BAZELE NAVIGATIEI

C5 - Generalităţi privind girocompasul.

Corecţia totală giro. Măsurarea şi convertirea
drumurilor şi relevmentelor giro. Generalităţi
despre loch. Corecţia lochului. Corectarea
distanţelor măsurate

12/13/20 1
 Obiective operaţionale
 să prezinte giroscopul liber şi proprietăţile sale;
 să demonstreze că giroscopul liber poate fi
transformat în girocompas în anumite condiţii;
 să prezinte modul în care sunt realizate şi
funcţionează elementele componente ale unui
girocompas;
 să analizeze erorile care pot afecta acurateţea
indicaţiilor unui girocompas;
 să cunoască modalitatea de măsurare şi de convertire
a drumurilor şi relevmentelor şi să o aplice corect.
12/13/20 2
PROPRIETĂTILE MECANICE ALE GIROSCOPULUI
LIBER. TRANSFORMAREA GIROSCOPULUI ÎN
GIROCOMPAS.

DESCRIEREA INSTALATIEI
GIROCOMPASULUI. ERORILE GIROCOMPASULUI.
CORECTIA TOTALĂ GIRO.

MĂSURAREA SI CONVERTIREA DRUMURILOR SI

RELEVMENTELOR GIRO

12/13/20 3
 Girocompasul (gyro compass)
 Compasul giroscopic sau girocompasul (gyro
compass) este mijlocul tehnic de navigatie folosit
pentru determinarea directiilor pe mare. El foloseste
proprietătile mecanice ale giroscopului pentru a
indica o pozitie fixă în spatiu pe care o vom asimila
unui punct cardinal și de aceea îi vom atribui numele
de nord girocompas sau nord giro, pentru care vom
folosi notatia Ng.
 Giroscopul este un dispozitiv actionat mecanic sau
electric si se prezintă sub forma unui corp toroidal cu
masa uniform repartizată fată de axa sa de rotatie
(xx”) , dispus pe un sistem de suspensie cardanică.
12/13/20 4
 GIROSCOP
• Mişcarea de rotatie în
jurul axei xx” se
execută cu un număr
foarte mare de rotatii si
în conditii de frecare pe
ax neglijabile.
• Sistemul cardanic
constă din două cercuri
mobile: un cerc
cardanic orizontal care
se poate roti în jurul
axei CD şi cercul
cardanic vertical care se
poate roti în jurul axei
EF - giroscop cu trei
grade de libertate sau
giroscop liber.
• centrul de greutate al
giroscopului coincide
cu centrul său de
suspensie
12/13/20 5
 PROPRIETĂTILE MECANICE ALE
GIROSCOPULUI LIBER – INERȚIA LA POLI

Dacă unui giroscop cu

trei grade de libertate i
se imprimă o mişcare
de rotaţie rapidă şi
continuă, axa sa
principală de rotaţie se
va menţine paralelă cu
ea însăşi. Această
proprietate este
denumită inerţia
giroscopică.

12/13/20 6
 PROPRIETĂTILE MECANICE ALE GIROSCOPULUI
LIBER – INERȚIA LA ECUATOR

1. axa sa principală de rotaţie

este paralelă cu orizontul şi
orientată N-S, - în decurs de
24 de ore nu se produce nici
un fel de mişcare aparentă a
axei giroscopului faţă de
obiectele înconjurătoare de
pe Pământ
axa principală de rotaţie
perpendicular pe axa de
rotaţie a Pământului - În
decursul a 24 de ore axa
principală a giroscopului
execută o mişcare de rotaţie
aparentă completă de 360o,
menţinându-se într-un plan
perpendicular pe planul
meridianului locului
12/13/20 7
 PROPRIETĂTILE MECANICE ALE
GIROSCOPULUI LIBER – INERȚIA LA O
LATITUDINE OARECARE
• axa principală de rotaţie paralelă
cu orizontul şi orientată pe
direcţia N-S
• în decurs de 24 de ore, axa
principală de rotaţie a
giroscopului va descrie un con
cu vârful în centru giroscopului.
• Cele trei situaţii prezentate duc
la concluzia următoare: datorită
proprietăţii de inerţie a
giroscopului şi datorită rotaţiei
Pământului, direcţia axei
principale de rotaţie a
giroscopului liber este într-o
continuă variaţie în timp faţă de
meridianul locului şi ca urmare,
giroscopul liber nu poate fi
12/13/20 folosit pentru orientarea pe mare
8
https://www.youtube.com/watch?v=cquvA_IpEs
A
https://www.youtube.com/watch?v=fv_AinDLH
JY
https://www.youtube.com/watch?v=p9zhP9Bnx-
k
https://www.youtube.com/watch?v=XPUuF_dE
CVI
min 14
https://www.youtube.com/watch?v=HmmbOVf
Hqcg

