A.1.

SPECIFICATIE PRIVIND CONSTRUCTIA NAVEI CARGOU 8500tdw

A.1.1. Scopul specificatiei
Scopul specificatiei este de a descrie si a stabili detalii tehnice privind contractul cu
beneficiarul, design-ul, constructia, echipamentele, materialele, etc. navei de tip cargou
marfuri generale.Prezenta specificatie va fi insotita de planul general de amenajari.
Detaliile privind constructia, instalarea, inspectia, testele, manopera, etc. ce nu se regasesc in
specificatie vor fi in concordanta cu standardele in vigoare.
Nava va fi construita, echipata, testata si livrata beneficiarului in concordanta cu:
contractul,

specificatiile

planurile.

Orice modificare operata in specificatii va face obiectul unei clauze in contract.Daca

intre contract si specificatii vor apare discrepante, atunci contractul va avea intaietate. Daca
intre specificatii si amenajarea generala apar discrepante atunci cel din urma va avea
intaietate.Pentru constructia corpului, instalatiilor si echipamentelor se va adopta sistemul
metric, in afara cazurilor in care este specificat altfel.
A.1.2. Descriere generala si dimensiuni
A.1.2.1. Linii generale
Nava va fi cu o singura elice cu pas reglabil si reductor de turatie.Spatiul pentru
masina de propulsie (motorul principal) si toate compartimentele de locuit vor fi localizate in
pupa, dupa cum se arata in planul general de amenajari. Nava va fi construita cu dublu invelis
in zona magaziilor care vor fi in numar de patru (4). Magaziile de marfa, tancurile de balast,
tancurile picurilor, tancurile de combustibil, tancurile de apa proaspata vor fi localizate
conform planului general de amenajari.
A.1.2.2. Dimensiuni principale
LWL = 126 m
LPP = 121 m
B

= 17,7 m

= 10,2 m

= 8.08 m

A.1.2.3. Sageata selaturi puntii

Puntea in zona centrala are sageata, are selatura si la prova si la pupa.
A.1.2.4. Clasificarea
Nava va fi construita in concordanta cu regulile societatii de clasificare Registrul Naval
Roman.
A.1.2.5. Certificate
Constructorul va trebui sa obtina si sa predea beneficiarului urmatoarele certificate la
data livrarii navei.
certificatul de constructor
1

 certificatul de clasa
altele, fara costuri suplimentare.
A.1.2.6. Inspectii si teste
Inspectia si testele privind corpul si fitingurile se vor face de catre constructor la bordul
navei pe timpul intregii perioade de constructie in concordanta cu standardele constructorului
si vor indeplini cerintele societatii de clasificare.
A.1.2.7. Deplasamentul gol.
Masurarea deplasamentului gol se va face citind pescajul navei, determinand
densitatea apei si masele ce se vor exclude sau include, in prezenta reprezentantilor
beneficiarului, societatii de clasificare sau altor terte persoane.
A.1.2. Corp
A.1.2.1. Generalitati
Corpul va fi din otel sudat si va fi construit in concordanta cu planurile beneficiarului si
regulile societatii de clasificare. Corpul va fi construit in sistem transversal si longitudinal de
osatura. Guri de acces, comunicatii sau ventilatie pentru muncitori in timpul constructiei vor fi
operate in peretii etansi sau in alte locuri unde este necesar conform practicii santierului.
Gaurile vor fi astupate dupa terminarea constructiei.
A.1.2.2. Materiale
Elementele structurii corpului vor fi fabricate din otel normal. Calitatea otelurilor va fi
conforma cu cerintele societatii de clasificare.
A.1.2.3. Zona pupa si C.M.
Nava va fi dotata cu o elice cu pas reglabil si o carma. Dublul fund in C.M. va fi
construit in sistem de osatura transversal, iar in dublul bordaj vor fi amplasate tancuri.
A.1.2.4. Zona magaziilor
In zona magaziilor nava va fi cu dublu invelis in care vor fi tancuri de balast, o
magazie intinzindu-se pe toata latimea navei. Zona magaziilor va fi construita in sistem
combinat de osatura. Dublul fund va avea compartimente etanse despartite de varange
etanse si suporti. Peretii transversali etansi vor fi construiti in sistem vertical de osatura.
A.1.2.5. Zona prova
In zona prova va fi amenajat tancul pic prova, instalatia de ancorare. Fundul va fi
construit in sistem longitudinal iar bordajul in sistem transversal de osatura. Etrava va fi
intarita cu stringheri varange inalte etc. si va fi sudata de osatura bordajului si de chila plata.
A.1.2.6. Marcaje
Detalii privind numele navei si portul de inregistrare vor fi furnizate de catre beneficiar.
Marcarea liniei de vopsire cu sudura pe ambele borduri si pe oglinda pupa va fi in
concordanta cu desenele relevante. Alte marcari se vor face conform practicii constructorului
si trimise pentru aprobare beneficiarului.

Locatia si tipul marcarii vor fi urmatoarele:

Nume marcaj
Numele navei
Portul de inregistrare
Marca pescaj
Marea de bord liber
Emblema

Locatia
Oglinda prova
In ambele borduri
Oglinda
Prova, mijloc, pupa
In ambele borduri
Mijloc
In ambele borduri
Prova
In ambele borduri

Tip marca
Tabla
Tabla
Tabla
Tabla
Sudura

Marca de bord liber este urmatoarea:

A.1.2.7. Dopuri de fund

Constructorul va monta toate dopurile de fund in toate tancurile in pozitiile indicate cu
numarul tancului si codificarea. Beneficiarul va furniza toate dopurile de inox necesare.
A.1.2.8. Postamenti
Postamentii pentru motoarele auxiliare, masinile de punte,masina carmei etc. vor fi
confectionati si sudati pe structura metalica si vor fi prevazuti cu intarituri dedesubt acolo
unde este necesar.

A.1.2.9. Chile de ruliu

Chilele de ruliu vor fi amplasate in fiecare bord al navei. Chilele de ruliu vor fi profile
platbanda cu bulb care vor fi sudate pe o platbanda sudata de tabla gurnei.
A.1.2.10. Nari de ancora, locasuri pentru ancora.
Narirle de ancora, narile de put, zala de capat si locasurile pentru ancora vor fi
prevazute in Bb si Tb la prova si o singura nara de punte in planul diametral in zona pupa.
Narile de ancora vor fi intarite conform desenelor corespunzatoare.
A.1.2.11. Parapet
Parapetul va fi construit din tabla in concordanta cu planul de amenajare generala.
A.1.2.12. Braul de acostare
Braul de acostare de de teava sau din tabla pe ambele borduri va fi prevazut in
structura corpului.
A.1.2.13. Sisteme de ventilatie in magazii
Se vor instala 4 sisteme de ventilatie in magazii cate una la extremitatile fiecarei
magazii si una de rezerva.
A.1.3. Echipamente
In privinta echipamentelor de salvare nava va dispune de:
-plute de salvare
-barci de salvare
A.1.3.1. Scari inclinate si verticale, platforme, trepte, manere si balustrade.
Sunt prevazute scari inclinate in C.M. si zona prova. Scarile verticale vor fi prevazute
pentru accesul in magazii, pentru accesul in puturi si altele. Santierul constructor prevede
scari trepte, balustrade si manere pentru acces si trafic corespunzator, cerut de beneficiar in
desene. Vor fi montate balustrade pe puntea principala in ambele borduri. Toate fitingurile de
mai sus, situate pe puntea principala vor fi galvanizate.
A.1.3.2. Usi
Vor fi prevazute usi etanse si usi metalice. Deasupra usilor etanse expuse vor fi
prevazute ochi de vant.
A.1.3.3. Ferestre
Ferestrele, hublourile din borduri si hublourile de sub puntea principala vor fi livrate de
beneficiar.
A.1.3.4. Panouri electrice
Constructorul va instala doua (2) tablouri electrice etanse pentru instalatia frigorifica.

A.2. DIMENSIUNI PRINCIPALE

A.2.1. Estimarea deplasamentului
Legatura dintre deplasamentul navei si deadweight a fost stabilita pe baze statistice
sub forma:

DW
8500

12151.73138t
DW 0.6994888

12151.7318t
unde Dw = 0.5 0.73 0.699 coeficient de utilizare a deplasamentului
A.2.2. Calculul lungimii navei
Suprafata udata a navei este influentata considerabil de lungime. Din acest motiv,
pentru navele cu viteza mica, la care componenta cea mai insemnata a rezistentei la
inaintare este rezistenta de frecare, proiectarea se face in conditiile limitarii lungimii.
Lungimea navei are influenta nu numai asupra volumului necesar depozitarii marfii dar si
asupra consumului de energie necesar transportului.
GALIN propune urmatoarea formula pentru calculul lungimii:
2

Lpp

1
v
3
c

v 2
2

1
16
3
Lpp 7.93
11855.347
160.701m

16 2
Lpp 160.701m

v [Nd ]

12151.731

8500
11855.347
NOGHID propune :

Lpp 2.3 3 v 2.3 3 16 12151.731

Lpp 133.243 m

POZDIUNIN propune :

1
3
v
l 7.2
5.76
v 4
l 4.47 0.06v 0.3
l1 4.47 0.06 16 0.3 5.73
l 2 4.47 0.06 16 0.3 5.13

Lpp l

l 13.3 0.5 / Dw

1
12

l3 13.3 0.5 / 2.12545 6.492

l 4 13.3 0.5 / 2.12545 6.022

Lpp 5.76 22.99037 132.424 m

Lpp 5.73 22.99037 131.734 m
Lpp 5.13 22.99037 117.940 m

Lpp 6.492 22.99037 149.253 m

Lpp 6.022 22.99037 138.448 m
Jaeger propune pentru calculul lungimi intre perpendiculare, urmatoarea relatie:
1

Lpp (p q)3 (p q)3

unde:
1
3

p b v
5
b , pentru navele care se afla sub viteza critica
6
( cargouri, petroliere, etc. )
v - viteza de serviciu [Nd]

5
16 3 12151.73138 306.5383322
6
1

1 2
2

3
q b v 2

1
3

1
1 3

5
q 12151.73138 3 16 2 2 12151.73138 3 277.6478784
6

Lpp 306.5383322 277.6478784 3

1

306.5383322 277.6478784 3 130.5994154m

Lpp = 130,599 m
Lungimea determinata cu ajutorul formulei lui JAEGER, este optima din punct de
vedere al exploatarii, dar santierul constructor din punct de vedere al pretului de cost cere o
micsorare cu ( 2 4 ) %. Din acest motiv, un numar mare de nave au lungimea mai mica
decat cea calculata.

LPP 130.5994154 (130.5994154 3 0 0 ) 126.681433 m

Adoptam

Lpp 121m

Lungimea la plutirea de plina incarcare se determina cu relatia :

LWL = (1.021.04)Lpp
LWL = 1.03121 = 124,63 m

METODA

Lpp [m]

GALIN

160.701

JAEGAER

130.599

NOGHID

133.243

POZDIUNIN

132.424
131.734
117.940
149.253
138.448

Valoare adoptata

Adoptam

121

LWL = 126 m

A2.3 Calculul coeficientilor de finete

Literatura arata ca exista o dependenta liniara a coeficientului de finete bloc CB de numarul
Froude.

CB
unde

0.43 0.01
3

Fr

Fr

v
g Lpp

8.231
9.81 121

0.2389083

v - viteza de mars in m/s

v = 16 nod = 8,2311104 m/s
g - acceleratia gravitationala
CB = 1.05 1.68Fr = 1.05 1.68 0.24 = 0.66
Adoptam
CB = 0.66
ASIK propune :

Fn [ 0.25.......... 0.3 ]
0.16 0.01
CB

Fn

0.16 0.01
CB1
0.629
0.27
0.16 0.01
CB2
0.555
0.27

AYRE recomanda :

Fn [0.15......... 0.3]
CB 1.05 1.68 Fn

C B 1.08 0.536

vT
Lpp

vT [m / s ]
CB 1.05 1.68 0.27 0.597

CB 1.08 0.536 8.2304/ 121 0.679

ALEXANDER :

CB 1.01 0.5

vT
Lpp

vT [m / s ]

CB 1.01 0.5

8.2304
0.638
121

DAWSON SILVERLEAF

vT
Lpp

CB 1.214 0.714

vT [m / s ]

CB 1.214 0.714

8.2034
0.672
121

JAPONIA :

CB 4.22 27.8 Fn 39.1 Fn 46.6 Fn

CB 4.22 27.8 0.27 39.1 0.27 46.6 0.273 0.585

METODA

CB

ASIK

0.629
0.555

AYRE

0.597
0.679

ALEXANDER

0.638

DAWSON SILVERLEAF

0.672

JAPONIA

0.585

Valoare adoptata

0.66

Coeficientul de finete al suprafetei plutirii depinde de forma cuplelor. El influenteaza

stabilitatea, nescufundabilitatea, si cubatura navei.
GALIN :

CW

1 2 CB
3

CW

1 2 0.66
0.773
3

LYNDBLADOM :

C W 0.98 CB 0.06
C W1 0.98 0.66 0.06 0.856
CW2 0.98 0.66 0.06 0.736
C W 0.82 CB 0.247
C W 0.82 0.66 0.247 0.788
Pentru nave cu bulb :

C W 0.82 CB 0.240
C W 0.82 0.66 0.240 0.781
HENSCHKE :
forme U :

C W 0.778 CB 0.248
C W 0.778 0.66 0.248 0.761
forme V :

C W 0.743 CB 0.297
C W 0.743 0.66 0.297 0.787
Pentru nave de transportat marfuri, BRONIKOV recomanda:
CW = CB+0.12= 0.66 + 0.12= 0.78
Adoptam
CW = 0.78

METODA

CW

GALIN

0.773

LYNDBLADOM

0.856
0.736

Pentru nave cu bulb

0.781

HENSCHKE
-

forme U

0.761

forme V

0.787

BRONIKOV

0.78

Valoare adoptata

0.78

Coeficientul sectiunii maestre

JELEAZKOV :
1

CM 1.012 CB 12 0.05

CM1 1.012 0.6612 0.05 0.982

1
12

CM2 1.012 0.66 0.05 0.972

Nave rapide :

CM 1.62 CB 0.15
CM1 1.62 0.66 0.15 1.219 (valorile supraunitare se elimina din calcul)
CM2 1.62 0.66 0.15 0.919
PARSON :

CM 0.977 0.085 CB 0.6

CM 0.977 0.085 0.66 0.6 0.982

Coeficientul de finete al celei mai mari sectiuni transversale este:

CM

AM
Bd

CM 0.975
Adoptam : CM 0.975
METODA

CM

JELEAZKOV

0.982
0.972

Nave rapide

0.919

PARSON

0.982

Diagrama 1.15

0.975

Valoarea adoptata

0.975

Coeficientul de finete prismatic longitudinal CP are o mare importanta asupra rezistentei

la inaintare.
Daca se cunosc coeficientii CB si CM, atunci se poate calcula CP, cu relatia :

CP

0.66
B
0.677
A M L WL CM 0.975

Adoptam:

CP = 0.677

A.2.4. Verificarea lungimii navei la interferenta valurilor

Lungimea navei trebuie astfel aleasa incat sa nu produca o interferenta nefavorabila a
valurilor, sa nu se suprapuna o creasta de val prova cu o creasta de val pupa.
Un criteriu recomandat pentru verificarea lungimii navei este asa numitul criteriu P, ce
foloseste diagrama lui Kent.
Valoarea P se calculeaza cu relatia:

P 0.746

VS
CP L WL

unde: LWL se introduce in picioare

10

P 0.746

16
0.677 410

0.716

P apartine domeniului MIN. P

4
7

Valoarea criteriului P nu apartine zonei hasurate din diagrama lui Kent (zona hasurata este
zona interferentei nefavorabile).

A.2.5. Calculul latimii navei si a raportului B/d

Pentru calculul latimii se pot folosi relatii pe baze statistice sau conditiile de stabilitate initiala.
ARKENBOUT si SCHOKKER propun :

Bmin

1
1
Lpp 3.66 121 3.66 17.104[m]
9
9

SANDERSON recomanda pentru cargouri si pasageri :

Lpp 41.7 5
m
9.3
121 41.7 5
B1
21.258[m]
9.3
121 41.7 5
B2
16.956[m]
9.3
B

von MANEN propune :

1
Lpp
4
2.06 Lpp
B

121

1
4

Lpp

2.06 Lpp 4
17.710[m]

2.06 121

BENDFORD : ( pt cargouri )

Lpp 35.5. 16
9
121 35.5. 16
B
19.16[m]
9
121 35.5. 16
B
15.61[m]
9
B

WATSON recomanda pentru nave de transportat marfuri uscate relatia :

1
1
Lpp 4.27 121 4.27 17.71[m]
9
9

Adoptam

B = 17.7 m

11

METODA

B [m]

ARKENBOUT si SCHOKKER

17.104

SANDERSON

21.258
16.956

von MANEN

17.710

BENDFORD

19.16
15.61

WATSON

17.71

Valoarea adoptata

17.7

Inaltimea metacentrica relativa este:

9220
B5
9220
h 0.06
0.054692811
17.75
h 0.06

adoptam

h=0.0547 m

Nava prototip are urmatoarele dimensiuni:

D = 10.2 m
d = 7.75 m
deci hd

bd

D 10.2

1.316129032
d 7.75

6 CB

K r C2W

K r C2W
CW
K G hd K z

3 CB
CW CB

2
b 60.66 0.0547 0.05472 1.050.78 0.562341.3161

1.017 0.78
d 1.050.782
30.66
0.780.66

b 2.188
d
adoptam bd = 2.19
unde coeficientii:
Kr = 1.05
Kz = 1.017;
KG = 0.56234
A.2.6. Calculul pescajului si inaltimii de constructie a navei
In multe cazuri pescajul este prescris in conformitate cu adancimea senalelor navigabile,
adancimea acvatoriilor porturilor, praguri etc.

B 17.7

8.081 m
bd 2.19

adoptam d = 8.08 m

12

Din partea beneficiarului nu se fac ingradiri privitoare la inaltimea de constructie,

exceptie facand navele care trebuie sa treaca pe sub anumite poduri. O inaltime de
constructie relativ mare , determina in primul rand, un volum util mare.Marirea inaltimii de
constructie reprezinta practic singurul mijloc pentru influenta indicelui de stivuire.
La
stabilirea inaltimii de constructie, se tine cont de bordul liber minim. Bordul liber minim F, se
poate determina conform ,,Conventiei internationale privind liniile de incarcare. Londra 1966
sau din conditii de nescufundabilitate si volum util.
Bordul liber minim pentru LPP = 121 m este F = 1476 mm dar
adoptam F = 2120 mm
D = d + F = 8.08 + 2.120 = 10.2 m
A.2.7. Verificarea rapoartelor dintre dimensiuni
In practica de proiectare este necesar sa se verifice dimensiunile cu unele rapoarte stabilite
prin analiza statistica.
Verificarea raportului L/B

L 121

6.836 6 7.5 pt cargouri

B 17.7
Verificarea raportului B/d

B 17.7

2.19 2 2.5 pt cargouri

d 8.08
Verificarea raportului L/D

L 121

11.862 17 pt cargouri
D 10.2
L / D = Max 17 dupa Loyd, max 15 dupa ABS
Verificarea raportului D / d

D
1.262 1.2 1.4 pt cargouri
d
Rapoartele intre dimensiuni ale navei de proiect se inscriu in valorile date.
A.2.8. Verificarea perioadei oscilatiilor de ruliu
Intre perioada oscilatiilor libere transversale T, inaltimea metacentrica relativa h si inaltimea
metacentrica initiala h0, se poate stabili o relatie de calcul care sa permita o verificare din
punct de vedere al confortului echipajului, in conditii de navigatie in valuri.
Din teoria oscilatiilor navei:

2 k
g h0

unde :
k raza de inertie a masei navei si a maselor de apa aderente, in raport cu axa
longitudinala ce trece prin centrul de greutate;
h0 inaltimea metacentrica initiala;
g acceleratia gravitationala

k2

J J

unde:
J momentul de inertie al navei;
DJ - momentul de inertie al maselor aditionale;

a B2 b D2
12

13

DJ = a1 J
Introducand in T

T 2

2 k
g h0

relatiile de mai sus obtinem:

1 a1 a B2 b D2
12 g h0

Cu aproximatia

B 17.7

1.73529411 2 relatia devine:

D 10.2

D
1 a1 a b
B
B
B

T 2
B c
c
12 g h0
h
h0

Constanta c , are valori subunitare si depinde de tipul, constructiei si situatia de incarcare.

Se considera ca pentru majoritatea navelor c = 0.73 0.8

T c
T 0.73

17.7
13.132
0.054692811

Se constata ca prin cresterea latimii se obtine o crestere a inaltimii metacentrice

relative pentru T si c constante. Cresterea perioadei oscilatiilor de ruliu T, numai prin
micsorarea lui h , conduce la inrautatirea stabilitatii initiale.
La cresterea latimii se recomanda marirea lui h , astfel ca T sa nu scada sub 12s
T 12 s
A.3. CALCULUL DE CARENE DREPTE
Pentru proiectarea navelor si pentru rezolvarea problemelor (unora) ce apar in
exploatare este necesar sa se traseze curbele elementelor geometrice si mecanice ale
planului de forme.Calculul de carene drepte pe plutiri drepte se efectueaza folosind
urmatoarele relatii:
1. Aria suprafetei plutirii
L

AWL 2 y dx
0

2. Momentul static al ariei plutirii:

L

My 2 x y dx
0

3. Abscisa centrului de plutire:

xF

My
AWL

4. Momentul de inertie al ariei plutirii dupa axa x:

Ix

2 L 3
y dx
3 0

5. Momentul de inertie al ariei plutirii dupa axa y:

L

Iy 2 x 2 y dx
0

14

6. Momentul de inertie al ariei plutirii fata de o axa paralela cu y ce trece prin centrul plutirii:

IyF Iy xF2 AWL

7. Volumul carenei:

V AWL z dz
z

8. Coordonatele centrului de carena:

xB

M yz

zB

M xy

AWL z xF dz

V
M
y b xz 0
V
V

AWL z z dz
V

9. Raza metacentrica transversala:

r0

Ix
V

10. Raza metacentrica longitudinala:

IyF

R0

Ca metoda de integrare s-a folosit metoda trapezelor care consta in aproximarea integralei cu
suma ariilor trapezelor:

I f u du
b

Se imparte domeniul (a , b) in intervale egale cu lungimea:

ba
u

V=f(u)

Fie un interval I cuprins intre u1 si ui+1 . Integrala I

trapezului ABui+1ui:

15

ui 1

ui

f u du se aproximeaza prin aria

1
h v i v i 1
2

Rezulta ca pentru intervalul (a , b) avem:

n

1 n
I f u du Ii v i v i 1
a
2 i 0
i 0
h
I v 0 2v1 2v 2 ... 2v n 1 2v n
2
b

I h i v i
i 0

unde ai = 1 / 2
pentru i = 0; i = n
ai = 1
pentru i (1; n-1)
In cazul in care tabelul de puncte ale functiei contine valori intermediare aflate la fractiuni din
h, relatia se pastreaza, valorile ai modificandu-se corespunzator cu subdivizarea intervalului
de lungime h.

16

A.4. CALCULUL DIAGRAMEI BONJEAN

Diagrama bonjean constituie un instrument deosebit de util in proiectarea si exploatarea,
navei permitand calculul elementelor carenei pentru o plutire oarecare.
Calculul sectiunii transversale se face pe toata inaltimea cuplei.
Se propune calculul ariei transversale AT de la linia de baza pina la punte, aceste valori vor fi
calculate ca functie de cota z, deci AT= AT(z).
Reprezentarea curbelor transversale se face atezand un segment orizontal care reprezinta
aria transversala pentru o cupla, care are o cota z, reprezentand aria transversala la plutirea
respectiva.
Aceasta curba se traseaza pentru fiecare cupla imparte, la o anumita scara.
Dupa calculul valorilor curbelor AT(z) se trece la constructia propriu-zisa a diagramei Bonjean.
Diagramei Bonjean consta in ansamblul curbelor AT(z) la fiecare cupla.

17

A.5. STABILITATEA INITIALA

Stabilitatea initiala este caracterizata de inaltimea metacentrica .

MG BK MB GK
Cota centrului de carena poate fi scrisa sub forma:

BK c1 d
unde:
- c1, este un coeficient ce depinde de coeficientul de finete bloc CB si coeficientul de finete al
plutirii CW
- Benson recomanda pentru determinarea lui c1 relatia:

1
C
1 B
CW
1
1
c1

0.521
CB
0.66
1
1
0.72
CW
c1

BK 0.521 8.08 4.215

Raza metacentrica transversala, se poate scrie sub forma:

c iB B2
MB
12 CB d
unde:
ciB, este un coeficient ce depinde de coeficientul de finete al plutirii CW si formele
navei.

Normand recomanda pentru calculul coeficientului ciB urmatoarea relatie:

ciB 0.894 C2W 0.096

ciB 0.894 0.722 0.096 0.559

Dupa Hoovgard:

ciB 0.1272 cW 0.872 cW

ciB 0.1272 0.78 0.872 0.782 0.629

ciB 0.559
MB

c iB B2
0.559 17.72

2.739
12 CB d 12 0.66 8.08

Ordonata centrului de greutate GK , se poate scrie:

GK c 3 D
Pentru nave normale de transport, ordonata centrului de greutate a corpului, suprastructurilor,
rufurilor, amenajarilor si instalatiilor, mai putin instalatia de propulsie, c3 se poate lua intre
0.68 0.73. Valorile mai mari sunt valabile pentru navele mai mici.

