V-IV î.Hr.

Romanitatea romanilor.

VIII-VII
In S-V Olteniei sunt atestate comunitati ale ilirilor.
i.Hr.
Primele colonii grecesti in spatiul daco-getic.Ridicarea de catre greci a coloniilor Histria,Tomis si
VII-VI i.Hr.
Callatis pe tarmul Pontului Euxin
Hecataios(grec) din Milet aminteşte de geţii de la sud de Dunăre. VI-V î.Hr.
Prima menţiune a geţilor dobrogeni. VI i.Hr.
Constituirea etnosului trac. V i.Hr.
Herodot(grec),in lucrarea ​„Istorii”, vorbeşte despre rezistenta dacilor impotriva lui Darius(persan) V î.Hr.
la trecerea lui prin Dobrogea pentru a-i infrange pe sciti(513-514 i.Hr.),numindu-i „Cei mai cinstiti
si mai viteji dintre traci" .El mentioneaza si o serie de hidronime localizate pe teritoriul
dacilor:Maris(Mures),Porata(Prut) etc.
Tucidide(grec) in ​„Războiul Peloponesiac" menţionează pe geti ca fiind aliaţi ai
Atenei.Getii-„dincoIo de Munţii Balcani si pana la Marea Neagra".
Civilizatia geto-daca incepe sa fie influentata de celti. IV i.Hr.
Campania lui Alexandru Macedon impotriva triburilor geto-dace a tribalilor de la S de Dunăre. 335 i.Hr.
Grupari scito-iraniene patrund in Transilvania. III i.Hr.
Inscripţiile de la Histria. III-II î.Hr.
Iustinus,istoric roman,oferă informaţii despre geţii din secolul al IV-lea i.Hr. II î.Hr.
Flavius Arianus.istoric si geograf grec.in ​„Anabasis”, relateaza expediţia lui Alexandru II î.Hr.
Macedon(335 i.Hr.) impotriva dacilor de la N de Dunăre.
Geto-dacii intra in contact cu lumea romana.Patrunderea primelor elemente de civilizaţie romana II î.Hr
in spaţiul locuit de daco- geti (spaţiul daco-moesian intra in orbita civilizaţiei romane).
In fruntea geto-dacilor se afirma Burebista,"cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia”. 82-44 î.Hr.
Incepe epoca clasica a civilizaţiei geto-dace.
Individualizarea geto-dacilor in marea familie tracica (82 i.Hr.).
Iulius Cezar.in ​„De bello Gallico" aminteşte numele unui trib celt „volcae".care pare sa stea la I î.Hr.
originea numelui de vlah.Tot de la el vine cea mai veche informaţie sigura despre etnonimul
„daci".
Trogus Pompeius oferă informaţii despre geţii din Dobrogea din sec. al IV-lea i.Hr. si din I î.Hr.
Transilvania si Moldova din sec. al II-lea i.Hr.
Diodor din Sicilia aminteşte despre existenta dacilor in Campia Dunării in sec. IV-II î.Hr. I î.Hr.
Prima unificare politică a geto-dacilor. I î.Hr.
63/60-21/26
Strabon(lat.-„Saşiul").geograf grec afirmă că: ​„getii si dacii vorbesc aceeaşi limbă".
i.Hr.
Războiul civil dintre Cezar si Pompei. 50-48 i.Hr.
Moartea lui Burebista. 44 î.Hr.
Cezar e asasinat in senat. 44 i.Hr.
Mij. sec. I
Incepe etapa preliminară a romanizării.
i.Hr.
a doua jum. a
Primele campanii militare ale statului roman la Dunărea de Jos.
sec. I î.Hr.
I i.Hr. – I
Se intensifica tendintele expansioniste ale Romei la Dunarea de Jos.
d.Hr.
I d.Hr. – II
Civilizatia geto-daca atinge apogeul.
d.Hr.
Crearea provinciei romane Moesia. 15 d.Hr.
Dobrogea este cucerită de romani. 28 d.Hr.
Dobrogea este anexată provinciei romane Moesia. 46 d.Hr.
 mij. sec. I
Sfîrsitul etapei preliminare a romanizării.
d.Hr.
mij. sec. I
Inceputul celei de-a doua faze a romanizării (romanizarea organizată) ,în dreapta Dunării.
d.Hr.
Domnia lui Vespasian. 69-79
La conducerea Imperiului Roman urmeaza Domitian. 81-96
Invazia dacilor si aliaţilor lor in Moesia, sub Duras,predecesorul lui Decebal. 85-86
Domitian reorganizeaza Moesia in Moesia Superior si Moesia Inferior. 87
Decebal preia tronul regatului dac, numit de Iorga, "noua confederaţie daca". 87
Decebal reuneşte formaţiunile neocupate de romani. 87
Domitian trimite in Dacia o armata condusa de Cornelius Fuscus.Aceasta e infranta de către 87
Decebal la Tapae.
O noua armata e trimisa in Dacia,sub comanda lui Tettius Iulianus,care,de data aceasta,il invinge 88
pe Decebal,tot la Tapae.