12/13/20 9
 PROPRIETĂTILE MECANICE
ALE GIROSCOPULUI LIBER
Precesia giroscopică este acea
proprietate a giroscopului care se
manifestă în cazul în care o forţă
exterioară acţionează asupra axei sale
principale de rotaţie pentru o durată
oarecare. Ca urmare a acţiunii acestei
forţe, axa principală de rotaţie se va
orienta pe o direcţie perpendiculară pe
direcţia de acţiune a forţei exterioare,
executând o mişcare de rotaţie care va
înceta în momentul întreruperii acţiunii
forţei exterioare. Vom considera
această mişcare executată în jurul axei
verticale z-z’ ca fiind mişcarea de
precesie.
12/13/20 10
 PROPRIETĂTILE MECANICE
ALE GIROSCOPULUI LIBER
Regula unghiului de înclinare
vom roti cele două forţe de un unghi de 90o în
direcţia de rotire a axei principale de rotaţie a
giroscopului. Se formează astfel cuplul de forţe f ’ şi
-f ’ al cărui moment va roti axa principală a
giroscopului în planul orizontului (deci nu sub
orizont), de la stânga la dreapta (în cazul figurii
noastre), în jurul axei z-z’.

Regula mâinii drepte

Pentru aplicarea acestei reguli vom proceda în felul
următor: orientăm mâna dreaptă pe direcţia axei
principale de rotaţie a giroscopului astfel încât
degetul arătător să indice capătul A al axei iar
degetul mare să indice direcţia de acţiune a forţei
exterioare. Îndoim degetul mijlociu astfel încât să fie
perpendicular pe planul celor două degete. Direcţia
lui va indica direcţia mişcării de precesie.
12/13/20 11
12/13/20 12
12/13/20 13
 TRANSFORMAREA
GIROSCOPULUI ÎN GIROCOMPAS
 Pentru a putea folosi
giroscopului liber în
vederea transformării lui
în girocompas a fost
necesar să se reducă unul
din gradele sale de
libertate astfel încât axa sa
principală de rotatie să se
orienteze în meridianul
adevărat si să îsi piardă
independenta fată de
miscarea de rotatie a
Pământului => G (forța de
gravitație)

12/13/20 14
Coborârea centrului de greutate al giroscopului prin

ataşarea unei greutăţi sub centrul de suspensie

12/13/20 15
Coborârea centrului de greutate al giroscopului prin

ataşarea unei greutăţi sub centrul de suspensie

Ca urmare a acţiunii
momentului de redresare,
axa z-z’ este adusă în
coincidenţă cu verticala
locului şi se produce
mişcarea de precesie a
giroscopului şi implicit a
girosferei în jurul axului z-
z’, mişcare care tinde să
aducă în meridian capătul
B al axei giroscopului.
Capătul din care mişcarea
torului giroscopic are
sensul invers acelor de
ceasornic se va orienta spre
12/13/20
nord. 16
 Coborârea centrului de greutate al giroscopului
prin instalarea unor vase comunicante cu mercur

Giroscopul şi sistemul de vase

comunicante cu mercur sunt
astfel echilibrate încât atunci
când giroscopul are axa
principală de rotaţie în planul
orizontului, ambele vase au
cantități egale de mercur şi
centrul de greutate al
ansamblului coincide cu
centrul giroscopului şi cu
centrul de suspensie

12/13/20 17
 Amortizarea oscilaţiilor
giroscopului/girocompasului
Sistemul de amortizare cu ulei
produce o precesie suplimentară
care combinată cu precesia
principală provocată de forţa de
gravitaţie a Pământului produce
accelerarea venirii axului principal
în meridian şi încetinirea ieşirii
acestuia din meridian pe timpul
oscilaţiilor.

12/13/20 18
12/13/20 19
 Girosfera

12/13/20 20
12/13/20 21
 Girocompas

1. tabloul de alimentare
2. girocompasul mamă
3. grupul convertizor
4. transformatorul de alimentare a
repetitoarelor giro
5. cutia de distribuţie
6. repetitorul de drum din pilotul automat
7. repetitoarele de relevment
8. înregistratorul de drum
9. sistemul de alarmă.
12/13/20 22
 Funcţionarea girocompasului
- centrarea girosferei - se realizează cu bobina de centrare care prin alimentare
crează forţe de respingere a girosferei faţă de vasul suport, difuzate radial, care
permit dispunerea girosferei în axul vertical al sferei de urmărire. Ca urmare a
realizării temperaturii de regim a lichidului de susţinere girosfera se va centra exact
în sfera de urmărire;
 
- orientarea girosferei - se realizează cu ajutorul giroscoapelor şi a sistemului de
amortizare a oscilaţiilor;
 
- urmărirea girosferei de către sistemul de urmărire. Acesta este în stare de repaus
atât timp cât sfera de urmărire este în coincidenţă cu girosfera, moment în care
electrozii sferei de urmărire se găsesc în dreptul intervalelor izolante dintre cele
două benzi ecuatoriale ale girosferei, fapt care face ca în bobina la care sunt ei
legați să nu circule nici un curent electric, astfel că puntea electrică din care face
parte şi bobina respectivă, să fie în echilibru.

