Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA 4
I. OBŞTEA SĂTEASCĂ
II. TRANSILVANIA
III:CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI:
a.ȚARA ROMÂNEASCĂ,
b.MOLDOVA
c.DOBROGEA
d.STATUL ASĂNEȘILOR( Țaratul vlaho-bulgar)
IV.INSTITUȚIILE STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI
a. TRANSILVANIA
b.ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI MOLDOVA
I. OBŞTEA SĂTEASCĂ
În mileniul I, istoria românilor a evoluat între Imperiul Noii Rome ( Imperiul Bizantincu capitala la Constantinopol) și populația
migratoare. La sfârșitul acestei perioade Bizanțul a oferit românilor ca și altor popoare din această arie geografică, modelul structurilor de
stat și de civilizație.În sec. VII-IX – forma de organizare specifică spațiului românesc a fost obștea sătească:
– instituție colectivă, se baza pe proprietatea comună asupra pământurilor, conducere și răspundere colectivă
precum și organizarea colectivă a muncii.
- la începutul ei obștea se baza pe o decizie colectivă Sfatul(Adunarea)Satului , →cu timpul decizia se
individualizează și atribuțiile militare, juridice și sociale sunt încredințate unor membrii numiți (jupân, cneaz, voievod, jude) –→
procesul de maturizare politică a cunoscut o nouă etapă, desfășurată însă pe fondul continuității elementului autohton, motiv pentru
care Nicolae Iorga a numit aceste structuri „romanii populare„ sau „democrații țărănești„.
Romanitatea răsăriteană și autonomiile ei regionale au ocupat un spațiu întins, din Peninsula Balcanică până în nordul arcului
carpatic. Aceste nuclee politice dispuneau de un centru fortificat (reședință) ce juca un rol de sediu politico-administrativ. Așa apar în
documentele armene, bizantine, ruse și maghiare din sec. al X-lea în zona nord dunăreană cnezate, voievodate, țări sau câmpuri cum
ar fi Țara Maramureșului, Țara Bîrsei, Țara Făgărașului, Țara Zarandului. Aceste țări s-au născut din mai multe sate „ satul a devenit
pentru mai mult timp formă firească de organizare pentru strămoșii noștrii„ remarca N. Iorga. Locuitorii acestor țări erau cunoscuți
sub numele de vlahi, volohi, valahi, blachi în izvoarele armene, bizantine ruse și maghiare și de români, aromâni în vorbirea proprie.
Așezăriile rurale risipite în cuprinsul „țării„ erau conduse de cnezi și juzi cu funcții judecătorești sau administrative. Puterea
unora dintre cnezi s-a extins cu timpul peste mai multe sate dintr-o arie geografico-politic delimitată. „Țări„- autonomii politice născute din
asocierea mai multor sate depindeau de un centru străin, fie direct, fie prin intermediul unor căpetenii militare voievod, (în izvoarele
slave), dux/duce (în izvoarele latine)
Satul→ cadrul principal de conviețuire socială, grupa familiile de țărani, populație agricolă pastorală, care folosea în comun
o parte din teritoriile aflate în stăpânirea sa.
La baza evoluțiilor din sânul obștei sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general înregistrat de societate în spațiul nord
dunărean, proces care a favoriat diferențierea socială din cadrul comunitățiilor existente.
Instalarea ungurilor în Câmpia Panoniei (896) și apoi cuceririle lor după creștinarea Regatului Ungar în răsăriul și SE european,
precum și ofensivele încununate de succes ai împărațiilor bizantini Ioan Tzimskes(969-976) și Vasile II (976-1025), care au anihilat
primul Ţarat bulgar, au adus în lumina izvoarelor romanitatea răsăriteană și autonomiile ei regionale. Astfel, izvoarele bizantine
semnalează în spațiul balcanic primele realități politico-românești și pe vlahi.
Autonomiile românești din nordul Peninsulei Balcanice au fost supuse unui puternic asalt de anihilare în sec. XI-XIII,din partea
Imperiului Bizantin, și în eforturile lor de apărare acestea au făcut trecerea de la „țară„ la „stat„. Două sunt momente însemnate sub raport
politic:
- 1066- răscoala vlahilor din Tesalia
- 1185 – răscoala vlahilor din nordul Peninsulei Balcanice sub conducerea frațiilor Petru și Asan –
constituirea statului bulgaro-vlah(statul Asăneșilor)
→Autonomiile românești au evoluat în cele din urmă spre formula statului independent. Această evoluție a fost accelerată în cursul
sec. XIII-XIV de politica Regatului Ungariei de înlăturare a autonomiilor românești din Transilvania și de tendințele sale de
dominație la S și la răsărit de Carpați – →constituirea Țării Românești și Moldovei ca state independente
Până în sec.XIII zona nord dunăreană a fost dominată de fenomenul migrațiilor. Din sec IX s-au succedat maghiarii stabiliți în
Panonia (896), apoi după anul 1000 – pecenegii, uzi, cumani iar la 1240-1241- tătarii – Hanatul Hoardei de Aur constituit de tătari
în N Mării Negre – şi-a exercitat dominația îndeosebi asupra zonei extracarpatice, constituind, totodată, o barieră în calea
expansiunii altor state : Ungaria, Principatul Kievului, Imperiul Bizantin.
În mileniul mariilor migrații (sec III-VIII/ VIII-XIII), izvoarele istorice semnalează imperii ale stepelor în zona carpato-
danubiană numite „GOTHIA„ „GEPIDIA„ „AVARIA„ „CUMANIA„ „TARTARIA„ „PATZINAKIA„ după numele principalilor
migratori.
II TRANSILVANIA
supușii săi fraternizează cu inamicul și îl aleg conducător pe Tuhutum tatăl lui Horca. Acesta și urmașii săi vor stăpâni
Transilvania aproape un secol.
Realitatea personajelor și întâmplările au început să fie contestate de unii istorici maghiari și austrieci începând cu sec. XVIII-XIX.
O confirmare indirectă a celor relatate de Anonymus o aduce „Cronica lui Nestor„(izvor slav din sec. XII) care păstrează amintirea
faptului că la trecerea lor prin Carpații Păduroși, spre Panonia ungurii i-au găsit acolo pe români și slavi.