GK 0.68 10.2 6.936

MG 4.215 2.739 6.936 0.018
h = 0.018 m

18

A.6. CALCULUL REZISTENTEI LA INAINTARE

In faza initiala de proiectare a unei nave, determinarea rezistentei la inaintare ocupa
un loc important prin necesitatea unei estimari cat mai exacte a acesteia, stiut fiind faptul ca
rezistenta la inaintare conditioneaza puterea instalatiei de propulsie, caracteristicile
propulsorului si ale liniei de arbori, si prin acestea, estimarea corecta a maselor de la bordul
navei si asigurarea performantelor nautice. Pentru determinarea rezistentei la inaintare a unei
nave exista mai multe cai, plecand de la determinari pe nave in marime naturala pana la
formule aproximative menite sa ofere doar o idee asupra ordinului de marime. O cale
eficienta din punctul de vedere al raportului precizie/volum de lucru, se bazeaza pe
rezultatele obtinute din incercarile seriilor de modele in bazine special construite. Prelucrarea
rezultatelor acestor incercari s-a bazat pe ipoteza lui W. Froude de impartire a rezistentei
totale la inaintare a carenei nude in doua compartimente:
Componenta de frecare, RF

Componenta reziduala, RR

Considerand ca rezistenta de frecare se poate calcula dupa una din relatiile

cunoscute ( I.T.T.C. 57, Schoenherr, Froude, etc.) din rezistenta totala s-a determinat
rezistenta rezidua, utilizand relatia:
Rr = RR -RF
Din diagrame se va scoate numai coeficientul componentei reziduale, coeficientul
componentei de frecare urmand a fi calculat cu aceleasi relatii utilizate la prelucrarea
rezultatelor incercarilor pe modele. Diagramele indica variatia coeficientului rezistentei
reziduale in functie de viteza relativa si de parametrii adimensionali ai carenei.
Coeficientul rezistentei rezidue este o marime adimensionala exprimata sub diverse forme.
Pentru calculul rezistentei rezidue utilizam expresia corespunzatoare prin care a fost
determinat coeficientul respectiv. Deoarece la incercarea modelelor in bazin in vederea
stabilirii diagramelor de calcul suprafata carenei s-a considerat hidrodinamic neteda, iar
carena a fost fara apendici si fara suprastructuri , pentru estimarea rezistentei la inaintare a
unei nave este necesar sa se introduca o serii de corectii, rezistenta totala a uni nave pentru
conditii de probe se va calcula cu relatia:
Rr = RFN + RR +RA + RAP.
in care:
Rr rezistenta totala la inaintare a navei;
RFN rezistenta de frecare pentru nava;
RR rezistenta rezidua

19

RA o corectie care tine cont de rugozitatea carenei, uneori si de rezistenta aerodinamica

pentru o viteza a vantului egala cu zero;
RAP rezistenta datorata apendicilor ; aceasta depinde de numarul, forma si dimensiunile
apendicilor.
Forta RA se calculeaza cu relatia:

RA

1
CA S v 2
2

in care:
CA coeficient adimensional;
densitatea apei in care naviga nava;
S suprafata udata a carenei;
v viteza pentru care se fac calculele;
Valoarea coeficientului CA reprezinta o problema mult mai discutata in literatura de
specialitate in aceasta incluzandu-se si un efect de sacra in trecerea de la model la nava.
Pentru faza initiala de proiectare Sv. As. Harvald recomanda adoptarea CA in functie de
lungimea navei astfel:
L = 100 m
CA = 0.4 10-3 ;
L = 150 m
CA = 0.2 10-3 ;
L = 200 m
CA = 0 ;
L = 250 m
CA = - 0.2 10-3 ;
L = 300 m
CA = - 0.3 10-3 ;
Pentru valori intermediare ale lungimii navei, valoarea lui CA se va stabili prin interpolare;
Rezistenta apendicilor se va calcula in functie de tipul si dimensiunea acestora. Pentru o
estimare preliminara se poate utiliza urmatoarea metoda:
a) Coeficientul de frecare al carenei se va corecta cu o valoare proportionala cu
suprafata apendicilor

b) Coeficientul rezistentei rezidue se va corecta numai in cazul navelor prevazute cu

linii de arbori protejate de panraloni sau sustinute de covaleti.
In continuare prezint mersul de calcul al metodei Sv. As. Harvald cu ajutorul caruia am
calculat rezistenta la inaintare pentru nava tip cargou 8500 tdw.
Numarul Froude:

Fr

v
g Lpp

8.2311104
9.81 121

0.238983

Suprafata udata:
S = 1.025 Lpp ( CB B + 1.7 d ) =
S = 1.025 121 ( 0.66 17.7 + 1.7 8.08 ) = 3152.467 m2
Coeficientul lui Poisson:
= 1.191 106 m2/s
Numarul Reynolds

Re

v Lpp

8.2311104 121
9.773 108
1.191 10 6

Coeficientul de rezistenta la frecare:

20

103 Cf
0

0.075
0.075
103
103 1.534
2
2
8
(lgRe 2)
lg 9.773 10 2

Coeficientul de influenta a rugozitatii:

pentru Lpp =140 =>103 CA = 0.23
Coeficientul rezistentei rezidue functie de

1
3

L
1
3

121

12151.73
1.025

3
10 C R = 1.25

1
3

1
3

5.30657

=>
Coeficientul corectiei datorita raportului

B 17.7

2.191
d 8.08
B

17.7

103 C1 0.16 2.5 0.16

2.5 0.0494
d

8.08

Abaterea LCB (xB) fata de valoarea standard

LCB = 0
Coeficient de corectie pentru abaterea centrului de carena:

103 C2 LCB

(103 CR )
0 0.12 0.12
LCB

Corectii pentru bulb in functie de Fr:

103 C3 = - 0.0033
Corectii pentru forma corpului la extremitati:
103 C4 = 0
Coeficient total al rezistentei rezidue:
103 CRT
= 103 CR + 103 C1 + 103 C2 + 103 C3 + 103 C4
= 1.25 0.0494 +0.12 0.0033 + 0 = 1.2467
Coeficientul total al rezistentei de frecare:

103 CF 103 Cf0 103 CA 1.53498296 0.316 1.85098296

Corectie datorata rezistentei aerului:

103 CAA 0.07

Corectie datorata manevrabilitatii:

103 CAS 0.04

Coeficientul rezistentei totale:

103 CT 103 CRT 103 CF 103 CAA 103 CAS 1.246 1.850 0.07 0.04 3.207
Rezistenta totala la inaintare a navei:

1
s v 2 CT
2
1
3.207
R 1.025 3152.46745 8.23111042
351.117KN
2
1000
R

Rezistenta si puterea efectiva calculate folosind diagramele, corespund unei nave in

conditii de proba, adica pentru conditii ideale privind valurile si vantul, adancimea apei si
rugozitatea corpului. Pentru conditii de exploatare se fac o serie de cresteri.

21

Cresterile pentru conditii de exploatare se fac asupra rezistentei calculate

calculate, functie de zonele de navigatie a navei.
Majoram rezistenta la inaintare cu 20%
R = 427.920 kN
A.7. CALCULUL INSTALATIEI DE PROPULSIE SI ALEGEREA MOTORULUI
Puterea de remorcare:
Nr = RT v = 427.9208753 8.2311104 = 3522.263967 KW
unde:
RT rezistenta totala la inaintare a navei
v-viteza navei [m/s]
Randamentul elicei: o = 0.55
Coeficientul de siaj:
w = 0.05 + 0.5 CB = 0.05 + 0.5 0.66 = 0.28
Coeficientul de suctiune:
t = 0.5 CP 0.12 = 0.5 0.677 0.12 = 0.2185
Coeficientul de influenta al corpului:

1 t
1 w
1 0.2185
H
1.0854
1 0.28

Puterea la axul elicei:

Na

Nr
Nr
(1 w) Nr

P o H
(1 t) o

Na

(1 0.28) 3522.263967
5899.855 kW
(1 0.2185) 0.55

Randamentul liniei de axe:

Randamentul reductorului:
Randamentul cuplajului:

a = 0.97
r = 1
c = 0.96

Puterea efectiva a instalatiei de propulsie:

Na
Na

t a r c
5899.855
Ne
6335.755131kW
0.97 1 0.96

Ne

Randamentul global al instalatiei de propulsie:

P = o H = 0.55 1.0854 = 0.597
Puterea motorului ce asigura deplasarea navei cu viteza
v = 16.4 Nd :

Ne

Nr
3522.263967

6335.845 kW
P t 0.597 0.9312

22

sau a puterii

Am ales un motor
urmatoarele caracteristici:
Numar cilindri
Puterea
Puterea
Turatia
Lungime
Latime
Greutate
Consum specific

tip MITSUBISHI cu supraalimentare, tip UEC60LSP2, cu

5;
6380 KW;
8670 CP;
100 rot/min;
7275 mm;
3720 mm;
344 t;
159 g/kWh

A.9. POZITIA CENTRULUI DE CARENA xB, zB

Modificarea pozitiei centrului de carena pe lungmea navei atrage schimbarea formelor cuplelor.
Deplasarea centrului de carena spre prova este insotita de cresterea finetei zonei pupa si micsorarea
finetei zonei prova.
Pentru abcisa centrului de carena, se recomanda relatia:
O alta relatie pentru XB:

XB
0,01 0,042Fr 0,01
L
XB
0,01 0,042 0.24 0,01
L
unde:
Fr = 0,24- numarul Froude.
X B 0.1008 [ m ]
In proiectare pentru calculul cotei centrului de carena se utilizeaza formula EulerNewman:

CW
d
CW CB
0.78
zB 1.017
8.08 4.451m
0.78 0.66
unde: kB 1.017 0.23
zB k B

d - pescajul =8.08[ m ]
CW- coeficientul de finete al suprafetei plutirii = 0,677
CB- coeficientul de finete bloc = 0,685
Astfel avem: ZB = 4.451 [ m ]

23

ESANTIONAJ IN ZONA CENTRALA A NAVEI

Distante regulamentare (1.6.4)
(1.6.4.1) a o 0,002 L 0,48 m 0,002 121 0,48 0.722 m
Se adopta a0 = 0.72 m
Grosimea invelisului exterior in zona centrala a navei
Grosimea invelisului fundului (p.6,B.1.2)
Notatii.
k = coeficient de material paragrafului 2, B.2.
2

pB = sarcina pe fund, in [kN/m ], conform paragrafului 4, B.3.

2

ps = sarcina pe bordaje, in [kN/m ], conform paragrafului 4, B.2.1.

2

pe = presiunea de proiectare pentru zona prova, in [kN/m ], conform paragrafului 4, B.2.2.

2

pSL = presiunea Slamming de proiectare, in [kN/m ], conform paragrafului 4, B.4.

n1 = 2 la sistemul transversal de osatura.
n1 = 1,6 la sistemul longitudinal de osatura.
n2 = 5,9 la sistemul transversal de osatura.
n2 = 4,8 la sistemul longitudinal de osatura.

L = cea mai mare tensiune longitudinala incovoietoare de proiectare, in [N/mm ], conform

paragrafului 5, E.4.
2

adm = tensiunea de proiectare admisibila in [N/mm ]

adm = 230/k, [N/mm2] pentru L 90m
tk = adaos pentru coroziune, conform paragrafului 3, K.1.

t n2 a

10 pB
10 101.35
tk 4.8 0.72
1.5 11.99 mm
adm L
230 120

n2 4.8 (p.6,A.2)

pB 10 T p0 0.5 b [

KN
] (p.4,B.3)
m2

KN
pB 10.7 8.08 29.788 0.5 86.456 14894 101.35 2
m
b 0 (conf.2.1.2)
KN
p0 10.5 C1[ 2 ] (p.4,A.2.2)
m
p0 10.5 2.837
KN
p0 29.788 2
m
C1 C0 / n
C1 8.356 / 3.5
C1 2.837
n 3.5 pentru L 90m

24

 300 L
C0 10.75

100

1.5

1.5

300 121
10.75
10.75 2.394 8.356
100
KN
pB 10 8.08 29.788 0.5 0 95.694 2
m
N
(p.6,A.2)
adm 230 / k 230
2
mm
N
(p.6,B.1.2)
L 120 / k 120
2
mm
t1 1.26 a pB k tk 1.26 0.72 95.694 1.5 10.374mm
t k ( p.3, K .1)
t k adaos de coroziune conform K;

tk 0.1 t ' 0.5,.......,3mm

t k 1.5mm

tcritic c a

L
E F1

tk 527 0.72

120
1.5 10.657mm
2.06 105

c 527 pentru sistemul longitudinal

N
(p.3,F.1)
E 2.06 105
2
mm
F1 1 (p.3,F.1)
Comparand ce trei valori rezulta: tf 12mm
Chila plata (p.6,B.5)

b 800 5 L 800 5 121 1405mm

tch tf 2 11.99 2 13.99mm
Conform p.19,B.2.2.1 intre o sudura de colt si una cap la cap trebuie sa existe o distanta
minima de:

30mm 2 tch 30 2 13.99 57.98mm

Admitem: 80mm
Rezulta latimea chilei plate:

bch 2 800 2 80 1760mm

bch 1760mm
t

ch

14mm

25

Se recomanda, ca la navele mai lungi de 100m, a carui fund este in sistem

longitudinal de osatura, sa se intareasca suplimentar cu nervuri de rigidizare longitudinale
intercostale, prevazute la maximum 400mm de la P.D. Sectiunea transversala a intariturii
longitudinale sa fie de 0,2L [cm2].

A 0.2 L 0.2 121 24.2cm2

Alegem: HP 200 12 29.60,255.4,2.5
Grosimea invelisului bordajului (p.6,C.1)

t n2 a T k t k 5.9 0.72 8.08 1.5 13.575mm

n2 5.9 (p.6,A.2)
k 1
t b 14mm (valabil deasupra gurnei, pana la 0.2H deasupra liniei de baza)
0.2 H 2.04m
Grosimea bordajului deasupra nivelului 0.2H (p.6,C.1.3+p.6,B.3.1+p.6,C.2)

t2 L k 121 11mm

t3 1.26 a ps k tk
KN
ps 2 (p.4,B.2.1)
m
ps sarcinile exterioare ale bordurilor
1. Pentru elementele de osatura la care centrul sarcinii este sub sarcina de plutire

a1) ps 10 T z p0 0.5

b 0 (p.4,B.2.1.2)
KN
p0 29.788 2
m
z 0.2 H 2.04m

b
2T

2.04

KN
ps 10 8.08 2.04 29.788 0.5
60.4 18.654 79.054 2

2 8.08

m
t3 1.26 0.72 79.054 1.5 9.566mm

26

a2) ps 10 T z p0 0.5

b
2T

H
5.1m
2

5.1

KN
ps 10 8.08 5.1 29.788 0.5
29.8 24.294 54.094 2

2 8.08

m
t3 1.26 0.72 54.094 1.5 8.172mm

b) ps p0 1 b x

KN
ps 29.788 1 0 1 29.788 2
m
x 1 (p.4,B.2.2)
t3 1.26 0.72 29.788 1.5 6.451mm
Comparand cele 4 valori concluzionam ca grosimea bordajului intre 0.2H si 0.5H m
trebuie sa fie mai mica de:

t b 11mm
Intre t b 14mm si t b 11mm vom introduce o fila cu grosime intermediara t b 12.5mm ,
pentru a realize o trecere graduala.
2. Pentru elementele de osatura la care centrul sarcinii este deasupra liniei deplutire
(p.4,B.2.2.2)
a3) ps p0 (1 b )

10
10
KN
x 29.788
42.433 2
10 z T
10 5.1 8.08
m

H
5.1m
2
t3 1.26 a ps k tk 1.26 0.72 42.433 1.5 7.409mm
z

10
KN
28.048 2
10 8.7 8.08
m
z H 1.5m 8.7m (la nivelul inceputului centurii)
t3 1.26 a ps k tk 1.26 0.72 28.048 1.5 6.304mm

a4) ps 29.788

Comparand aceste 2 valori ale lui t 3 cu valoarea t 2 , concluzionam ca grosimea

bordajului deasupra lui 0.5H si pana la centura va fi:

t b 11mm
Gurna (p.6,B.4)

bgr 800 5 L 1405mm

Admitem: bg 14mm

tg tb 14mm

27

Grosimea invelisului puntii superioare (p.7,A.5.2+p.6,B.2+p.7,A.6)

tcritic c a

L
E F1

tk 527 0.72

120
1.5 10.657mm
2.06 105

tE 1.26 a p t k 1.26 0.72 19.469 1.5 5.502mm

p pD (p.4,B.1) sau pL (p.4,C.1)
pD incarcarea puntilor de adapost

pL sarcini pentru punti de incarcare

pC sarcina statica

pD p0

10 T
10 8.08
KN
ca 29.788
1 19.469 2
10 z T H
10 10.2 8.08 10.2
m

ca factor dupa tabelul urmator:

pL pC 1 aV

tmin 4.5 0.05L k 4.5 0.05 121 1 10.55mm

Comparand cele 3 valori, de mai sus, rezulta grosimea puntii intre bordaj si ramele
longitudinale:

t p1 11mm
Grosimea puntii superioare intre gurile de magazii (p.7,A.7)

tE 1.26 a p t k 1.26 0.72 19.469 1.5 5.502mm

tE min 5.5 0.02L 5.5 0.02 121 7.92mm
Adoptam: t p 2 8mm
Intarirea colturilor gurii de magazine (p.7,A.3.2+p.7,A3.3)

r n b 1 b / B 0.075 9 1 9 /17.7 0.332m

28

l
15

0.075
200 200
l 15m
b 9m
B 17.7m
Admitem r 500mm
r raza de racordare in colturile gurii de magazine
l lungimea gurii de magazine
b latimea gurii de magazine, sau suam latimilor gurilor, la mai multe deschideri alaturate
n

paralele cu P.D,in [m]. Pentru b/B ne se va lua o valoare mai mica decat 0.4.
Grosimea tablei ingrosate (p.7,A.3.2)

t pg 11.5 8 19.5mm
Centura (p.6,C.3)
Latimea centurii nu trebuie sa fie mai mica decat:

bC 800 5L 800 5 121 1405mm

tC 11mm
Tabla lacrimara (p.7,A.5.3)
Tablele puntii au aceeiasi grosime cu a bordajului, deci nu avem tabla lacrimara.
Puntea intermediara (p.7,B.1+p.7,B.2)
Dimensionarea puntilor de incarcare
Grosimea invelisului nu trebuie sa fie mai mica decat:

t 1.26 a pL k tk 1.26 0.72 17.5 1.5 5.295mm

tmin 5.5 0.02L k 7.92mm

Admitem: tmin 8mm

Sarcini pentru puntile de incarcare

KN
pL pC (1 aV ) 17.5 2
m
aV 0 (p.7,B.2) (la incarcare in porturi)
KN
pC 7 2.5 17.5 2
m
Dminensionarea puntilor solicitate la sarcini pe roti
Grosimea invelisului

t c P 1 aV k tK 1.463 53.5 1.5 12.200mm

Q 107KN , sarcina pe osie ( fascicola 2 pag. 60)

P Q / n 53.5KN , sarcina pe roata
n 2 , numar roti
100P 100 53.5
f

892 cm2
p
6
2
F 2.5 a 2.5 0.64 1.269m2 12960cm2

29

f
892

0.068
F 12960
La autostivuitoare se in general greutatea totala a autostivuitorului.
n numarul rotilor sau grupelor de roti pe ax.
av la incarcare in porturi.
c factor corespunzator urmatoarelor formule:
pentru b/a=1:

3.5 4.4 F

f
c 1.22 0.41
F
c 1.90

f
F

f
0.3
F
f
pentru 0.3 1
F
pentru 0

pentru b/a2.5:

5.4 7.2 F

f
c 1.21 0.50
F
c 2.04

f
F

f
0.3
F
f
pentru 0.3 1
F
pentru 0

Pentru valori intermediare ale lui b/a se va interpola liniar.

f= suprafata de contact a unei roti, respectiv grupe de roti
F= suprafata campului de placa a x b, conform fig.7.2.
a= latura mai mica a campului de placa
b= latura mai mare a campului de placa
PentruF nu se va inlocui cu o valoare mai mare decat 2.5 a2
La grupuri de roti se aduna suprafetele de contact intr-o singura suprafata f.

c 2.04

f
F

5.4

7.2
2.04 0.068[5.4 7.2 0.068] 1.463

aV 0
Comparand cele 3 valoti rezulta:

t pi 12mm
Dublu fund (p.8,B)
Inaltimea dublului fund (p.8,B.2.2.1)

h 350 45 B 350 45 17.7 1146.5mm

Admitem: hDF 12mm

30

p= presiunea specifica a rotii (presiunea in pneu) dupa tabelul urmator:

Invelisul dublului fund (p.8,B.4)

t 1.1 a p k t k [mm]

t 1.1 0.72 115 1.5 9.993[mm]

KN
p1 10 T hDF 10 8.08 1.2 68.8 2
m

KN
p2 10 h 10 H hDF h 10 10.2 1.2 2.5 115 2
m
p3 pi (p.4,C.2)
p3 9.81

G
KN
h 1 aV 9.81 0.75 6 1 0.139 50.28 2
V
m

G masa incarcaturii din incapere, in[t]

V volumul incaperii, in [m] (fara gurile de magazine)
h inaltimea incarcaturii deasupra dublului fund in ipoteza incarcarii complete a spatiului din
incapere, in [m]
aV factor de acceleratie

aV F m 0.139 1 0.139

F 0.11

v0
L

0.11

14
121

0.139

v 0 viteza navei
m (p.4,C1.1)

m m0 5 m0 1

x
L

m 1

m0 1 x

0.7

0.3 L

m0 1.5 F
m 1

x
0.2
L
x
pentru 0.2 0.7
L
x
pentru 0.7 1
L

pentru 0

G
t
0.75 3
V
m

31

h D hDF hpi 10.2 1.2 3 6

hpi 3
hpi spatiu interpunte
Conform (p.8,B.4.2) tDF t 2mm 9.993 2 11.993mm
Adoptam: tDF 12mm
Suporti laterali (p.8,B.3)
Conform (p.8,B.3.1) vom dispune in fiecare bord cate 2 suporti laterali (la 3.2m)
Conform (p.8,B.3.2.1) grosimea:

k
1200
k
10mm
120
120
tsl 10mm

Conform (p.8,B.3.2.3) gaurile de usurare vor avea dimensiunile:

dgu 640mm
Longitudinalele de fund si dublu fund (p.8,B.7.2+P.9,B)
Conform (p.9,B.3.1): W m a l 2 p cm3
Longitudinalele de fund:
p pB (p.4,B.3)

pB 10 T p0 0.5 b [

KN
] (p.4,B.3)
m2

KN
pB 10.7 8.08 29.788 0.5 86.456 14894 101.35 2
m
83.3 83.3
m

0.757 mmin 0.7

adm 110
D
N
adm t B z B
230 120 110
2
H
mm
L 230
121

N
t 0.8
0.8
230 245.844

2
450 k
450

mm
N
t max 230
2
mm
z 0
N
B 0.8 Lmax 0.8 150 120

mm2
6
6
N
l 3 a0 3 0.72 2.16 L max p 175 149.999
(p.5,E.4)
2
7
7
mm
N
p cs p 0 1175 175
2
mm
N
D L max 150
2
mm
W 0.757 0.72 2.162 101.35 257.726 cm3

32

HP 220 10 29.00,288.7,3.0

720
14.163
610
Wef 288.7 3(14.163 10) 301.189 cm3
t3 12

HP 220 10 29.00,288.7,3.0

Longitudinalele de dublu fund (p.9,B.3.1)

p pi
W m a l2 p

adm t B z

B D
H

230 120 1.2

120 150
N
141.764
2
10.2
mm

83.3
0.587 mmin 0.55
141.764
G
KN
pi 9.81 h 1 aV 9.81 0.75 6 1 0.139 50.28 2
V
m
KN
pi g T hDF 1.025 9.81 8.08 1.2 69.180 2
m
2
3
W 0.587 0.72 2.16 50.28 99.145cm
HP160 7 14.60,106.2,1.3
m

720
14.163
610
Wef 106.2 1.3 14.163 7 115.511cm3
te 12

HP160 7 14.60,106.2,1.3
Varange cu inima (p.8,B.7.3)
Conform (p.8,B.7.3.1) admitem varangele cu inima la 3 intervale de coasta (2.16m)
Distanta intre varange san u fie mai mare decat:

5 a 5 0.72 3.6m

Adoptam: 3 a 2.16m
In C.M se vor prevedea varange sub poatamenti la masini la fiecare 0.72m, iar in restul
compartimentelor la 2 0.72 1.44m .
Conform (p.8,B6.2) grosimea varangelor cu inima:

1200
t
1 k
1 11mm
100
100

Conform (p.8,B.6.2.2) aria minima a sectiunii varangei este:

AW T l e 1 2y / l k 0.3 8.08 17.7 2.16 1 92.974[cm 2 ]

l B 17.7 (daca nu exista pereti longitudinali)
y 0
0.5 (pentru incaperile care la pescajul maxim navigheaza goale, compartimentele de

masini, spatii de depozitare)

0.3 (pentru celelalte incaperi)
h inaltimea suportului central

33

e distanta intre varange, in [ m 2 ]

l deschidere intre peretii longitudinali, daca exista, in [ m 2 ]
y distanta de la bordaj,sau perete longitudinal la locul considerat
Verificare:

AW 9267.4

7.722mm 10mm
hDF
1200
tV 11mm
tmin

Conform (p.8,B.7.3.5) varangele se vor intari in dreptul fiecarui rand de longitudinale cu:

HP140 9

Varange etanse (p8,B6.3+p.12,B.2+B3)

t1 1.1 a p k t k 1.1 0.72 34.795 1.5 6.171mm

t2 0.9 a p2 k tk 0.9 0.72 118.701 1.5 8.559mm

p p1 (p,4,D.1)
p2

(p.4,D.1.2)

KN
p1 9.81 h1 1 aV 100 pV 9.81 0.6 1.025 1 0.139 100 0.2 26.871 2
m
h
12
h1 DF
0.6m
2
2
aV 0.139
pV 0.2bari