12/13/20 23
ERORILE GIROCOMPASULUI
 Dacă vom instala un girocompas pe o platformă fixă,
undeva la uscat, după orientarea sa în meridian, el va
indica în permanentă direcţia N-S care reprezintă
direcţia meridianului adevărat. Indicatiile sale nu
contin erori.
 Acelasi girocompas, instalat la bordul unei nave, va
suferi o multitudine de influente care actionează
asupra sa producând erori de indicare. Din această
cauză el nu va indica nordul adevărat ci un nord al
său, pe care îl denumim nord girocompas sau nord
giro si pe care îl notăm Ng.

12/13/20 24
ERORILE GIROCOMPASULUI
 Principalele erori care afectează precizia indicaţiilor
girocompasului sunt următoarele:
 deviaţia girocompasului (δg) sau eroarea de viteză generată de
mişcarea navei;
 eroarea cauzată de variaţia vitezei sau de schimbarea direcţiei de marş;
 eroarea rămasă - reprezentată de unghiul dintre axa principală a
girocompasului şi noua direcţie girocompas corespunzătoare noilor
elemente de mişcare ale navei, în cazul variaţiei vitezei şi drumului
navei;
 eroarea de balans generată de ruliul şi tangajul navei;
 erori accidentale care apar la schimbările de drum din cauza vibraţiilor
din corpul navei sau datorită variaţiei vitezei de rotaţie a giroscoapelor;
 eroarea de colimaţie a rozei giroscopului mamă.

12/13/20 25
 Deviaţia girocompasului
 Putem descompune viteza navei pe
aceste două direcţii obţinând:
 - o componentă verticală, pe care o
vom numi componenta meridiană
şi a cărei valoare este dată de
relaţia următoare:
V1=V ⋅ cosD
 - o componentă orizontală dată de
relaţia:
V 2 = V ⋅ sin D
 Unghiul format între direcţia nord
adevărat şi direcţia nord giro se
numeşte deviaţia giorocompasului
sau eroarea de viteză. Se notează
δg.

12/13/20 26
 Semnul deviaţiei girocompasului
(δg) va fi :
 plus (+) pentru cadranele de orizont nordice - deci drumuri
cuprinse între 90° si 270° prin nord;
 minus (-) pentru cadranele de orizont sudice - deci drumuri
cuprinse între 90° si 270° prin sud.
 Valoarea deviaţiei girocompasului creste cu latitudinea astfel
că la latitudini sub 60o si viteze mai mici de 20 Nd valoarea
medie pentru δg este de ± 2°.5.
 Relatia este folosită pentru întocmirea unei table de calcul a
deviatiei girocompasului, tabelă folosită pentru girocompasele
vechi, fără corector.
 Această tablă este tabla 17b din „Table nautice DH-90”. Tabla
are ca argumente:
 latitudinea la care se navigă, drumul si viteza navei.

12/13/20 27
 Eroarea cauzată de variatia vitezei
sau de schimbarea directiei de mars

 Această eroare se produce pe timpul cât viteza navei

creste sau descreste la o nouă valoare sau pe timpul în
care nava schimbă de drum.
 De retinut faptul că valoarea acestei erori de indicare
a girocompasului este manifestă numai pe durata
variatiei vitezei sau giratiei navei. Imediat după ce
nava s-a stabilizat în noua viteză sau în noul drum,
această eroare nu se mai produce.