Cucerirea, subordonarea și integrarea formațiunilor politice a continuat și s-a accentuat în sec. XI-XIII, luând forme sistematice pe
măsura înaintării ungurilor spre centrul și sudul Transilvaniei. Creștinarea ungurilor după anul 1000, a însemnat și preluarea formei de
organizare politică și ecleziastică a lumii apusene și a dat expansiunii ungurilor un caracter organizat și eficace (1001, duce maghiar
Vayk se creștinează în rit catolic-apostolic și se proclamă rege al Ungariei sub numele de „Ștefan cel Sfânt„). Regalitatea
maghiară își impune autoritatea prin intermediul nobililor unguri, deținători de fiefuri, în virtutea relațiilor vasalice care îi legau de regele
Ungariei.
•Sec XI (cumpăna secolelor X-XI) – Legenda Sfântului Gerard menționna:
- în Banat→ voievodatul lui Ahtum cu centru la Morisena
- în centrul Transilvaniei→ voievodatul lui Gyula (Gyla, Geula, Iula, Geula cel Tânăr) cu centrul la Bălgrad (Alba-Iulia).
-În anul 1002-1003 Gyula se împotrivește misiunii apostolice a lui Ștefan cel Sfânt, este învins și închis pe viață iar țara
cucerită. Cu această ocazie este desfințată Episcopia ortodoxă de la Alba-Iulia.(1004)
-Ahtum(care întemeiază la Morisena o biserică ortodoxă) intră și el în conflict cu regele Ștefan pentru că percepe vamă
pentru sare transportată pe Mureș spre Ungaria; Ahtum a fost ucis în luptă și țara ocupată.
În opinia istoricului K. Horedt extinderea autorității ducale și apoi regale maghiare în Transilvania s-a produs în 5 etape:
1. în jurul anului 900 maghiarii ajung la Someșul Mic;
2. În jurul anului 1000 este ocupată Valea Mureșului;
3. În jurul anului 1100 se atinge Valea Târnavei Mari;
4. În jurul anului 1150 se atinge Valea Oltului;
5. În jurul anului 1200 se atinge linia Carpaților Răsăriteni și Meridionali
►Organizarea politico-administrativă a Transilvaniei ca entitate vasală Ungariei:
▪1075-cancelaria arpadiană emite un act referitor la Cetatea Turda, menită să stăvilească atacurile pecenegilor şi românilor
▪Întărirea autorității regale maghiare asupra Transilvaniei a fost marcată de tendința generală de reducere a autonomiilor locale în
favoarea unei instituții centrale. Regii maghiari au organizat structuri laice și ecleziastice specifice feudalismului apusean, pe teritoriul
Transilvaniei. Astfel, regalitatea maghiară a impus noi unități teritorial-administrative comitatele conduse de comite:
-Primul comitat atestat este Bihor în anul 1111 urmat de Crasna și Dăbîca(1164), Cluj, Alba și
Timiș la (1175) , Arad, Zarandului, Tîrnava în sec. XIII. Comitatul s-a suprapus vechilor autonomii românești.
Dacă zonele centrale ale Transilvaniei sunt cuprinse în structuriile regalității maghiare, în regiunile mărginașe supraviețuiesc
autonomiile românești, sub forma „țărilor„: Bârsei, Almașului, Făgărașului, Maramureșului, cu importante funcții de apărare a
granițelor. În schimbul serviciilor aduse și fidelității față de regele maghiar acesta le recunoaște autonomia:
►Context istoric :
1. extern: involuția teritorială a Ungariei, pierderea pozițiilor sale extracarpatice și extinderea influenței Hoardei de
Aur, au alcătuit trăsătura principală a cadrului extern în care s-a constituit cel dintâi stat la N de Dunăre, Țara
Românească. Elementul decisiv al constituirii statelor l-a reprezentat înlăturarea dominației teritoriale a
Regatului Ungariei.
2. intern:- întărirea raporturilor feudale, ca și pericolul extern, lupta împotriva tătarilor și a Regatului Ungariei, au
determinat concentrarea formațiunilor politice prestatale în jurul uneia mai puternice, în interesul stăpânilor de
pământ, ajunși, să se constituie în clasă socială.
-Lărgirea schimburilor comerciale, favorizate de apariția târgurilor și orașelor, precum și comerțul de tranzit
dintre Carpați și Marea Neagră, a contribuit la pregătirea premiselor economice care au inpulsionat efortul de
unificare politică a Moldovei.
-Formarea Țării Românești a exercitat o innfluență puternică în grăbirea procesului de închegare a unui stat
asemănător și pe teritoriul Moldovei.
Procesul de întemeiere a Țării Românești și a Moldovei s-a realizat în mai multe etape:
- concentrarea formațiunilor politice în cadre teritorial-politice unitare;
- formarea principalelor instituții laice și ecleziastice;
- eliberarea teritoriului celor două state de sub dominație străină.
a.ȚARA ROMÂNEASCĂ (Vlahia Major)
În sec. al XIII, se conturează formațiunile politice ale românilor din exteriorul arcului carpatic:
▪1230 –regalitatea magiară organizează Banatul de Severin ca marcă de apărare împotriva cumanilor
•În 1234 –o bula papală menționa existența unor elemente de ierarhie bisericească ortodoxă, ceea ce implică și organizare
politică.
•Întregul spațiu românesc avea să fie marcat de marea invazie tătară din 1241, care a distrus și a dezorganizat totul, în
pofida unor încercări de rezistență locale, ce demonstrează că existau deja elemente de organizare politică. →Românii încercau,
împreună cu secuii, să apere trecătorile carpaților, iar în exteriorul Carpaților, tătarii se confruntau cu un așa numit Mișelau, probabil
Seneslau, care apare mai târziu în documente.
•Marea invazie tătară a pulverizat cnezatele și voievodatele românești preexistente, dar a dezorganizat și regatul ungar care
își extindea dominația asupra spațiului extracarpatic. Dominația mongolă instituită în zonă a permis cristalizarea unor instituții și a făcut
apel, în guvernare, la reprezentanții populației tomânești.