KN
pD 9.81 h1 cos 0.3 b y sin 100 pV 2
m
y 0
B 17.7
b
8.85
2
2
200
KN
pD 9.811.025 0.6 cos200 0.3 8.85 sin200 100 0.2 34.795 2
m
0
cos20 0.939
sin200 0.342
KN
p2 9.81 h2 9.8112.1 118.701 2
m
1
h2 D hDF 2.5m 10.2 0.6 2.5 12.1m
2
Conform (p.6,B.6.3.1) tve 11mm
Nervurile de rigidizare pe varangele etanse sunt inlocuite de brachetii ce leaga
longitudinalele.
Tabla marginala
Adoptam solutia constructive cu tabla marginala inclinata avand:

34

b 0.0035L 0.39 0.8135

Adoptam: bm 1m
Sn Sf 2.5 11 2.5 13.5mm
Grosimea brachetilor

Sbr Sv 11mm
Diametrul gaurilor de usurare

1/ 3 hDF 1/ 3 12 400mm
Coaste de cala (p.9,A.2)

WC n c a l 2 pS f k cm3
n 0.55 (p.9,A.2.1.1) pentru L 100m
l 7.28m
f 1
l
c 1 2.8 k 1 2.8 0.1 0.72 > cmin 0.65
l
10
10
Kn
ps p0 1 b
x 29.788
44.065 2
10 z T
10 4.84 8.08
m
x 1
b0
KN
p0 29.788 2
m
1
z 1.2 7.28 4.84m
2
WC 0.55 0.72 0.72 7.282 44.065 665.861cm3

720
12.983
610
HP 300 12 49.70,679.8,6.5
te 11

Wef 679.8 6.5 12.983 12 686.189cm3

HP 300 12 49.70,679.8,6.5
Guseu de gurna (p.3,D.2)

grosimea: (p.3,D.2)

w
t k 0.95 3 665.861 1.5 10.232mm
k
c 0.95 pentru gusee flansate
Adoptam: tgg 11mm
t c3

lungimea guseului de gurna (p.3,D.2.3)

l 50.6

W k2
665.861
50.6
376.922mm
t k1
12

t 1.2 3 665.861 1.5 11.978mm t 12mm

Adoptam; l gg 500mm

35

Se va recalcula costa de cala:

lk
0.5
1 2.8
0.807
l
7.28
WC 0.55 0.807 0.72 7.282 44.065 746.320 cm3
c 1 2.8

HP 320 12 54.20,793.6,7.7

720
12.983
610
Wef 793.6 7.7 12.983 12 800.476 cm3
te 11

HP 320 12 54.20,793.6,7.7

Traversele puntii intermediare (p.10,B.1)

W c a p l 2 k cm3
c 0.55 (p.10,A.1)
p (p.4,B si C) pD , pDA , saupL

10 T
10 8.08
KN
ca 29.788
1 22.689 2
10 z T H
10 8.48 8.08 10.2
m
z 8.48m
ca 1
pD p0

KN
pDA pD n 22.689 1.172 26.591 2
m
z H
8.48 10.2
n 1
1
1.172
10
10
KN
pL pc 1 aV 17.5 1 0.139 19.932 2
m
W 0.55 0.72 26.591 3.682 1 142.601cm3
HP180 8 18.90,154.2,1.8

720
14.163
610
Wef 154.2 1.8 14.163 8 165.295
te 12

HP180 8 18.90,154.2,1.8
Bratol de cala (p.9,A2.3.2)
(p.3,D.2) W 178 cm3

t c 3 W / k1 tk 1.2 3 178 /1 1.5 8.25mm

t 8.50mm
(p.3,D.2.3)

l 50.6

W k2
178
50.6
231.6mm
t k1
8.5

36

l 250mm
Coasta de interpunte (p.9,A.3)
(p.9,A.3.2.1)

W 0.8 a l 2 ps f k
l 3m
f 1
k 1
x 1
KN
p0 29.788 2
m
b0
z 9.89m
ps (p.4,B.2.1)
10
10
KN
x 29.788
25.222 2
10 z T
10 9.89 8.08
m
2
2
KN
pmin 0.4 pL b / l 0.4 19.932 4.2 / 3 15.626 2
m
KN
pL 19.932 2
m
b 4.2m
W 0.8 0.72 32 25.222 130.750 cm3
ps p0 1 b

HP180 8 18.90,154.2,1.8

720
12.983mm
610
Wef 154.2 1.8 12.983 8 163.169 cm3
te 11

HP180 8 18.90,154.2,1.8

Bratol punte superioara (p.3,D.2)

(p.3,D.2.2)

t c 3 W / k1 tk 1.2 3 165.295 1.5 8.085mm

t 8mm
(p.3,D2.3)

W k2
165.295
50.6
230.003mm
t k1
8
l 230mm
l 50.6

Travaresele intarite ale puntii principale (p.10,B.4)

(p.10,B.4.1)

W c e l 2 p k [cm 3 ]
c 0.75 (p.10,A.1)
e 2.4m
37

l 4.105m
p pD, pDAsaupL , conform( p.4, BsiC )
pD p0

10 T
10 8.08
KN
ca 29.788
19.469 2
10 z T H
10 10.2 8.08 10.2
m

pDA pD n pD
z H
n 1
10
zH
n 1
pL pc 1 aV pentru punti de incarcare

W 0.75 2.4 19.469 4.1052 590.530 cm3

Longitudinalele puntii superioare (p.9,B.3)
(p.p,B.3.1)

W m a l 2 p cm3
83.3 83.3
m

1.041
adm
80
D
N
adm t B z B
230 120 (120 150) 80
2
H
mm
zH
10T
p pB p.4, B.1 p0
c
10 z T H a
p 29.788

10 8.08
19.469 cm3
10 10.2 8.08 10.2

W 1.04 0.72 2.42 19.469 83.971cm3

HP140 8 13.80,84.8,1.1

720
12.983
610
Wef 84.8 1.112.983 8 90.281cm3
te 11

HP140 8 13.80,84.8,1.1

Rama longitudinala a gurii de magazine, pentru puntea superioara

k b p l2

ReH
k k1 k2 109.09 1.409 153.707
1200 1200
k1

109.09
L
121
15.5
k2
1.409
121

W 1.2

38

3810
5040 6.945m
2
l 6.5m
p 19.932 KN / m2
b

153.707 6.945 19.932 6.52

W 1.2
4590.467 cm3
235
3
Wef 4671cm

b latimea medie a puntii, sustinuta de rama longitudinala a gurii de magazine, inclusive

decuparea gurii de magazie
p sarcina de calcul
l deschiderea ramei (distanta intre traversa de capat si cadru echivalent)

Rama longitudinala a gurii de magazine pentru puntea intermediara

k b p l2
160 6.840 19.932 6.52
W 1.1
1.1
4313.983 cm3
ReH
235
720 4320
b 4320

6.840m
2
2
l 6.5m
p 19.932 KN / m2
k1 160
k2 1

39

k k1 k2 160 1 160

Wef 4423 cm3

CALCULUL GRUPELOR DE MASE

= g + Dw
Dw = Mcm + Mrez + Mu + Me +Mb
g = Mc + Ma+i + Mm + M
= Mc + Ma+i + Mm + Mcm + Mrez + Mu + Me +Mb+ M , unde:
Mc
Ma+i
Mm
Mrez
Mu
Me
Mb
M

masa corpului gol;

masa amenajari, instalatii, mecanisme si echipamente;
masa instalatii de propulsie;
Mcm
masa combustibilului, uleiului, si apei aferente instalatiei de
forta;
masa rezervelor echipajului;
masa incarcaturii utile;
masa echipajului;
masa balastului lichid;
rezerva de deplasament;

Masa corpului gol

Calculul masei corpului gol se face dupa metoda propusa de W. Henschke. Nava considerata
standard, fata de care se calculeaza corectiile are urmatoarele caracteristici:

Lpp
B

7;

Lpp
D

11 ;

d
0.7 ; CB 0.7
pp
D

Corpul navei este impartit in 6 grupe de mase.

Grupa 1
Contine masele plafonului dublului fund, a varangelor, a suportului central, a suportilor
laterali, a invelisului fundului, a invelisului gurnei si a tablei marginale.
Mst1 = Mst11 + Mst12 + Mst13 + Mst14
Mst11 grupa 1;
Mst12 corectie pentru L/B;
Mst13 corectie pentru L/D;
Mst14 - corectie pentru d/D;
Mst1 = 450+85+40+60 = 635t
40

Grupa 2
Contine masa invelisului exterior si osatura bordajului.
Mst21 masa grupei 2;
Mst22 - corectie pentru L/B;
Mst23 corectie pentru L/D;
Mst24 - corectie pentru d/D;
Mst2 = 430+25+190-20 = 625t
Grupa 3
Contine masa peretilor metalici inclusiv osatura si guseele de legatura.
Mst3 = 130*17.7*10.2*12 =281t
Grupa 4
Contine masa puntilor (invelis cu osatura completa inclusiv gusee de legatura, rame guri de
magazie si saht).
Mst4 = a) 250+50 =300t
b ) 210+35 =245t

Mst4=545t

Grupa 5
Contine masele constructiilor interioare si speciale (etrava, etambou, postamentii masina
principala de propulsie si masini auxiliare, tunelul liniei de arbori, intarituri pentru gheturi,
rezervoare).
Mst51 masa grupei 5;
Mst52 intarituri pentru gheata;
Mst5 = Mst51 + Mst52
Mst5 = 160+85+35+600*0.06 = 316t
Grupa 6
Contine masa suprastructurilor si rufurilor.
Msprastr masa suprastructuri;
Mrufuri masa rufurilor;
Mst6 = Msprastr + Mrufuri
Mst6 = 35+25+3.5+2.5=76t
MST masa corpului navei;
6

Mst Msti = 635 + 625 + 281 + 545 + 316 + 76= 2478 t

i1

Deci Mst = 2478 t

Pentru clasa de gheata G30 se aplica o corectie de +4%
Deci Mst = 2557.12t
Pentru nave sudate se aplica o corectie de 16%
Deci Mst = 2081.52 t

41

Masa amenajari, instalatii, echipamente

Cuprinde masa generatoarelor de curent, masa transformatoarelor, masa tablourilor electrice,
masa cablajului, masa instalatiilor de automatizare, masa instalatiilor de navigatie, masa
instalatiilor de transmisiune. ( diagrama BENFORD )
Ma+i = ca+i L B D = 0.02 121 17.7 10.2 = 436.90 t
Masa instalatiei de propulsie
Masa instalatiei de propulsie se determina functie de puterea masinii principale
Mm = mm N = 0.09846 6380 = 628.2 t
unde:

mm

800 80
1
4

N 103
mm
N

800 80

1
4

6380 103

880
0.09846
8937.27

masa specifica a unitatii de putere;

puterea instalata la bord.[ CP];

Masa combustibilului, uleiului, si apei aferente instalatiei de forta

Mcm = Mc + Mum + Mam = 1316.8 + 19.75 + 65.84 = 1402.4 t
unde:
Masa combustibilului:
Mc
= k M t bc N
Mc = 1.3 625 0.159 6380 = 824.216 t
unde:
kM
coeficient de siguranta;
t
timpul de mars;
bc
consumul specific de combustibil masurat in [ Kg /(Cp h)]
N
puterea instalatiei [CP].

A 10000

625
v
16

v[ Nd ]
Pentru consumul specific de combustibil se recomanda :
- pentru turbine
bc = 0.18 ... 0.23 [ Kg /(Cp h)]
-

pentru motoare Diesel

bc = 0.15 ... 0.18 [ Kg /(Cp h)]

Masa uleiului:
Mum = 0.015 Mc = 0.015 824.216 = 12.363 t
Masa apa alimentare:
Mam = 0.05 Mc = 0.05 824.216 = 41.21 t
Masa echipajului

Me m e nr.echipaj
Me = 120 28 = 3.36 t
m e - coeficientul de masa al echipajului si bagajelor

42

Masa rezerve echipaj

Cantitatea de apa pentru spalat si baut se considera 100 l/zi om:

Map 0

A
me
24 v

Mapa = 0.1 26.04 28 = 73 t

Cantitatea de hrana uscata se considera 3 kg/zi om:
Mhrana = 0.003 26.04 28 = 2.187 t
Mrez = Mapa + Mhrana = 73 + 2.187 = 75.187 t
Rezerva de deplasament
Determinarea corecta a deplasamentului este esentiala pentru ca nava sa pluteasca pe
pescajul calculat. De asemenea se pune problema ca la definitivarea calculelor,stabilitatea la
unghiuri mici de inclinare sa fie satisfacuta. Din acest motiv se adopta o rezerva de
deplasament M.
Se adopta:
M = gol (Mc+Mm+Mai) = 3651.171-1889.26=1761.911t
Masa balastului lichid
Balastul este necesar la navigatia fara marfa, cand pescajul devine prea mic pentru
ofunctionare satisfacatoare a eliceii si a carmei.

M bal Dw ( M u M cm M e M re ) 214.398t
Masa incarcaturii utile

M u u 12151.171 0.56 6804.655t

43

INSTALATIA DE BALAST
In timpul exploatarii unei nave pot apare diverse situatii cand ca urmare a ambarcarii
incorecte a marfii la bord , a umplerii asimetrice a tancurilor de balast sau ca urmare a
consumului de combustibil din tancurile aflate intr-un bord sau altul , nava isi modifica asieta.
Inclinarea transversala inrautateste deplasarea navei, functionarea instalatiilor , masinilor si
mecanismelor ingreuneaza deservirea. Instalatia de balast este destinata corectarii asietei
afectate de cauzele aratate. In afara de aceasta, instalatia de balast este folosita pentru a
creea pescajul necesar navigatiei fara marfa in conditiile respectarii stabilitatii, precum si
pentru a creea la pupa navei pescajul necesar functionarii propulsorului
ELEMENTELE COMPONENTE:
Tancuri de balast ;
Pompe ;
Tubulatura instalatiei ;
Armaturi .
TANCURILE DE BALAST
Tancurile de balast pot fi amplasate functie de tipul si structura navei in dublul fund , in
dublul bordaj sau sub punte. In acest sens sunt de regula la vrachiere , balastul se
amplaseaza in dublul fund si in picuri.Instalatiile de balast sunt instalatii care regleaza asieta
transversala , asieta longitudinala si pescajul mediu. Pentru reglarea asietei longitudinale se
folosesc tancurile din picul pupa si prova, pentru reglarea asietei transversale se folosesc
tancuri amplasate cat mai departe de planul diametral, iar pentru reglarea pescajului se
folosesc toate tancurile .
POMPELE
Instalatia de balast de pe fiecare nava, trebuie sa fie deservita de cel putin o pompa
proprie. Pot fi folosite ca pompe de balast si pompele de serviciu general cu debit suficient de
mare cum ar fi: pompa de santina , pompa de incendiu sau pompa de rezerva a circuitului
exterior. In conditiile in care tancurile de combustibil sunt utilizate regulat si ca tancuri de
balast , atunci folosirea pompei de incendiu si a pompei de rezerva a circuitului de racire ca
pompe de balast este interzisa. De asemenea nici pompa de balast propriu-zisa nu poate fi
folosita in scopul stingerii incendiilor si a asigurarii racirii. Instalatia de balast foloseste pompe
de tip centrifugal care in mod obligatoriu trebuie sa fie autoamorsabile. Pompele de balast
lucreaza atat pe aspiratie cat si pe refulare .
TUBULATURA INSTALATIEI
Tubulatura de balast este formata din ramificatii ce leaga tancurile de balast de
magistrala amplasata in compartimentul masinii de propulsie. Tubulatura magistrala face
legatura cu pompele si cu armaturile de bordaj. Tubulatura trebuie astfel dispusa incat
umplerea si golirea diverselor tancuri sa se realizeze independent , atat atunci cand nava
este pe asieta dreapta , cat si atunci cand nava este pe asieta inclinata si sa nu fie supusa
inghetarii. Fiecare tanc de balast trebuie deservit de o ramificatie independenta care functie
de configuratia tancului , poate avea inca una sau doua ramificatii .
Dispunerea sorburilor trebuie facuta in locurile cele mai adanci ale tancurilor , astfel
incat sa se poata asigura golirea tancurilor in orice conditii. In afara tubulaturii de introducere
si evacuare a balastului , tancurile de balast sunt saturate cu retele de tubulatura pentru
masurarea nivelului apei din tanc. Tubulatura pentru aerisire se monteaza in prova tancului
de balast , iar tubulatura pentru masurarea nivelului se monteaza in pupa acestuia. Sectiunea
tubulaturii pentru aerisire trebuie sa fie mai mare decat sectiunea tubulaturii de introducere a
apei in tanc pentru asigurarea unei bune aerisiri :

44

s a 1,25 - in cazul alimentarii cu pompa ;

s a s i - in cazul alimentarii gravitationale .
Sondele de aerisire vor avea o inaltime de minim 760 mm deasupra puntilor principale si de
minim 450 mm deasupra puntii suprastructurii .
ARMATURILE INSTALATIEI
Armaturile instalatiei de balast sunt din fonta , otel sau bronz. Armaturile pot fi izolate
sau in casete , manevrarea lor putand fi facuta manual sau de la distanta prin comanda
hidraulica , pneumatica sau mecanica in functie de locul de amplasare , precum si de nivelul
de mecanizare sau automatizare al acestora. Toate armaturile , precum si casetele de valvule
se monteaza de obicei in zona compartimentului unde se monteaza si pompele. Armaturile
instalatiei de balast trebuie sa permita circulatia fluidului in ambele sensuri. Din acelasi
considerent armaturile de inchidere ale sorburilor nu sunt cu retinere. O constructie deosebita
o au armaturile de ambarcare a balastului, armaturi denumite valvule Kingstone .
Valvulele Kingstone se dispun cat mai jos posibil in zona fundului sau a gurnei pentru
a evita posibila patrundere a aerului in pompa atunci cand pescajul navei este minim. Pentru
evitarea inghetarii sectiunii de intrare sau infundarea valvulei Kingstone se prevede incalzirea
chesonului prin suflare cu abur si suflare de aer comprimat. Pentru navele fluviale , care
naviga in ape de adancimi limitate, chesoanele Kingstone se dispun in borduri pentru a
facilita aspiratia apei fara mal.
STABILIREA PARAMETRILOR DE CALCUL
La proiectarea instalatiei de balast a cargoului de 8500 tdw, am considerat
urmatoarea amplasare a tancurilor de balast :
- in dublul fund sub magazii pentru reglarea asietei transversale si
- in picul prova si pupa pentru reglarea asietei longitudinale .
Tubulatura instalatiei de balast proiectate este formata din ramificatii ce leaga tancurile de
balast de magistralele aflate in dublul fund , in tunelul central , si de asemenea face legatura
cu pompa si armaturile din compartimentul de masini. Tubulatura este astfel dispusa incat sa
asigure umplerea si golirea diverselor tancuri de balast independent .
b)Determinare diametrelor ramificatiilor si magistralelor
Diametrul magistralei tubulaturii de balast se determina cu relatia :

d mag 1.68
d mag 1.68

B H Lpp 25 mm
17.7 10.2 121 25 122.612 mm

Conf. STAS 404/1-71: g 4mm dimag 123 8 115[mm]

Lpp 121[m]
Diametrul ramificatiilor tubulaturii de balast :

d 2.15
d 2.15

B H l 25 mm
17.7 10.2 21.7 25 77.90 mm

45

c) Determinarea debitului minim

Registrul recomanda determinarea debitului pompei de balast , tinand seama de
asigurarea vitezei apei de cel putin 2 m/s , cu diametrul tubulaturii calculat pentru tancul de
balast cu volum maxim :

Q 5.75 103 d 2mag m3 / h

Q 5.75 103 (115)2 76.043 m3 / h
e)CALCULUL HIDRAULIC AL INSTALATIEI
Calculul hidraulic al instalatiei pe aspiratie se face pentru cel mai lung traseu de
tubulatura .In acest caz de la pompa de balast aflata in compartimentul de masini la tancul
din picul prova .Pe refulare se considera din tancul cel mai ridicat , in acest caz din tancul din
picul prova .
PIERDERI LOCALE PE ASPIRATIE :

1025
4 8.94 18.327N / m2
2
2
4 0.9 4 0.21 3 1.5 3.6 0.84 4.5 8.94
p locale

v2

valvule 4buc
cot 4buc
T 3buc
unde :

suma pierderilor locale

densitatea
1025Kg / m 3

v viteza lichidului
v 2m / s
PIERDERI LINIARE PE ASPIRATIE :

p liniare

0.030
Re

v d1

v2

l
N / m2
d

2 0,115
0,193 106
6
1,191 10

unde :

1,191 106
vascozitatea cinematica
Tronsonul 1
l=108m d=0.115m

p liniare

v2

l 1025
108

4 0.030
57756N / m2
d
2
0.115

46

Tronsonul 2
l=46.2m

p liniare

d=0.115

v2

l 1025
46.2

4 0.030
24706N / m2
d
2
0.115

Tronsonul 3
l=8.6

p liniare

d=0.115

v2

l 1025
8.6

4 0.030
4599N / m2
d
2
0.115

PIERDERI GEODEZICE PE ASPIRATIE

pg g z 1025 9.81 0.9 9050N / m2

H paspiratie p locasp p linasp pg 18327 57756 24706 4599 9050 114438N / m2
Hpaspiratie 1.14bari

PIERDERI LOCALE PE REFULARE :

1025
4 11.13 22816.5N / m2
2
2
5 0.9 3 0.21 4 1.5 4.5 0.63 6 11.13
p locale

v2

valvule 5buc
cot 3buc
T 4buc

PIERDERI LINIARE PE REFULARE :

0,030 l 114m d1 115mm 0,115m

p liniare

1025
114
4 0.030
60965N / m2
2
0.115

PIERDERI GEODEZICE PE REFULARE

pg g z 1025 9.81 10.2 2.5 127701N / m2

H p refulare p locref p linref pg 22816 60965 127701 211482N / m2

Hpaspiratie 2.11bari
Q

min

0.0942 3600 339.12m / h

3

Ht=3.25bari = 32.5mcolapa
Alegerea pompelor instalatiei
In functie de debit si sarcina totala se aleg 2 pompe:
I-B_NM NM4
inaltimea de refulare: 25 35mCA 2.5 3.5 105 N / m2
marime stut aspiratie:250mm
marime stut refulare:200mm
diametrul generator al carcasei:315mm

47

TEMA ECONOMICA

48

UTILIZAREA ARBORILOR DECIZIONALI

IN
ACTIVITATEA DE PROGNOZA
CAPITOLUL 1
PROCESUL DECIZIONAL LOGICA SI CONCEPTUALIZARE
Definitie
Este o metoda grafica de prezentare a ordinii deciziilor si a consecintelor lor, impreuna cu
relatiile interactive dintre ele. Optiunile posibile sunt reprezentate ca ramuri ale arborelui, iar
consecintele posibile pentru fiecare optiune in parte sunt reprezentate ca ramuri secundare.
Pe scurt, arborele decizional prezinta punctele de decizie, rezultatele si valorile rezultate.
Frecvent, dar nu intotdeauna, arborele trebuie insotit si de o evaluare realizata prin metoda
valorii preconizate.
1.1 Structura procesului decizional (arbori decizionali)
Solutia oricarei probleme decizionale o constitue decizia. Adoptatrea deciziei consta
in selectarea unei submultimi nedominate de variante decizionale din multimea de variante
analizare de catre decident care, prin urmare, trebuie sa intreprinda un sir de actiuni prin care
formuleaza problema si incearca sa identifice solutia acesteia.
Procesul decizional circumscrie totalitataea procedurilor utilizate de catre decident in
rezolvarea problemei decizionale cu care acesta se confrunta. Acest proces va fi analizat ca
o succesiune oradonata de actiuni intreprinse de catre decident din momentul identificarii
problemei pana la obtinerea solutiei. In raport cu gradul de detaliere a etapelor pe care le
implica procesul decizional, putem evidentia trei niveluri ale acestuia : nivelul organizational,
nivelul informational si nivelul tehnologic.
Nivelul organizational include etapele cele mai generale ale procesului decizional, si
anume: pregatirea si analiza datelor, pregatirea problemei decizionale, elaborarea
alternativelor, luarea deciziei,
Nivelul informational detaliaza etapele nivelului anterior in subetape. Acestea au un
caracter informational, deci presupun culegerea, stocarea, prelucrarea si evaluarea
informatiei.
Nivelul tehnologic include activitati omogene din cadrul procesului decizional.
Deoarece procesul decizional este unul prepoderent informational, aceste activitati se
deosebesc prin tehnologia de prelucrare a informatiei. Ele pot consta din proceduri si operatii
algoritmice si euristice, dar si din operatii logice care au loc in mintea decidentului.
Asadar, procesul decizional poate fi privit ca o succesiune de activitati desfasurate de
catre decident (individual sau de grup), cu scopul de a alege varianta optima din variantele
posibile de a actiona , generate de situatia problema cu care el se confrunta .In ansamblu
activitatilor ce compun procesul decizional, pot fi identificate cateva moduri caracteristice de
desfasurare a acestora, intalnite mai mult sau mau putin frecvent in raport cu fiecare etapa a
procesului, precum si cu decidentul in cauza.Acestea sunt:
a.- Activitati decizionale care se desfasoara la intamplare. Acest tip de activitate este
preferat de catre acei decidenti care utilizeaza in luare deciziilor doar propria intuitie,
considerand ca decizia luata la intamplare este mult mai eficienta decat cea luata utilizand
diferite metode de analiza si optimizare.