12/13/20 28
 Eroarea rămasă
 La schimbările de drum sau variaţiile de viteză ale
navei, miscarea de precesie, care apare ca urmare a
acestor variatii, face ca axa girocompasului să fie
orientată pe o nouă directie, producându-se astfel o
modificare a deviatiei giro δg pe care o vom nota
Δδg. Va apărea deci un nou nord giro fată de care va
fi orientată axa principală a girocompasului pentru o
perioadă de timp. Unghiul format la un moment dat
între axa principală a girocompasului si noua directie
nord giro se numeste eroare rămasă. Valorile ei nu
depăsesc ±1° . Durata de manifestare a acestei erori
rămase este functie de mărimea înăltimii metacentrice
a a girocompasului.
12/13/20 29
 Eroarea de balans
 Miscările de ruliu si tangaj ale navei produc asupra
giroscopului miscări suplimentare de precesie a căror
perioade sunt egale cu perioada ruliului si tangajului.
Aceste miscări de precesie produc o eroare de
indicare a girocompasului numită eroare de balans.
Eroarea de balans este evidentă la girocompasele cu
un singur giroscop în drumurile intercardinale unde
poate atinge valori de până la 30°. Pentru reducerea
acestei erori s-a apelat la varianta constructivă de
compas bigiroscopic care are în girosferă două
giroscoape cu axele dispuse perpendicular una pe
cealaltă. În acest fel, eroarea de balans a devenit
aproape neglijabilă.
12/13/20 30
 Erori accidentale
 Erorile accidentale sunt generate întâmplător si pot ajunge
uneori la valori apreciabile.
 Principalele erori accidentale sunt următoarele:
 eroarea de antrenare - datorată frecării excesive a elementului sensibil al
girocompasului de elementele solidare cu corpul navei. În aceste condi tii,
la schimbările de drum, girosfera este antrenată de mişcarea navei în de
giratie a acesteia. Aparitia acestui gen de eroare denotă uzuri mecanice si
conditii anormale de functionare a elementului sensibil în vasul suport;
 erorile cauzate de vibratiile corpului navei - se reduc printr-o alegere
judicioasă de dispunere a girocompasului mamă la bord;
 erorile generate de variatia vitezei de rotire a giroscoapelor - apar ca
urmare a variatiilor de tensiune din reteaua bordului. Conditia ca aceste
erori să fie neglijabile este ca frecventa curentului de la bord să fie cât
mai constantă.

12/13/20 31
 Eroarea de colimaţie a rozei
girocompasului mamă
 Această eroare este dată de neparalelismul
liniei 0° -180° a rozei cu axa girocompasului -
la compasul cu un singur giroscop sau cu
rezultanta miscărilor de rotatie a giroscoapelor,
la instalaţiile cu două sau trei giroscoape.
Această eroare este constantă si se poate
înlătura printr-o orientare corespunzătoare a
liniei de credintă a girocompasului mamă.

12/13/20 32
 CORECŢIA TOTALĂ GIRO
 Corectia girocompas (Δg) este unghiul format între directia nord adevărat (Na) si directia nord giro
(Ng) . Relatiile din care ea se poate obtine sunt următoarele:
Δg = Ra − Rg
Δg = Da − Dg
 ia valori semicirculare de la 000 la 180 catre est (si va primi semnul algebric +) atunci cand directia
nord giro (Ng) se gaseste la est fata de directia nord adevarat (Na), sau de la 000 la 180 (si va primi
semnul algebric -) atunci cand directia nord giro se gaseste la vest de directia nord adevarat.
Corectia totala giro se exprima la precizie de 0°.1 , utilizand semnul algebric
 La un girocompas care functionează normal, la latitudini obisnuite pentru navigatie, corectia
girocompasului are valori mici si se compune din:
 deviatia girocompasului (δg) care variază functie de viteza navei si latitudinea la care se
navigă. Această eroare se corectează prin calcul, folosind tabla 17b din „ Table nautice DH-90”
sau automat cu ajutorul corectorului;
 eroarea constantă A a girocompasului dată de relatia: A = Ra − Rg În cazul unui girocompas
fără corector automat corectia girocompasului este dată de relatia :
Δg = A+δ g
 unde A se determină prin compararea celor două relevmente iar δ se scoate din tabla 17b/DH-90. În
cazul unui girocompas cu corector corectia girocompasului este egală cu eroarea constantă A, deci :
Δg = A

12/13/20 33
 Relatii pentru convertirea
drumurilor si relevmentelor
a. relaţii între drumuri:
Da = Dg + Δg
Dg = Da − Δg
b. relaţii între relevmente:
Ra = Rg + Δg
Rg = Ra − Δg
c. relaţii între Rp, Dg şi Rg:
Rg = Rp + Dg
Rp = Rg − Dg
Dg = Rg − Rp

12/13/20 34
LOCHUL HIDRODINAMIC, LOCHUL HIDROMECANIC,
LOCHUL ELECTROMAGNETIC, LOCHUL ULTRASON
DOPPLER : PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE,
DESCRIERE. ELICEA NAVEI CA LOCH.
DETERMINAREA FACTORULUI DE CORECŢIE A
LOCHULUI. CLASIFICAREA SONDELOR, SONDA DE
MÂNĂ. FUNCŢIONAREA SONDEI ULTRASON

Însuşind cunoştinţele din acest capitol, studentul trebuie să fie capabil:

1.să facă o clasificare a lochurilor funcţie de principiile fizice care stau la
baza funcţionării lor;
2.să descrie sistemele de măsurare a vitezei navei şi să prezinte
modalitatea de determinare a factorului de corecţie a lochului;
3.să determine cu precizie distanţa parcursă după loch şi distanţa reală
parcursă folosind tabla destinată acestui scop sau prin calcul;
4.să facă o clasificare a mijloacelor de măsurare a adâncimii apei şi să
explice principiile funcţionale ale sondei ultrason.