Regalitatea maghiară va încerca să câștige terenul pierdut la S de Carpați, aducându-i în 1247 în Țara Severinului, pe Cavalerii
Ioaniți(Cavalerii Sfântului Ioan de Ierusalim). Astfel, Diploma Cavalerilor Ioaniți (2 iunie 1247) acordată acestora de regele maghiar
Bela al IV-lea oferă informații despre realitățile politice și sociale de la S de Carpați:
•Banatul Severinului(Țara Severinului) – creație a regalității maghiare în vederea asigurării controlului asupra zonei.
•Voievodatul lui Litovoi – în N Olteniei ce include și Țara Hațegului.
•Voievodatul lui Seneslau în NV Munteniei, ce includea și Țara Făgărașului;
•Cnezatele lui Ioan și Farcaș în Câmpia Olteană.
-În schimbul libertății recunoscute de către rege, voievodatele lui Litovoi și Seneslau erau îndatorate să participe cu forțe armate la
războaiele defensive ale Regatului Ungar.
-Diploma indică și un anume statut politico-juridic al acestor „țări„ prin cele două termene folosite: cnezate și voievodate: cnezatele
depinzând de Țara Severinului, extinsă până la râul Olt, iar voievozii români, păstrându-și autonomia politică, dar depinzând de regele
Ungariei, ca vasali ai acestuia.
-Diploma oferă și informații asupra stratificării sociale, care este întodeuna legată de apariția statului, consemnând diferențele dintre
țărani și mai-marii pământului (rustici, în opoziție cu majores terrae) sugerează deja existența unor categorii deja privilegiate.
Invazia mongolă în Europa centrală și constituirea unui stat mongol cu capitala pe râul Volga(Hanatul Hoardei de Aur) la care se
adaugă criza din interiorul regatului maghiar a frânat expansiunea acestuia în afara arcului carpatic. În acest context, voievodul
Litovoi(cel din 1247 sau un urmaș cu același nume) și fratele său Bărbat se ridică la 1277-1279 împotriva suzeranității maghiare:
Litovoi este ucis în luptă, iar Bărbat este prins și obligat să se răscumpere („cu o sumă nu mică de bani„-- ilustrează forța economică a
formațiunii politice) dar și să recunoască suzeranitatea maghiară.
Înlăturarea totale a suzeranității maghiare asupra teritoriului de la S de Carpați are loc la cumpăna sec XIII-XIV:
•Tradiția păstrată de cronicile muntene vorbește de un „descălecat„ al lui Negru Vodă, pornit cu ai săi din Țara
Făgărașului pe la 1290/1291 - există un „sâmbure„ de adevăr anihilarea autonomiei Făgărașului în 1291 de către regele Andrei al III a
coincis potrivit tradiției istorice cu descălecatul lui Negru Vodă și instalarea lui la Câmpulung. Aici exista exista o puternică comunitate
catolică alcătuită din sași și secui. Câmpulung devine prima capitală(reședință) a Țării Românești și necropolă domnească. Acest
eveniment NU este demonstrat de izvoarele istorice, dar cert este aportul românilor transilvăneni la constituirea Țării Românești.
•„Descălecatul de la Câmpulung„ a fost urmat de întemeierea țării adică de unificarea formațiunilor poliice preexistente → La
începutul sec. XIV este menționată în izvoarele istorice Valahia nord-dunăreană și titlurile conducătorului: domn și mare
voievod. Întemeietorul Țării Românești, confirmat de izvoarele istorice este Basarab I (1310?-1352) – nume de origine cumană
consemnat în documente în Țara Hațegului.
Afirmarea independenței față de Regatul Ungariei, se face în contextul colaborării românilor cu tătarii, bulgarii și sârbii:
-În anul 1324 se încheie un acord între Basarab I și regele maghiar Carol Robert de Anjou (1308-1342) prin care Basarab
se recunoaște vasal al regelui ungar, iar țara sa era inclusă în aria spiritualității catolice. La rândul său, Carol I îi recunoaște domnia
asupra țării sud-carpatice unificate Terra Transalpina.
-În anul 1330, regele maghiar consideră că Basarab și-a nesocotit obligațiile vasalice și declanșează o campanie în Țara
Românească, condusă chiar de el:
▪Pentru a evita războiul, Basarab se oferă să-i restituie Banatul Severinului și să plătească 7.000 mărci de argint (
echivalentul a 74 kg de aur, indice al forței economice deținute de Basarab, care poate fi legată de controlul drumului comercial
care leagă Europa Centrală și Marea Neagră prin guriile Dunării.
▪Carol Robert de Anjou refuză oferta, armata maghiară aparent victorioasă se întoarce spre Transilvania, dar într-o
trecătoare nelocalizată cu exactitate, care intră în istorie sub numele de Posada(dat de N. Iorga) românii îi surprind și îi masacrează
pe unguri, al căror rege scapă cu greu (9-12 noiembrie 1330).
▪Informațiile ne sunt oferite de „Cronica pictată de la Viena„
►Victoria de la Posada consfințea independența Țării Românești și demonstra forța noului stat – „prima libertate
românească„ cum remarca N. Iorga.
Ulterior, raporturile cu Ungaria au fost reluate în contextul necesității de a duce o luptă comună pentru eliminarea tătarilor din
regiune:
▪Acesta este contextul în care Basarab cucerește S Moldovei actuale, ceea ce explică numele de Basarabia extins apoi
asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru.
▪Regele Ungariei interpreta jurământul de vasalitate prestat de Basarab ca o recunoaștere că acesta ar fi deținut întreaga
țară inclusiv teritoriile nou cucerite de Basarab, ca feudă de la el.
Basarab I îl va asocia la domnie și pe fiul său Nicolae Alexandru.
Basarab I va fi înmormântat la Biserica Domnească din Câmpulung, ctitorie a sa.
Tot el a ridicat și Biserica de la Argeș
Consolidarea Țării Românești s-a realizat în timpul urmașilor lui Basarab I:
Nicolae Alexandru(1352-1364):
-A înbunătățit relațiile cu Ungaria,-→1355acţionează împreună cu ungurii împotriva tătarilor
-și-a consolidat puterea, luând titlu de „mare și singur stăpânitor(domn autocrat, samodîrjeț) în anul 1359.
-1359 – înființează prima Mitropolie a Țării Românești, dependentă de Constantinopol, cu sediul la Curtea de Argeș, iar
mitropolit va fi Ioachint, ce „pastorise anterior la Vicina„.