49

b.- Activitati decizionale bazate pe rutina. Sunt utilizate de catre acei decidenti care se
bazeaza in rezolvarea diferitelor probleme decizionale doar pe experienta acumulata in
situatii similare, refuzand utilizarea metodelor noi, chiar in detrimentul calitatii procesului
decizional.
c.- Activitati decizionale care utilizeaza invatarea.Sunt preferate de catre acei
decidenti care, in baza experientei acumulate, adapteaza in permanenta metodele utilizate cu
succes in trecut la noile stuatii problema intalnite .
d.-Activitatile decizionale paradigmatice. Sunt componentele ale acelor procese
decizionale organizate si desfasurate in maniera exemplara, cu rezultate deosebit de
eficiente si care, pentru o perioada de timp, devin model pentru ceilalti decidenti confruntati
cu probleme decizionale similare.
e.-Activitati decizionale stiintifice. Sunt bazate pe analiza si modelarea sistemica si
previzionala a problemelor, combinarea in viziune sistemica a metodelor analiza si a
procedurilor continute intr-o serie de discipline ca analiza de sisteme , cercetarea
operationala, cibernetica, dinamica sistemelor, teoria deciziei, informatie, tehnicile de
previziune s.a.
De cele mai multe ori, in cadrul procesului decizional desfasurat la nivelul firmei,
aceste tipuri de activitati sunt intalnite impreuna, in proportii diferite, neexistant procese
decizionale care sa utilizeze un singur tip de activitate in toate etapele desfasurate. Pot exista
si activitati decizionale desfasurate in mod aberant, in contradictie cu cele mai elementare
reguli de rationalitate si eficienta, insa acest tip de activitate reprezinta din fericire, o exceptie
in desfasurarea proceselor decizional economice. Data fiind existenta unor tipuri diferite de
activitati decizionale, precum si a unor contexte, probleme decizionale, decidenti si medii
decizionale diverse, este evidenta existenta unui numar deosebit de mare deprocese
decizionale distincte. Analiza in particular a fiecarui tip de proces decizional intalnit in practica
ar fi, de aceea imposibila.
1- Un prim element pe care il putem considera ca parte a procesului decizional in
baza puternicii amprente pe care si-o pune asupra desfasurarii acestuia este
cadrul decizional. Subscriem acestei notiuni institutia la nivelul careia decurge
procesul decizional, denumita generic in cuprinsul acestei lucrari, firma.
Firma va fi privita in continuare ca un sistem complex alacatuit din punct de vedere
structural din :
- subsistemul institutional, reprezentat de cadrul legal si formal al firmei;
- subsistemul tehnologic,format din ansamblul mijloacelor materiale si de productie
ale firmei;
subsistemul informational-decizional, compus din reuniunea compartimentelor,
personalului, fluxurilor de informatii si a proceselor decizionale din sistem;
- subsistemul informatic, format din totalitatea mijloacelor de calcul a elementelor
software si a specialistilor ce asigura culegera, prelucrarea, stocarea si
transmiterea informatiilor catre / in / din interiorul firmei.
Susbsistemul relatiilor umane, reprezentat de ansamblul persoanelor din sistem si
a relatiilor dintre acestea.
2 Participantii la procesul decizional, sau actorii, sunt acei indivizi care, intr-un fel
sau altul, intr-o masura mai mare sau mai mica, participa la realizarea acestui proces. In
raport cu faza procesului decizional la care iau parte, precum si cu rolul pe care il au in cadrul
acestuia,actorii pot fi:
a- initiatori ai procesului decizional, persoane din cadrul firmei sau din exteriorul
acesteia;
b- promotorii, a caror interventie in cursul procesului decizional poate fi decisive gratie
pozitiei ierarhice pe care o detin;
c- consilieri, cu rol bine definit in diferite segmente ale procesului decizional sau in
problemele care fac obiectul acestuia;
d- realizatori, sunt acele personae calificate sa aplice efectiv decizia adoptata;
50

e- beneficiari ai procesului decizional, afectati intr un fel sau altul de rezultatele

aplicarii deciziei luate;
f- opozanti, persoane a caror implicare in procesul decizional consta in manifestarea
tendintei de a impiedeca desfasurarea activitatii;
g- mediatori, al caror rol este acela de a concilia actiunile contradictorii ale diferitilor
actori;
h- actori obisnuiti, fara roluri deosebite in cursul procesului decisional.
Participantilor la procesul decisional care sunt implicate direct in adoptarea deciziilor,
ii vom atribui termenul generic de decidenti.
In cele mai multe cazuri, aceste categorii de actori nu vor fi intalnite in stare pura,
unuii dintre ei jucand de-a lugul procesului decizional mai multe roluri simultan sau succesiv.
De asemenea,atunci cand vorbim despre decident, vom avea in vedere nu doar cazul
decidentului individual, ci si pe acela al grupului de decidenti, precum si cazul aliantelor
(cualitii), formate intre anumiti decidenti in decursul procesului decizional, de regula, deciziile
cele mai importante la nivel de firma fiind decizii de grup, si nu decizii individuale.
3.- Formularea problemei decizionale constituie un element deosebit de important de
care depinde decisiv reusita procesului decizional. Majoritatea actiunilor din cadrul procesului
decizional depind de aceasta formulare. O intelegere aproximativa a problemei si o formulare
arbitrara a acesteia pot determina secvente decizionale eronate. Acestea vor avea ca rezultat
o decizie a carei aplicare va conduce la efecte negative asupra firmei.
4.- Starile naturii circumscriu complexul de conditii interne si / sau externe firmei care
determina consecintele corespunzatoare unei alternative decizionale date, din multimea
consecintelor posibile.
5.- Multimea variatelor decizionale cuprinde modurile in care decidentul poate actiona
la un moment dat in vederea solutionarii problemei decizionale.
6.- Criteriile decizionale sunt punctele de vedere luate in considerare de catre
decident in evaluarea variatelor decizionale si selectarea variantei optimale.
7.- Obiectivele pe care decidentul isi propune sa le atinga pentru fiecare criteriu in
parte sunt acele niveluri ale consecintelor in raport cu care, pentru fiecare criteriu in parte, o
varianta decizionala va fi considerate mai buna sau mai putin buna.
8.- Consecintele sunt rezultatele caracteristice aplicarii efective a diferitelor alternative
decizionale in cursul sau la finele procesului decizional.
Prezenta sau absenta unora sau altora dintre componentele descrise anterior confera
caracteristici proprii fiecarui proces decizional in parte. Identificarea corecta a acestor
elemente in cadrul diferitelor procese decizionale revine decidentului si ea poate conditiona,
in buna masura, desfasurarea cu succes a acestora.
1.2 Etapele de desfasurare ale procesului decizional
Activitatea curenta din cadrul firmei conduce in permanenta la derularea de procese
decizionale de amploare si importanta diferita.
Finalitatea fiecarui astfel de process consta in adoptarea deciziei.Aplicarea efectiva a
acesteia depaseste, prin implicatie si efecte granitele sistemului informational- decizional al
firmei, angrenand majoritatea subsistemelor acesteia. In fapt, daca analizam procesull
decizional in conexiune cu celelalte procese care au loc in cadrul firmei, vom constata
existenta unor succesiuni de cicluri procesuale cuprinzand: 1) adoptarea deciziei, 2) aplicarea
in practica a deciziei, 3) inregistrarea efectelor, in realizarea carora sunt implicate, intr-o
masura mai mare sau mai mica, toate subsistemele firmei. Fiecare astfel de ciclu incepe cu
un process de decizie determinat de efectul ciclului anterior, conturand astfel o structura de
bucla feedback.

51

1. Aparitia situatiei problema si inregistrarea ei ca atare

La baza declansarii procesului decizional se afla un eveniment sau situatie a carei
aparitie este interpretata de catre decidenti drept mobil al procesului decizional.Este evident
in acest caz faptul ca un anumit eveniment declanseaza un process decizional, doar daca el
primeste din partea decidentului caracterul de mobil sau eveniment declansator.
Deoerece unele evenimte declanseaza procese decizionale iar altele nu, se impune o
clasificare a lor din acest punct de vedere:
1.- O prima categorie de evenimente sunt cele sigure. Ele apar cu probabilitate
maxima si, tocmai de aceea, nu surprind si, in majoritatea cazurilor, nu declanseaza procese
decizionale;
2.- Evenimentele probabile sunt acele avenimente care survin cu o anumita
probabilitate posibil de estimate de catre decident;
3.- O ultima categorie este cea a evenimentelor posibile.Acestea pot avea loc cu o
anumita probabilitate pe care decidentul nu o poate estima.
Evenmentele probabile si mai ales, cele posibile sunt, de regula, declansatoare de
procese decizionale. Desigur, lucrul acesta nu se intampla intotdeauna, asa cum nu
intotdeauna un eveniment cu o probabilitate mare de aparitie nu este declansator de proces
decizional.
Faptul ca un anumit eveniment conduce sau nu la un proces de decizie depinde intr-o
masura hotaratoare de decident, singurul in masura sa confere evenimentului caracterull
mobil. De asemene, doi decidenti confruntati cu unul si acelasi eveniment pot reactiona in
mod diferit, unul dintre ei putandu-l considera un eveniment lipsit de importanta, celalalt
gasind oportuna declansarea unui proces de decizie.
Aceste aptitudini sunt determinate de o comparare a evenimentului in cauza cu o
situatie apreciata ca normala relative la respectivul eveniment. Compararea cu o norma este
o operatie logica simpla atunci cand norma este deja cuatificata. In caz contrar, aceasta
operatie se complica, decidentii trebuind sa aprecieze sis a estimeze mai intai norma si abia
dupa aceea sa dimensioneze abaterea de la ea.
In cadrul aceste prime etape a procesului decizional, in activitate de estimare a
normei si de apreciere a ecartului fata de aceasta, intalnim tipurile de activitati descrise
anterior. Astfel, estimarea poate fi facuta spontan, fara a fi precedata de un proces de
informare sistematica si de analiza a informatiilor culese, caz in care avem de-a face cu o
estimare la intamplare. Acest tip de estimare nu trebuie confundat cu o estimare operativa,
caracteristica unui decident bine informat in masura sa decida intr-un timp foarte scurt.
Un alt tip de estimare este cea bazata pe rutina. Acest procedeu are avantajul utilizarii
informatiei utile in situatii asemanatoare, dar si marele dezavantaj al blocarii oricarei
posibilitati de adaptare la noile conditii in care aprecierea trebuie facuta, precum si, in cele
mai multe cazuri ignorarea aparitiei unor proceduri mai eficiente de calcul si raportare.
Estimarea pe baza de instruire este cea care confera un plus de eficienta determinarii
normei si utizarii ei, prin aceea ca foloseste experienta din trecut in rezolvarea noilor situatii,
dar o imbina in mod util cu noile metode decizionale.
Estimarea in baza paradigmelor este o combinare fericita a procedeelor bazate pe
rutina si pe instruire, insensul ca decidentul aplica in determinarea normei experientele

52

trecute ale propriei firme sau ale altora, dar numai pe acelea care au beneficiat de rezultate
stralucite in situatii similare.
In fine, estimarea pe baza de analiza sistemica tine seama de faptul ca evenimentele
ce declanseaza procese decizionale la nivelul firmei nu apar niciodata izolat ci, mai degraba,
se constituie in grupe de evenimente intercorelate,cu aparitii simultane sau succesive.
Analiza independenta a acestor evenimente in locul analizei intregului grup si a relatiilor de
interdependenta din interiorul acestuia ar fi, de aceea, o greseala.
2. Formularea problemei decizionale si construirea modelelor descriptive individuale.
Dupa declansarera unui proces decizional prin aparitia unui eveniment apreciat de
catre decidenti ca mobil, are loc o prima formulare a problemei decizionale. Aceasta etapa o
importanta deosebita deoarece conditioneaza buna desfasurare a procesului decizional. Intro prima formulare, relative la problema decizionala data se retin informatiile privind specificul
acesteia si intentia de a completa aceste informatii de care se dispunela prima vedere, cu
scopul de a elimina eventualele efecte negative ale unei cunoasteri limitate asupra naturii si a
implicatiilor problemei.
Si in cadrul activitatilor de formulare putem intalni modurile de desfasurare a
activitatilor prezentate in paragraful anterior, si anume:
a- formularea la intamplare, lipsita total de o in formare si o analiza prealabila,
conduce , de cele mai multe ori, la omiterea unor elemente semnificative
pentru intelegerea si solutionarea problemei decizionale;
b- formularea de rutina repeta formulari date unor probleme asemnatoare
intalnite in trecut si ea poate fi corecta numai daca in aceste probleme
exista puternice analogii;
c- formularea folosind invatarea utilizeaza in mod constructive experienta
acumulata, inclusive pentru optimizarea solutiilor aplicate in trecut;
d- formularea pe baza unor paradigme;
e- formularea sistemica a aproblemelor decizionale. Ultimile doua metode
conduc la cele mai complete, sugestive si utile enunturi concentrate ale
situatiilor problema cu care se confrunta firma.
Aceasta prima formulare a problemei decizionale este detaliata de catre decidenti prin
construirea unor modele descriptive individuale. In cadrul acestora, problema este descrisa
global prin elaborarea unui model al sau. Cu cat acest model este mai fidel problemei pe
care o reprezinta, cu atat utilitatea sa in procesul decizional creste.
Atat, formularea initiala cat si construirea modelului problemei decizionale se bazeaza
pe observarea atenta a elementului declansator, a cadrului in care acesta s-a produs,
precum si a defectelor imediate ale acestuia, in intentia de a fundamenta cat mai rigors
luarea unei decizii relative la situatia in cauza. Aceasta observare nu de putine ori, conduce
la concluzia ca, defapt problema decizionala analizata este de o complexitate deosebita,
necesitant o descompunere in subprobleme in vederea unei tratari cat mai riguroase.
Descompunerea trebuie efectuata numai daca ea conduce la simplificarea analizei, si nu a
complica in mod voit lucrurile.
Complexitatea problemei formulate si elaborarea modelului decizional preliminar pot
necesita un timp indelungat afectat acestei etape si un cost ridicat. Aceste doua elemente

53

trebuie armonizate in permanenta cu necesitatea ca decizia care se doreste a fi adoptata

sa fie aplicata la timp si, deasemenea, costurile desfasurarii procesului decisional san u
depaseasca eficienta asteptata a se obtine in urma aplicarii deciziei.
3.Optiunea decizionala individuala.
O alta etapa a procesului decizional consta in formularea de catre fiecare decident in
parte a variantelor decizionale proprii si alegerea celei mai bune in viziunea decidentului
respective. In cadrul acestei etape, desi colaborarea dintre decidenti nu este in totalitate
absenta, ei incearca sa elaboreze individual modalitati de solutionare a problemei descrise in
etapele anterioare si sa aleaga una dintre acestea. Optiunea pentru una dintre variantele
decizionale este strans legata de modul in care a fost facuta descrierea problemei
decizionale. Daca se considera ca descrierea poate fi facuta prin simpla enumerare a
variantelor E sau utilizand metode sistemice cu grade diferite de detaliere MS, si ca
decidentul poate opta pentru o varianta decizionala in cele cinci moduri posibile: intamplator
(H), pe baza de rutina(R), pe baza instruirii(I), paradigmatic (P), si pe baza analizei sistemice
(S), se pot pune in evidenta urmatoarele cupluri de activitati descriere optiuni:

EH
MS H

ER
MS R

EI
MS I

EP
MS P

ES
MS S

Cele mai bune optiuni vor fi formulate de catre decidentii care utilizeaza in acest scop
instruirea, paradigmele, respective metodele sistemice (E-I, E-P, MS-I, MS-P, MS-S).
Acestea din urma desi confera o eficienta ridicata procesului decizional, sunt foarte rar
utilizate in practica decizionala, in deosebi de catre decidentii individuali. Acestia considera
adesea ca fiind ,mult mai utila formularea unei optiuni in baza propriei inspiratie, in dauna
elaborarii optiunii pornind de la interactiunea dintre elementele constitutive ale problemei
analizate.
4. Formalizarea problemei decizionale si decizia colectiva.
Un moment important in cadrul procesului decizional in constituie conferirea unui
statut si a unei forme oficiale probleme decizionale. Aceasta activitate decizionala este una
colectiva in cadrul careia au loc urmatoarele operatii :
-

schimbul de opinii intre decidentii preocupati de problema decizionala in cauza;

adoptarea unei decizii institutionalizate prin care se atribuie problemei decizionale

un statut formal cvasidefinitiv;

intreprinderea unor masuri organizatorice adecvate cu scopul de a asigura

desfasurarea in continuare a aprocesului decizional.

In aceasta etapa decizionala ne intalnim pentru prima data cu activitati decizionale de

grup.datorita faptului ca in etapa anterioara decidentii si-au formulat deja propriile optiuni
decizionale, aceasta etapa este, de cele mai multe ori, terenul unor dezbateri mai mult sau
mai putin aprinse, cu scopul de a impune una sau mai multe dintre formularile date
problemei, respective una sau alta dintre solutiile deja schitate de catre decidenti.
O data adoptata formularea oficiala a problemei decizionale, prin intermediul unor
masuri administrative corespunzatoare, se trece la elaborarea modelului descriptiv formal.
Descrierea problemei formale difera de etapa similara prezentata la etapa a 2 a prin
caracterul de grup pe care il au activitatile desfasurate in acest acest caz. Astfel, alegerea
sau elaborarea modelului adecvat problemei formale va fi facuta luand in considerare opiniile
tuturor decidentilor care fac parte din echipa desemnata a se ocupa de acest aspect.Acest
54

lucru se va realize fie in timpul etapei de elaborare a modelului, fie la finele acesteia, cand va
avea loc o confruntare a modelelor elaborate in cadrul unor colective de specialisti.
Stabilirea problemei decizionale formale si adoptarea modelului acesteia au loc, in
practica, dupa una din urmatoarele metode tipice:
1) Metoda volunturista, in cadrul careia persoana autorizata sa ia decizia
examineaza propunerile si alege una dintre acestea sau formuleaza o varianta
proprie utilizand unul dintre tipurile de activitati H,R,I,P,S;
2) Metoda bazata pe consultare si competenta. I acest caz, autoritatea ierarhica isi
formuleaza optiunea in urma examinarii variantelor si a consultarii lipsite de
formalism a celor mai competenti specialisti in problema care face obiectul
deciziei;
3) Metoda democratica se bazeaza pe luarea in considerare a tuturor variantelor,
alegerea fiind facuta prin vot.
Ulterior formularile oficiale si stabilirii modelului descriptive al problemei decizionale,
se trece la adoptarea deciziei collective finale, nu inainte de a fi explicitat algoritmul de
decizie.
5. Aplicarea in practica a deciziei
Desi nu contine activitati decizionale propriu-zise, este important sa specificam faptul
ca adoptarii deciziei ii urmeaza in practica implementarea, experimentarea si evaluarea.
Implementarea deciziei presupune un ansamblu de actiuni concertate ale decidentului
si compartimentului implicate direct in aparitia problemei decizionale si in cadrului caruia
urmeaza a fi aplicata solutia acesteia.
In raport cu amploarea procesului decisional, implementarii propriu-zise ii pot precede
anumite experimentari ale modelelor decizionale elaborate.Acestea sunt necesare in
verificarea valabilitatii si eficientei modelului normative, pe de o parte, si in asigurarea
asimilarii procedurilor de aplicare a deciziei de catre intregul personal care va participala
implementarea deciziei, pe de alta parte. In functie de rezultatele experimentarilor, decizia va
suferi o serie de corecturi sau completari, pana la obtinerea efectelor dorite.
Experimentarea presupune doua faze:
a) Experimentarea in vitro se realizeaza uitilizand simularea sau jocurile de firma, ea
precede experimentarea deciziei in sistemul real;
b) Experimentarea in vivo presupune verificarea concreta a modelelor elaborate doar
in cazul in care rezultatele experimentarii in vitro sunt positive. Acest tip de
experimentare se aplica in general treptat, in etape si, uneori, doar anumitor
componenteale procesului decizional. Utilizarea acestei experimentari va edifice
decidentii si benefiziarii deciziei asupra posibilitatii aplicarii sale cu riscuri minime.
Implementarea deciziei este, de fapt, o experimentare in vivo a intregului proiect in
care s-a concretizat decizia, ea presupunand introducerea noilor metode de lucru intr-o
perioada sufficient de lunga incat sa permita transformarea activitatilor experimentale in
activitati de rutina sis a duca la disparitia oricarei reactiide respingere di partea colectivului
caruia I se propune aplicarea deciziei.

55

Evaluarea efectelor aplicarii deciziei are loc pe parcursul implementarii sale in regim
normal. Aceasta etapa presupune analiza si compararea permanenta a activitatilor vizate de
catre decizie cu norma impusa anumitor parametrii ai activitatilor. Prin rezultatele pe care le
furnizeaza, activitatile din aceasta etapa pot cinduce la declansarea de noi procese
decizionale relative la problema avuta in vedere.
1.3 Logica procesului decisional
In mod uzual, termenul rational indica acel tip de comportament decizional care nu
conduce decidentul la incalcarea de conduita pe care el insusi le accepta ca fiind bune, sau la
totala lipsa de previzibilitate in ce priveste propriul comportament. In categoria decidentilor
rationali intra acele personae care, prin deciziile luate, fac dovada respectarii unor reguli
precise, logice, lipsite de ambiguitate atat pentru propria persoana cat si pentru cei din jur si
care actioneaza in orice situatie in baza unui bun simt operational minim, in accord cu si in
limitele unei atitudini comportamentale normale.
Insa, nu putem considera intotdeauna drept lipsiti de rationalitate acei decidenti care,
ignorand anumite reguli de logica elementara, se bazeaza in adoptarea decziilor pe inpiratie,
impuls de prim moment, credinta si convingere proprie, elemente care scapa de sub incidenta
tangibilului pentru cei mai multi dintre teoreticienii si practicienii teoriei decziilor. Ar fi o
greseala sa gemeralizam in mod absolute. Nu tot ce scapa putintei noastre de cuprindere si
intelegere poate fi transferat in sfera arbitrariului, voluntarismului, incompetentei si relei
credinte. In sprijinul acestei afirmatii asezam nu putinele decizii adoptate in baza acestor
elemente si a caror eficienta nu poate fi contestata. Posibil ca optimul vizat de catre orice
proces decizional sa se afle tocami in acea penumbra care invaluie judecata umana sau,
mai exact, la limita dintre rational si o anumita zona a asa-numitului irational. Putem obtine
mai mult conducandu-ne propriul rationament la limita echilibrului rational/irational.
1.3.1 Concepte si forme logice utilizate in procesele decizionale
Vom porni de la faptul ca forma de baza a reflectarii realitatii in mintea noastra este
propozitia. Sunt acele produse ale gandirii exprimate prin forme lingvistice care au
proprietatea de a fi adevarate sau false.
In orice propozitie intalnim trei factori: 1. Omul in a carui minte exista propozitia
respective; 2. Starea de fapt pe care ea o reflecta; 3. Forma lingvistica sub care ea exista.
In construirea propozitiilor, decidentii uitilizeaza ca forma logica elementara notiunea,
propozitiile, la randul lor, fiind utilizate in alcatuirea rationamentelor.
1. Notiunea este acea forma logica elementara care reprezinta in planul cunoasterii
rationale diferitele clase de obiecte, fiecare clasa caracterizandu-se printr-o
multitudine de insusiri care apar la nivelul notiunii in mod global ca o totalitate.
Notiunile sunt lipsite de a afirma sau nega, calitate care revine exclusiv
propozitiilor. Ele nu exista decat prin intermediul propozitiilor ca termini ai
acestora.
2. Propozitia reprezinta forma logic ce foloseste ca parti constitutive notiunile cu
scopul de a exprima un raport intre doua notiuni sau o proprietate relative la o
notiune.
Din totalitatea claselor de propozitii care pot fi evidentiate, o importanta aparte in
analiza proceselor decizionale o reprezinta judecatile categorice. Acestea sunt cele mai
simple judecati logice, ele exprimand sub numai una din laturile lor un singur raport intre doua

56

notiuni absolute, fara a pune acest raport in legatura cu altceva, deci fara a-l conditiona in
vreun fel.
Logica decizionala studiaza propozitiile in scopul:
-

formarii lor corecte:

formularii criteriior de admitere sau respingere;

trecerii logice de la unele propozitii la altele in cadrul procesului decizional;

Aceste trei scopuri sunt legate intre ele. Astfel, trecerea logica are ca scop, intre
altele, fundamentarea acceptarii sau respingerii propozitiilor. La fel, formularea precisa, pe
langa scopul comunicarii, serveste la fundamentarea acceptarii sau respingerii. Toate sunt
insa suboradonate scopului general al procesului dezional, rezolvarea problemelor
decizionale.
3. Rationamentul este o forma logica complexa in cadrul careia se opereaza cu
judecati si care consta in trecerea de la anumite judecati date la o noua judecata.
La nivel logic, procesul decizioanl se prezinta ca o multime de supozitii logice,
judecati, raporturi intre acestea si reguli de inferenta cu ajutorul carora decidentul analizeaza
alternativele si o alege pe cea corespunzatoare scopurilor sale. Rationamentele logice se pot
imparti in trei clase: a) deductive; b) reductive; c) nuantate.
Orice rationament presupune utilizarea unor operatii logice precum: definitia,
clasificarea, deductia, inductia, demonstratia.
a)

Rationamentul deductive, cauta in esenta, ca din propozitii adevarate, cu ajutorul

mijloacelor logicii formale, sa deduca alte propozitii adevarate.

Metoda deductive reprezinta un puternic instrument al cunoasterii. Ea nu este, insa,

nici pe departe suficienta.Dificultatea consta in aceea ca nu putem avea certitudinea privind
calitatea de adevarat sau fals a propozitiilor de la care pornim in construirea rationamentelor
deductive.
b)

Rationamentul reductive este un tip de rationament care se bazeaza pe inferente

reductive, cea mai cunoscuta forma a metodei reductive fiind metoda inductive.
Rationamentul inductiv merge de la cazuri indivivuale catre general, reprezentand
deci u process de generalizare. Rationamentele inductive sunt mai putin elaborate, la
baza lor aflandu-se metodele inductive de J.Stuart Mill.

c)

Rationamentul nuantat are la baza logica fuzzy care este, intr-un fel, generalizarea
logicii obisnuite bivalente, inlocuid caracterul discret al acesteia cu unul de natura
continua. Deosebirea esentiala dintre logica bivalenta si cea fuzzy este ca, daca in
cadrul celei dintai, pentru a stabili valoarea de adevar a unor formule se utilizeaza
metode care epuizeaza toate posibilitatile variabilelor de a lua valorile adevarat si
fals, in logica fuzzy, variabilele logice luand valori in intervalul [0,1], o testare a
tuturor posibilitatilor este imposibila. Acest tip de logica sta la baza elaborarii
algoritmilor de decizie in conditii vagi.

