TITLUL: Alexandru Lapusneanul

AUTORUL: Costache Negruzzi

Cronotopu: 1564-1569
LOCUL: Moldova secolului al XVI-lea
Nuvela istorica Alexandru Lapuseanu de Costache Negruzzi a fost
publicata in anul 1840 \, in primul numar al revistei Dacia Literara.
Acesta se inspira din cronica lui Grigore Ureche si din Miron Constin
pentru prelucrarea scenei uciederii lui Motoc.
Nuvela istorica este structurata in patru parti , fiecare avand un
moto care concentreaza actiunea fiecarei parti printr-o replica (un
citat) plina de intelesuri.

Primul capitol are motto-ul : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, replica spusa
de Lapusneanu, care raspunde la indemnul de a ceda tronul Moldovei pe veci de
catre boierii inselatori. Al doilea capitol incepe cu motto-ul Ai sa dai sama,
Doamna fiind replica vaduvei boierului ucis de Lapusneanu, amenintand-o pe
doamna Ruxanda. Al treilea capitol prezinta motto-ul Capul lui Motoc vrem si
sunt vorbele adunarii taranimii la curtea domneasca pentru a protesta importiva
boierilor tirani, a se plange de saracie, de foame si de conditiile avare de viata.
Ultimul capitol are motto-ul De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu si
sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanu,care se afla pe patul de moarte si ii
ameninta pe cei ce il calugarisera.

In expozitiune se poate regari motoul Daca voi nu ma vreti, eu va

vreu.
Actiunea nuvelei istorice este deschisa de prologul domnitorului
Alexandru Lapusneanu, care se intoarce in Moldova cu vornicul
Bogdan si o armata de 7 mii de spahii cu scopul de-a-si recapata
tronul pierdut din pricina boierilor tradatori. Intr-un timp anterior,
Lapusneanu se retrasese la Constantinopol fiind inlaturat si izgonit
de la tron de catre Iacob Euclid (Despot Voda). Insa acum scaunul
tarii apartinea rapitorului Stefan Tomsa iar la granita cu Moldova
(apropierea Tecuciului) , Lapusneanu se intalneste cu vornicul Motoc,
postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici veniti din partea lui
Tomsa. Smeriti, acestia incearca sa il convinga sa se lepada de
ambitia sa de a recapata tronul caci tara este linistita iar norodul nu
te vrea, nici te iubeste. Atunci Alexandru Lapuseanu le raspunde
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau () si daca nu ma iubiti eu va
iubesc pre voi () Sa ma introc? Mai degraba-si intaorce Dunarea
cursul indarapt.
Intriga consta in conflictul dintre Lapusneanul si boierii care l-au tradat.

Desfasurarea actiunii il aduce in prim plan pe Motoc ,care timorat de

amenintarile viitorului domnitor, cade in genunchi si se roaga de dansul sa nu il
pedepseasca deoarece fusese tradator. Acesta il cruta insa si ii fagaduieste ca
sabia mea nu se va manji in sangele tau.