→Erau măsuri care respingeau, în același timp, și pretențiile politice, și încercările de catolicizare, văzute ca un mijloc de mai bună
înțelegere a voievodului mundean în sfera de înfluență și chiar de dominație magheară.
Vadislav Vlaicu(1364-1377):
-După noi confruntări cu maghiarii se recunoaște din nou vasal al regelui Ungariei de la care primește ca feude
Severinul(1368-ban de Severin), Făgărașul și Almașul(1369- duce de Făgăraș și Almaș) – se adaugă o îndelungată tradiție de
stăpânire munteană asupra acestor regiuni integrate regatului maghear, fără a știrbi independența țării.
-E preocupat de dezvoltarea economică:
▪ în 1365 bate primele monede – ducații de argint și o monedă divizionară banul.
▪ 1368 acordă brașovenilor un privilegiu comercial
▪ 1370 a înființat cea de a doua Mitropolie a Țării Românești cu sediul la Severin.
-de numele lui se leagă și primele conflicte româno-otomane din anul 1368, când participă alături de Ludovic I de Anjou
la o luptă cu oștile sultanului Murad.
▪1377-1385 domnia lui Radu I
▪1385-1386 domnia lui Dan I
▪Din sec XIII( după 1241), teritoriul Moldovei se află sub dominația tătarilor, care își stabiliseră un centru puternic la gurile
Dunării. Pe aici trecea și importantul drum comercial care lega Europa centrală(Polonia) de Marea Neagră, ceea ce a favorizat în
mare măsură unificarea economică a acestui spațiu.
Presiunile triburilor turce nomade și tendințele agresive ale statelor vecine, în special cnezatele rusești(Kiev, Halici), Regatul
Ungariei și Hoarda de Aur au determinnat necesitatea structurării autonomiilor românești pentru asigurarea apărării comunităților.
▪La nord de Moldova, în teritoriile revendicate de Cnezatul halician, letopisețele rusești semnalează în sec. XIII pe cnezii
bolohoveni (1277, românii își apără interesele în fața rușilor de la Halici)
▪După invazia din 1241, regiunile unde sălășluiau triburile turanice au fost preluate de către monngoli.
▪Pozițiile Hoardei de Aur în SE Moldovei au fost menținută până în preajma anului 1370 – circumstanțele politice au
împiedecat apariția formațiunilor prestatale românești în partea de SE a spațiului carpato-nistrean. În schimb au existat condiții pentru
constituirea lor în regiunile din vest, nord și centrale ale Moldovei.
Formarea statului medieval Moldova e asemănător cu cel al Țării Românești cu deosebire că evenimentele sunt demonstrate de
izvoarele istorice: →Ca și în cazul Țării Românești avem de a face cu teoria descălecatului, chiar cu un „dublu descălecat„ cel a lui
Dragoș și cel al lui Bogdan.
Cauze: -interesul manifestat de Ungaria pentru alungarea tătarilor din zona drumului comercial ce Moldova, făcând legătura între
Marea Baltică și Marea Neagră.
I.Prima etapă a întemeierii Moldovei este legată de expedițiile regelui maghiar Ludovic I de Anjou din anii 1352-1353, la est de
Carpați împotriva tătarilor - în urma victoriilor obținute de obștile maghiare cu sprijinul populației locale, s-a constituit o marcă militară de
graniță, cu centrul la Baia, condusă de voievodul maramureșan Dragoș
Primul descălecat, după unii autori 1347 – ce împingea marginea orientală a Transilvaniei dincolo de Carpați și din a cărei
dezvoltare se va naște statul independent Moldova.
Urmașii lui Dragoș, Sas și Balc mențin dependența de coroana maghiară, ceea ce provoacă revolta autohtonilor: →La această
revoltă participă și Bogdan, voievod român din Maramureș (stăpânea un voievodat pe valea Izei cu centrul la Cuhea și apărea în
documentele maghiare cu titlul de „necredinciosul nostru„ sau „nesupusul nostru„)► al doilea descălecat.→1359
Cauzele descălecatului lui Bogban:
- îngrădirea autonomiei locale și încercarea de organizare a comitatului de către unguri;
- presiunea politică și religioasă asupra românilor, din interiorul și exteriorul Carpaților;
- împiedecarea libertății de comunicare cu teritoriile din afara Carpaților, de către „marca„ condusă de Dragoș și
urmașii săi.
Între anii 1364-1365(în aceelași timp cu conflictele dintre Țara Românească și Ungaria) au loc expediții maghiare la E de Carpați,
expediții respinse de către Bogdan. ►În aceste condiții regele maghiar Ludovic I este obligat să recunoască independența noului stat –
informațiile ne sunt oferite de „Cronica domniei lui Ludovic„ scrise de Ioan de Târnave.
Noul stat de pe valea Moldovei, cu capitala la Baia, s-a întins în vremea lui Bogdan, înglobând treptat alte formațiuni, alte țări sau
valahii. Sub urmașii săi, are loc consolidarea noului stat românesc:
Lațcu(1369-1377):
-A continuat politica de independență,
-intră în legătură directă cu papalitatea și acceptă constituirea unei episcopii catolice la Siret (1370) în schimb papa îi
recunoaște titlul de duce al Moldovei, țară despre care actul papal afirma că este o parte a națiunii române, constatând identitatea de
origine a românilor cu cele două țări.
Petru Mușat(1377-1392):
-A marcat un pas important în direcția afirmării internaționale și a organizării statale.
-În plan extern s-a orientat spre alianța cu Polonia pentru a contracara pretențiile maghiare – →26 sept. 1387depune
omagiu (jurământ de vasalitate, jurământ de credință) regelui polon Vladislav Iagello – se inaugura principala direcție a Moldovei timp de
un secol; Totodată acestuia i se acordă un împrumut de circa 3000 de ruble, pentru care i s-a dat drept gaj Haliciu și Pocuția.
-Pe plan intern – după ezitări între Roma(religia catolică) și Constantinopol(religea ortodoxă), Petru I optează pentru
ortodoxie. ►Mitropolia Ortodoxă a Moldovei(cu sediu la Suceava) nerecunoscută însă de Patriarhia din Constantinopol (această
recunoaștere se realizează în timpul lui Alexandru cel Bun 1401)
- mută capitala la Suceava.