57

4. Formele decizionale infralogice

A. Valoarea
In sens general, conceptual de valoare, precum si teoriile psihologice asupra valorii au
fost studiate de catre filosoful roman Petre Andrei, care considera valoarea ca fiind o relatie
functionala dintre un subiect si un obiect, obiectul avand in sine o dispozitie psihica catre
valoare, care se actualizeaza in aceasta relatie.
Afirmatia se bazeaza pe faptul ca valoarea nu poare fi privita ca un concept in sine, ci
in stransa legatura cu entitatile pe care decidentul le compara la un moment dat in vederea
alegerii uneia dintre ele. In acest sens, decidentul stabileste marimea valorii fiecarei entitati
comparate.
In sens decizional, urmatoarele concepte sunt inrudite cu valoarea:
b)uitilitatea, c)eficienta.

a)preferinta,

a) Preferinta o intelegem ca fiind capacitatea unei persoane de a alege dintr-o multime

de entitati similare ca urmare a manifestarii propriilor gusturi relative la elementele
acestei multimi.
b) Utilitatea
Exprimarea preferintelor unui decident este in practica o activitate care opereaza atat
cu notiuni cantitative cat si cu notiuni calitative. Operatiunea decidentului pentru o
entitate data, in baza unor criterii cantitative si calitative in carul unui si aceluiasi
proces decizional poate induce o serie de dificultati. Se impune, de aceea, o
reprezentare numerica a preferintelor decidentului, utilizand notiunea de utilitate.
c) Eficienta decizionala este echivalenta cu maximizarea utilitatii unei decizii relative la
anumite conditii date.
Din cele prezentate anterior putem defini valoarea, in sens decisional, ca o forma
infralogica, caracterizata prin estimarea de catre un decident individual sai colectiv, a unei
preferinte referitoare la o entitate comparabila cu altele
B. Criteriile si obiectivele
Criteriile decizionale reprezinta puncte de vedere ale decidentului prin care acesta izoleaza
aspecte ale realitatii. Fiecarui criteriu ii corespund, in general, mai multe valori posibile numite
si nivele. Nivelele corespunzatoare unui criteriu reprezinta tot atatea obiective posibile din
punct de vedere al acelui criteriu.
Obiectivul unui process decizional constituie nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu
dintr-un anumit punct de vedere.
Criteriile si obiectivele, in functie de nivelele acestora pot fi cantitative si calitative.De
asemenea, ele pot fi discrete si continue, in functie de marimile nivelelor.
Criteriile si obiectivele au proprietatea ca pot fi divizate in subcriterii sau subobiective
componente sau pot fi reunite in criterii sau obiective mai corespunzatoare, caz in care ele se
numesc criterii/obiective sinteza. Divizarea poate fi facuta, de exemplu, in raport cu unitatile

58

organizatorice, iar gruparea trebuie facuta pentru obtinerea unei imagini de ansamblu a unui
proces decizional la care s-au explicitat mai multe criterii.
Doua criterii decizionale sunt independente atunci cand alegerea unei anumite
variante din punct de vedere al unuia dintre criterii nu are absolute nici o influenta asupra
alegerii variantelor din punct de vedere al celuilalt criteriu considerat.In caz contrar, ele sunt
dependente.
In desfasurarea procesului decizional, criteriile considerate au diferite ponderi in ce
priveste importanta lor relative.Aceasta importanta are doua componente:
-Importanta in sine este de natura axiological si reprezinta o apreciere de valoare a
decidentului, tinand seama de un complex de consideratii economice, sociale, politice,
psihologice;
-Importanta ecart depinde de posibilitatea ca intr-un proces decizional nivelele
corespunzatoare unui anumit criteriu sa varieze in limite mai mult sau mai putin departate.
Alta proprietate a criteriilor si obiectivelor decizionale o constituie dependenta lor de
timp care arata faptul ca, in practica, obiectivele unei activitati sufera unele transformari in
timp, lucru ce implica necesitatea actualizarii obiectivelor tuturor activitatilor componente.
Factorul timp poate interveni nu numai prin modificarea obiectivelor, ci si in schimbarea
importantei relative a acestora.
Criteriile si obiectivele cantitative pot fi exprimate in procesul decizional printr-o
expresie matematica denumita functie obiectiv (functie scop sau de eficienta).Atunci cand
caracteristicile problemelor decizionale se formuleaza cantitativ printr-un sistem de relatii
matematice suntem in fata unei probleme decizionale modelate cu ajutorul programarii
matematice. In acest caz multimile solutiilor pentru criteriile sau criteriul sinteza al problemei
reprezinta expresia concentrate a tuturor nivelelor posibile pe care le poate lua in cadrul
procesului decizional.
C. Conditionarea
Din cele prezentate pana in acest moment, relativ la componentele si etapele de
desfasurare ale procesului decizional, desprindem concluzia existentei unor conexiuni
multiple intre aceste elemente.Unele dintre ele sunt cause ale anumitor activitati si anumitor
etape ale procesului decizional si, in acelasi timp, efecte ale activitatilor si etapelor
precedente.Studiul acestor relatii cauza efect, a acestor conditionari reciproce, este
deosebit de important in contextual viziunii si analizei sistematice a procesului decizional.
Identificarea acestor relatii cauzale o datoram lui J.Stuart Mill si efortul sau de a
elabora cunoscutele metode de inductie [134].In opinia sa, la temelia inductiei sta principiul
cauzalitatii: orice fenomen are o cauza si aceleasi efecte. Data fiind importanta acestor
metode in rationalizarea procesului decizional, le prezentam in continuare, succinct.
a) Metoda concordantelor:Fenomenul care precede intotdeauna efectul constituie cauza
presupusa a fenomenului effect.
b) Metoda diferentelor: Daca disparitia unui fenomen antecedent are drept consecinta
disparitia fenomenului succedent, in mod cert acel antecedent reprezinta cauza
fenomenului succedent.

59

c) Metoda variatiilor concomitente: Daca doua fenomene x si y au intotdeauna acelasi

tendinta de variatie, indiferent de asocierea cu alte fenomene, ele sunt legate prin
legaturi cauzale.
d) Metoda ramasitelor constituie o combinatie intre deductie si inductie si poate fi
schematizata astfel: fie X-Y o legatura cauzala cunoscuta si o situatie concreta in care
cuplul de fenomene (X, Z) se constituie in antecedent al cuplului de fenomene (Y,W).
Eliminand efectul Y a carui cauza este X, se deduce ca Z este o cauza a lui W.
e) Metoda combinata a concordantei si diferentei. Daca un fenomen Y apare impreuna
cu cuplurile de fenomene ( Z, X) si ( W, X), dar nu apare impreuna cu cuplul (Z, W), se
poate afirma ca X este cauza lui Y.
Conditionarea este o forma infralogica specifica procesului decizional, identificarea
conexiunilor dintre evenimente, fenomene, concepte fiind indispensabila construirii unor
rationamente corecte.Sensul in care conditionarea va fi utilizata in analiza procesului
decizional este urmatorul: daca exista doua multimi de entitati A si B, conditionarea
stabileste corespondenta dintre elementele lui A cu cele ale lui B. Pentru ca acest concept
sa isi pastreze generalitatea nu vom pune nici un fel de restrictii asupra multimilor A si B,
nici asupra corespondentei dintre elementele componente.
D.Concentrarea
Este o forma decizionala infralogica specifica doar procesului decizional de grup. In cadrul
majoritatii etapelor decizionale care presupun activitati care implica grupuri de decidenti,
acestia desfasoara acativitati concertate in selectia evenimentelor declansatoare de
procese decizionale, in formularea problemelor si a modelelor, in confruntarile de opinii si
indeosebi in adoptarea deciziei colective propriu-zise.
Caracteristicile esentiale ale concentrarii:
a) Spiritul de colaborare dintre membrii grupului, in absenta caruia concertarea
devine imposibila;
b) Diversitatea de opinii, fara de care concertarea nu ar avea support.
In raport cu modalitatea de desfasurare, concertarea poate fi de tip neformalizat si
formalizat. Concertarea neformalizata delimiteaza o colaborare spontana, neorganizata
intre membrii grupului, de-a lugul procesului decizional. Determinantii acestei colaborari
neformale sunt gradul de pregatire profesionala si nivelul de informare al decidentilor,
relatiile dintre decidenti si raportul acestora cu firma.Concertarea formalizata are la baza
procedeele de organizare a colaborarii dintre decidenti in cadrul carora rolul princiupal il au
metodele decizionale de grup.
1.3.2 De la logica decizionala formala la metodologia decizionala
Cum bine se cunoaste, conceptual de metodologie, in sens clasic, este echivalent cu
cel de logica aplicata unui domeniu al cunoasterii sau practicii umane. In ultimul timp sensul
conceptului s-a extins prin metodologie intelegandu-se, adesea, formularea unor reguli de
aplicare practica a unei teorii sau de ducere la bun sfarsit a unui proiect.Cele doua sensuri
nu se contrazic, intrucat in orice sistem de reguli pe care le presupunem rationale, logica e
prezenta explicit sau implicit. Cu toate acestea, intre prima acceptiune a conceptului de
metodologie si cea de-a doua exista o deosebire ce nu poate fi trecuta cu verea: in timp ce
valabilitatea metodologica in sens classic este data de respectarea structurilor logice
formale, eficienta metodologica in sensul aplicarii practice depinde de rezultatul concret
al utilizarii regulilor recomandate. S-a formulat chiar opinia ca regulile metodologice pot fi

60

considerate ca niste contraventii cu scopul de a interpreta, a organiza si a aplica

rezultatele teoretice dintr-un domeniu.
In ceea ce priveste metodologia decizionala, consideram ca in constructia ei trebuie
regasite ambele sensuri pe care le-am prezentat mai sus. Cand afirmama acest lucru avem
in vedere, pe de o parte, faptul ca idea forta a logicii decizionale rationalitatea trebuie
sa guverneze structura metodologiei decizionale precum si reguilile acesteia, iar pe de alta
parte, ca intregul complex de norme metodologice decizionale trebuie sa fie orientat, in
special, catre obtinerea eficientei practice.
Identificarea, eficientei cu utilitatea ar parea ca ridica o noua problema in ceea ce
priveste orientarea metodologiei decizionale, intrucat utilitatea se estimeaza, dupa cum
strim, de catre fiecare decident in parte, in functie de propriul lui sistem de valori. Cum vom
putea atunci aprecia in mod obiectiv eficienta demersului nostrum metodologic ? Facand
apel la idei si utilizand forma specific decizionala a concertarii, exprimata ca un principiu
general al logicii decizionale principiul optiunii majoritare. Imbinand perspective valorilor
individuale, concretizate prin estimari subiective ale utilitatilor, cu perspective valorilor
sociale care rezulta din obtiunile majoritatii, vom avea o imagine completa asupra
conceptului de eficienta practica. Reiese ca masurarea eficientei practice a aplicarii
metodologice decizionale se va face printr-o decizie colectiva, in care fiecare decident va
exprima propria-i apreciere privind eficienta (utilitatea) obtinuta. Metodologia pe care o
prezentam este conceputa ca un ansamblu de reguli pentru luarea deciziilor, reguli
necesare conducerii eficiente a sistemelor. Enumeram cateva din trasaturile cele mai
generale ale acestei metodologii:
a)
Activitatile decizionale sunt analizate si normate, in special, la nivelul
colectivelor de decidenti, ceea ce mu inseamna ca se ignora componenta
decizionala individuala;
b)
Sistemul de reguli va urmari mecanismul decizional in special la nivelul unui
sistem si nu la nivelul unor evenimente izolate, sistemul reprezinta un ansamblu
de evenimente generatoare de decizie;
c)
Regulile metodologice definesc atat succesiunea corecta a operatiunilor
decizionale aferente conducerii sistemelor, cat si modul de organizare si
realizare efectiva a acestor operatii;
d)
In ansamblul ei, metodologia se sprijina pe generalizarea unui numar mare de
cazuri din practica, atat din perspective criteriului fundamental eficienta, cat si
in functie de coerenta logico-decizionala;
e)
Metodologia decizionala pentru conducerea sistemelor este structurata pe doua
nivele principale:
- nivelul I cuprinzand reguli generale;
- nivelul II detalierea regulilor generale pe activitati si momente
decizionale.
Reguli metodologice generale pentru conducerea sistemelor
Enunturile care urmeaza sunt concepute in ideea de a concentra in reguli putine si
rapid formulate, intreaga filosofie a conducerii eficiente a sistemelor.
Pentru o buna organizare si ordonare a materialului expus, precum si pentru a usura
referirile ulterioare la aceste reguli, le vom nota cu Rj (j 1,.12) in care j este numarul de
ordine.
R1- Deciziile privind conducerea eficienta a unui sistem implica adoptarea unei
conceptii integratoare in ceea ce priveste disciplinele si metodele decizionale ale conducerii
sistemelor.
Pentru ca regula R1 sa nu fie truism este necesara precizarea ca o conceptie
integratoare nu inseamna nicidecum unsumarea mecanica a ideilor si medodelor apartinand
diferitelor orientari ale conducerii sistemelor, ci doar posibilitatea de a le utilize in mod
adecvat, adica tinand neaparat seama de conditiile concrete ale problemei asupra careia
urmeaza sa decidem.
61

R2 Pentru obtinerea unor decizii eficiente in conducerea sistemelor este necesara o

aprofundata si detaliata cunoastere a acestora.Totalitatea operatiilor de cunoastere se
concretizeaza prin elaborarea modelelor decizionale (descriptive si normative) .Metodele
descriptive realizeaza o cunoastere directa, o imagine de tip fotografic a intreprinderii, pe
cand modelele normative tind sa obtina cunoasterea si realizarea unui comportament viitor,
dorit de catre factorii de decizie.
R3 Comportamentul cibernetic este o lege generala a functionarii sistemelor si
subsistemelor ce le alcatuiesc, iar modelarea acestui comportament reprezinta o metoda
decizionala dundamentala in conducerea sistemelor.
R4 Factorul uman cu multiplele sale aspecte, are o deosebita importanta in deciziile
privind conducerea sistemelor.Consideram ca e folositor sa subliniem cateva dintre
implicatiile cele mai actuale ale factorului uman in conducerea sistemelor.
a) conducerea participative
b) perfectionarea profesionala permanenta
c) motivatiile individuale si colective si implicatiile lor supra comportamentului si luarii
deciziilor
R5 Modelarea descriptive si normative a proceselor decizionale este esentiala pentru
o conducere eficienta a sistemelor.vRegula R5 scoate in evidenta componenta rationala in
luarea deciziilor. Ideea dominanta privind importanta modelarii proceselor decizionale este
bazata pe convingerea ca ratiunea umana are capacitatea de a intelege si imbunatati
procesele din domeniul conducerii sistemelor, asa cum a inteles si imbunatatit numeroase
alte procese naturale si sociale.
Regulile R4 si R5 par a se contrazice, nu in acest sens trebuie insa interpretate ele, ci
in sensul completarii reciproce: cele doua enunturi nu trebuie absolutizate, ci aplicate, ambele
cu prudenta si in mod nuantat.
R6- Importanta modelelor informatice si a sistemelor expert in luarea deciziilor privind
conducerea sistemelor.
Capacitatea de a inmagazina o cantitate uriasa de informatii si de ale regasi intr-un
timp foarte scurt, impreuna cu posibilitatea de a prelucra automat datel, in cele mai diferite
moduri incepand cu simple sortari si terminand cu efectuarea unor calcule extreme de
complexe constituie o veritabila revolutie in practica decizionala; printre consecintele
acestei revolutii se pot mentiona:
a)
micsorarea considerabila a timpului de elaborare a unor decizii care
presupun analiza unui numar foarte mare de date;
b)
cresterea nivelului calitativ al deciziilor, ca urmare a posibilitatilor de a
efectua calculele, de obicei foarte complexe, pe care le presupun metodele
moderne de luare a deciziilor;
c)
posibilitatea de cooperare in domeniul stocarii si prelucrarii datelor prin
organizarea unor retele de calculatoare cuprinzand intreprinderi si centre
specializate;
Sistemele expert se caracterizeaza prin utilizarea calculatoarelor in mod diferit decat
in informatica clasica si anume baza de cunostinte este total independenta de asa-numitul
mecanism de interferenta, adica de procedeele care reproduce rationamentele umane.
Structura sistemelor expert cuprinde:
-baza de cunostine, reprezentand ansamblul cunostintelor de specialitate dintr-un
domeniu (deci nu numai date, ci si organizarea acestora, conexiuni diferite, relatii complexe
etc);
-mecanismul de interferenta, nucleul sistemului, care construieste rationamente;
-baza factuala, o memorie pe termen scurt, care foloseste la descrierea problemelor
concrete ce trebuie rezolvate si la formularea rezultatelor intermediare si finale;
-module interfata;
-sistemul de consultatii, care guverneaza dialogul dintre utilizator si sistem;
-modulul de explicatrii cuprinde succesiunea interferentelor effectuate;
-modulul achizitionarii cunostintelor, cu rolul de a primi cunostintele, a le verifica,
coordona si a ale aduce la forma in care pot fi utilizate de sistemul expert.
62

R7 Succesul practice al metodologiei de conducere a sistemelor este conditionat in

mod decisive de operatiile care urmeaza dupa elaborarea modelelor descriptive si normative,
si anume de experimentarea modelelor, de implementarea lor, precum si de functionarea in
regim normal a sistemului de modele.
R8 Un model descriptive sau normative poate fi utilizat pentru rezolvarea practica a
unei probleme decizionale numai daca el prezinta o analogie semnificativa cu problema
considerate.
R9 Modelarea descriptive sau normative, trebuie orientate cu precadere catre
problemele decizionale cele mai importante in conducerea sistemelor.
R10 Readaptabilitatea rapida si supletea constituie cerinte generale ale modelelor
decizionale de conducere a sistemelor, precum si ale aplicarii practice a acestora. Regula
R10 recomanda necesitatea evitarii unor neajunsuri prin construirea unor modele suple, rapid
adaptabile si situatii neprevazute.
O cale pentru a realize modelele suple si adaptabile la neprevazut este luarea in
considerare a conditiilor de risac si incertitudine.
O alta cale pentru a face fata perturbatiilor si accidentelor in aplicarea modelelor
normative este prevederea unor modele decizionale de rezerva, menite sa inlocuiasca pe
cele care se dovedesc incapabile a solutiona eficient problemele reale. Metodele de rezerva
trebuie sa aiba drept calitate principala indelunga verificare practica, chiar daca se renunta la
ambitia unor performante spectaculoase.
Cea de- a treia cale pentru a conferi modelelor decizionale suplete si adaptabilitate
este luarea in considerare a proprietatilor cibernetice ale sistemelor si subsistemelor,
proprietati mentionate in R3.
R11 Evolutia rapida a tuturor parametrilor caracteristici ai proceselor din interiorul
sistemelor ne oblige sa tinem seama, in elaborarea modelelor decizionale, de aspectul
dinamic si de cel previzional.
Un mare numar de idei si metode ale disciplinelor conducerii descriu procesele ca
petrecandu-se in mod static si stationar, adica fara a tine seama de evolutia lor viitoare.
Procesele din interiorul sistemelor sunt intr-o permanenta transformare, iar construirea unor
modele simplificatoare, care ignora evolutia parametrilor, conduce la riscul ca dupa un timp,
uneori foarte scurt, modelelele sa fie depasite de viata, sa devina caducei. Perspective
dinamica in sensul de a tine seama de efectul starilor si deciziilor la un moment data supra
starilor si deciziilor viitoare, elimina pericolul caducitatii. Pentru a putea avea insa o
perspectiva dinamica este necesar sa sondam viitorul prin procese previzionale.
Perspectiva dinamica si previzionala, pe langa eliminarea pericolului caducitatii modelelor,
potenteaza in acelasi timp supletea si adaptabilitatea lor.
R12 Regulile generale prezentate aici alcatuiesc, impreuna baza metodologica a
luarii deciziilor eficiente in conducerea sistemelor.
Conceptul de Proiect decizional are o importanta centrala in toata metodologia
noastra. Proiectul decisional al unui sistem are, desigur, trasaturi comune cu un proiect
ingineresc, in sensul materializarii unor operatii de conceptie care se concretizeaza in
texte,calcule, plane imprimante de calculator etc.
Exista o deosebire radicala intre un proiect ingineresc si proiectul decizional al unui
system.In timp ce primul are drept obiect conceperea modelului unei entitati fizice:o cladire, o
fabrica, o cale ferata etc., cel de-al doilea isi propune conceperea modelului unui mod de a
gandi si de a actiona pentru buna functionare a ansamblului unui mod de a gandi si de a
actiona pentru buna functionare a ansamblului de entitati fizice, informational decizionale,
umane si organizatorice pe care il constituie un sistem.Trebuie tinut seama de faptul ca un
proiect ingineresc are un obiectiv determinist, pe cand un proiect decizional este afectat de
caracterul aleatoriu si, incert al comportamentului uman cel care decide in final modul de
desfasurare a actiunilor de conducere a sistemelor.Intregul sistem de reguli si indicatii
metodologice pentru elaborarea proiectului decizional al conducerii unui system reprezinta,
dupa cum vom arata, elemente pentru un sistem expert al conducerii sistemelor.
Regulile metodologice generale enuntate mai sus sunt aplicatii complexe ale ideilor,
formelor si principiilor logicii decizionale formale desi, la prima vedere, s-ar putea spune ca
63

intre aceste reguli si logica decizionala formala nu prea exista legatura.La un examen mai
atent insa, enuntul si mai ales in sensul regulilor R1 R12 vom descoperi prezenta ideilor
logicii decizionale formale. Ideea de eficienta, ca expresie practica a valorii, guverneaza dupa
cum am aratat- intregul sistem de reguli metodologice decizionale.
Valoarea este prezenta, in mod implicit, in regula R2 deoarece o buna cunoastere a
sistemului implica, in mod frecvent, estimari, sub diverse forme, din partea decidentului.De
asemenea, regula R9 reprezinta, dupa cum am aratat mai sus, o aplicare directa a
conceptului de valoare, intrucat aceasta regula recomanda selectarea problemelor-cheie
dintr-un sistem. Criteriile si obiectivele in functie de care se estimeaza valoarea vor fi
prezentate la randul lor, in aplicarea regulilor R2 si R9.
Conditionarea poate fi regasita in regulile R2, R3 si R11 intrucat nu se poate concepe
cunoasterea sistemului fara a sesiza conditionarile din interiorul acestuia (R2), cu atat mai
mult cand urmarim surprinderea comportamentului cibernetic (R3) sic and suntem interesati
de prevederea legaturilor dinamice din sistem (R11).
Concertarea este o forma infralogica decizionala prezinta aproape in toate regulile
metodologice generale.Astfel regula Rl, odata cu propunerea unei viziuni integratoare,
presupune in mod implicit o concertare a opiniilor reprezentand diferitelor orientari privind
conducerea sistemelor; regula R4, care subliniaza importanta factorului uman in procesul
decisional, ne determina sa fim atenti la modul cum pot conlucra, in mod efficient, prin
concertare, oamenii; regulile R6 si R7 se refera la momente ale procesului
decisional(aplicarea modelelor informatice, experimentari ale solutiilor, implementarea lor
etc.), in care concertarea este absolute obligatorii; regula R12 subliniaza ca procesul
decisional pentru conducerea unui sistem in ansamblul lui nu poate fi realizat in mod eficient
decat ca o activitate organica si organizata Proiectul decizional, ceea ce implica
concertarea intense si permanenta din partea elaboratorilor.
Alte idei ale logicii decizionale formale, cum ar fi complementaritatea intre descriptive
si normative si importanta analogiei, le regasim in regulile R5 (modelarea descriptiva si
normativa) si respective, R8 (utilizarea practica a analogiei in modelare).
Principiul identitatii decizionale este dominant in semnificatia regulei R2: cunoasterea
eficienta a sistemului nu poate fi facuta decat considerand problemele decizionale din sistem
identice cu ele insele.Principiul obtiunii obligatorii are aplicatii in toate regulile care, explicit
sau implicit, recomanda gasirea unei solutii a problemelor decizionale din sistem(R3,R5,
R6,R9,R10 etc.).In ceea ce priveste principiul obtiunii majoritare, el este direct legat de forma
infralogica a concertarii si deci, si de regulile in care am regasit aceasta forma (R1, R4, R6,
R12).
1.3.3 Principiile generale ale logicii decizionale.
1- Principiul identitatii decizionale
In acelasi timp si sub acelasi raport logic, orice problema decizionala este identical cu ea
insasi.
Luand in considerare elementele care definesc problema decizionala, acest principiu
stipuleaza identitatea propozitiei ce desemneaza o problema decizionala, cu ea insasi, in
conditiile:
a) Mentinii nemodificate a starilor naturii;
b) Nemodificartii criteriilor decizionale;
c) Fixarii problemei in timp.
Acest principiu asigura univocitatea gandirii. El fereste decidentul de o serie de
confuzii, o gandire confuza schimband semnificatia termenilor pe parcursul unui discur logic

64

in mod arbitrar.Logica permite schimbarile, dar orice schimbare trebuie avertizata pentru a
putea adapta in mod corespunzator principiile logice.Identitatea nu exclude diferenta, dar este
necesar ca ,in anumite limite, diferenta sa fie neglijata, astfel procesul de gandire fiind
imposibil.
2- Principiul noncontradictiei
In acelasi timp si sub acelasi raport logic,este imposibil ca o varianta decizionala sa fie
aleasa si respinsa de catre acelasi decident.
Acest principiu stipuleaza necesitatea ca , in cadrul oricarui process de decizie
rational, decidentul sa se pronunte asupra alegerii sau respingerii unei variante decizionale.
Finalitatea procesului decizional poate fi pusa sub semnul intrebarii in cazul in care mai
multe variante decizionale sunt alese, inlaturarea acestui inconvenient putand fiind realizata
prin introducerea unui principiu al exclusivitatii variantelor.
O alta formulare a acestui principiu o regasim sub numele de principiul tertului exclus.
In logica clasica, principiul tertului exclus se enunta astfel: In acelasi timp si sub acelasi
raport logic, o judecata este sau acceptata sau respinsa intr-un system de judecati, a treia
posibilitate nu exista.
Analog acestui principiu exclusivitatea variantelor ca principiul al logicei decizionale
exprima urmatoarea lege: Fiind date doua variante decizionale, alegera uneia dintre ele
implica respingerea celeilalte. Se observa cu usurinta faptul ca, aplicand acest principiu,
procesul decizional va fi finalizat prin retinerea unei singure variante decizionale. El confera
gandirii consecventa si o capacitate de decizie riguroasa. Orice teorie care respecta acest
principiu dispune de calitatea de a putea decide univoc pentru orice judecata.
3. Principiul ratiunii suficiente
Orice judecata are un temei.
Acest principiu constituie reflectarea in plan logic a relatieie de cauzalitate proprie
realitatii obiective,relatie pe care am analizat-o in prezentarea conditionarii. La nivelul rational,
admiterea s-au respingerea unei judecati are la baza un temei satisfacator, adica o ratiune
suficienta.Astfel spus fiind data o judecata oarecare X, spunem ca ea dispune de un temei
satisfacator Y, reprezentat de una sau mai multe judecati numai daca, dat fiind adevarul lui Y
este imposibil ca X san u fie si ea adevarata.
Intre calitatea lui Y de a fi ratiune suficienta pentru X si adevarul judecatilor din care
este format Y,exista urmatoarea legatura speciala: daca Y este o ratiune suficienta pentru X,
atunci judecatile care formeaza pe Y sunt adevarate,dar daca judecatile care compun pe Y
sunt adevarate nu este exclus ca Y san u fie un temei suficient pentru X.Acesta inseamna ca,
in obtinerea adevarului concluziei unui rationament, este necesar dar nu si suficient sa
plecam de la premise adevarate.
Respectarea acestui principiu asigura intemeierea,fundamentarea afirmatiilor si/sau
negatiilor decidentului, insusi necesara a gandirii si actiunii rationale, stiintifice. Utilizarea in
practica decizionala a cestor principii ne conduce la formularea urmatoarelor reguli utile
desfasurarii procesului decizional.
4) Regula maximalizarii utilitatii
Procesul de dexcizie consta in alegerea variantei decizionale cu utilitatea medie maxima.