Incheierea păcii dintre Decebal si Domitian.Decebal accepta statutul de rege clientelar 89
Romei.=>primeste subsidii băneşti si asistenta din partea romanilor.
Moare Domitian. 96
Marcus Ulpius Traianus devine imparatul Romei. 98-117
Primul război daco-roman din timpul imparatului Traian(batalia de la Adamclisi). 101-102
=>tratat ->daramarea zidurilor cetatilor dacice.
->cedarea Banatului,Olteniei si Munteniei către romani.
->anularea politicii externe a lui Decebal.
Construirea Podului lui Traian de către Apollodor din Damasc. 103-105
Traian declanseaza un nou război daco-roman. 105-106
O mare parte a Daciei e transformata in provincie romana.Statul,ca forma de organizare politica,se 106
mentine in Dacia pana in acest an.
Incepe romanizarea propriu zis-a a teritoriilor nord-dunarene(stanga Dunării). 106
In provincia Dacia sunt aduşi colonişti din intreaga lume romana. 106
Inaugurarea,la Roma,a Columnei lui Traian,inaltata de Apollodor din Damasc. 113
Se incheie domnia lui Traian. 117
Pentru a evita persecutiile imperiale,crestinii apeleaza la simboluri din mitologia greco-romana. II-III
Inflorirea vieţii urbane in provincia Dacia. II-III
Monumentele funerare cu insemne palocrestine de la Potaissa,Apulum,Micia si Caseiu(jud.Cluj). III
Constitutio Antoniana stabileste normele dreptului roman care se vor regăsi in normele dreptului 212
romanesc de mai târziu (a acordat cetatenie romana tuturor locuitorilor)
Imparatul Lucius Domitius Aurelian retrage armata si administraţia romana din Dacia. 271-275
Se incheie a doua etapa a romanizarii. 275
Incepe ultima etapa a romanizarii. 275
Grupuri de daci liberi pătrund in Oltenia. Pe teritoriul fostei provincii vin si se asaza grupuri de dupa
daci liberi. 275(III-IV)
In timpul domniei lui Diocletian,persecutarea creştinilor a atins cel mai inalt nivel. 284-305
Diocletian organizeaza provincia Scythia Minor in Dobrogea. 284
Desfasurarea etnogenezei romanesti + Desavarsirea procesului de romanizare la Dunarea de jos. III-VII/VIII
Prin edictele emise de Diocletian se atinge apogeul reprimării creştinismului in Imperiul Roman. 303-304
Domnia imparatului Constantin cel Mare. 306-337
Prin Edictul de la Mediolanum(Milan)imparatul C-tin cel Mare acorda libertate de cult 313
creştinismului.
Reinstaurarea temporara a autoritatii imperiale la nord de Dunăre in timpul lui Constantin cel IV
Mare.
Are loc sinodul de la Niceea care,printre altele,condamna arianismul. 325
Eutropius,istoric roman,susţine ca la data colonizării Daciei de către romani,teritoriul era pustiit IV
,iar,odata cu retragerea Aureliana,aceste locuri au ramas nelocuite si depopulate.El spune si despre
romani ca au adus in Dacia colonisti din toate colturile lumii romane.
Raidurile de prada ale migratorilor,care vizau in special orasele determina retragerea populatiei IV
urbane in zone mai ferite si stingerea vietii urbane la nord de Dunare(fenomenul demografic de
reconversie rurala).Practic,pana in sec. XI,la N de Dunare nu vor mai exista orase,asa
explicandu-se de ce,in limba română,terminologia referitoare la viata urbana nu este de origine
latina,ci,in special,de origine slava.
Este atestata Basilica de la Slaveni. IV
Creştinarea masiva a daco-romanilor. IV-V
Limba latina vulgara s-a transformat in limba protoromana. IV-VIII
Imparatul Theodosius(379-395) interzice cultele pagane(crestinismul devine religie de stat). 391
Secolul din care dateaza piesele paleocreştine de la Biertan.(„Ego Zenovius votum posui") - IV sau V
judetul Sibiu.
Este construita o noua Basilica,la Sucidava. V
La Drobeta este atestata o noua Basilica. V-VI
In fruntea Imperiului Roman de Răsărit se afirma Iustinian.Acesta restabileşte 527-565
,temporar,autoritatea imperiala la N de Dunăre.
In spaţiul extracarpatic si intracarpatic pătrund slavii. Acestia trec prin Moldova,ajungand in VI (560-570)
Campia Romana(Vlașca - „tara românilor”) si patrund in sud estul Transilvaniei.
In lb. romana pătrund unele cuvinte din slava veche. VI-VII
Theofilact din Simocatta povesteste in Istoriile sale despre indemnul „torna,torna,fratre" - dovezi VI-VII
ale evoluţiei limbii daco-romane.Multi istorici socotesc aceste prime cuvinte drept o prima
menţiune a protoromanei.

Ruperea romanitatii balcano-carpatice (prabusirea limesului danubian).Imperiul Roman paraseste 602

Dobrogea de astazi.Odata cu ruperea romanitatii balcano- carpatice,romanii din Pen.Balcanica au
fost dislocaţi si s-au regrupat in zone montane sub numele de vlahi sau aromani.