Roman I(1392-1394)
-reușește să unifice teritoriile dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră, desăvârșindu-se unitatea teritorială prin
înlăturarea ultimelor restur ale dominației tătare și înglobarea teritoriilor din sudul țării;
-15 ian 1393 – Roman I se intitulează „mare și singur stăpânitor al Țării Moldove de la munte până la mare„
-În timpul său se deschide conflictul moldovo-polon – Pocuția.
d.DOBROGEA
▪943 – un izvor epigrafic slav descoperit la Mircea Vodă îl menționează între Dunăre și Mare Neagră pe „Jupan Dimitrie„
▪971-1204 – bizantinii revin la Dunărea de Jos și organizează „Thema Paristion„(provincie bizantină) sau Paradunavon ( reședința
Dorostolon).
▪În a doua jum a sec X un izvor sigilograf îl atestează pe Theodor Strateg de Distra; el e contemporan cu Gheorghe, conducătorul
unei formațiuni politice locale ce apare pe o inscripție descoperită la Basarabi-Murfatlar.
▪A doua jum a sec XI împărăteasa bizantină Ana Comnena menționează în Alexiada:
- Tatos de la Dîrstor
- Seslav de la Vicina
-Satza(Saccea) de la Preslav – -toți de origine pecenegă,
- formațiunile lor politice îi include și pe români,
-se află în conflict cu bizantinii,
-cei trei ilustrează pluralismul etnic și multicultural.
-1094 – tot în Alexiada este menționat Pudilă, un fruntaș al vlahilor.
▪La începutul sec. XIII, Dobrogea trece sub stăpânirea vremelnică a statului Asăneșilor și apoi al țaratului bulgar.
▪1230 – diploma dată de Ioan Asan al II-lea amintește pe teritoriul Dobrogei „Țara Cârvunei„ între Mangalia și Varna cu centrul
la Caliacra, nucleu în jurul căreia se va întemeia în sec. XIV un principat condus de Balica.
▪Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) reinstaurează stăpânirea bizantină la Dunărea de Jos, sunt acceptați în zona
Babadagului primii turci selgiucizi, genovezii așezați la Chilia îl recunosc pe princeps Demetrius beneficiar al comerțului lor.
▪1285- este organizată la Vicina o episcopie ortodoxă și apoi o mitropolie dovadă că populația e majoritat ortodoxă.
▪1321- potrivit unui geograf străin Isaccea(Isakgi), făcea parte din Alualac (Țara Vlahilor),→ această regiune este integrată statului
lui Basarab I, asigurându-i ieșirea la Marea Neagă și controlul gurilor Dunării, Nicolae Alexandru deține și el această regiune purtând lupte
cu tătarii.
▪Sec. XIV - se constituia la sud de Dunăre un stat independent al cărui nucleu a fost Țara Cavarnei (Carvunei), cu centrul la
Caliacra condusă de Balica (1346-1354):
-În contextul luptelor dintre Paleolog și Cantacuzini pentru tronul bizantin, Balica trimite un corp de oaste condus de
Dobrotici și Theodor pentru a o ajuta pe Ana de Savoia mama împăratului Ioan al V-lea Paleologul, Dobrotici obține titlul de strateg.
-Când Ioan al VI-lea Cantacuzino devine împărat atacă zona istro-poontică, iar Balica și Theodor sunt uciși.
Dobrotici(1354-1386) :
- se împacă cu bizantinii și obține titlu de „despot„ care era acordat rudelor sau aliaților imperiului și care îl plasa, cel puțin
formal în cadrul ierarhiei imperiale.
-El unifică țările dintre Dunăre și Marea Neagră. →1360-1365
-1366 – respinge o acțiune cruciată condusă de Amedeo de Savoia.
-1369 – este aliat cu Vladislav Vlaicu și îl ajută pe Stracimir să ocupe tronul Vidinului.
Ivanco(1386-1388(1391))
-Se desprinde de sfera stăpânitii bizantine – →bate monedă(1387) pentru a-și marca independența.
- moare în luptele cu turcii –→ în aceste condiții Dobrogea risca să fie cucerită de turci și transformată în pașalâc(provincie
otomană). Acesta este momentul în care domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1418) intervine și o ia în stăpânnire, ►fapt
consemnat în tratatul de la Lublin(1390) dintre Polonia și Țara Românească.
Dobrogea avea să rămână în componența Țării Românești până în 1417 sau 1420, când este cucerită de turci și rămâne sub
stăpânire otomană până la 1878.
a.Transilvania
►Evoluția Transilvaniei în cadrul regatului maghiar:
-A fost organizat ca un voievodat – își menține o anumită individualitate politico-administrativă în cadrul Ungariei.
-Conducerea sa se baza pe colaborarea „stăpânirilor„ sau „națiunilor„ privilegiate:
- nobilimea maghiară;
- patriciatul (orășenii bogați în special sașiii);
- fruntații secuilor.
Voievodul Transilvaniei:
- era ajutat de un vicevoievod,
-era numit de Regele Ungariei – vasal al acestuia.
-Primul voievod numit de rege apare atesta documentar în 1199.
-Are atribuții administrative,
Juridice
militare.
-Își exercită autoritatea asupra comitatelor.
Vechea instituție a voievodatului simboliza autonomia țării față de Ungaria.
Adunarea Obștească.
1288 – prima Adunare Obștească convocată de Roland Borșa la care participă nobilii din cele 7 comitate: clerul superior,
orășenii și reprezentanții țărănimii.
1355 – ultima participare a elitei românilor la o Adunare Obștească a Transilvaniei.
1366 – în contextul afirmării independenței românilor la est și la sud de Carpați, ca și a opțiunii statelor extracarpatice pentru
ortodoxie, Ludovic I de Anjou(1342-1382) condiționează calitatea de nobil de apartenența la catolicism:
-Nobilii români care doresc să-ți păstreze statutul acceptă catolicismul și treptat se maghearizează.
-Cei care rămân ortodocși își pierd statutul privilegiat și decad în rândul țărănimii.
▪Din sec. XIV – Adunăriile Obțtești sunt cunoscute sub numele de Congregații nobiliare.