65

Aceasta regula este rezultatul direct al consideratiilor relative la utilitate, si el

guverneaza intregul mecanism decizional.Astfel, criteriul decizional pentru o problema in
conditii de risc(maximizarea utilitatii sinteza medii asteptate),precum si criteriul prudent de
decizie in conditii de incertitudine, sunt obtinute in baza acestei reguli.
5) Regula optiunii majoritare
Decizia colectiva se ia cu ajutorul regulii votului simplu, alegandu-se varianta care intruneste
cele mai multe voturi, darn u mai putin de un anumit procent P din numarul de votanti stability
inainte de a incepe decizia de grup.
Formularea acestei reguli ofera un mod simplu si clar de a adopta decizia colectiva in
cadrul procesului decisional, prezenta activitatilor decizionale de grup impunandu-i existenta.
Aceste principii ale logicii decizionale introduce o perspective normative asupra procesului
deci8zional, fixand cadrul in care activitatile care compun procesul decisional trebuie sa
respecte cerintele rationalitatii.desi opereaza cu ele in mod current majoritatea decidentilor nu
constientizeaza in permanenta acest lucru.Analizand insa efectele unei decizii eronate,
decidentii pot identifica prin cause si incalcarea unuia sau altuia dintre aceste principii.
1.4 Tipologia proceselor decizionale
La nivelul firmei, in raport cu tipul activitatii desfasurate, cu gradul de dezvoltare a
firmei, precum si cu modul de organizare si actiune al nivelurilor ierarhice decizionale, putem
distinge mai multe tipuri de procese decizionale.
1. Astfel, dupa numarul de decidenti care participa la desfasurarea procesului
decizional intalnim:
a) Procese decizionale individuale, specifice rezolvarii problemelor decizionale de o
mai mica amploare si importanta cum ar fi: repartizarea sarcinilor de lucru pe personae la
nivelul unei sectii, organizarea fluxurilor materiale dintr-un atelier, esalonarea lucrarilor la un
anumit subansamblu sau subobiectiv al lucrarii finale etc. Aceste procese decizionale se afla
in general in sarcina sefului de sectie/atelier care adopta deciziile in virtutea prerogativelor pe
care i le confera functia.
b)Procesele decizionale de grup la care participa o echipa de decidenti cu roluri si
responsabilitati diferite.Acest tip de process decizional are drept obiectiv rezolvarea unor
probleme decizionale de o amploare si o importanta deosebita pentru firma ca, de exemplu :
- asigurarea factorilor de productie ( mijloace materiale, umane, financiare,
informationale) necesari desfasurarii fluente si de calitate a activitatii firmei:
-mentinerea si/sau ridicarea nivelului productivitatii muncii, calitatii, productiei sau altor
indicatori de eficienta;
- mentinerea sau modificarea partii de piata pe care o detine firma;
-modificarea structurii de fabricatie sau a profilului de activitate al firmei pe un orizont
de timp dat etc..
2) In functie de mediul decizional specific anumitor activitati desfasurate in interiorul
sau exteriorul firmei, intalnim:
a) Procese decizionale desfasurate inconditii de certitudine;

66

b) Procese decizionale in conditii de risc;

c) Procese decizionale in conditii de incertitudine;
d) Procese decizionale in conditii vagi;
e) Procese decizionale in conditii de asimetrie informationala.
Diferentele dintre aceste procese decizionale sunt induse de nivelul de informare al
decidentilor asupra problemei decizionale care urmeaza a fi rezolvata, mai prcis asupra
conditiilor de aparitie si a posibilitatilor de rezolvare a acesteia. In practica manageriala a
firmelor aceasta clasificare prezinta o importanta deosebita, motiv pentru care, in capitolul doi
al lucrarii, am rezervat un paragraf distinct acestor tipuri de procese decizionale.
3) Domeniul pe care il vizeaza procesele decizionale ne da posibilitatea identificarii
urmatoarei tipologii:
a) Procese decizionale din domeniul tehnico productiv care urmaresc rezolvarea
unor probleme decizionale privind procesul de productie;
b) Procese decizionale privind alocarea factorilor de productie materiali si umani;
c) Procese decizionale relative la stabilirea nivelului preturilor pentru produsele firmei
si a corelarii acestuia cu nivelul calitativ al productiei;
d) Procese decizionale din domeniul financiar cu rolul de a adopta decizii privind
asigurarea si utilizarea fluzurilor financiare ale firmei;
e) Procese decizionale privind compartimentul pe piata al firmei prin stabilirea nivelului
productiei si al preturilor, a strategiei de dezvoltare si a profilului firmei pe termen scurt, mediu
sau lung, in raport cu tipul de piata pe care activeaza firma si cu modul in care actioneaza
ceilalti agenti economici de pe aceeasi piata sau pe pietele cu care firma intra in contact
(pietele factorilor de productie, pe piata financiara etc. )
4) Tipul si caracteristicile problemei decizionale care urmeaza a fi rezolvate conduc la
evidentierea urmatoarelor categorii de procese decizionale:
a) Procese decizionale independente. Acestea au ca obiectiv solutionarea unor
probleme cu caracter de exceptie pentru activitatea firmei si cu o probalitate redusa de a se
repeat untr-un orizont temporat dat, de exemplu:
- realizarea unei noi investitii;
- introducerea unei noi thenologii de varf in fabricatie;
- fuziunea cu o alta firma etc.
b) Procese decizionale recursive ( dependente ), specifice rezolvarii problemelor
decizionale care apar cu o frecventa ridicata, de fiecare data sub ampreta unor conditii
modificate datorate dinamismului activitatii firmei aflate sub influienta directa a dinamicii pietei
si a sistemului macroeconomic.
5) In raport cu modul in care este luata in considerare variabila timp, putem identifica
procese decizionale statice si dinamice. Procesul decisional static are scopul de a rezolva
probleme decizionale a caror aparitie tine de un moment si un cadru dat si a caror solutie
vizeaza eradicarea problemei. Procesul decizional dinamic poate fi privit ca o inlatuire de
67

procese decizionale, fiecare dintre acestea fiind datorat reaparitiei aceleiasi probleme in
forme si conditii modificate intr-o masura mai mica sau mai mare,sau aparitiei unei probleme
decizionale noi ca urmare a aplicarii solutiei obtinute in procesul decizonal anterior.
6) Dupa orizontul de timp considerat ( pentru procesele dinamice ), intalnim procese
decizionale pe termen scurt, pe termen mediu si, respective, pe termen lung.
7) Dupa numarul criteriilor luate in considerare in aprecierea si selectia variantelor
decizionale, avem probleme decizionale uni sau multicriteriale.Evident, prezenta mai multor
criterii in evaluarea variatelor decizionale induce o complexitate ridicata procesului decisional,
dar si o mai mare rigurozitate si o viziune de ansamblu asupra problemei decizionale,
capabila sa surprinda conditionarile dintre fenomenele conexe acesteia si problema in
sine.Din aceasta cauza, problema decizionala multicriteriala este cel mai des intalnita forma
in practica decizionala.
CAPITOLUL 2
Formalizarea procesului decisional: Problema decizionala
2.1 Procesul decisional si problema decizionala
Modelul decisional devine principalul instrument de lucru in evaluarea consecintelor
potentiale ale variantelor decizionale.
Principalele cerinte impuse unui model de calitate sunt:
-

coerenta calitatea reprezentarii de a fi un tot armonios, legaturile intre - partile

sale fizice sau logice arbitrandu-I aceasta calitate;

corectitudinea proprietatea modelului de a nu deforma caracterul real al

realitatilor reprezentate;

consistenta este atributul care permite aprecierea gradului in care au fost reprezentate elementele componente ale procesului modelat prin relatiile dintre
acestea;

eficienta este calitatea reprezenatrii realizate de model de a da raspuns

problemelor in care este interesat utilizatorul, la un cost acceptabil, deci cu un
effort de construire si utilizare considerabil mai micin raport cu efectele economice
ale studiului;

completitudinea inteleasa in sensul cuprinderii tuturor elementelor componente

si a relatiilor dintre ele.

Modelul va fi intotdeauna o reprezentare simplificata, dar si simplificatoare a relatatii,

care permite cercetatorului actiunea constienta, bazata pe artionament asupra procesului
modelat.
2.1.1 Problema: concept general si forma canonica
Activitatea umana desfasurata in orice domeniu este legata nemijlocit de
programarea, prevederea si definirea tutror activitatilor orientatea catre atingerea unor
obiective. Orice proces se poate reprezenta, de aceea, sub forma secventiala sau a unui
complex de probleme care trebuie rezolvate. Conceptul de problema are un caracter

68

universal care permite definirea unei metode unitare de abordare a problemelor, indifferent
de natural or si momentul de timp la care se rezolva.
O problema canonica este o expresie logica de forma:
dandu-se r, este necesar sa se determine w, sau, prescurtat, <r ; w>,
unde: r multimea conditiilor date care include: R S multimea starilor losibile ale unui
anumit obiect, process sau sistem si R P multimea operatorilor transferand obiectul,
procesul sau sistemul dintr-o satre in alta;
w scopul problemei care defineste o stare dorita a obiectului. El, in mod neconditionat,
trebuie sa fie unic si poate fi exprimat printr-o succesiune in timp a starilor.
Atingerea scopului se asigura prin alegerea operatorului sau secventei de operatori care
conduc obiectul in starea dorita. Scopul (w) poate fi formulat in doua feluri:
-

un prim mod presupune construirea, obtinerea sau indentificarea obiectului,

satisfacand anumite criterii-cerinta problema de determinare

cel de al doilea presupune demonstrarea, dupa reguli stabilite, a justetii

constructiei sau indentificarii uni anumit obiect problema de demonstratie.

Asadar, procesul de resolvare a problemei se reduce intotdeauna la cautarea

procedurilor de constructie, identificare sau demonstrare. In problemele de determinare,
cautarea procedurilor necunoscute este mijlocul de construire si identificare a obiectului
necunoscut in concordanta cu anumite cerinte. In problemele de demonstrare, procedura
apare ca necunoscuta, ea reprezentand, de fapt, scopul.
2.1.2 Relatia dintre problema si incertitudine
Cea mai importanta trasatura a oricarei probelme sete data de prezenta incertitudinei.
Ea poate fi inlaturata in totalitate doar in cazuri cu totul speciale si doar pe perioade scurte de
timp. In situatiile reale, adeseori, se cauta o solutiedintr-o mutilme de solutii posibile. In
consecinta, putem spune ca rezolvarea unei probleme insemna, de fapt, micsorarea
incertitudinii initiale caracteristice acesteia. Pentru a micsora gradul de incertitudine este
necesar ca:
-

informatia obtiunuta din mediul inconjurator sa fie completa;

mijloacele de receptionare si prelucrare a informatiilor san u denaturize continutul,

claritatea si completitudinea acestora.

Prelucrarea informatiilor si rezolvarea problemei sunt legate de un convertor de

informatii care, in cazul nostru, este decidentul. Aceasta,asa cum am aratat anterior, este
individual, colectivul, institutia, automatul sau orice alt system care, avand un anumit scop,
formuleaza su rezolva problema. Decidentii isi desfasoara activitatea in conditii de
incertitudine, nedeterminarea fiind legata in primul rand de capacitatea decidentului de a
formula si rezolva problem ape baza informatiilor pe care le primeste din mediul inconjurator.
2.1.3 Problema decizionala definitie si structura formala
Teoria deciziei propune pentru rezolvarea problemelor decizionale din realitatea
economica, metode si instrumente cu ajutorul carora decidentii pot alege din multimea finita
sau infinita a variantelor, pe aceea care coincide su sistemul lor de preferinte sau, daca

69

aceste preferinte sunt exprimate cu ajutorul unei functii de utilitate, pe aceea care ofera
maximul functiei de utilitate in anumite conditii.
-

In contextul stability anterior, o varianta decizionala este dat de perechea

v ( y, d ) cu y V si d D . Putem observa ca fiecarei alternative v V ii
corespunde o solutie s S . Daca aceasta corespondenta este univocal, deci
fiecarei alternative vV ii corespunde un singur rezultat si numai unul, atunci
vorbim despre o problema decizionala in conditii de certitudine. In acest caz este
indifferent ce va allege decidentul, alternative este solutia.

Dar, in mod frecvent se intampla ca alegerea variantelor sa se faca dintr-o multime

de evenimente aleatoare, a caror distributie de probabilitate este cunoscuta.
Multimea solutiilor S este data atunci de p v (S ) , adica de probabilitatea ca s sa
rezulte ca urmare a alegerii variantei v. de aceasta data, varianta decizionala va fi
o pereche de forma v ( z, d ) , z Z , d D . Fiecarei alternative v ii va
corespunde, deci, o distributie de probabilitate pe s. ea va determina solutia in
cazul alegerii variantei v V si, ca mai sus, p v (S ) poate fi identificat cu v. Se
obtine, o problema decizionala in conditii de risc.

In cazul in care nu se dispune de nici o functie univocal de corespondenta intre

multimea alternativelor si multimea solutiilor, de nici o distributie de probabilitate a
solutiilor in raport cu alternative aleasa, atunci avem de a face cu o problema
decizionala in conditii de incertitudine.

In cazul in care se specifica anumite criterii, reguli de ordonare si alegre a alternativelor,

se poate introduce pe multimea variantelor o realtie de preferinta cu ajutorul careia se inlatura
incertitudinea dintre varinate si solutii. Alegerea uneia sau alteia dintre variante se bazeaza
pe preferinta acordata unei variante care este considerate mai buna decat altele pentru
decident in cadrul problemei considerate, deci in concordanta cu scopul si conditiile date.
Intuitiv, este evident ca preferintele decidentului se bazeaza pe compararea
alterantivelor intre ele, deci pe formarea perechilor ordonate (vi , v j ) de alternative V.
Multimea tutror perechilor ordonate de alternative din V formeaza produsul cartezian V V ,
iar o submultime R a acestui produs cartezian se numeste relatie binara pe V. Relatiile de
preferinta relative () , indiferenta () si preferinta stricta () sunt relatii binare pe V.
Vom considera date multimea variantelor V si realtia de preferinta realtiva ()
definite pe multimea variantelor. In general, solutionarea problemei decizionale presupune
alegerea unei anumite submultimi de variante preferate din multimea V.
a) vom spune ca varianta v i V domina pe v j V , sau ca v j este dominate de v i
daca vi v j si daca domina strict vi v j .
b) Solutia problemei decizionale este acea submultime V
nedominate ale multimii V.

atuturor elementelor

Altfel spus, v V daca si numai daca v V si pentru () vi , v j V , din vi v j v v .

Daca, in problema decizionala, in locul realtiei de preferinta relative se utilizeaza relatia de
preferinta stricta, atunci multimea solutiilor va fi notata cu V * , si ea va contine acea solutie

70

strict preferata tuturor solutiilor din v. Din cele mai sus rezulta ca problema decizionala paote
fi formulate cu ajutorul urmatoarei expresii logice:
Dandu-se V , , sa se determine V , sau V ,;V
In cazul problemelor cu relatii de preferinta stricta avem:
*
Dandu-se V , , sa se determine V * , sau V , ;V

Prin urmare, adoptarea deciziei inseamna alegerea unei submultimi V dintr-o multime
data a alternativelor. Multimea V din realtia V ,;V se obtine cunaoscand V si ,
nefiind absolute necesar ca, in fomularea problemei decizionale, V sa apara explicit.In acest
context, problema decizionala mai poate fi scrisa:

V ,; .
In mod obisnuit, in practica decizionala, o problema de decizie este modelata utilizand
elementele procesului decisional si anume:
1) Starile naturii a caror multime o vom nota in continuare N {N j } j 1.....n ;
2) Criteriile decizionale abbreviate in continuare Ck , k 1....r , elementele ale multimii C;
3) Variantele decizionale care formeaza multimea V {Vi }i 1.....m ;
4) Consecinta adoptarii variantei decizionale Vi dupa criteriul Ck in conditiile aparitiei
starii naturii N j , o vom nota cu cijk .
Schematic, tabloul corespondentei intre aceste elemente este prezentat in figura 2, de
cele mai multe ori acesta fiind cunoscut sub numle de matrice decizionala sau
matricea platilor.
Matricea decizionala este deosebit de uitila in modelarea si rezolvarea problemelor in
conditii de risc si incertitudine uni sau multicriteriale.

71

Consecitnte decizionale
Variante

Stareanaturii N J

decizionale

Criteriul C1...Ck ...Cr

Starea naturii N n

Starea naturii N j

Criteriul C1...Ck ...Cr

Criteriul C1...Ck ...Cr

c111...c11k ...c11r

V1

Vi

cij1...cijk ...cijr

Vm

cmn1...cmnk ...cmnr

Modelul descriptive al problemei deciziomale ( matricea decizionala )

2.2 Principalele tipuri de probleme decizionale la nivelul firmei
In analiza cadrului decisional al firmei este necesara o abordare a acestuia din doua
unghiuri:
-

in primul rand, firma in sine este un sistem cu componente proprii si cu relatii

specifice de interdependenta intre acestea;

in al doilea rand, firma la randul sau este o componenta a sitemului economic

general, in cadrul caruia se afla in realtii de conditionare reciproca cu celelalte
firme.
2.2.1 Decizii privind interiorul sistemului firma

1) decizia de productie sau decizia tehnica circumscribe, de fapt, un intreg sistem

decisional. Componentele acestuia sunt:
a) decizia privind structura de fabricatie care urmeaza a fi realizata pe o anumita
perioada de timp;
b) decizia privind cantitatea care va fi fabricate din fiecare tip de produs in parte;
c) decizia privind nivelul calitativ al produselor si defalcarea volumului total de
fabricatie pe diferitele categorii de calitate.
2) decizia privind factorii de productie are drept componente:
a) deciziile relative la imput-urile materiale:
i)

stabilirea nivelului cantitativ si calitativ din fiecare materie prima si

material in parte, cu care firma trebuie sa se aprovizioneze pe o anumita

72

perioada. Aceasta decizie este conditionata direct de decizia de

productie;
ii)

stabilirea intervalelor la care urmeaza sa fie facuta aprovizionarea cu

materiile prime si materialele necesare.

b) decizii privind personalul firmei:

i)

stabilirea numarului de angajati ai firmei pe diferite categorii profesionale,

de varsta, vechime, calificare si instruire;

ii)

decizia privind politica salariala a firmei, incluzand aspecte legate de

calculul salariilor, precum si de formele de recompensare a volumului si
calitatii activitatii depuse de catre personalul firmei;

iii)

decizia prvind aspectele socio-profesionale si relatiile inter-umane:

asigurarile de sanatate si asistenta medicala:

protectia muncii:

climatul psiho-sociologic in cadrul compartimentelor firmei:

programele de educatie si perfectionare profesionala:

protectia membrilor de familie ai salariatilor.

3) decizia de pret circumscribe activitatea de stabilire a preturilor pentru produsele

firmei, activitate ce inglobeaza atat aspecte tinand de interiorul firmei, cat si aspecte
relative la piata produselor respective.
4) decizia financiara poate fi la randul sau descompusa in urmatoarele segmente
decizionale:
a) decizia privind sursele de finantare a activitatii firmei pe diferite termene. Aceasta se
refera atat la identificarea surselor, cat si la stabilirea volumului fondului care pot fi
asigurate din aceste surse.
b) Decizia privind utilizarea fondurilor financiare pentru investitii, numita si decizia de
investitii, atat in teoria deciziilor cat si in practica firmei;
c) Decizia relative la momentul utilizarii fondurilor banesti ale firmei, respective
repartizarea acestora pentru consumul present sau viitor.
2.2.2 Decizii privind mediul extern al firmei
Deoarece firma nu actioneaza in mod solitar in cadrul sistemului economic
general, ea trebuie sa ia in permanenta decizii ncare sa ii orienteze activitatea in raport si in
armonie atat cu propriile obiective, cat si cu modul de actiune (comportament) al celorlalte
firme similare sau al celor cu care intra in raporturi de colaborare ( furnizori, clienti, banci). In
principal, aceste decizii sunt :
1) Decizia privind segmentul de consumatori caruia i se adreseaza produsele/serviciile
firmei, respective identificarea clientilor sai ( tradationali, noi, potentiali);

73

2) Stabilirea politicii promotionale in accord cu tipul si caracateristicile produselor sau

serviciilor oferite de catre firma;
3) Decizia privind banca prin intermediul careia sa isi asigure fluxurile
financiare,precum sic ea relative la politica de finantare prin contractarea de credite
pe piata de capital;
4) Decizia de asigurare a imobilului, utilajelor, personalului, patentelor si brevetelor de
fabricatie;
5) Stabilirea furnizorilor de materii prime si materiale si a partenerilor in realizarea unor
proiecte commune;
6) Decizia privind raporturile cu celelalte firme de pe piata:
-

colaborari sau fuziuni cu alte firme;

cuceriri de noi segmente de piata;

patrunderea pe noi piete;

infiintarea de noi filiale in diferite zone ale orasului, tarii, lumii.

2.2.3.Orizontul de timp decizional

Toate aceste probleme in rezolvarea carora firma adopta decizii poarta, firesc,
amprenta orinzontului de timp luat in considerare.Atunci cand vorbim despre orizontul de
timp, ne referim la dimensiunea temporala a efectelor deciziilor adoptate.In acest sens, vom
intalni la nivelul firmei urmatoarele categorii de decizii:
1) Decizii pe termen scurt:
- decizia de productie;
- asigurarea resurselor materialre;
- unele componente ale deciziei de personal.
2) Decizii pe termen mediu:
-

decizia financiara;

repartizarea dividentelor;

contractarea de imprumuturi bancare;

decizia de investitii pentru retehnologizare.

3) Decizii pe termen lung :

stabilirea profilului firmei;

decizia privind forma de proprietate sic ea organizatorica a firmei;

modificarea structurii posesiunii pachetelor de actiuni;

74

decizia de crestere economica sau de expansiune in cadrul pietei specifice

sau pe noi piete;
-

decizia privind amplasarea de filiale in zonele considerate ca fiind strategice;

decizia de fuzionare cu alte firme sau de participare la constituirea de carteluri.

