volume. In domeniul istoriografiei, n afara altor scrieri de mai mica ntindere, Ion Budai-Deleanu a elaborat ampla lucrare De originibus populonirn Transilvaniae (Despre originea popoarelor din Transilvania), care a ramas pna de curnd n manuscris, fiind tradusa si publicata abia n 1991, n doua volume, sub ngrijirea lui Ladislau Gymant, n Editura Enciclopedica. Este o carte de mare ntindere si de vasta eruditie. Partea l cuprinde cele mai de seama prefaceri ale Daciei, precum si faptele popoarelor care au locuit aceasta tara", ncepe de la potopul primordial, dar de fapt miezul acestei prime parti este o istorie a Daciei de la Traian pna la 1699, cnd Transilvania a intrat n componenta Imperiului Habsburgic pe temeiul Pacii de la Karlowitz. Cea de a doua parte dezbate problema originilor popoarelor care locuiau n Transilvania - romni, unguri, secui si sasi, dar si a altora care au locuit altadata: daci si geti, agatrsi, sciti, huni, slavi. Textul lui Budai-Deleanu e dens, contine observatii interesante, dar si unele consideratii fanteziste ca, de pilda, aceea ca dacii ar fi stramosii slavilor. Impresioneaza la Budai-Deleanu spiritul erudit si viziunea ampla asupra temei abordate. Impresioneaza, de asemenea, sentimentul duratei istorice, dincolo de desfasurarea caleidoscopica a neamurilor care s-au perindat n cursul vremii Pe Pamntul Transilvaniei. Sub avalansa acestor neamuri, istoria Transilvaniei capata un aspect pictural, sub care se pot distinge permanente. Desi Budai-Deleanu este mai elastic n legatura cu dimensiunea retragem aureliene din Dacia, el se alatura totusi parerilor autohtoraste ale romnilor. Eu socotesc ca trebuie sa ma alaturi parerii celor din urma, cu att mai mult cu ct si traditiile proprii ale romnilor afirma acelasi lucru, iar altfel originea romnilor si venirea lor n Dacia Traiana nu se poate lamuri potrivit judecatii sanatoase". Daca De originibus populorum Transilvaniae, in ciuda conditiei si dorintei de exactitate, are multe ipoteze discutabile, rod al unei intuitii istorice vecine cu fantezia si al dorintei de a explica fenomene ramase nca si astazienigme ale trecutului (de pilda, geneza si provenienta slavilor). Ion Budai-Deleanu a lasat un studiu exceptional de istorie constitutionala: Despre uniunea celor trei natiuni si Approbatae constitutiones ale Transilvaniei"'. lntr-o analiza strnsa, impecabila, cu

argumentare juridico-politica si de ordin istoric, Ion Budai-Deleanu demonstreaza neconstitutionalitatea conditiei de tolerat a romnilor, nscrisa n legea organica Approbatae constitutiones. Scriitorul romn arata netemeinicia istonca a definirii romnilor ca tolerati si incompatibilitatea traditiei juridice si politice-constitutionale cu excluderea romnilor din regimul de stari si ordine al provinciei. Studiul lui Ion Budai-Deleanu este o pledoarie fara fisuri n apararea drepturilor egale ale romnilor din Transilvania cu celelalte nationalitati, n anul 1815.Ion Budai-Deleanu a ntocmit un raport. Scurte observatii asupra Bucovinei. care contine elemente de civilizatie, moravuri si etnolingvistice despre provincie. La aproape doua secole dupa elaborarea lor. scrierile istorice ale lui Budai-Deleanu si sporesc semnificatia prin recenta lor editare. Privita n ansamblu. Scoala Ardeleana constituie un nsemnat capitol din cultura romna, marcat de Spiritul luminilor si de efortul pentru afirmarea ideii nationale. Iluminismul a avut traditii si n Principatele Dunarene. Aici nu s-a materializat n scrieri de anvergura si nu are reprezentanti de acelasi nivel, ca cei ai Scolii Ardelene. Spiritul rationalist si face nsa simtita prezenta n sferaeducatiei si a cultura ntr-o masura mai mare dect se considera n mod obisnuit. Cine urmareste, de pilda, documentele privitoare la miscarea scolara si educationala din Principate poate sa constate asumarea clara a valorilor rationaliste de catre factorii de decizie n domeniul educational preocuparea lor de a asigura orientarea scolii spre asemenea valori. De toti este stiut ca din cte lucruri mpodobesc pe om n aceasta viata trupeasca - se spunea ntr-un Hrisov al domnitorului Grigore Ghica la 1749 - nvatatura este mai aleasa si mai nalta, i face pe oameni buni ntrebuintnd ntru toate ratiunea" . Asemenea postulate se pot ntlni n numeroase alte documente ale vremii, atestnd patrunderea la nivelul mentalului, cel putin n cercurile selecte, a conceptului de ratiune si a rolului activ care i se conferea. Productia istoriografica este nsa mai saraca, mai lipsita de anvergura. Ctiva cronicari - Dionisie Eclesiarhul, Naum Rmniceanu - sunt mai degraba de moda veche. In Cuvnt nainte la Adunarea hronologiei domnilor tarii noastre, Naum a vorbit despre originea romnilor. Este interesanta ideea, sustinuta de el, a continuitatii dacilor dupa cucerirea romana si amestecul lor cu colonistii romani. Ea difera de pozitia umanistilor si a reprezentantilor Scolii Ardelene. A scris despre rascoala (Zavera) lui Tudor. prezentnd evenimentele fara ntelegerea istorica necesara. Dionisie Eclesiarhul (1759-l820) a lasat un Hronograf al arii Romnesti de la 1764 pna Ia 1815. Este, practic, o cronica si n cea mai mare parte o lucrare memorialistica. In aceasta consta, mai ales, valoarea ei de izvor istoric viu. Prezinta situatii, caracterizeaza personaje istorice, povesteste interesant evenimentele militare si unele episoade din lupta de eliberare n sud-estul european. O figura de relief mai nalt a fost episcopul de Rmnic, Chesarie (decedat n 1780). A desfasurat o bogata activitate de editor si initiator al unor carti bisericesti (printre care 6 volume de Minee). s-a interesat de miscareaintelectuala din Europa, traducnd chiar din celebra Enciclopedie, condusa de Diderot. Fata de autorii amintiti, Mihai Cantacuzino (1729-l790) este un om politic nzestrat si instruit, mare ban al arii Romnesti. Numele lui evoca o pagina semnificativa din miscarea politica a marii boierimi pentru obtinerea autonomiei arilor Romne n contextul rivalitatilor turco-austro-ruse din secolul al XVI-lea.