Trecerea masiva a slavilor la S de Dunăre. dupa 602
Slavii pătrund in restul spatiului intracarpatic (Transilvania), apoi in Banat si Oltenia. VII
Limba greaca devine limba oficiala in Imperiul Bizantin. VII
Autohtonii nord-dunareni incep sa fie menţionaţi in izvoarele documentare ale vremii ca un popor VII
romanic distinct constituit.
Tratatul militar „Strategikon", scris de imparatul bizantin Mauricius,in care este mentionat VII
elementul romanic,romanitatea,este prima atestare a locuitorilor in nordul Dunarii.Populatia este
desemnata cu numele de latini.
I​ncheierea,in linii generale ,a procesului de formare a limbii romane. VII-VIII
Cultura Dridu evidentiaza incheierea,in linii generale,a procesului de formare a poporului VII-IX
roman(etnogeneza).
La Brateiu(jud.Sibiu),Poian(jud.Covasna),Izvoru(jud.Giurgiu) si Alba lulia sunt atestate obiecte VII-XI
apartinand autohtonilor romanici nord-dunareni nord-dunareni.
Actele de la manastirea Costa Monitu care ii atesta pe vlahii rinchini.Acestea dovedesc VIII
continuitatea de locuire a românilor pe teritoriul pe care ei s-au format.
Incepand cu
Slavii preiau termenul de „vlah”.
sec.IX
Geografia armeana a lui Moise Chorenati aminteşte de "tara necunoscuta ce-i zic Balak-Valahia". IX
Cronica turca Oguzname scrie despre „o tara a vlahilor,Ulak-Ili". IX
Legenda despre Oguz Han: locuitorii formaţiunilor teritoriale est-carpatice sunt numiţi „ulakes" IX
Theophanes Confessor mentioneaza in ​„Chornoarafia” despre cuvintele „torna,torna,fratre" – IX
prima mentiune privitoare la limba romana (sau protoromana)
Formarea adstratului slav al limbii romane. IX-X
Limba slavona devine limba liturgica si,mai tarziu,de cancelarie. IX-X
Se incheie asimilarea slavilor ramaşi in spaţiul carpato-danubiano-pontic. X
In ​"Despre administrarea imperiului",i​ mparatul bizantin Constantin al VII-Iea Porfirogenetul X (912-959)
utilizeaza termenul de romani pentru autohtonii nord-dunareni.El ​spune: „se mai numesc si romani
cei de la N de Dunăre",iar pe bizantini ii numeşte romei.El spune ca locuitorii tarii noastre se mai
numesc romani pentru ca au venit din Roma.
Inscripţia de la Mircea Voda.care vorbeşte despre un jupan Dimitrie din Dobrogea. X (934)
Cronicarul Kendrenos(bizantin) ii aminteşte pe vlahii „ chervanagii" (carausi) din apropierea X
lacului „Prespa”.
971/1018-
Imperiul Bizantin revine la Dunarea de Jos.[thema Paristrion.(Paradunavon)] 1204
(X-XI)
Corespondentele imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul care amintesc pe romani sub X-XI (980 I
numele de „vlahi". si 1020 a
Il-a)
X (982 si
Inscripţia de la Basarabi-Murfatlar care il atesta pe Gheorghe,conducător in spaţiul istro-pontic.
992)
In ​„Sfaturile si Povestirile lui Kekaumenos" sunt menţionaţi vlahii ce traiau „langa Dunăre si XI
Saos,numit acum Sava”.
In tratatul ​„Podoaba istoriilor” , geograful persan, Gardizi, ii asaza pe romani intre Dunăre si un XI
"munte mare".Vorbeste despre populaţia romanica de la noi din tara.
Cronica ruseasca ​„Povestea anilor care au trecut" ​ii mentioneaza pe vlahi. XI
„Alexiada"(sau „Alexanda") scrisa de Ana Comnena(printesa bizantina),pomeneşte despre XI
formaţiunile politice conduse de Thatos,Satza si Seslav.dar si pe un conducător al vlahilor din anul
1094,Pudila.
Ioan Kynnamos,secretar al imparatului bizantin Manuel Comnenul,descriind o campanie bizantina XII (1167)
impotriva maghiarilor,afirma despre vlahi ca „sunt coloni veniţi demult din Italia”.
Poemul german. ​„Cântecul Nibelungilor"​, prezintă evenimente din secolul al X-lea ,si ii XII
aminteşte pe „vlahi" si „tara vlahilor".Ar putea fi cel mai vechi indiciu referitor la existenta
numelui de „roman".
Cronica lui Nestor ii mentioneaza pentru prima oara pe locuitorii est-carpatici cu termenul de XII
„volohi".Atesta si faptul ca la trecerea ungurilor spre campia Panoniei,i-au găsit in Carpatii
Păduroşi pe vlahi si pe slavi.
Cronica notarului anonim(Anonymus) al regelui Bela al III-lea al Ungariei ​„Gesta Hungarorum" Sf. sec. XII
(Faptele Ungurilor) in care amintea ca la venirea hunilor conduşi de Arpad in Panonia erau aici (pe la 1200)
slavi,bulgari si „blachi,adica pastorii romanilor".=>cea mai bogata si completa relatare despre
stările găsite de unguri la patrunderea lor in teritoriile locuite de romani.
In corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa Inocentiu al Ill-lea,ideea romanitatii romanilor Incep. sec.
ocupa un loc central. XIII
Cronica lui Simon de Keza ​„Gesta Hunnorum et Hungarorum" (Faptele Hunilor si ale Sf. sec. XIII
Ungurilor),scrisa in jurul anului 1283,in care spune ca pe timpul lui Attila,"vlahii,care au fost (pe la 1283)
pastorii si agricultorii romanilor,au ramas de bunăvoie in Pannonia”.El admite prezenta vlahilor
inaintea cuceririi lui Arpad.
Cronica lui Ioan de Tarnave aminteşte despre Bogdan in Moldova XIV
„Cronica pictata de la Viena" aminteşte de succesul bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330 XIV
a lui Basarab I impotriva regelui Ungariei,Carol Robert de Anjou.

Odata cu lupta antiotomana a Tarilor Romane,creste interesul umaniştilor europeni fata de originea XIV-XV
si istoria romanilor.
Poggio Bracciolini(1380-1459) este unul dintre primii umanişti italieni care afirma originea Prima jum. a
romana a romanilor(poate chiar primul). sec. XV
Flavio Biondo(1392-1463 afirma despre romani ca "invoca cu mândrie originea lor romana". Mij. sec. XV
Demetrie Chalcocondil este primul care dupa veacuri de gândire medievala,revine la teoria antica Mij. sec.XV
elina,care identifica limba cu neamul.
Odata cu Enea Silvio Piccolomini(1405-1464),devenit papa sub numele de Pius al Mij. sec. XV
II-lea(1458-1464),ideea originii romane a romanilor intra definitiv in circuitul stiintific
european.El a contribuit cel mai mult la raspandirea teoriei originii romane a poporului roman.Si-a
cules informaţiile de la misionarii dominicani si franciscani.
Laonic Chalcocondil(1423-1490),grec stabilit in Italia,afirma originea latina a Mij. sec. XV
romanilor,numindu-i "daci”pe cei din nordul Dunării si "vlahi” pe cei din sudul fluviului.Revine la
teoria antica elina.impreuna cu Demetrie.Scrie ​„Expuneri istorice in 10 carti"​.
Antonio Bonfini,umanist italian.,a comanda regelui Matei Corvin, a scris o istorie a ungurilor A doua jum a
„Rerum Hungaricum Decades” (Decadele),in care spunea: „romanii s-au luptat pentru pastrarea sec. XV
limbii mai mult decât pentru apararea vieţii”. (1427-1503)
Antonio Bonfini,trăind la curtea regelui Ungariei,preciza ca,"din legiunile si ​din coloniile duse in
Dacia de Traian si ceilalţi imparati s-au tras romanii",exprimandu-si totodata admiraţia pentru
modul cum a supravieţuit "vechea limba a Romei printer romani".
A doua jum a
Filippo Buonaccorsi Callimaco,consilier la curtea iagellona,a călătorit in Moldova,unde afla sec.
despre "descendenta romanilor din colonişti romani". XV(1438-14
96)
Enea Silvio Piccolomini scrie in lucrarea sa, ​„Cosmoarafia" ca,inainte ca tara noastra sa se 1501
numeasca „Valahia",s-a numit „Flacchia", dupa numele unui conducător roman, Flaccus.
Jan Laski,episcop de Gnezno,vorbind in Conciliul din Lateran despre ​Moldova,semnaleaza 1514
originea romana a moldovenilor, "caci ei spun ca sunt ostenii​ ​de odinioara ai romanilor".
Afirmarea limbii romane scrise ; aparitia tiparului => dovada constientizarii romanitatii. XVI
Francesco della Valle isi bazeaza afirmaţiile despre romanitatea romanilor pe cunoaşterea directa a 1530-1540
acestora.
Francesco della Valle redacteaza lucrarea „Insemnări despre originea,obiceiurile si oraşele 1532
romanilor " . Scrie ca romanii „se mai numesc si romani in limba lor”.Mai departe el citeaza chiar
si o scurta expresie romaneasca: „Sti rominest ?”
In lucrarea sa, ​„Hungaria”​,Nicolaus Olahus(1493-1558 ; arhiepiscop de Strigoniu,primat al 1536
Bis.Cat. maghiare si vicerege al Ungariei),umanist transilvanean de faima europeana ,el insusi de
origine romana,este primul care susţine unitatea de neam,limba,obiceiuri si religie a
romanilor.Sustinea si ca romanii din cele tre tari romane sunt descendenţii coloniştilor romani.
Corespondeaza cu Erasmus de Rotterdam.
Johannes Honterus,umanist sas originar din Braşov,inscrie pe harta sa numele „Dacia” pentru 1542
intreg teritoriul locuit de romani.