12/13/20 35
 LOCHUL
 Mijlocul tehnic de navigatie folosit pentru determinarea
vitezei navei la un moment dat si pentru determinarea
distantei parcurse de navă într-un anumit interval de
timp se numeste loch (log în limba engleză).
 Ca si celelalte mijloace tehnice de navigatie, lochurile
au cunoscut o dezvoltare de la simplu la complex. Acest
lucru face ca astăzi să găsim în practica navigatiei mai
multe tipuri de lochuri, din care se pot aminti:
 - lochul ordinar
 - lochul mecanic;
 - lochul hidromecanic;
 - lochul hidrodinamic;
 - lochul electromagnetic;
 - lochul ultrason Doppler.
12/13/20 36
 lochul ordinar
Primul tip de loch folosit la bordul velierelor, lochul ordinar, datează
din anul 1620 si el consta dintr-un sector de lemn prevăzut cu o
greutate în partea inferioara și legat cu o saula, pe care începând de la
un anumit semn care era numit « deșteptător », se făceau noduri
separate de spații egale cu distanța parcursă de o nava ce merge cu o
mila pe ora în timp de jumătate de minut. Măsurarea timpului se
făcea cu un nisipar.
Pentru a determina viteza, se fila saula cu sectorul de lemn la apa, in
pupa navei - acesta se menținea în poziţie verticală, ca un punct fix,
datorită rezistenței opuse. Când « deșteptătorul » trecea prin mâna
marinarului ce fila saula, se răsturna simultan nisiparul - la scurgerea
jumătății de minut marcate de nisipar, se oprea filarea saulei. Daca
nava se deplasa nu n mile pe ora, prin mâna marinarului se treceau n
noduri. Astfel s-a ajuns la noțiunea de nod, care exprima viteza navei
de o milă marină pe ora.
12/13/20 37
 lochul mecanic

Instrument pentru determinarea distanței parcurse de o

navă - este compus din elice, pară de legătură, saulă,
volant, contor mecanic.

12/13/20 38
 Lochul hidromecanic
1 tub cu mâner
2 pivoţi de ghidare
3 elicea şi mecanismul de
transmisie a rotaţiilor elicei
4 cablu
5 Suportul lochului
6 valvulă
7 volan pentru manevra valvulei

- lochul propriu-zis cu mecanismul de transmisie;

- suportul lochului;
- aparatul central;
- contorul de distanţă parcursă;
- indicatorul de viteză. 39
12/13/20
 LOCHUL HIDRODINAMIC

H=p/γ+V2/2⋅g - ecuaţia lui Bernoulli,

H⋅γ = p+V2 ⋅γ /2⋅g - Pt ( presiunea totală)= Ps ( presiunea statică)+ Pd ( presiunea dinamică)
Presiunea dinamică este direct proporţională̆ cu pătratul vitezei navei.
12/13/20 40
12/13/20 41
 Particularitățile lochului
hidrodinamic
-  indicaţiile de viteză sunt furnizate continuu şi nu în trepte
fapt care permite transmiterea informaţiilor lor la instalaţii care
integrează viteza în vederea efectuării unor determin ări
cinematice;
-  partea imersă nu are piese în rotaţie care pot fi avariate pe
timpul deplasării iar înlocuirea tubului Pitot, dacă este necesar,
se poate face cu uşurinţă chiar în marş;
-  instalarea la bord nu impune structuri aparte în dublul fund al
navei;
-  erorile de indicare pot fi corectate cu uşurinţă;
- precizia de indicare pleacă de la viteza de un nod;
-DĂ VITEZA PRIN APĂ NU DEASUPRA FUNDULUI
12/13/20 42
 Lochul electromagnetic

tensiunea electromotoare (se

culege la nivelul celor doi senzori)
indusă va depinde de doi factori şi
anume: viteza de curgere a apei pe
lângă cei doi senzori şi coeficientul
de conductibilitate al apei. Aşadar
tensiunea electromotoare indusă care
se transmite apoi la sistemul de
indicare va fi cu atât mai mare cu cât
viteza navei va fi mai mare şi cu cât
salinitatea apei deci implicit
capacităţile sale conductive vor fi
mai mari.