La Congresul de pace de la Focsani (1774) dintre Rusia si Turcia, cele doua tari romne (ara Romneasca si Moldova) au trimis delegatii formate din boien si reprezentanti ai naltului cler care au asistat la negocieri. Acolo s-au prezentat pretinsele capitulata ncheiate de domnii tarilor romne cu nalta Poarta (1383; 1386; 1460) prin care s-ar fi recunoscut autonomia Moldovei si a Munteniei. Era, deci, un drept istoric al romnilor, reglementat prin capitulatii. Delegatia romnilor Ia congres cerea sa se revina la invocatele capitulatii. Mihai Cantacuzin0 a fost purtatorul de cuvnt al boierimii si, probabil, inspiratorul capitulatiilor. Ca istoric, Mihai Cantacuzino a lasat doua scrieri de real interes: istoria politica si geografica a arii Romnesti si Ghenealoghia familia Cantacuzinilor. n pnma lucrarementionata gasim informatii interesante cu caracter istoric, geografic. economic si statistic despre provincia nord-dunareana: date despre organizarea sociala si juridica, despre asezamintele culturale etc. Autorul nsereaza, de asemenea, si o cronologie a domnilor arii Romnesti, ncepnd cu Negru Voda. Lucrarea a fost publicata la Vierxa, n 1806 de fratii Tunusli dupa manuscris grecesc. Aceasta scriere, interesanta prin ea nsasi, a servit model si sursa de informatii pentru Dionisie Fotino, care a ntocmit, n limba greaca, o Istorie generala a Daciei sau a Transilvaniei, arii Romnesti si Moldovei (1818-l819). Grec de origine, f otmo s-a atasat tarii de adoptiune si si-a dedicat activitatea studierii istoriei romnilor. A proiectat-o pe imaginea vechii Dacii, asa cum rezulta din titlul lucrarii, voind sa evidentieze prin aceasta caracterul unitar al natiunii rotxine. dincolo de granitele politico-statale din vremea sa. Lucrarea a fost tiparita la 1818 la Viena. Ea a fost tradusa de George Sion n limba romna si publicata n 1855. Contemporana cu lucrarea lui Fotino este scrierea unui alt autor grec stabilit n Principate - Dirrutrie (Danul) Philippide, care a publicat la Lipsea, n 1810, n limba greaca. Istoria Ror niei, continuata cu o Geografie Romniei. Este o lucrare patrunsa d,e simpatie pentru poporul romn. subliniind continuitatea sa la nordul Du narii si n toate provinciile nationale. Termenul Romnia'; despre care se credea pna de curnd ca Philippide l-a folosit pentru prima data exprima constiinta de neam a romnilor proiectata pe conturul geografic locuit de poporul nostru. Asadar, iluminismul a adus o bogata recolta de idei n cultura romna. El a realizat o sinteza ntre unele teme specifice iluminismului apusean si preocuparile de ordin national izvorte din cerintele realitatii romnesti si dintraditiile culturii romne In conditiile arilor Romne, iluminismul s-a relevat, mai ales, n istoriografie si lingvistica - doua serii de preocupari intelectuale indisolubil legate de procesul de afirmare a natiunii romne. Istoriografia iluminista a dezvoltat si adncit tematica umanista a istoriografiei noastre. Ea a extins ana informatiei, a ridicat gradul de profesionalism si de claritate a expunerii, a dat explicatiei rationaliste un cmp mai larg de manifestare si a eliminat consideratiile de ordin supranatural din explicarea proceselor si fenomenelor istorice. Prin cele mai reprezentative manifestari, istoriografia noastra s-a situat la nivelul celei din Europa central-estetica, iar marii ei exponenti au pastrat un contact viu cu miscarea de idei apuseana: filosofica, istorica si lingvistica. In felul acesta, iluminismul romnesc a contribuit la pregatirea premiselor pentru constituirea istoriografiei moderne n tara noastra, pe valul nnoirilor social-economice, al expansiunii ideii si miscarii nationale, al afirmarii romantismului n ntreaga miscare culturalideologica. inclusiv n istoriografie. El s-a afirmat prin cteva opere istorice de seama care ramn repere permanente n desfasurarea cunoasterii istorice din tara noastra