▪1437- Unio Triun Naționum.
▪Din sec. XV, după 1541 – Dieta Transilvaniei.
Organizarea administrativ-teritorială:
•Districte românești conduse de cnezi, voievozi sau juzi – se aplica legea românească.
•Scaunele săsești (7)şi Districte săseşti (2) – conduse de 2 juzi regali, vor evolua spre o adunare unică -
Universitatea sașilor (1486) a căror autonomie a fost confirmată la sfârșitul sec. XV
-pe termen lung „unirea„ a permis reluarea legăturilor culturale cu Apusul, devenite posibile pentru unnii dintre preoții uniți,
trimiși la studii la Roma, au contribuit la redefinirea identității românești în jurul originii latine și la întărirea ideii naționale române
prin intermediul mișcării Supplex –ului și a Școlii Ardelene.
▪După constituirea statelor medievale, regimul lor politic a evoluat spre formula monarhică în tiparele generale ale monarhiei feudale
dar cu trăsături proprii, determinate de specificul societății românești.
▪Din punct de vedere al formei de guvernământ, Principatele se încadrează încă de la întemeiere în categoria domniilor
absolute, formă monarhică mereu afirmată de domnitori, de la Basarab I la Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.
La români, domnia nu a apărut ca la maghiari sau bulgari, ca rezultat al investiturii de la Roma sau Bizanț, ea s-a născut pe
cale internă și caracterul său absolut s-a justificat în primul rând prin originea sa divină (Vlad Georgescu „Istoria Românilor„)
1.Domnia:
- instituție centrală în Moldova și Țara Românească.
- Era electivă , domnul fiind ales de marii boieri
- Era ereditară: dinastia Basarabilor(1310) în Țara Românească
dinastia Mușatinilor(1377) în Moldova.
„S-a adăugat ca un handicap suplimentar, și sistemul nefericit al succesiunii la tron (mai bine zis, lipsa unui adevărat sistem).Nu era
nici pur ereditar și nici electiv, ci amestecat „ereditar-electiv„ Ereditar, în principiu, în cele două dinastii, dar ignorând criteriul apusean al
transmiterii tronului în linie directă. Nu numai fii (femeile fiind excluse) dar și frații sau rudele mai îndepărtate puteau aspira la domnie.
Singura condiție să fie „os domnesc„ să aparțină familiei„ (Lucian Boia – România ţară de frontieră a Europei).
▪Dinastia Basarabilor, apare în Țara Românească în sec. XIV – lea:
-În ciuda rupturilor, numele Basarab se menține: este reluat în Oltenia de clanul nobilar al Craioveștilor, care domină
viața politică valahă a anilor 1480-1520. Craioveștii se aliază cu nobilii sârbi, înlăturați de turci, întrețin relații privilegiate cu Imperiul
Otoman și când unul dintre membrii familiei, Neagoe, numit Basarab, urcă pe tron în 1512, el va duce o politică autoritară de
renume:
•Neagoe Basarab construiește Biserica Curtea de Argeș, inaugurată cu fast în 1517, și devine protectorul
mănăstirilor de la muntele Athos.
•Pentru a-și pregăti fiul în vederea domniei, el comandă unui înțelept și talentat retorician al Bisericii
Patriarhale din Constantinopol, Manuel din Corint o lucrare cu sfaturi și precepte privind buna guvernare.Lucrarea,
redactată în slavonă, s-a păstrat într-o formă originală incompletă, într-o versiune greacă contemporană textului
slavon și într-o traducere românească din sec.XVII-lea (Catherin Durandine – „Istoria Românilor„)
▪În titlul domnesc erau incluse și numele teritoriilor care aparțineau țării.
▪Pentru asigurarea succesiunii se practica asocierea fiului la domnie:
3.Adunările de Stări
▪Instituția semnalată din sec XV-lea purtând numele de Marea Adunare a Țării:
-alcătuită din marii boieri, clerul, boierimea mică, mijmocie și curtenii.
-Atestată în 1522 în Țara Românească
1441 în Moldova
-Întrunită numai când o convoca domnul, adunarea țării nu a devenit o instituție permanentă a Moldovei și Țării Românești,
ci una sporadică, din ce în ce mai frecventă în sec XVI-lea, când era vorba de alegerea domnului, declarații de război sau
încheierea păcii cu turcii.
-Adunarea Stărilor și-a definit atribuțiile în mai mare măsură în vremea lui Matei Basarab, domn al Țării Românești(1632-
1654), când se conturează deosebirile dintre:
•Sfat – Sfatul sau Divanul domnesc al marilor boieri
•Soborul – fețele bisericești;
•Adunarea a toată țara – reprezentanții tuturor stărilor privilegiate îndreptățite să participe.
-1730 – ultima alegere a unui domn de Adunarea Țării;
-1749 – ultima reuniune dedicată desfințării șerbiei
-1831-1848 – sub o formă modernizată, dar nu departe de vechile adunări de stări medievale, instituția renaște sub numele
de Adunarea Obștească.
4.Armata:
▪Progresele centralizării s-au manifestat și în organizarea militară:
-„oastea cea mică„ – formată din membrii claselor privilegiate (armată permanentă)
-„oastea cea mare„ – întreaga populație aptă de serviciul militar, după instauratea dominației otomane nu a mai fost
chemată sub arme.
▪Un rol important l-au avut cetățile de apărare de la hotare și din interiorul țării:
-Moldova: Orhei, Soroca, Hotin, Neamț, Chilia, Cetatea Albă, Suceava.
-Țara Românească: Giurgiu, Turnu și Brăila.
▪Din sec. XIV-XIV s-au introdus armele de foc.
6.Justiția:
▪Principalul izvor de drept – „obiceiul pământului„ legea țării„ înlocuit, treptat, cu norme juridice scrise, traduceri bizantine.
▪Instanțe: sătească, a județului, domnului asistat de sfatul domnesc.
7.Biserica.
▪Organizarea bisericească are modelul bizantin adaptat la necesitățile spațiului românesc.
▪În a doua jumătate a sec. XIII a apărul un arhiepiscop de Vicina(1285) care se va transforma în mitropolie(1301).