2.3. Metode generale de rezolvare a problemelor decizionale

Activitate specific umana, adoptarea deciziilor poarta amprenta subiectivismului
decidentului, depinzand de personalitatea, temperamentulu si experienta acestuia la fel de
bine ca si de mediul in care decizia urmeaza a fi adoptata. Cu toate acestea, suntem in
posesia unor instrumente care pot asigura un anumit grad de obiectivizare a procesului
decisional atunci cand sunt folosite in mod logic si coerent.
In cadrul unui process decisional ( la nivelul unei afaceri profitabile, a organizatiilor
nonprofit si agentiilor guvernamentale), decidentul trebuie sa defineasca problema si sa
stabileasca obiectivele, respective sa identifice tori factorii adecvati, restrictiile si
interdependentele. El trebuie sa colecteze cat mai multe informatii relevante in conditiile unor
restrictii de timp si cost, sa analizeze datele culese, sa specifice solutii alternative si sa le
evalueze in termini de profit si cost si sa aleaga cea mai buna solutie.
Adoptarea efectiva a unei decizii devine astfel arta alegerii celei mai bune solutii
dintre toate variantele disponibile, alegere care urmeaza a fi facuta intr-una din cele trei
situatii posibile privind informatia de care dispune decidentul asupra problemei: certitudine;
risc sau incertitudine.Aceste stari constituie mediul decisional in care vom studia succesiv
procesul decisional.
2.3.1. Mediul decizional
Deciziile economice constau usual, asa cum am aratat in capitolul anterior, in
alegerea din mai multe cursuri posibile ale actiunii sau din mai multe strategii (variante
decizionale). Frecvent, aceste alegeri se produc intr-un mediu asupra caruia decidentul are
un control limitat sau nul.Pentru a desemna aceste conditii folosim termenul general de stari
ale naturii. Gradul in care decidentul dispune de informatii asupra acestora stari, le grupeaza
in trei mai clase : 1) Stare de certitudine; 2) Stare de risc; 3) Stare de incertitudine.
Daca privim acest grad de cunoastere ca pe un continuum, atunci certitudinea
se afla la un capat, incertitudinea la celalalt si riscul la mijloc.
1) Conceptul de certitudine
Certitudinea defineste acea stare de informare decizionala in care decidentul
cunoaste apriori rezultatul specific la care fiecare varianta decizionala conduce
invariabil.Decidentul are deci informatie completa asupra mediului decizional si a
consecintelor variatelor decizionale.
Desi la prima vedere aceasta stare apare a exista doar la nivel teoretic, pot fi
intalnite totusi multe situatii pe termen scurt in care decidentul dispune de informatie
completa, informatia necesara constand, de exemplu, in preturile curente, termene de
primire/livrare a unor materii prime/produse finite, cantitati comandate etc.
Starea de certitudine este intalnita in procesele decizionale care au la baza
optimizari liniare si neliniare utilizate pentru a gasi alocarea de resurse care conduce la valori
maxime pentru anumiti indicatori ( profit sau utilitate) sau minime pentru altii (costuri), in

75

conditiile unor restrictii date.Oricum, in realitatea economica,putine lucruri raman ceste pe

termen lung.Rezultatele unei investitii de amploare, de exemplu, sunt imposibil de prevezut
cu certitudine atunci cand consideram interactiunea dinamica dintre mai multe valori
necunoscute cum ar fi situatia economica generala, competitia nationala/internationala,
gusturile consumatorilor, climatul politic in diferite tari, progresul tehnologic.cele mai multe
decizii strategice sunt luate in conditii mai putin perfecte din punct de vedere al cunoasterii,
adica in conditii de risc si incertitudine.
2) Conceptul de risc
Riscul desemneaza acea stare a cunoasterii in care fiecare varianta decizionala
conduce la unul dintre rezultatele specifice dintr-o multime data, fiecare rezultat putand
aparea cu o probabilitate cunoscuta obiectiv de catre decident. In conditii de risc, decidentul
poseda anumite cunostinte obiective asupra mediului decisional si este capabil sa prevada
obiectiv probabilitatea de aparitie a starilor naturii posibile si rezultatul fiecarei strategii
analizate.
3) Conceptul de incertitudine
Incertitudinea defineste acea stare in care una sau mai multe alternative
decizionale au rezultate dintr-o multime data, rezultate a caror probabilitate de aparitie este
necunoscuta sau imposibil de apreciat obiectiv. De aceea, in raport cu riscul, incertitudinea
este un fenomen subiectiv. In aceasta stare nu exista doi decidenti care sa aiba aceeasi
parere contitativa, datorita gradului de cunoastere a mediului decizional, preum si diferentelor
de personalitate si opinie.
Incertitudinea este adesea datorata schimbarilor rapide in variabilile de structura
si in fenomenele de piata ce definesc mediul economic si social in care firmele opereaza.
2.3.2 Probleme decizionale in conditii de certitudine
In conditiile de certitudine descrise anterior, decidentul alege pur si simplu
varianta decizionala care conduce la cel mai bun rezultat.In general, deciziile in conditii de
certitudine reclama gasirea celui mei bun rezultata ( de ordin financiar) profitul maxim sau
costul minim, activitate la care ne vom referi ca la studiul optimizarii. Cele mai cunoscute si
larg utilizate tehnici de optimizare de care dispune decidentul in aceste conditii sunt [97]: a)
Analiza marginala; b) Programarea liniara; c) Analiza incrementala a profitului.
a) Analiza marginala
In conditii de certitudine, venitul si costul sunt cunoscute pentru fiecare nivel de
productie si vanzare.Obiectivul decidentului este acela de a gasi nivelul productiei din diferite
produse si nivelul vanzarilor care sa maximalizeze profilul...
b) Programarea liniara
Programarea liniara este o parte a programarii matematice care opereaza cu
modele liniare in scopul alocarii optime a resurselor limitate intre activitatile concurente.O
problema de programare liniara consta din optimizarea unei functii obiectiv (de minim sau de
maxim) ale carei variabile sunt supuse unui set ( posibil vid) de conditii implicite numite
restrictii si unor conditii explicire privind valorile posibile ale acestora( nenegative, de
exemplu).
Metoda programarii liniare este eficienta si operanta doar in cazul problemelor care au
urmatoarele caracteristici:
1. Multimea variabilelor verifica restrictia de nenegativitate;

76

2. Functia obioectiv este unica;

3. Exista restrictii ce limiteaza atingerea obiectivului, restrictii aflate sub forma
unor limitari
superioare/inferioare asupra combinatiilor de variabile;
4.Toate restrictiile asupra variabilelor sunt liniare.
Rezolvarea modelelor liniare poate fi facuta utilizand metoda grafica ( in cazul
problemelor cu 2 si cu 3 variabile) sau algoritmul simplex, mai precis una din formele sale
restranse. Datorita gradului ridicat de complexitate al modelelor de programare liniara
obtinute din formalizarea unora dintre aceste tipuri de probleme, s-au construit si se utilizeaza
diferite pachete de programe ( cum ar fi QM), destinate a trasfera rezovarea acestora
echipamentelor de calcul.In acest caz, etapa cea mai importanta pentru decident o constituie
identificarea problemei si modelarea corespunzatoare a acesteia.
c) Analiza incrementala a profitului
Analiza incrementala a profitului este o aplicatie practica a conceptelor din analiza
marginala care surprinde modificarile atat din valoarea functiilor cererii, venitului, costului,
productiei cat si a celor din structura functiilor in sine, ca urmare a unei anumite
decizii.Regula de decizie de baza este aceea de a accepta orice propunere care duce la
cresterea profitului si de a le respinge pe celelalte.Elementele fixe ( costurile fixe, de
exemplu) sunt irelevante pentru aceasta decizie si, deci, nu fac obiectul analizei. Din aceasta
cauza, decizia incrementala este un concept pe termen scurt.
Din pacate, multi manageri nu gandesc in termini incrementali; ei adopta decizii
bazate pe valorile medii ale costurilor totale ( fixe si variabile), in majoritatea cazurilor aceste
decizii pe termen scurt dovedindu-se a fi eronate deoarece obiectivul fiermei este acela de a
maximiza profitul.
2.3.3 Probleme decizionale in conditii de risc
In conditii de risc si incertitudine, problema tipica de decizie este sufficient de
complexa pentru a permite un numar de rezultate posibile pentru fiecare strategie, rezultate
care sunt adesea dependente de conditii ce scapa controlului decidentului. Din acest motiv
matricea decizionala constituie un instrument util in prezentarea si analiza acestor rezultate,
ea ajutand decidentul sa conceptualizeze sis a formalizeze procesul decizional in ce priveste:
stabilirea obiectivelor, selectia platilor (consecintelor variantelor decizionale), evaluarea si
selectia strategiilor alternative.
O astfel de matrice este prezentata in fig.2, valorile numerice din interiorul sau
reprezentand platile rezultate pentru fiecare varianta decizionala si stare a naturii asociata.
Platile reprezinta cele mai bune estimari ale decidentului in ce priveste rezultatele pentru
fiecare combinatie strategie-stare a naturii-criteriu decizional, exprimate in cei mai
seminificativi termini. Conceptual, cei mai semnificativi termini pot fi cantitati, unitati de output
vandute, volumul valoric al vanzarilor, volum al profitului (exprimat valoric) sau orice alte
valori care sunt semnificative pentru decident.
In conditii de certitudine, exista o singura stare a naturii, iar matricea platilor va fi
reprezentata de o singura coloana.Decidentul stie care va fi rezultatul daca o anumita
varianta este aleasa, si el trebuie doar sa aleaga varianta cu cel mai bun rezultat. In conditii
de risc, probabilitatea de aparitie a fiecarei stari a naturii si platilor associate pot fi stabilite
obiectiv din evidenta empirica, din inregistrarile anterioare ale firmei sau din experimentari. In
conditii de incertitudine, probabilitatile de aparitie a starilor naturii si platile asociate lor vor
trebui stabilite subiectiv in acord cu cele mai bune informatii si convingeri ale decidentului.
Acestea, desigur, cere ca decidentii sa posede anumite ionformatii asupra posibilelor stari ale
naturii si platilor asiciate.Daca decidentii hotarasc faptul ca informatiile lor sunt insuficiente
pentru a stabili probabilitati subiective, ei pot oricand sa apeleze la postulatul Bayesian
potrivit caruia aceste probabilitati sunt egale.

77

Asa cum notam anterior, riscul exista atunci cand decidentul nu cunoaste in avans
rezultatul specific al unei decizii, dar este capabil sa stabileasca o distributie de probabilitate
obiectiva a posibilelor stari ale naturii si platilor (sau rezultatelor) associate acestora. Situatiile
care implica un anumit grad de risc pot fi clasificate in pure si speculative.
Riscul pur exista atunci cand sunt sanse ca decidentul sa inregistreze o pierdere in
urma aplicarii deciziei, fara sa existe si sansa unui castig. De exemplu, proprietarul unui
automobile se confrunta cu riscul asociat pierderilor provocate de o posibila coliziune. Daca
aceasta se produce, proprietarul suporta o pierdere financiara. In absenta unei coliziuni,
proprietarul nu inregistreaza nici un castig.
Riscul speculativ exista atunci cand sunt sanse atat de castig cat si de
pierdere.Decizia de extindere a firmei implica, de exemplu, atat sanse de pierdere cat sanse
de castig.
Aceasta distinctie intre tipurile de risc este deosebit de importanta pentru decidentii
care isi desfasoara activitatea in conditii de risc. Modalitatile de a opera cu riscul depend de
tipul acestuia si, binenteles, de tipul decidentului in cauza. Astfel, in cazul prezentei riscului
pur, decidentii recurg la diferite metode de reducere a sanselor de a inregistra pierderi:
incheierea de contracte de asigurare, metode suplimentare de protectie a bunurilor detinute
etc. In situatiile care implica riscuri speculative, decidentii utilizeaza metode decizionale care
sa ii conduca la alegerea variantei decizionale cu cele mai mari sanse de castig si cele mai
mici sanse de pierdere.
Pontentialele pierderi economice aflate in atentia decidentilor care opereaza in conditii
de risc pot fi grupate astfel: (1) pierderi de proprietate cauzate de distrugerea partiala sau
totala sau de disparitia proprietatilor firmei, (2) obligatiile fata de alte personae sau firme
datorate stricaciunilor cauzate proprietatilor acestora, si (3) pierderile de personal cauzate de
obicei de moartea, imbolnavirea, pensionarea sau somajul angajatilor, proprietarilor sau
membrilor de familie ai acestora.
Procesul de management al riscului include cinci pasi:
1. Identificarea posibilelor pierderi pe care fira sau afacerea le presupune
(situatiile in care exista riscul ca aceste pierderi sa apara);
2. Masurarea corecta a dimensiunii pierderilor asociate situatiilor de risc;
3. Identificarea procedeelor de operare cu riscul si adoptarea unei decizii
relative la cea mai buna combinatie de metode ce vor fi utilizate in
rezolvarea problemei;
4. Implementarea deciziei adoptatea la pasul 3;
5. Evaluarea rezultatelor aplicarii deciziei si determinarea eventualelor
conditii nou aparute care solicita solutii diferite de cele adoptate anterior.
Mangementul riscului, desi nu contribuie in mod direct si evident la cresterea
economica a firmei, constituie una dintre principalele componente ale managementului firmei.
Si aceasta deorece ignorarea anumitor situatii care presupun riscuri pot duce chiar la
disparitia firmei.Principalele obviective ale managementului riscului sunt: (1) simpla
supravetuire a firmei, (2) costuri scazute cu managementul riscului si in acest fel obtinerea de
profituri ridicate, (3) obtinerea de castiguri stabile, (4) intreruperi de mica durata sau absenta
intreruperilor in activitatea firmei, (5) cresterea continua si (6) satisfactia firmei in ce priveste
responsabilitatile sale sociale si buna sa imagine. Aceste obiective ale managementului firmei
sunt, in functie de scopurile firmei, mediul in care ea isi desfasoara activitatea si atributele
proprii fiecarei organizatii in particular.
Exista doua abordari de baza ale masurarii obiective a gradului de risc. Una este a
priori, realizata prin deductie, cealalta este a posteriori, bazata pe analiza statistica a datelor
empirice.
In cadrul metodei a priori, decidentul este capabil sa determine probvabilitatea aparitiei unui
rezultat fara experimentari sau analize ale experientei trecute. In schimb, probabilitatilor sunt
determinate deductive in baza unor principii care statueaza cunoasterea in avans a
caracteristicilor starilor naturii probabile. Aceasta metoda este adecvata ori de cate ori
decidentul poate determina probabilitatea unui rezultat fara a recurge la experimente,
78

esantionari sau experiente anterioare. Cand acest lucru nu este posibil, decidentul trebuie sa
recurga la metoda a posteriori .
In cadrul metodei a priori procedam de la cauza la effect. In metoda a posteriori ,
observam efectul prin intermediul masuratorilor empirice si apoi cautam sa stabilim cauza.
Metoda a posteriori porneste de la ipoteza ca performantele trecute sunt tipice si ca
ele se vor inregistra si in viitor. In scopul stabilirii unei masuri a probabilitatii, decidentii incep
prin a observa numarul de aparirii ale rezultatului care intereseaza in numarul total de
observatii si prin a construi o distributie de frecventa prin rezultatele analizate.
Daca decidentul este dispus sa presupuna ca evenimentele se vor produce in viitor cu
aceeasi frecventa de aparitie ca si in trecut, nu are decat sa converteasca pur si simplu
distributia de frecventa intr-una de probabilitate. Desigur ca , in anumite cazuri, decidentul
poate san u accepte neaparat o conversie directa a frecventelor. Distributia din probabilitate
poate fi modificata astfel incat sa reflecte prezenta noilor factori care pot avea influiente
semnificative asupra comportamentului viitor al fenomenului sau sistemului economic
analizat. Deoarece conditiile sunt asa de natura incat probabilitattea statistica a unui
eveniment poate fi determinate obiectiv, aceasta prob abilitate a evenimentului poate fi
clasificata ca un risc. Astfel, companiile de asigurari pot prevedea cu un grad inalt de
acuratete probabilitatile de deces, accidente si incendii, propabilitati care le ofera acestora
posibilitatea de a lua decizii in ceea ce priveste nivelul primelor si al ratelor de asigurare. Desi
nu pot stabili probabilitatea ca un anume individ sa moara, sau ca o anumita casa sa arda,
ele pot prezice cu erori mici cate personae dintr-o anumita grupa de varsta vor muri anul
viitor, sau cate case de un anumit tip situate intr-o anumita regiune vor arde.
O data confruntati cu eventualitati sau cu rezultate care implica riscuri, o prima sarcina
a decidentilor specializati este aceea de a dezvolta tehnici care sa ii faca capabili sa
calculeze riscurile inerente intr-o problema particulara. Una din metodele folosite in acest
scop este calculul distributiei de probabilitate a rezultatelor posibile dintr-un set de observatii
simple, si apoi obtinerea valorii asteptate.
Valoarea asteptata E i este criteriul decizional primar utilizat in conditii de risc.
Calculul acestaia se face in baza relatiei:
n

Ei p1ci1 p 2 ci 2 .... p n cin p j cij

j 1

Unde : E i - valoarea asteptata a variantei decizionale V i ;

cij valoare platii pentru varianta V i in conditiile aparitiei starii naturii N j ;

p j probabilitatea de aparitie a starii naturii Nj;
Din aceasta relatie rezulta ca valoare asteptata este o valoare
medie ponderata, drept pondere avand probabilitatile de aparitie a platilor. Astfel supus, daca
strategia Vi va fi aplicata de mai multe ori in stari ale naturii similare ne putem astepta sa
primim o plata medie egala cu Ei. In comparatia dintre mai multe variante decizionale,
decidentul o va allege pe aceea careia ii corespunde o valoare asteptata maxima. Pot exista,
insa, si situatii in care mai multe variante decizionale au valori asteptate egale. In acest caz,
pentru a putea alege intre Vk si Vl pentru care Ek = El vom utilize un alt indicator si anume
gradul de risc. Deoarece valoarea asteptatat este o masura a tendintei centrale, gradul de
risc poate fi interpretat ca fiind gradul in care platile posibile deviaza de la valoare asteptata,
el fiind considerat ca o masura secundara ca o masura auxiliara a valorii asteptate.
2.3.4 Probleme decizionale in conditii de incertitudine
Incertitudinea este acea stare de cunoastere in care una sau mai multe alternative
decurg dintr-o multime de rezultate posibile ale caror probabilitati de aparitie nu sunt
cunoscute de catre decident. Acest lucru se intampla, de regula, atunci cand nu exista
informatii disponibile din care sa poata fi calculate probabilitati obiective a posteriori si nici nu

79

exista un mijloc pentru a determina probabilitati a priori. Prin urmare, intotdeauna

incertitudinea este subiectiva, ea fiind dependenta de perceptia decidentului. Intrucat
asteptarile decidentilor relative la mediul decisional sunt subiective vor exista grade de
incertitudine percepute diferit de catre acestia. Procedura de luare a deciziei depinde de
gradul de inceritudine percepu de decident. Doua sunt metodele principale utilizate in luarea
deciziei in conditii de incertitudine:
1) Decidentul poate utilize cea mai buna informatie disponibila si propria experienta si
judecata pentru: a) a identifica si asocial probabilitati posibile ale naturii; b) a estima
consecintele rezultate pentru fiecare strategie disponibila in fiecare stare a naturii. Aceasta
face, de fapt, conditia de incertitudine similara unei conditii de risc si procedurile de adoptare
a deciziei prezentate in cazul conditiilor de risc sunt urmate si in cazul prezentei incertitudinei.
2) Deci gradul de incertitudine este atat de mare incat decidentul
prefera sa nu
faca ipoteze asupra probabilitatilor diferitelor stari ale naturii, el poate sa neglijeze
probabilitatile, fie sa le considere ca fiind egale. Cand aceasta a doua metoda este aleasa,
patru criterii de decizie sunt disponibile pentru a evalua strategiile propuse:
a) Criteriul decisional al lui Wald (maximin);
b) Criteriul de decizie al lui Hurwicz (criteriul alfa);
c) Criteriul decisional al lui Savage (criteriul regretului minimax);
d) Criteriul de decizie Bayes Laplace.
Poate cel mai greu pentru un decident este sa aleaga un criteriu cat
mai apropiat de specificul problemei. Alegerea unui criteriu trebuie sa fie logica in
circumstantele date, dar si consistenta cu filozofia si temperamental decidentului.
1.

Criterii decizionale utilizate in conditii de incertitudine

A.
Criteriul de decizie al lui Wald
Acest criteriu, denumit si citeriu maximin este un criteriu conservator si o incercare de
a maximiza nivelul de securitate al decidentului. El priveste natura ca actionand contrar
intereselor sale. Astfel spus, criteriul recomanda sa se determine cel mai rau rezultat posibil
al fiecarei variante decizionale si apoi sa se aleaga acea avrianta care produce cel ami bun
dintre aceste cele mai proate rezulatate. Aceste criteriu are urmatoarea structura formalizata:
Decidentul va allege varianta decizionala VP pentru care:

VP max[min( cijk )]
i 1...m
j 1...n
k 1...r
VP reprezinta cea mai conservatoire strategie: ea include cel mai mic risc, dar si un rezultat
asteptat mic. Deoarece criteriul este conservator si din punct de vedere financiar, el este
preferat de catre firmele mici a caror supravietuire depinde de pierderile inregistrate.
In baza aceleiaisi matrici decizionale se poate aplica si criteriul maximax. Se va alege
rezultatul maxim al fiecarei variante. Varianta care ofera cel mai bun rezultat dintre aceste
rezultate maxime va fi aleasa ca optimala.

VP max[max( cijk )]
i 1...m
j 1...n
k 1...r
O astfel de alegere va fi nereusita, ea a fost inclusa pentru a arata faptul ca
cele doua criterii, maximax si maximin reprezinta extremele criteriului alfa al lui
Hurwicz.

80

B. Citeriul decisional alfa al lui Hurwicz

Acest criteriu introduce un indicator decizional d i pentru fiecare startegie decizionala

V i , care este o medie ponderata a rezultatelor extreme. Factorii de pondere sunt denumiti
si coeficienti de optimism. Valoarea fiecarei strategii V i este in acest caz:

d i M i (l )mi ,
unde M i este rezultatul cel mai bun, iar mi rezultatul cel mai prost care se pot obtine daca
este aleasa strategia V i .
Coeficientul de optimism ia valoti intre 0 si 1, depinzand de atitudinea decidentului
fata de risc. Daca decidentul este in totalitate pessimist, atunci 0 . Rezultatul va fi atunci
acelasi cu cel din cazul criteriului maximin. Dac decidentul este un optimist incurabil, atunci
1 , si rezultatul va coincide cu cel dat de criteriul maximax.
De fapt, criteriul lui Hurwicz permite decidentului sa analizeze atat cel mai bun cat si
cel mai slab rezultat al fiecarei variante decizionale si sa asocieze acestora o probabilitate
subiectica de aparitie. Evident ca, in acest caz, decizia adoptata depinde de valoarea lui
care, la randul ei, depinde de atitudinea decidentului fata de risc, de regula, un astfel de
criteriu se recomanda a fi utilizat in cadrul firmelor mijlocii cu mentiunea ca, daca gradul de
optimism al decidsentului este prea mare, sunt posibile pierderi inseminate de venit din
partea firmei.
C. Criteriul decizional a lui Savage
Denumit si criteriul regretului minimax, acest pricipiu utilizeaza costurile de
oportunitate ale deciziilor incorecte. Regretul este masurat ca diferenta intre rezultatul unei
variante decizionale date si rezultatul celei mai bune variante obtinut pentru aceeasi stare a
naturii. Motivatia utilizarii inei astfel de masuri a regretului este destul de simpla. Daca se
produce oricare dintre starile naturri in viitor, si noi am ales strategia care aduce castigul
maxim pentru acea stare a naturii, atunci regretful este nul. Dar, daca alegem o alta strategie,
regretul va fi dat de diferenta intre ceea ce am obtinut efectiv si ceea ce am fi putut castiga
daca se adopta varianta decizionala optima in acea stare a naturii.
Pentru a calcula regretful se construieste o matrice a regretelor pornind de la matricea
decizionala. Pentru fiecare coloana se scade din cel mai mare rezultat, rezultatul current.
Diferenta reprezinta masura regretului alegerii fiecarei variante decizionale in acea stare a
naturii. Dupa completarea matricei regretelor ,se determina regretful maxim asociat fiecarei
variante, dintre aceste regrete maxime alegandu-se cel cu valoarea cea mai mica. In acest fel
se minimizeaza regretele maxime pentru o alegere incorecta a strategiilor in diferite stari ale
naturii. In cazul acestui criteriu, decidentul abandoneaza in mod explicit intentia de a
maximize rezultatul in favoarea unei variante prin care se obtine o valoare satisfacatoare a
rezultatului cu un risc redus. De aceea, acest criteriu este utilizat mai ales in evaluarea unor
proiecte investitionale cu o durata mare de defasurare in timp.
D. Criteriu decisional Bayes Laplace
Acest criteriu utilizeaza pentru a calcula valoarea asteptata ( E i ) fiecarei strategii
decizionale V i ipoteza Bayesiana care spune ca, daca probabilitatile de realizare a starilor
naturii sunt necunoscute, atunci ele pot fi presupuse egale. Strategia aleasa este aceea
pentru care obtinem cea mai mare valoare asteptata a venitului. Prin introducerea acestor
probabilitati, problema se transforma intr-una in conditii de risc.