Anton Verancsics(1504-1573),Arhiepiscop de Strigoniu si vicerege al Ungariei,de origine 1549
dalmata,a scris ​„Descrierea Transilvaniei,Moldovei si Tarii Romaneşti",​ dupa 1549 : „cand
intreaba ei pe cineva daca stie sa vorbeasca pe limba valaha spun: oare stii romaneste? Sau cand
intreaba daca este valah ,il intreaba daca este roman.”
Georg Reicherstorffer – ​„Chronografia Transilvaniei”​. 1550
Anton Verancsics scrie ca „romanii se numesc romani". 1570
In Psaltirea sa,diaconul Coresi justifica tiparirea de cârti romaneşti spunând ca „mai toate 1570
neamurile au cuvântul lui Dumnezeu in limba lor,numai noi romanii n-avem".
Franco Sivori,secretarul italian al domnitorului Petru Cercel,descria constructia curtii domnesti : 1584
„facu gradini frumoase in stil italian.
Johannes Leunclavius (1533-1593),istoric german,a scris „Istoria Imperiului Otoman” ,opera ce 1588
contine informatii pretioase despre Tarile Romane si istoria lor in secolele XV-XVI. Il socotea pe
domnitorul muntean Mircea cel Batran, „barbatul cel mai puternic si mai viteaz dintre crestini.
Szamaskosy Istvan(1565-1612),intr-o lucrare din 1593 susţinea ca romanii sunt urmaşii 1593
coloniştilor romani.
Sf. sec.XVI –
Nicolae Istvanffy ,istoric si diplomat al imparatului Rudolf al II-lea,considera ca romanii nu
Incep. sec.
puneau in pericol privilegiile nationale ale maghiarilor.
XVII
Se incheie domnia lui Mihai Viteazul. 1601
Szamaskosy Istvan,isi schimba opinia,susţinând ca romanii nu pot fi urmaşii coloniştilor 1601-1602
romani,aceştia fiind mutati la sudul Dunării de imparatul Gallienus(253-268).E primul care
neaga,in scris,autohtonia si continuitatea romanilor in Dacia.
J. Troster isi afirma convingerea ca "romanii de azi...sunt cei mai vechi locuitori ai acestei tari". 1602
Apogeul culturii medievale romaneşti scrise (apariţia primelor cronici in limba romana). XVII
Martin Schmeitzel,istoric sas,afirma originea latina a romanilor.E istoricul sas care a contribuit cel XVII
mai mult la raspandirea ideii originii romane a romanilor.
Valentin Frank von Franckenstein,comitele sasilor,desfiinteaza ideea confuziei dacilor cu goţii. XVII
L.Toppeltinus,erudit sas din Mediaş scrie ​„Origines et occasus Transilvanorum",​in care spune ca 1641-1670
,in limba sasilor,romanii sunt denumiţi „blachi".
Grigore Ureche(1590-1647) in ​Letopisetul Tarii Moldovei​,vorbeşte despre originea latina a 1647
romanilor („de la Ram ne tragem si cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul ").In concepţia sa,istoria
romanilor incepe cu aceea a dacilor cuceriţi de romanii lui Traian care au ramas in Dacia.
Cronica lui loan Lucius(Lucie),scrisa la Amsterdam, in care acesta si-a exprimat anumite dubii si 1666
rezerve cu privire la românii nord-dunareni.El nu a negat continuitatea elementului roman in Dacia
traiana ,dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre bulgari de la sud la
nord de Dunare​.Teoria sa a trecut neobservata timp de un secol.
Johann Troster scrie la Nurnberg ​„Vechea si Noua Dacie".​ Autorul,originar din Sibiu,face si el 1666
confuzia dintre geti si goti.
Miron Costin(1633-1691),a studiat in Polonia.In ​„De neamul moldovenilor" :​ vorbeşte despre 1686
originea latina a romanilor.
David Hermann afirma ca „ atat cei de dincolo de Carpati,cat si cei din Transilvania,isi trag XV1I-XVIII
originea si numele,ba chiar si limba romana,din coloniştii aduşi de Traian."
Apar primele semne ale unei constiinte naţionale modern in intreaga Europa (chestiunea originii Sf. sec.
popoarelor se transforma dintr-o problema istorica intr-una politica). XVII- XVIII
Unirea unei parti a clerului si a romanilor ortodocşi cu biserica Catolica (apariţia 1699-1701
Greco-catolicismului sau a Bisericii Unite realizata de către Habsburgi ).Aceasta oferea populaţiei
de origine latina o superioritate de civilizaţie si de traditie greu de acceptat pentru naţiunile
privilegiate(unguri,sasi,secui),care considerau ca s-au aşezat primii pe aceste meleaguri).
Continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost pusa la indoiala,fiind Pana in
considerata un fapt normal si logic. sec.XVIII
Etnogeneza romanilor devine problema politica.Pentru populatia majoritara a Transilvaniei ,acest XVIII
secol a reprezentat momentul luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a randul de
natiunile privilegiate
Mulţi erudiţi ,mai ales germani, se străduiesc sa demonstreze ca este cu neputinta ca romanii din XVIII
Transilvania sa fie urmaşii direcţi ai populaţiei romane si romanizate din provincia Dacia.