▪Mai 1359 – inaugurarea Mitropoliei Țării Românești la Curtea de Argeș (a Ungrovlahiei) dependentă de Constantinopol,
mitropoliți numiți de Bizanț.→1500 Infiinţarea Episcopiei Buzăului si a Episcopiei Râmnicului
▪Prin înfințarea mitropoliei, domnul își consolida tronul și poziția, devenind ca și împăratul bizantin, monarh civil și religios.
▪Mitropolitul ocupa un rol important în sfatul domnesc și ținea locul domnului în caz de vacanță a tronului.
▪În Moldova, Petru Mușat a pus bazele unei Mitropolii ortodoxe cu sediul la Suceava, recunoscute de Constantinopol în
1401/1402→1471 înfiinţarea Episcopiei de la Rădăuţi
▪Patriarhul Constantinopolului acordă Mitropolitului Țării Românești și titlul de exarh al plaiurilor – reprezentant sau
împuternicit al patriarhiei ecumenice din ținuturile locuite de ortodocși român din Regatul Maghiar.
Dicţionar:
Autonomii românești = grupări de sate și cătune, modelate în general după cadrul geografic în care se alcătuiseră: văile unor
râuri, depresiuni intramontane, zone protejate de munți, păduri;
Cnezat = formă de organizare politică de tip statal aflată sub autoritatea unui cneaz;
Cumani = popor asiatic mongol, aflat în secolul al IX între râul Ural și Volga, de unde a înaintat treptat până în teritoriu cuprins între
fluviul Don și Carpați; au stăpânit aceste teritorii, sub numele ce Cumania, până la mijlocul secolului al XIII-lea;
Descălecat = termeni folosit de cronicari pentru a descrie formarea statelor medievale românești, așezare statornică într-un loc,
întemeiere;
Domnie = instituție politică a statului medieval în Țara Românească și Moldova;
Dregător = demnitar în Țara Românească și Moldova, avâmd atribuții administrative, militare și juridice;
Fief = în dreptul feudal, domeniu deținut de un vasal care recunoaște suzeranitatea seniorului care i-l încredințează în schimbul
unei slujbe;
Ioaniți = ordin călugăresc militar al Sfântului Ioan de Ierusalim, întemeiat în secolul al XI-lea pentru a oferi asistănță pelerinilor care
mergeau în locurile sfânte;
Hatman = dregător al Moldovei însărcinat de domn cu comanda oștirii;
Postelnic = dregător în Țara Românească, care avea în grijă camera de dormit a domnului;
Marcă = provincie de graniță cu rol militar în cadrul regatelor occidentale;
Obște sătească = comunitate de oameni având o organizare social economică propie și un teritoriu bine delimitat;
Sistem electiv-ereditar de succesiune la tron = domnul putea fi ales de boieri din cadrul dinastiei domnitoare, având drept de
domnie toți descendenții pe linie masculină;
Surse epigrafice = surse reprezentate de inscripții pe materiale dure (piatră, ceramică, metal);
Suzeranitate = în dreptul feudal, calitate, putere a suzeranului (seniorul de care depindeau vasalii); teritoriu asupra căruia se
exercită puterea suzeranului;
Teutoni (cavaleri) = ordin religios și militar creat de cruciații germani în 1198, cu recrutare din rândul nobilimii germane; atinge
apogeul în secolul al XIV-lea; decade datorită refomei din secolul al XVI-lea și este suspendat de Napoleon în 1809;
Turanic (populația) = populații turcice din Asia Centrală;
Vasal = în dreptul feudal, persoană care recunoaște suzeranitatea unui senior de la care primește în concesiune un teritoriu, fief în
schimbul unor servicii;
Voievodat = instituție politică, rezultat al delegării atribuite de comandantul militar superior de către cnejii unui grup de cnezate;
Vornic = dregător în Țara Românească și Moldova, însărcinat cu conducerea curții domnești;
Tradiție istorică = se referă la origine ași întemeierea unui stat, a unei cetăți sau începuturile mai depărtate ale oricărei istorii
naționale. Adesea se amestecă în această relație, elemente de bază sau legende;
,,Țară,, = zonă delimitată natural sau administrativ, inndividualizată prin tradiții, cultură și organizare politică în spațiul românesc;
1230Tara Carvunei intre Mangalia si Varna cu centrul la Caliarca este amintita intr-o diploma data de Ioan Asan al II-lea,
recunoscuta de bizantini la 1325 cand este numit un mitopolit de “Varna si Carbona”
1234o bula papala mentioneaza existent unor elemente de ierarhie bisericeasca ortodoxa,ceea ce implica si o organizare
politica a romanilor din exteriorul arcului carpatic(data de papa Grigore al IX catre viitorul rege Bela al IV)
1241Marea invazie tataro-mongola condusa de Batu-han
1247 2 iunie - Diploma cavalerilor Ioaniti acordata de de catre regale maghiar Bela al IV-lea
Cavalerii Ioaniti sunt adusi in Tara Severinului
Tara Hategului(terra Harszok)
1261-1282Mihai al VII-lea Paleologul ,restaureaza stapanirea bizantina la Dunarea de Jos
1277-1279incercarea voievodului Litovoi(cel de la care 1247 sau un urmas cu acelasi nume) de a inlatura suzeranitatea
maghiara duce la moartea acestuia si la capturarea fratelui sau Barbat
1282, 1284-1285, 1288-1293 Roland Borsa
1284-1285Hoarda de Aur organizeaza o noua invazie in regatul Ungariei
1285este organizata o Episcopie Ortodoxa la Vicina si apoi o mitropolie dovada ca majoritatea populatiei era ortodoxa
1288Roland Borsa convoaca la Deva, prima Adunare Obsteasca(Congregatia generala);
1290-1301Andrei al III -lea
1290-1291descalecatul lui Negru-Voda la Campulung- prima capitala a Tarii Romanesti
1291desfiintarea de catre ,regele Andrei al III-lea, a autonomiei Fagarasului
1294-1319 Ladislau Kan
1299Tara Maramuresului este consemnata ca tara romaneasca1300Maramuresul era numit terra,iar in 1326 dictricus;era