12/13/20 43
 Lochul ultrason Doppler

f  2V  cos  f
v
- Δf este diferenţa dintre
frecvenţa impulsului emis
şi a celui recepţionat
(frecvenţa Doppler);
- V este viteza de deplasare
a navei;
- v este viteza de propagare
a sunetului prin apă;
- f este frecvenţa impulsului
emis.

12/13/20 44
 Elicea navei ca loch
Înainte de începerea probelor de
viteză se stabilesc gamele de turaţii la
elice pentru care se vor face probele,
adâncimea raionului la care se vor
executa trecerile prin baza de viteze,
treceri denumite pase, numărul de pase
şi distanţa faţă de primul aliniament la
începerea probelor.
- se adoptă un drum perpendicular pe aliniamentele bazei de viteză de la o distanţă suficient
de mare de primul aliniament pentru a se putea ajunge la viteza de regim corespunzătoare
numărului stabilit de rotaţii la elice. Experimental s-a determinat că drumul de probe este
recomandabil să fie adoptat cu 8 minute înainte de intrarea navei în primul aliniament;
- se parcurge baza de viteze de două ori, odată într-un sens şi apoi în sens opus în scopul
anulării efectului unui eventual curent prezent în arealul maritim de dispunere a bazei de
viteze;
se determină viteza navei cu relaţia V1 V 2 - tabla navigatorului
V
2
12/13/20 45
 Lochul improvizat
- operaţiunea este condusă de pe comandă de către ofiţerul cu navigaţia ajutat de doi
observatori dispuşi unul la prova altul la pupa. Legătura cu aceştia se poate face folosind
instalaţia de dare a ordinelor pe navă care poate funcţiona pe difuzorul montat pe catarg
sau cu cele două posturi individual.
- la semnalul dat de pe comandă, observatorul din prova aruncă o bucată de lemn către
prova şi rămâne cu mâna cu care a aruncat ridicată deasupra capului. În momentul în
care nava în înaintarea ei ajunge cu etrava în dreptul lemnului, coboară cu repeziciune
braţul. În acest moment ofiţerul de pe comandă porneşte un secundometru. Semnalul
poate fi transmis prin instalaţia de dare a ordinelor pe navă sau prin radiotelefon astfel:
„Comanda, sunt prova, ATENŢIUNE!”- în momentul când s-a aruncat bucata de lemn,
urmat apoi de „STOP!”. La raportul „STOP!” se porneşte secundometrul.
- în momentul în care bucata de lemn se apropie de pupa, observatorul de la pupa ridică
braţul drept deasupra capului în semn de „ATENŢIUNE!” sau raportează prin instalaţia
de dare a ordinelor pe navă sau prin radiotelefon „Comanda, sunt pupa, ATENŢIUNE!”.
În momentul în care bucata de lemn ajunge la pupa, observatorul pupa lasă braţul jos cu
repeziciune sau raportează prin INTERCOM sau radiotelefon „STOP!”. La acest semnal
se opreşte secundometrul.
cunoscând lungimea navei şi timpul în care s-a parcurs un spaţiu egal cu lungimea navei, nu
rămâne decât să se efectueze o simplă operaţie aritmetică prin care să se rezolve relaţia
V(m/s)=L(m)/t(s) sau V(Nd)=L(m)/0,514t(s)
12/13/20 46
 Determinarea factorului de corectie
a lochului
 Ca toate aparatele, si lochurile, indiferent de
tipul lor, sunt afectate de anumite erori.
 determină factorul de corecţie al lochului , f,
cu relaţia:

 În afară de factorul de corectie al lochului se

mai foloseste si corecţia lochului care este o
formă procentuală de exprimare. Ea se notează
cu Δl si care se calculează cu relatia
12/13/20 47
 Exemplul
O navă se deplasează din punctul Z1 în punctul Z2. Cunoscând că
factorul de corecţie al lochului este f = 1,03 şi că cele două citiri
ale lochului sunt Cl1 = 1.236,7 şi Cl2 = 1.249,3, să se determine
distanţa reală parcursă de navă.
Rezolvare: m=fxml
Calculul lui ml
Cl2 = 1.249,3
- Cl1 = 1.236,7
ml = 12,6 m=1,03x12,6=13 Mm

12/13/20 48
 Exemplul 2
O navă urmează să parcurgă între două puncte Z1 şi Z2
trasate pe hartă, distanţa de 14,5 Mm (distanţă reală m).
Cunoscând că factorul de corecţie al lochului este 0,92
şi că citirea la loch Cl1 în punctul Z1 este 2.432,9 să se
determine citirea la loch la ajungerea în punctul Z2 .
 Rezolvare:
ml=m/f=14,5/0,92=15,8
Cl2=Cl1+ml=2.432,9+15,8=2.448,7