Intr-o scriere iezuita despre secui se afirma in doua randuri ca toti românii din cele trei tari XVIII
romanesti nu sunt altceva decat urmasii romanilor.
In ​„Descriptio Moldaviae”,​ lucrare scrisa in latina la cererea Academiei din Berlin,Dimitrie 1714-1716
Cantemir(1673-1722) abordeaza in treacat problema romanitatii romanilor.
Stolnicul C-tin Cantacuzino,autor muntean,a studiat in Italia.In ​„Istoria Tarii 1716
Romanesti",​ subliniaza continuitatea de viata a dacilor sub stapanirea romana,unitatea si
continuitatea romanilor.El afirma ca romanii cred ca sunt urmaşi ai romanilor si se mândresc cu
aceasta descendenta glorioasa.
In ​„Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", ​D.Cantemir reia ideea latinitatii 1719-1722
romanilor,amplificand-o si tratand-o intr-o lucrare de dimensiuni impresionante.Este cea mai
ampla lucrare istorica de analiza a originii romanilor,cu ajutorul careia voia sa fixeze locul
romanilor in istoria universala ​(anticipeaza purismul latin).
Debuteaza lupta de emancipare naţionala si politica a romanilor ardeleni sub conducerea 1728/1732
episcopului unit Inochentie Micu.
Inochentie Micu-Klein(1692-1768),episcop unit si unicul roman in Dieta Transilvaniei,scrie 1744
„Supplex Libellus" prin care a cerut drepturi romanilor in Transilvania.A activat pentru
recunoaşterea drepturilor poporului sau,utilizând argumentele romanitatii romanilor :
vechimea,numărul si continuitatea urmaşilor Romei in Transilvania.Primele teorii tendenţioase cu
privire la originea romanilor au aparut ca reacţie la activitatea lui Inochentie Micu-Klein.
S-a descoperit valoarea documentara a teoriei lui Lucius(1666) pentru sustinerea unor teorii care dupa 1750
reprezentau arme ideologicein combaterea revendicarilor politice ale românilor.Istoricul I.C. Engel
a turnat teoria lui Lucius in tipare noi,falsificand-o insa,in buna parte,prin eliminarea afirmarii
staruintei elementului roman in Dacia postaureliana,printr-o deplasare cronologica a amintitei
implantari romane din initiativa bulgara.El i-a adaugat si nuanta peiorativa din „Teoria exilatilor si
raufacatorilor” lansata de istoriografia umanista poloneza.

Martin Felmer a scris un tratat despre originea romanilor,publicat exact la 100 de ani dupa moartea 1760-1810
sa.
Descoperirea Donariului de bronz de la Biertan. 1775
In lucrarea ​„Transilvania,sive magnus Transilvaniae Principatus",B ​ enko lozsef arata ca la 1778
abandonarea provinciei traiane ​"mulţi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc”.
Se constituie Şcoala Ardeleana care dovedeşte latinitatea limbii romane si a poporului roman si 1778
existenta sa neîntrerupta ca populaţie autohtona in Transilvania si in celelalte teritorii locuite de
romani.Reprezentatii Scolii Ardelene resping teoria imigrationista considerand-o nefondata.In sec.
XIX au aparut noi teorii tendenţioase despre originea neromana a romanilor.Scoala Ardeleana a
răspuns prin noi argumente istorice.
Iosif al ll-lea(1741-1780) ii socotea pe romani ​"aceşti saraci,supusi romani,care sunt 1780-1790
incontestabil,cei mai vechi si mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei".
Prin lucrarea sa, „​Istoria dacilor Transalpini” .F ​ ranz loseph Sulzer ,ofiţerul de iustitie al armatei 1781
austriece pune bazele teoriei imigrationiste.In lucrare, susţinea ca romanii nu se trageau din
coloniştii romani si ca poporul roman s-ar fi format in sudul Dunării,de unde ar fi imigrat prin
secolul XIII.
E prima teorie care sfideaza parerea unanima din cultura si stiinta istorica europeana din sec.
XVIII​.
La aceasta lucrare au aderat si istoricii I.C. Eder.Bolla Marton, l.Ch. Engel .
Atat lucrarea lui Sulzer,cat si cea a lui Roesler nu au găsit ecou in lumea stiintifica.Aceasta teorie
urmarea clar scopuri politice.
Rascoala lui Horea,Cloşca si Crisan. 1784
Invatatul sas,Michael Lebrecht afirma ca romanii,ca urmaşi ai romanilor,sunt ​"cei mai vechi 1784
locuitori ai acestei regiuni".
Istoricul englez E.Gibbon autor al unei celebre „​Istorii a Imperiului Roman”,​arata ca in 1787
Dacia,dupa retragerea aureliana,a ramas ​"o parte insemnata din locuitorii ei,care mai mare
groaza aveau de migrare decât de stapanitorul got”.
Contele Teleki,preşedinte al Cancelariei Aulice Transilvane,recunoştea ca "romanii sunt locuitorii 1791
cei mai vechi ai Transilvaniei”.

Huszti Andras afirma ca: "nici o naţiune nu are limba atat de apropiata de acea veche romana ca 1791
naţiunea valahilor,ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela ca ei sunt in Transilvania
urmaşii vechilor colonii romane".