o tara-voievodat;
XIVmentionata ,,Valahia nord-dunareana’’ si titlurile conducatorului: domn si mare voievod
se constituia la sud de Dunare un stat independent al carui nucleu a fost la Tara Carvunei,cu centru la Caliarca
condusa de la Balica (1346-1354)
Adunarile Obstestice sunt cunoscute sub numele de Congregatii nobiliare
1301disparitia dinastiei arpadiene
1305-1306sinodul ecumenic de la Vicina (acesta atesta localitatea ca centru religios)
1308-1342Carol Robert de Anjou
1310 ?-1352Basarab I Intemeitorul nume de origine cumana,consemnat in documente in Tara Hategului
este inmormantat la Biserica Domneasca din Campulung ctitorie a sa, ca si Biserica de la Arges
1321potrivit unui geograf strain Isaceea (Isakgi) ,care facea parte din Alualac(Tara Vlahilor);aceasta regiune este integrate
statului lui Basarab I,asigurandu-i iesirea la M. Neagra si controlul gurilor Dunarii ; Nicolae Alexandru detine si el aceasta regiune
purtand lupte cu tatarii
1324Basarab se recunostea vasal al regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou incheiand un accord; numindu-l pe Basarab
,,voievodul transalpin
9-12 noiembrie1330Batalia de la Posada-campania regelui Ungariei impotriva lui Basarab; victoria lui Basarab la Posada
consfintea independenta Tarii Romanesti fata de Regatul Ungariei;informatiile ne sunt oferite de ,,Cronica pictata de la Viena’’
1332un document al cancelariei papale ilustreaza cristalizarea unor formatiuni politice in teritoriul de la est de Carpati -
,,puternicii acelor locuri’’ care confiscasera bunurile Episcopiei Cumaniei
1342-1382Ludovic I de Anjou
1346-1354Balica
1347voievodul Dragos din Maramures conducea marca de aparare in nordul Moldovei
1352-1353expeditie a lui Ludovic I de Anjou la E de Carpati impotriva tatarilor
Dragos este mentionat in fruntea marcii de aparare,cu centrul la Baia;
1352-1364Nicolae Alexandru fiul lui Basarab I Intemeitorul
1354-1386Dobrotici
1355ultima participare a elitei politice a romanilor la o congregatie a starilor transilvane;
1359 descalecatul lui Bogdan din Maramures in Moldova; voievod din Maramures el stapanea un voievodat pe Valea Izei cu
centrul la Cuhea
Nicolae Alexandru lua titlul de ,,mare si singur stapanitor’’ (domn autocrat,somodirjet)
prima Mitropolie a Tarii Romanesti de la Curtea de Arges
1364-1365 Bogdan a inlaturat suzeranitatea maghiara si statul moldovean se constituie ca entitate de sine
statatoare,,Cronica domniei lui Ludovic’’ scrisa de Ioan de Tarnave
1364-1377Vladislav Vlaicu
1365Vladislav Vlaicu bate primele monede->ducatii de argint si o moneda divizionara-> banii
1366Ludovic I de Anjou conditioneaza calitatea de nobil de apartenenta la catolicism ( situatia Transilvaniei), romanii
ortodocsi fiind exlusi treptat de ciata politica;
Dobrotici respinge o actiune cruciata condusa de Ames de Savoia
1368Vladislav Vlaicu :
devine ban de Severin
acorda brasovenilor un privilegiu commercial
primile conflicte romano-otomane ,cand participa alaturi de Ludovic I impotriva sultanului Murad
1369Vladislav Vlaicu devine duce de Fagaras si Amlas
Dobrotici este aliat cu Vladislav Vlaicu si il ajuta pe Stracimir sa ocupe tronul Vidinului
1369-1377Latcu
1370a doua Mitropolie a Tarii Romanesti de la Severin infiinta de Vladislav Vlaicu
se constituie Episcopia Catolica la Siret din acceptul lui Latcu, in schimb papa ii recunostea titlul de
duce al Moldovei
1377-1392Petru I Musat
1386-1388 (1391) Ivanco
1386-1418Mircea cel Batran
1387Ivanco bate moneda pentru a-si marii independenta
Petru I intemeiaza o Mitropolie Ortodoxa la Suceava, unde muta si capital Moldovei
26 septembrie 1387Petru I Musat depune juramant de vasalitate regelui Poloniei, Vladislav I Iagello;
1388Mircea cel Batran integreaza Dobrogea Tarii Romanesti
1390Tratatul de la Lublin dintre Polonia si Tara Romaneasca
1392-1394Roman I
15 ianuarie 1393Roman I se intitula ,mare si singur stapanitor al Tarii Moldovei de la Munte pana la mare’
1400-1432Alexandru cel Bun
XVconfirmarea autonomiei Universitatea sasilor
1402Bizantul a recunoscut Mitropolia Moldovei cu sediu la Suceava ;
1417 sau 1420Dobrogea este cucerita de turci si ramane sub stapanire otomana pana in 1878
1437rascoala de la Bobâlna
Unio Trium Nationum, o intelegere intre cele 3 natiuni privegiate(nobilimea maghiara,sasii si secuii); romanii nu mai fac
parte din sistemul natiunilor privilegiate
1441 Marea Adunare a Tarii atestata in Moldova
1453luarea de catre turci a Constantinopolului;
1512urca pe tron Neagoe Basarab;
1517este inaugurata Biserica Curtea de Arges ridicata de catre Neagoe Basarab
Codul ,, Tripartitum lui Werboczi’’
1522Marea Adunare a Tarii atestata in Tara Romaneasca
1526lupta de la Mohacs ,infrangerea Ungariei
1541Transilvania,Banatul si comitatele din Partium se organizeaza ca Principat autonom al Transilvaniei sub suzeranitate
otomana; Transilvania este condusa de catre un principe ales de Dieta
prabusirea regatului Ungariei, Imperiul Otoman transforma Ungaria rasariteana in pasalac cu
capitala la Buda
1543dreptul de a alege principele, pe care sultanul il acorda Dietei, a fost legiferat de Dieta intrunita la Cluj
1552Banatul este transformat in pasalac
1599Mihai Viteazul(1593-1601) a intrat in Transilvania si a fost recunoscut de Dieta ca ,,loctiitor al imparatului’’
XVII Catherin Durandine -,,Istoria românilor’’-traducere romaneasca a sfaturilor lui Neagoe Basarab
1613-1629Gabriel Bethlen