Dupa ce Tomsa fuge in Valahia, Lapusneanu revendica tronul Moldovei si adopta

primele masuri, anume acelea de a arde toate cetatile moldovenesti cu exceptia
Hotinului si de a pedepsi aspru boierii perfizi, lunadu-le averile si la cea mai
mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere () , capul vinovatului se
spanzura in poarta curtii () si nu apuca sa putrezeasca , cand alt cap ii lua
locul. Doamna Ruxandra , sotia domnitorului crud si fiica lui Petru Rares,
incearca sa-l induplece si il roaga sa nu mai ucida boierii prihaniti doarece
aceasta era o femie miloasa si tematoare de Dumnezeu , fiind impresionata de
vorbele vaduvei unui boire ucis Ai sa dai sama, doamna! Voda Alexandru ii
promite insa ca ii va gasi sotiei sale un leac de frica.
In punctul culminant (Capul lui Motoc vrem ) ,Alexandru
Lapusneanul ii invita pe boieri sa pranzeasca sa curte, dupa slujba de la
Mitropolie cu scopul de a impaca spiritele rele dintre acestia si dansul. Boierii
sosesc la ospat insotiti fiecare de cate o pereche de slugi , fiind 47 la numar.
Spre sfarsitul ospatului (in timpul careia cere tuturor iertare pentru ca a varsat
sangele multora) la semnul domnitorului, boierii sunt ucisi de catre slujitori,iar
Lapusneanul face o piramida din capetele lor, ordonandu-le in mod crescator de
la cel mai mic boier ( dupa neam si rang) la cel mai mare logofat. O chema pe
doamna Ruxanda sa ii dea leacul de frica promis dar aceasta lesina la vederea
piramizii de capete, spre dezamagirea domnitorului: femeia tot femeie(...) in loc
sa se bucure, ea se sperie. Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte
sa isi spuna nemultumirile: sa micsoreze dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem
bani! Ni i-a luat toti Motoc! apoi au inceput toti de odata sa strige: Capul lui
Motoc vrem!. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc multimii
care s-a repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un
alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se manjeasca de sange, asa cum i-a promis
si lui Motoc.
Din deznodamant ( De ma voi scula pre voi am sa popesc si eu aflam
ca timp de patru ani, Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta doamnei
Ruxanda si nu a mai ucis niciun boier, dar in schimb inventase tot felul de torturi
( schingiu pe banuiti) le scotea ochii, le taia mainile. Era totusi nelinistit pentru
ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici, care au reusit sa fuga. Din cauza
aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Alexandru
Lapusneanul s-a mutat in cetatea Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece
il mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama pe mitropolitul
Teofan caruia ii cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si
vazandu-se imbracat in calugar, se enerveaza foarte tare, isi pierde complet
controlul si ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau: m-ati
popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu. Ingrozita de
amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i
pune sotului ei otrava in paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor
Spancioc si Stroici si este inmormantat la manastirea Slatina.
Tema nuvelei Alexandru Lapusneanul ilustreaza evocarea unui moment
zbuciunat din istoria Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul.tragismul personajului.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in acelasi

timp este personaj eponim ce poseda calitati exceptionale si nistpe puternice
trasaturi de caracter.
Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa
puternica, ambitii si fermitate in organizarea razbuanrii impotriva boierilor
tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la tronul Moldovei
pentru a doua oara: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Bun cunoscator al
psihologiei umane, Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata
de Motoc, cat si atunci cand profita de multimea adunata la portile curtii
domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai
sai, argumentand: Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un
om, nu ar fi pacat?. Lapusneanul detine arta disimularii, iar scena din biserica
este semnificativa in acest sens: imbracat cu mare pompa domneasca , se
inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru
cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic
omor din toate cate comise: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi
la ospatul domnesc, la care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid, reuseste sa ii
pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele
planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este
trasatura dominanta a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul de
frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea
si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor.
caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele,
vorbele si atitudinile personajului: iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua
asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei. In acest citat este
evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem deoarece acesta nu tine
cont nici macar de propria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea
directa, de catre autor, acesta realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea
gesturilor si mimicii lui Alexandru Lapusneanul: sangele intr-insul incepe a
fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua aceea era imbracat cu toata
pompa domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata. O alta metoda
de caracterizare este caracterizarea facuta de catre alte personaje: crud si
cumplit este omul acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in sangele
cel pangarit a unui tiran ca tine. Aceste replici apartin mitropolitului Teofan si
respectiv boierului Spancioc care isi arata si ei ca multe alte personaje din
aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul.
Registrul lexical al nuvelei, precum si termenii arhaice si regionale
contureaza atmosfera epocii post-medievale ilustrand nuvela lui Costache
Negruzzi cauna dintre primele opere de mare valoare din proza romaneasca.