Supplex Libellus VaIachorum(primul program politic al Scolii Ardelene) sintetizează 1791
revendicările romanilor ardeleni,subliniind ca romanii sunt cei mai vechi locuitori ai
Transilvaniei,urmaşi ai coloniştilor lui Traian.(In aceasta,ideea romanitatii romanilor din
Transilvania s-a transformat intr-o arma politica.)
Istoriografia din principate ,intrata odata cu domniile fanariote in etapa influentei grecesti,aborda cumpana
ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romană.Aceste puncte de vedere se regasesc la istoricii sec.
greci stabiliti in Principate: Daniel Philliphide,Dionisie Fotino,dar si la românii Ienachita XVIII - XIX
Vacarescu sau Naum Ramniceanu.
Istoricii lingvişti romani:M.Kogalniceanu,A.D. Xenopol,Bogdan Petriceicu Hasdeu,Grigore XIX
Tocilescu , au adunat dovezi referitoare la vechile populaţii getice.Ei ​au demonstrat şubrezenia
multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficiala maghiara.Au adus informatii
referitoare la continuitatea popoarelor romanizate in Dacia si Moesia.
Se constituie limba romana literara.pe baza graiului din Muntenia,dar cu o importanta contributie a Prima jum.
operelor literare create in Moldova. sec.XIX
Netemeinicia afirmaţiilor lui Sulzer este demonstrata de Gheorghe Sincai,in Hronica romanilor si 1808
a mai multor neamuri.
Prima publicaţie istorica in spaţiul romanesc: ..Arhiva romaneasca" 1840-1841
Intr-un discurs,M. Kogalniceanu a făcut un elogiu lui Decebal, „cel mai insemnat riga barbar care 1843
a fost vreodata".
Netemeinicia afirmaţiilor lui Sulzer a fost reliefata si de marele slavist Paul Ioseph Schafarik ,care 1844
susţinea ca "valahii de la nord si de la sud de fluviu au toti aceeaşi origine" evoluând din
"amestecul tracilor si a geto-dacilor cu romanii".
George Baritiu(1812-1893),editorul Gazetei de Transilvania,arata ca „disputa originii romane nu a 1848
fost din dorinţa de a descoperi adevarul,cat mai vârtos din tendinte curat politice."
B.P. Hasdeu e primul istoric orman care a luat atitudine fata de teoria imigrationista si fata de 1860
exagerarile latiniste.A afirmat in studiul ​„Pierit-au dacii?" c​ a,odata cu formarea statului naţional
roman,teza originii pur latine a poporului roman a inceput sa fie considerata o eroare.Hasdeu a
demonstrat ca substratul dacic nu poate fi contestat.E intemeietorul folcloristicii comparate.
Theodor Mommsen (1817-1902) ,scrie ​„Corpus inscriptiones Latinarum”​.In cadrul sferei de 1863
cercetare s-a situat si teritoriul Daciei romane,mai exact Transilvania.
Instituirea dualismului austro-ungar. 1867
Preluând argumentele lui Sulzer ,istoricul si geograful austriac Robert Roesler ,citand izvoare 1867-1871
latine tarzii,realizeaza formularea categorica a teoriei imigrationiste,baza ideologica a dominaţiei
maghiare asupra Transilvaniei.
Apare lucrarea lui Roesler ​„Dacien und Romanen”​ (Dacii si romanii). 1868
Apare principala lucrare a lui Roesler, ​„Romanische Studien”​ (Studii romaneştii). 1871

Au loc Sarbatorile de la Putna. 1871

Tanarului Xenopol afirma ca „marea unire” era un fapt inevitabil. 1871
Istoricii si lingviştii romani (M.KogalniceanU;A.D. Xenopol.B.P. Hasdeu, Gr. Tocilescu) dupa 1871
demonstrează şubrezenia argumentelor teoriei imigrationiste.
Apare dicţionarul limbii romane care a constituit apogeul Scolii Latiniste.Augistin Treboniu 1871-1876
Laurian(considera ca istoria romanilor incepe cu Fondarea Romei) a scos din dicţionar elementele
nelatine si a adoptat un sistem ortografic etimologic,care nu mai semana decât vag cu limba
romana autentica.Tentativa de a crea o limba artificiala a discreditat definitiv Şcoala Latinista.
Apare la Iasi lucrarea ​„Teoria Iui RoesIer.Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana” 1884
(A.D.Xenopol) , care combate cu argumente logice argumentele teoriei imierationiste: "popoarele
nomade se strămută inaintea unei năvăliri,cele aşezate raman lipite de teritoriul lor si navalirea
trece peste ele."
Dimitrie Onciul,in ​„Scrieri istorice"​, respinge cu argumente logice teoria migratiunii medievale a 1885
romanilor din Pen. Balcanica emisa de unii istorici austrieci precum:Sulzer,Roesler,Engel.

Al.Phillipide(1859-1933) ,in ​„Introducere in istoria limbii si literaturii romane” demonstreaza 1888

caracterul latin al limbii romane.