12/13/20 49
 SONDE
 Sondele sunt mijloacele tehnice folosite pentru
măsurarea adâncimii apei. Cunoasterea
adâncimii apei sub chila navei prezintă o
importantă deosebită în navigatia în apropierea
coastei, în zonele de navigatie cu pericole
submarine si oriunde siguranta navigatiei
impune folosirea lor.
 Sonda de mână
 Sonda ultrason

12/13/20 50
 Sonda de mână

Sonda de mână se compune dintr-o greutate de plumb legată de

o saulă gradată. Greutatea sondei are o formă tronconică şi
cântăreşte între 3 şi 5 kilograme iar saula măsoară în jur de 50
metri
Măsurarea adâncimii apei cu sonda de mână se face aruncând greutatea sondei pe
direcţia de înaintare a navei şi urmărind apoi gradaţia de pe saulă unde se află suprafaţa
apei când greutatea este pe fund şi saula în poziţie verticală.
Saula sondei este gradată astfel:
- la fiecare metru o bucată de piele;
- din 5 în 5 metri o bucată de şuviţă de saulă;
- la 10 metri o bucată de astar albastru;
- la 20 metri o bucată de astar alb;
- la 30 metri o bucată de astar roşu;
- la 40 metri o bucată de astar galben;
Înainte de a se efectua măsurătorile, saula sondei se udă şi se întinde uşor. Pe timpul
zilei citirea sondei se face la nivelul apei iar noaptea la nivelul copastiei, scăzându-se
înălţimea de la apă până la copastie.
Adâncimea apei sub chilă va fi adâncimea măsurată minus pescajul navei. Dacă
saula tinde spre pupa, se scad din adâncimea măsurată câte 0,2 metri la fiecare 10 metri de
adâncime măsurată dacă înclinarea saulei nu depăşeşte 10o faţă de verticală şi câte 0,6
metri dacă înclinarea este în jur de 20 o.
 
12/13/20 51
 Propagarea ultrasunetelor în apa de mare -
frecventă mai mare de 20000 Hz

- având o lungime de undă mică, ultrasunetele se pot şi propaga sub

formă de fascicule dirijate (ca şi undele luminoase), spre deosebire de
undele sonore obişnuite care se propagă sferic;
- propagându-se sub formă de fascicul dirijat, întreaga energie
radiată de un emiţător este concentrată numai pe direcţia de
propagare, fapt care are drept consecinţă o mare putere de
pătrundere;
- intensitatea undelor sonore este proporţională cu pătratul
frecvenţei, deci energia transportată de ultrasunete este apreciabil
superioară energiei sunetelor de aceeaşi amplitudine;
- când pe direcţia de propagare ajung la suprafaţa de separare a două
medii, ultrasunetele se reflectă şi se refractă, ca şi undele luminoase;
- dau naştere fenomenului de cavitaţie, care se manifestă prin apariţia
unor bule de aer ce se ridică la suprafaţa apei.

12/13/20 52
 Particularități
 energia ultrasunetelor scade odată cu îndepărtarea acestora
de sursa care le produce, datorită fenomenului de absorbție de
către mediul în care se propagă. Fenomenul de absorbție este
cauzat de trei factori importanți: vâscozitatea mediului (care
produce frecări interioare), radiația energiei sub formă de
energie calorică şi absorbția intermoleculară a energiei.
 apa de mare nu constituie un mediu omogen, adică proprietăţile
de propagare acustică oferite de mediu nu sunt identice în
totalitatea punctelor masei de apă.
 Viteza de propagare a ultrasunetelor creste cu temperatura,
salinitatea şi presiunea apei de mare (=1500 m/s)
 în apa de mare impulsurile de ultrasunete întâlnesc "zgomote"
întâmplătoare, capabile să perturbe propagarea, denumite
"zgomote de reverberație".
12/13/20 53
 Vibratoare piezoelectrice
/magnetostrictive
Sub acţiunea câmpului
electric alternativ/magnetic,
vibratorul de emisie produce
oscilații ultrasonore, iar sub
acţiunea oscilaţiilor
ultrasonore se creează̆ un
câmp electric alternativ în
vibratorul de recepție.