Teoriile roesleriene , criticate in mediile academice contemporane,au fost preluate nu numai de XIX - XX
alte lucrari savante,ci si de manualele scolare din Ungaria sec. XIX-XX,alimentand imaginarul
nationalist maghiar.
Nicolae Densusianu(1846-1911) , in lucrarea aparuta postum ​„Dacia Preistorica" , r​ econstituia 1913
istoria unui presupus imperiu pelsagic care s-ar fi intins pe o mare parte a globului(Imperiul
Dac).A exagerat valoarea , importanta si rolul civilizaţiei dacice.
Mişcările de extrema dreapta(legionarii) dezvolta un discurs autohtonist care supraevalua 1920-1930
importanta elementului dacic in contrast cu civilizaţia mediteraneana,considerata decadenta.
Vasile Parvan publica ​„Inceputurile vieţii romane Ia gurile Dunării”​. 1923
Vasile Parvan scrie​ „Getica”​ ,Iucrare arheologica. 1926
C-tin C. Giurescu afirma ca, „in Dacia romana, majoritatea populaţiei o constituiau dacii, iar 1935
romanizarea s-a produs datorita superiorităţii culturii romane”.
Nicolae Iorga publica Istoria romanilor (10 volume) . Sustine autohtonia romanilor si romanitatea 1936-1939
lor : „am ramas romani pentru ca nu ne-am putut desparţi de amintirea Romei".
Gheorghe Bratianu publica ​„O enigma si un miracol istoric: poporul roman”.​ Prin aceasta,ii da un 1937
răspuns bine documentat lui Densusianu cu privire la continuitatea si romanitatea romanilor.El
demonstrează fara drept de apel,in context european,ca romanitatea si continuitatea romanilor sunt
procese reale si nu miracole.
Gheorghe Bratianu scrie lucrarea ​„Tradiţia istorica despre intemeierea statelor romaneşti"​. 1943
Gheorghe Bratianu scrie la Munchen lucrarea ​„Marea Neagra.De Ia origini pana la cucerirea 1945
otomana”.​
Satelizarea României fata de URSS modifica dramatic teoriile istoriografice.Se impune teoria 1945-1964
stalinista(slavista)care accentueaza rolul elementului slav in formarea poporului si a limbii
romane,criticând caracterul "imperialist" al stapanirii romane.
In manualul sau de istorie a Romaniei,Mihail Roller,istoric oficial al regimului communist,neaga 1947
romanitatea romanilor,exagerand rolul elementului slav in etnogeneza romaneasca.In condiţiile in
care comuniştii romani s-au indepartat treptat de URSS,aceasta teza a fost abandonata.
Al. Rosetti(1895-1990) scrie ​„Istoria limbii romane"​. 1964-1966
Nicolae Ceausescu declanseaza o opera de reinviere a sentimentului naţional al romanilor,fiind 1965-1970
reevaluata contributia limbii latine si a civilizaţiei romane in cristalizarea civilizaţiei vechi
romaneşti.
Al. Rosetti publica ​„Istoria limbii romane”​.(de la origini pana in secolul al Vll-lea) 1968
Ideologia si istoriografia oficiala incep sa fie dominate de teorii care minimalizau aportul dupa 1971
factorului roman,din nou denuntat ca asupritor,de asta data in favoarea civilizaţiei locale a
geto-dacilor(teoriile protocroniste).
Apare lucrarea ​„Romanitatea romanilor.Istoria unei idei" ,apartinand istoricului originar din 1972
Transilvania ,Adolf Armbruster,tipărită la Bucureşti.
C. C. Giurescu in ​„Formarea poporului roman si a limbii romane" afirma lipsa temeiurilor 1973
teoriilor imigrationiste=> romanitatea romanilor.
O polemica tot mai acerba cu istoricii maghiari si bulgari traduce tendinta regimurilor comuniste anii 1980
in declin de a folosi
instrumentele naţionalismului agresiv pentru salvarea dominaţiei exercitate de partidele comuniste.
Serban Papacostea, „​Geneza statului in Evul Mediu romanesc”. 1988
Istoriografia postcomunista a readus echilibrul in problemele romanitatii românilor.Importante dupa 1989
sinteze de istorie publicate indeosebi dupa 1996 au evidentiat cu argumente solide romanitatea
românilor.
Vlad Georgescu – ​„Istoria romanilor”.​ 1992
Apariţia lucrării ​„Romanitatea romanilor.Istoria unei idei” ediţia a Il-a,scrisa de Adolf 1993
Armbruster tipărită tot la Bucureşti.
Serban Papacostea​,i​ n „Românii in secolul al XII-lea”​ , sugereaza ca textul lui Keza nu doar 1993
recunoaste legatura dintre romani si vlahi,dar si evidentiaza continuitatea romanitatii in acest
spatiu.
Lucian Boia in ​„Istorie si mit in conştiinţa romaneasca" susţine ca: „singura raportare 1996
incontestabila la origini este oferita pana la urma de limba...esenta romanica a limbii romane".
C.Durandin – ​„Istoria romanilor”.
Aderarea României,Bulgariei si Ungariei la Uniunea Europeana lipsesc de valoare politica 2007
argumentul intaietatii istorice.