12/13/20 54
 Sonda ultrason
Sonda ultrason funcționează pe baza principiului
emisiei şi recepției undelor ultrasonore în mediul
acvatic de sub navă.
Emițătorul emite la anumite intervale de timp
impulsuri ultrasonore, pe verticală, către fundul
mării. Ajunse la fundul mării aceste impulsuri se
reflectă către navă. Fascicolul reflectat este
recepționat de către receptorul sondei. Dacă vom
considera că viteza de propagare a
ultrasunetelor în apă este constantă şi că spaţiul
dintre vibratorul de emisie şi cel de recepție este
neglijabil, atunci adâncimea apei poate fi dată de
relaţia următoare H=vt/2

12/13/20 55
 Sonda ultrason
motorul (1)
regulatorul (2)
axul (3)
indicatorului sondei şi cama (4).
vibratorului de emisie (8)
becul cu neon (6)
discul (5)
scala exterioară a discului (5).
vibratorul de recepție (9).
amplificatorul (10).
penița electrică (11)

12/13/20 56
1. Care sunt tipurile de lochuri pe care le cunoașteți?
2. Care este principiul de funcţionare al lochului hidrodinamic?
3. Care sunt părţile componente ale lochului hidrodinamic?
4. Descrieţi funcţionarea lochului hidrodinamic folosind figura 7 - 2.
5. Care sunt aparatele lochului destinate citirii vitezei şi a distanţei parcurse şi unde sunt ele amplasate
la bord?
6. Care sunt avantajele pe care le prezintă lochurile hidrodinamice?
7. Care este principiul care stă la baza funcţionării lochului hidromecanic?
8. Care sunt părţile componente ale lochului hidromecanic?
9. Descrieţi părţile componente ale lochului hidromecanic folosind figura 7 - 3.
10. Câte cadrane se găsesc pe înregistratorul de distanţă parcursă al lochului hidromecanic şi care este
destinaţia fiecăruia?
11. Care este principiul de funcţionare al lochului electromagnetic?
12. De ce depinde precizia de indicare a acestui loch?
13. Care este principiul de funcţionare al lochului ultrason Doppler?
14. De ce a fost necesară realizarea configuraţiei Ianus?
15. Când şi unde se efectuează probele de viteză în care elicea navei este asimilată unui loch?
16. Care sunt distanţele dintre aliniamentele unei baze de viteze?
17. Descrieţi algoritmul trecerii navei prin baza de viteze şi explicaţi de ce se fac două, trei sau patru
pase.
18. Descrieţi algoritmul de folosire a lochului improvizat.
19. Descrieţi algoritmul procesului de determinare a factorului de corecţie a lochului.
20. Descrieţi sonda de mână. Când folosim sonda de mână?
21. Care este principiul de funcţionare al sondei ultrason?
22. Descrieţi funcţionarea sondei ultrason

12/13/20 57
 Exerciții
1. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=14,8 iar factorul de corecţie este f=1,02;
2. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=12,9 iar factorul de corecţie este. f=1,04.
3. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=13,6 iar factorul de corecţie este f=1,07.
4. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=12,7 iar factorul de corecţie este f=0,92.
5. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=15,3 iar factorul de corecţie este f=0,96.
6. Să se determine distanţa reală parcursă de o navă între două puncte cunoscând că
diferenţa citirilor la loch este Cl2-Cl1=11,4 iar factorul de corecţie este f=0,94.

12/13/20 58
 exerciții
1. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=2.436,4, distanţa parcursă este m=286
iar factorul de corecţie al lochului este f=1,04.
2. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=3.697,5, distanţa parcursă este m=324
iar factorul de corecţie al lochului este f=1,06.
3. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=6.417,8, distanţa parcursă este m=178
iar factorul de corecţie al lochului este f=1,04.
4. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=4.613,5, distanţa parcursă este m=264
iar factorul de corecţie al lochului este f=0,92.
5. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=5.914,1, distanţa parcursă este m=314
iar factorul de corecţie al lochului este f=0,94.
6. Să se determine citirea la loch pentru momentul în care o navă ajunge în punctul de destinaţie
cunoscând că citirea la loch în punctul de plecare este Cl 1=6.463,5, distanţa parcursă este m=189
iar factorul de corecţie al lochului este f=0,97.
7. Care este adâncimea apei în raionul de navigaţie cunoscând că sonda indică o adâncime de 12,4
iar pescajul navei este de 6,2m?
8. Care este adâncimea apei în raionul de navigaţie cunoscând că sonda indică o adâncime de 18,5m
iar pescajul navei este de 7,4m?
12/13/20 59
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR
1. 15 Mm;
2. 13,4 Mm;
3. 14,5 Mm;
4. 11,7 Mm;
5. 14,7 Mm;
6. 10,7 Mm;
7. 2.711,4 Mm;
8. 4.003,2 Mm;
9. 6.588,9 Mm;
10. 4.900,5 Mm;
11. 6.248,1 Mm;
12. 6.658,3 Mm;
13. 18,6 m;

12/13/20
14. 25,9 m. 60