81

CAPITOLUL 3
DECIZII MULTICRITERIALE
3.1 Structura problemei decizionale multicriteriale
La nivelul firmei, foarte putine dintre deciziile care se adopta ordoneaza variantele
decizionale dupa un criteriu unic, majoritatea lor fiind rezultatul analizei mutimii variantelor din
punct de vedere al mai multor criterii. Acest lucru face ca, de fapt, in adoptarea unei decizii
san u putem vorbi despre optimizare decat in cazul unicriterial, determinarea unei strategii
optime fiind incompatibila cu prezenta mai multor criterii decizionale.
Necesitatea considerarii mai multor criterii este impusa de insasi complexitatea
realitatii inconjuratoare, in general, si a celei economice in special. Fenomele care genereaza
probleme decizionale se afla in interactiune.
Aparent, firmele si institutiile publice iau decizii in raport cu un singur criteriu:
maximizarea profitului, respectiv, minimizarea cheltuielilor. Formularea acestui criteriu trebuie
nuantata, dar cu un amendament important: profitul pe care firmele il doresc s ail maximizeze
trebuie obtinut pe termen lung. Cu aceasta remarca, maximizarea profitului devine o
formulare sugestiva care desemneaza o familie de criterii decizionale.
Pentru a putea intelege si rezolva o anumita problema decizionala, este necesar ca,
sa ii atribuim o formulare care sa evidentieze cat mai clar si mai complet structura acesteia, si
acre sa ofere posibilitatea utilizarii unor metode adecvate de solutionare.
Problema decizionala multicriteriala consat in gasirea celei mai adecvate solutii la o
anumita situatie problema, tinand cont de un ansamblu de criterii. Procesul de cautare a
acestei solutii trebuie sa cuprinda urmatoarele etape:
- alcatuirea listei solutiilor posibile;
- identificarea multimii criteriilor ce vor fi considerate;
- analiza fiecarei variante decizionale in raport cu fiecare criteriu;
- agregarea acestor analize cu scopul de a desemna solutia care intruneste cele mai
bune aprecieri din punct de vedere al majoritatii criteriilor;
1. Multimea variantelor decizionale circumscribe un ansamblu de moduri potentiale de a
solutiona problema decizionala. Aceste modalitati de solutionare nu contin intotdeauna
activitati care se exclude reciproc. Ele trebuie insa interpretate ca fiind concurente: o singura
varianta va fi aleasa spre aplicare.
Rolul decidentului in etapa de formulare a varinatelor decizionale consta in alcatiurea unei
multimi de variante cat mai completa cu putinta in raport cu caracteristicile problemei
analizate.
2. Identificarea elementelor multimii criteriilor trebuie sa satisfaca ata conditia de
exhaustivitate, dar sip e aceea de a concerta aspectele esentiale ale problemei. Este deci
important ca decidentul sa caute toate criteriile ce pot fi considerate, sa analizeze importanta
lor si sa le considere separate sau aggregate, fara a le ignora sau abandona pur si simplu.
O caracteristica importanta considerate in cazul criteriilor o constitue cuantificarea lor,
adica ordonarea criteriilor si ponderea lor. Cuantificarea presupune precizarea modului in
care variantele decizionale vor fi appreciate in raport cu fiecare criteriu pe de o parte, si
stabilitatea coeficientilor de importanta relative a criteriilor unele in raport cu celelalte, pe de
alta parte.
3. Analiza fiecarei variante potentiale in raport cu fiecare criteriu are ca rezultat un
instrument introdus deja in capitolul anterior, si anume, matricea decizionala. Diferenta dintre
matricea decizionala considerta ca instrument in deciziile in conditii de incertitudine si cea
utilizata in cazul deciziilor multicriteriale consta in:
- matricea utilizata in acest caz este un tablel de incidenta variante criterii decizionale ( vezi
figura 3);
- la intersectia unei linii corespunzatoare unei variante decizionale cu o coloana
corespunzatoare unui criteriu se afla evaluarea facuta de catre decident, si nu rezultatul
obtinut in urma adoptarii acelei variante.

82

Tabel de incidenta

Criterii

C1

C2

decizionale/ponderi
Variante

Cr

Cj

p1

p2

pr

V1

a11

a12

a1 j

a1r

V2

a 21

a 22

a2 j

a2r

Vj

a i1

ai2

aij

a ir

Vr

a m1

am2

a amj

a mr

pj

decizionale

Elementele prezentate in cadrul matricei de incidenta din table au urmatoarea semnificatie:

C {C1 , C2 ,...., C j ,...., Cr } multimea criteriilor decizionale;

V {V1 ,V2 ,...., Vi ,...., C m } multimea variantelor decizionale;

p j , j 1,...., r ponderile sau coeficientii de importanta ai criteriilor;

aij , i 1,...., m, j 1,...., r , sunt evaluarile decidentului asupra variantelor decizionale in
raport cu criteriile considerate, grupate in matricea evaluarilor A .
De fapt, fiecarei variante decizionale ii corespunde in aceasta matrice un vector care
reprezinta un ansamblu al consecintelor acestei variane. Aceste consecinte sunt inlocuite in
cadrul unor metode decizionale cu ranguri acordate variantelor in baza ordinii de preferinta in
raport cu criteriile C j .
4.Agregarea analizei varinatelor V i in raport cu criteriile C j este o etapa intr-adevar delicate.
Metodele de agregare propuse sunt diferite, putand fi clasificate simplist in doua categorii:
metode de agregare partiala si metode de agregare completa.
Pentru simplificarea acestei etape, o prima operatie care poate fi efectuata consta in
compararea variantelor V i in raport cu realtia de dominanta.
CAPITOLUL 4
COSTURILE SI EFICIENTA ACTIVITATII DECIZIONALE A FIRMEI
Activitatea decizionala este compusa din ansamblul actiunilor pe care echipa
manageriala a firmei le intreprinde cu scopul obtinerii anumitor rezultate, utilizand in acest
sens o serie de resurse. Principalul rezultat al activitatii decizionale il constitue deciziile pe
care managementul firmei le adopta in vederea corectarii evolutiei unor sectoare de activitate,
83

sau a declansarii anumitor procese, impreuna cu aplicarea in practica a acestor decizii si cu

efectele inregistrate.
Resursele consummate in activitatea decizionala sunt de natura umana, materiala si
informationala. Atat din punct de vedere al rezultatelor obtinute si resurselor utilizate, cate si
din punctual de vedere al modului in care, in cadrul proceselor decizionale, resursele sun
transformate in rezultate, activitatea decizionala are un specific aparte in raport cu celelalte
activitati desfasurate in cadrul firmei. Acest lucru nun e impedieca sa ne punem problema
evaluarii resurselor utilizate in activitatea decizionala (deci a costurilor acestei activitati) si a
efectelor cu care sunt utilizate aceste resurse. Din aceste considerente, acest capitol
cuprinde o prezentare a posibilitatilor de analiza oferite de teoria clasica a costurilor, dublata
de o adaptarea acesteia la specificul activitatii manageriale.
Ca parte importanta a activitatii economice de ansamblu a firmei, desfasurarea
proceselor decizionale presupune consumul unor elemente de natura material
informationala si umana. Din acest puncy de vedere, adoptarea deciziei este similara
producerii bunurilor si serviciilor, ea necesitand anumite costuri si, prin efectele implementarii
practice, aducand firmei beneficii sau pierderi.
Procesele decizionale se diferentiaza atat din punct de vedere al complexitatii, cat si din
punct de vedere al duratei de desfasurare. Din aceasta persepectiva, costurile implicate de
derularea proceselor decizionale pot fi analizate utilizand teoria generala a costurilor si
indicatorii sai specifici: costul total, mediu si marginal.
Deoarece procesul decizional prezinta o serie de particularitati in raport cu celelalte
activitati economice desfasurate in cadrul firmei, vom continua analiza cu identificarea
principalelor elemente de cost, precum si cu elaborarea unei metodologii de determinare a
costurilor associate procesului decizional economic.
4.1 Teoria costurilor si procesul decizional economic
In teria economica generala, analiza costurilor este efectuata distinct in raport cu
perioada de evolutie a firmei. Astfel, analiza costurilor pe termen lung presupune studiul
evolutiei costurilor pe un orizont de timp in care toti factorii de productie sunt variabili, pe cand
analiza costurior pe termen scurt implica studiul comportamentului costurilor pe un orizont de
timp in care unii factori de productie sunt ficsi. Stabilirea dimensiunii firmei si a profilului de
activiate, dimensionarea segmentului de piata detinut de firma, fuziunile si patrunderea pe noi
piete sunt decizii care vizeaza un orizont de timp indelungat si care se adopta in cadrul unor
procese decizionale pe termen lung, in timp ce determinarea structurii trimestriale de
fabricatie si a cantitatii optime de produse ce urmeaza a se realize lunar sunt decizii pe
termen scurt rezulatete din procese decizionale de o mai mica intindere in timp.
4.1.1 Analiza costurilor pe termen lung
Principalii indicatori ai costurilor utilzati in analiza sunt costul total, costul mediu si costul
marginal. O problema deosebita care apare in determinarea acestor costuri in cazul
proceselor decizionale o constitue, pe de o parte, identificarea elementelor de cost utilizate in
derularea proceselor decizionale, Iar pe de alta parte, cuantificarea si masurarea rezultatelor
proceselor decizionale, atat pe termen lung cat sip e termen scurt. Practice, este vorba
despre identificarea inputurilor si a outputurilor procesului decisional.
Definitia 4.1 Costul total pe termen lung (LRTC) reprezinta costul de care, in urma
derularii uni process decisional, poate fi obtinut un anumit nivel al outputului y, in conditiile in
care nici un input nu este fixat din punct de vedere al cantitatii sau ratei de intensitate a
utilizarii.
De regula, deoarece firmele urmaresc desfasurarea tuturor activitatilor in conditii de
eficienta, costul total pe termen lung este costul minim la care poate fi obtinut un anumit nivel
y al outputului.

84

Utilizand informatiile referitoare la costul total putem obtine alti doi indicatori importanti
in analiza costurilor, si anume costul mediu pe termen lung (LRAC) si costul marginal pe
termen lung (LRMC).
Definitia 4.2 Costul mediu pe termen lung (LRAC) reprezinta costul necesar obtinerii
unei unitati de output y, si el se determina ca raport intre costul total pe termen lung necesar
producerii outputului y si cantitatea de output realizata.

LRAC

LRTC
.
y

Definitia 4.3 Costul marginal pe termen lung (LRMC) reprezinta variatia in costul total pe
termen lung datorata cresterii cu o unitate a outputului atunci cand toate inputurile sunt
utilizate la niveluri optimale.
Relatia de calcul a acestui indicator este:

LRMC

LRTC
,
y

LRMC

LRTC
.
y

sau in cazul continuu:

Modul in care costul total evolueaza pe termen lung poate fi descries sugestiv cu
ajutorul curbei costului total pe termen lung. Asa cum rezulta din figura, costul total creste mai
intai cu o rata descrescatoare (pe intervalul Oy3), pentru ca, mai apoi, pentru niveluri ale
outputului mai mari decat y3, sa creasca cu o rata crescatoare. Din curba costului total pe
termen lung putem deduce evolutia costului mediu si a costulu marginal pe termen lung.
CAPITOLUL 5
ERORI IN PROCESUL DECIZIONAL
In logica clasica problema erorilor logice a constituit obiect de cercetare inca inainte
de Aristotel, in special cu arta, atat de pretuita de vechii greci, a retoricii.Primul care s-a
straduit sa sistematizeze acest domeniu, extreme de spinos al logicii, a fost insa tot marele
Stargirti.Multe din ideile lui Aristotel privind erorile logice se regasesc in clasificarile moderne
privind erorile in demonstratie. Daca privim insa lucrurile intr-o perspective mai generala,
exista mai multe posibilitati de a efectua erori logice decat cele pe care le prezinta clasificarile
erorilor in demostratie. Dupa parerea noastra sistematizarile si clasificarile erorilor logice
cuprind numai erorile cele mai tipice; in practica exista insa numeroase alte posibilitati de a
comite erori, prin nerespectarea celor mai simple reguli logice. De astfel, orice regula logica
cuprinde, implicit, si indicatia erorii care se poate comite prin nerespectarea regulii.
Consideram ca, in mod similar si in logica decizionala, identificarea tipurilor de erori trebuie
sa se refere numai la erorile decizionale cele mai caracteristice, subantelegandu-se totodata
ca orice incalcare a fosmelor decizionale corecte, a principiilor logicii decizionale, a regulilor si
indicatiilor metodologice prezentate, reprezinta erori.Asadar, in cele ce urmeaza, ne vom
stradui sa prezentam tipurile de erori din procesul decisional pe care le consideram cele mai
caracteristice.

5.1 Erori ce se comit in urma incorectei utilizari a formelor decizionale infralogice

E1. Erori in estimarea valorilor
Forma decizionala infralogica a valorii apare in majoritatea activitatilor decizionale, in
selectia evenimentelor declansatoare a procesului decizional, in formularea problemei, in
elaborarea modelelor, in decizia individuala si colectiva etc. Dupa cum am aratat valoarea

85

decizionala poate fi caracterizata prescurtat ea reprezentand estimarea, de catrea un

decident individual sau colectiv, a unei preferinte referitor la o calitate comparabila cu altele.
Prezenta elementului subiectiv face dificila enuntarea erorilor ce se pot comite in estimarea
valorilor.Si totusi, la o analiza atenta, se pot detecta erorile cele mai tipice in procesele de
estimare, cu un lant de consecinte nefaste asupra procesului decizional.Intr-adevar, cu tot
caracterul lui subiectiv, procesul de estimare implica respectarea unor conditii din partea
decidentilor pe care daca acestia le incalca, corectitudinea valorilor estimate va suferi. E
vorba deci de un intreg grup de erori in estimarea valorilor.Cele mai tipice erori de acest fel
sunt urmatoarele:
-Insuficianta fundamentare a deciziilor, adica o incompleta cunoastere a calitatilor
supuse procesului de estimare, precum si a celor corelate: nu se pot face aprecieri rationale
asupra a ceea ce nu este bine cunoscut..De exemplu, cand se alege un model decizional din
mai multe modele pe care le are decidentul la dispozitie, daca el estimeaza ca unul din
modele este mai potrivit decat altul fara a cunoaste bine atat modelele cat si problema, riscul
unei estimari gresite este foarte mare; in mod evident, o astfel de estimare a valorilor este
nerationala;
-Neintelegerea sistemului de relatii dintre entitati. Pentru a estima valori trebuie
efectuate comparatii intre entitati, iar neintelegerea relatiilor complexe dintre acestea nu
permite o estimare corecta a valorilor.
-Lipsa de competenta a decidentului, adica incalcarea indicatiei metodologice.
-Inconsecventa in procesul estimarii valorilor; in succesiunea activitatilor
decizionale apare frecvent necesitatea repetarii unor estimari comparative intre aceleasi
entitati. Schimbarea optiunilor poate perturba intregul proces decizional.De exemplu, un
specialist cu functii de conducere,urmand a avea un cuvant decisive in formularea si
rezolvarea unei probleme decizionale, in urma schimbului de opinii cu ceilalti specialisti
opteaza asupra unei anumite formulari (problema decizionala formala, in urma careaia se
declanseaza activitatile ce urmeaza in mod firesc in cadrul procesului decisional; daca in
momentul deciziei colecive finale, acelasi specialist isi modifica optiunea preferand o alta
formulate, diferita de cea acceptata anterior, intreaga munca de construire a modelului
decisional si de gasire a unor solutii eficiente, efectuata intre activitatile 6 si 9, s-a risipit inutil,
iar procesul decizional este complet perturbat;
-Graba, pripeala, stress-ul reprezinta factori care perturba in mod evident estimarea
valorilor in procesul decisional; consideram exemplele de prisos, intrucat acest lucru este
bine cunoscut si acceptat de toti dar nu intotdeauna pus in practica;
-Preluarea mecanica a unor valori estimate de altii; aceasta eroare se comite fie
din cauza indolentei si/sau lipsei de interes a decidentului, fie datorita lipsei de indrazneala,
care duce la acceptarea, fara nici un fel de analiza critica a optiunilor formul;ate de altii.
Putem exemplifica acest tip de eroare in stimarea valorilor prin raspandirea in lumea
informaticienilor a unor sisteme de programe de evidenta pura (calculul retributiilor, evidenta
personalului, contabilitatea, C.A.R.), in dauna preocuparilor pentru sistemele care pot
influienta in mod decisive mersul productiei, cum ar fi: programarea operative a
productiei,activitatea de aprovizionare, de desfacre, etc.; explicatia poate fi gasita doar in
preluarea necritica a valorilor si, poate, incompetenta;
-Lipsa spiritului de colaborare; trebuie mentinut un echilibru intre spiritul de
colaborare si originalitate, indrazneala;
-Incalcarea regulilor formale de estimare a preferintelor;
E2. Erori privind criteriile si obiectivele
In de decizie nu sunt putine cazurile in care stabilirea gresita a criteriilor si/sau
obiectivelor decizionale, iar in alte cazuri,operarea eronata cu aceste forme decizionale
fal;sifica corectitudinea intregului mechanism decisional. Iata principalele tipuri de astfel de
erori:
-Neglijarea perspectivei multicriteriale care se datoreste fie necunoasterii sau
neantelegerii rolului complex al criteriilor in procesul decizional, fie dorintei de simplificare a
86

procedeelor de decizie,dorinta generate, la randul ei, de ignorarea tehnicilor multicriteriale

moderne.Se pot da multe exemple legate de aceasta eroare decizionala de a defini optimul
unor importante propbleme social-economice, fara a preciza ca acest optim este dependent
de explicitarea criteriilor si obiectivelor, precum si de importanta relativa a acestora;
-Modificarea criteriilor si/sau obiectivelor pe parcursul procesului decizional,
fara explicitarea acestei modificari: a modifica constient, lucid unele criterii sau obiective
nu reprezinta o eroare; adesea, in practica astfel de modificari se impun; eroarea incepe cand
criteriile si/sau obiectivele sunt, teoretic, mentinute, in timp ce decidentii iau hotarari sau
actioneaza in functie de cu totul alte criterii sau obiective. Un exemplu poate fi extras din
Vitelul de aur, exceptionalul roman satiric al autorilor Ilf si Petrov: o intreprindere de
achizitionare si distribuire a materialului lemons este in pericol sa-si piarda elegantul sediu in
care este instalata.Drept care, la inceput numai directorul si apoi, treptat, toti functionarii se
angajeaza intr-o lupta indarjita pentru pastrarea acestui sediu neglijind si pana la urma, uitand
cu desavarsire, de obiectivul lor de baza- lemnul;
-Neglijarea sau ignorarea relatiei de dependenta sau independenta a criteriilor
decizionale.
-Stabilirea unor obiective imposibil de realizat. Un obiectiv al procesului decisional
reprezinta o consecinta spre realizarea careia tinde decidentul; daca aceasta consecinta este
nerealzata sau incorect estimate,obiectivul devine imposibil de realizat, iar decizia poate fi
grav perturbata. De exemplu: daca in alegerea unui tip de autoturism cumparatorul, datorita
gresitei informari, sau unei estimari incorecte, mizeaza pe comoditate, incalzire si aerisire
excelente, iar aceste consecinte nu sunt confirmate in cazul tipului de autoturism T1,
obiectivul sau va fi imposibil de realizat in cazul considerat, iar decizia va fi total ineficienta,
intrucat timpul T1, lipsit de comoditate, incalzire si aerisire excelente, este evident mai putin
avantajos decat tipul T2;
-Alegerea unor obiective lipsite de interes. Aceasta eroare este strans legata de
E1 ea decurgand din estimarea eronata a valorii unor obiective. Daca ne referim la acelasi
exemplu privind cumpararea unui autoturism, o importanta exagerata acordata criteriului
volumul portbagajului si implicit, obiectivului de a avea un portbagaj foarte mare poate
determina alegera tipului T2, ceea c ear fi o eroare daca toate celelalte,consecinte sunt
corect estimate, iar decidentul nu este foarte interesat de criteriul costului;
-Incalcarea regulilor privind definirea si detalierea obiectivelor unui sistem sau
subsistem.
E3. Erori privind conditionarile dintre elementele procesului decizional
In cele ce urmeaza vom prezenta principalele erori in sesizarea, formularea si
aplicarea conditionarilor dintre activitatile decizionale, precum si dintre elementele acestora :
-False conexiuni intre elementele procesului decizional.
Decidentii pot, uneori, sa-si formeze imagini gresite despre conexiunile elementelor
procesului decizional. Sistemul de evenimente care declanseaza o stare de tensiune
decizionala este format din: 1) stagnarea productivitatii muncii: 2) scaderea competivitatii pe
piata internationala; 3) numirea unui nou inginer sef si 4) degradarea climatului
psihosociologic, daca decidenteii ar fi estimate gresit aceste conexiuni, de exemplu, daca nar fi sesizat ca schimbarea inginerului sef a condus la degradarea climatului psihologic, una
din inelele de conexiune inverse cu tendinta nefavorabila n-ar fi putut fi pusa in evidenta,
ceea ce ar fi alterat, in continuare, descrierea problemei, elaborarea modelului si celelalte
etape ale procesului decizional; o alta conexiune gresita, de pilda considerarea relatiei dintre
scaderea competitivitatii si degradarea climatului psihologic ca pe o relatie cauza effect ( si
nu invers, cum e in realitate); ar fi facut imposibila sesizarea celei de-a doua bucle
nefavorabile, de unde ar fi rezultat o alta grava alterare a modelului si a procesului decizional
in general. Evitarea falselor conexiuni necesita din partea decidentilor o profunda cunoastere
a realitatii care face obiectul procesului decizional, dar si buna stapanire a subtilelor
elemente teoretice care stau la baza formei decizionale infralogice care este conditionarea;
-Precederi eronate ale consecintelor aferente variantelor decizionale.
87

Determinarea consecintelor constituie deci un act previzional, in efectuarea caruia se

utilizeaza o multitudine de procedee, de la intuititie si experienta elementara, la tehnici
complexe de sondare a viitorului. Prevederea incorecta a consecintelor determina, cum e
firesc, posibilitatea erorilor. Prezentand, mai sus, erorile privind stabilirea criteriilor si
obiectivelor, am vorbit despre stabilirea unor obiective imposibil de realizat. Este evident ca
aceasta eroare este inrudita cu cea a prevederii eronate a consecintelor: am vazut ca o
consecinta prea optimist estimate poate determina imposibilitatea realizarii obiectivului
afferent. Dar erorile in vederea consecintelor pot avea si un character oarecum contrariu:
daca sunt prea pesimiste corectitudinea deciziei va fi, de asemenea, afectata. Referindu-ne
la acelasi exemplu, daca pentru varianta T2 de autoturism comoditatea si incalzirea sunt
excelente si nu doar foarte bune, deci au fost pesimist estimate, toate argumentele pledeaza
in favoarea acestei variante, ceea ce poate modifica in mod substantial decizia;
-Omiterea perspectivei probabiliste in stabilirea conditionarilor.
Intregul proces decizional se desfasoara, dupa cum am aratat, intr-un univers
aleator.Probabilitatile intervin in multiplele ipostaze pentru constructia modelelor descriptive si
normative care se utilizeaza in mecanismul luarii deciziilor. A nu tine seama de aceste
probabilitati si a atribui, voit sau nu, conditionarilor din modelele decizionale o perspective pur
determinista, constituie, desigur, o eroare ce poate avea efecte dintre cele mai nefavorabile
asupra calitatii deciziilor. Putem exemplifica acest tip de eroare daca ne referim la o problema
decizionala in conditii de risc sau incertitudine, la care din n stari ale naturii care guverneaza
conditionarile, alegem abuziv o stare a naturii si-I atribuim posibilitatea1, neglijandu-le pe
toate celelalte n-1 stari:dintr-o problema cu conditionari probaliste obtinem, in mod incorect, o
problema in conditii de certitudine, ceea ce poate vicia, uneori in mod grav, rezultatul deciziei;
-Conditionari arbitrare
Conditionarile dintre elementele procesului decisional au un character obiectiv,
atitudinea corecta a decidentilor constand in depunerea unui efort sustinut si sincer pentru
identificarea acestor conditionari. Cateodata insa, temperamental voluntarist al unor decidenti
ii determina sa comita o grava eroare in modelarea procesului decisional si anume, sa
confunde propriile lor dorinte cu realitatea. Apar astfel situatii caricaturale, in care
consecintele anticipate sunt rupte din contextual conditionarilor obiective.Erorile de acest fel
au, desigur, efecte nefaste asupra procesului decisional in ansamblu.
E4. Erori cauzate de concertarea ineficienta a decidentilor
Aceste erori decurg fie din incalcarea regulilor formale ale deciziilor de grup, fie din
lipsa unui spirit adecvat de colaborare din partea decidentilor. In ambele cazuri calitatea
deciziilor este efectata.
E5. Probleme decizionale gresit puse
In acest tip de eroare regasim mai toate tipurile precedente, adunate insa intr-un mod
care determina o eroare specifica, inconfundabila: falsa problema. Astfel, intr-o intreprindere
in care au aparut dereglari privind productivitatea muncii, competivitatea si climatul
psihologic, comiterea simultana a unor erori de tip E1 E4 poate duce la o noua eroare, mai
grava decat toate: punerea gresita a problemei decizionale si generarea unei false probleme.
Un exemplu, in acest sens, l-ar constitui acreditarea ideii ca principala problema decizionala a
intreprinderii afectate de deficientele mentionate, o constituie schimbarea conducerii
intreprinderii, ca si a majoritatii specialistilor. Ar fi, evident, o problema gresit pusa, fiindca
chiar in cazul in care ar rezulta necesitatea unor schimbari, acestea nu pot fi enuntate de la
inceput, ei vor rezulta din rezolvarea problemelor reale ale intreprinderii.

88

5.2 Erori datorate principiilor logicii decizionale

E6. Nerespectarea principiului identitatii decizionale
Dupa cum am aratat, conform principiului identitatii decizionale, o problema de decizie
trebuie sa fie identica cu ea insasi. Aceasta inseamna, evident, ca orice modificare
semnificativa a elementelor problemei (variante, criterii, stari ale naturii, consecinte etc.), are
drept effect anularea identitatii problemei cu ea insasi.Erorile care decurg din nerespectarea
acestui principiu , se datoresc, in cele mai multe cazuri, aparitiei sau introducerii pe nesimtite,
deliberat sau fara intentie, a modificarilor fata de o problema cunoscuta. Impresia falsa ca ne
aflam in fata unei probleme a carei solutie o cunoastem ne poate duce la adoptarea
mecanica a acestei solutii, care s-ar putea dovedi total ineficienta in conditiile nou aparute.
E7. Incalcarea principiului optiunii obligatorii
Greseala pe care ar comite-o un decident, care in acelasi timp si in aceleasi conditii
alege si respinde o anumita varianta decizionala, pare atat de flagranta si impotriva bunului
simt, incat ne-am putea intreba daca mai este necesara explicarea acestui tip de eroare.
Inainte de a arata ca, in anumite cazuri, nerespectarea principiului optiunii obligatorii
constituie o eroare mai insidioasa decat pare la prima vedere, sa mai enuntam un tip de
eroare decizionala, E8, urmand a comenta si exemplifica impreuna erorile E7 si E8.
E8. Incalcarea principiului exclusivitatii variantelor decizionale inseamna ca, pus
in fata a doua variante, un decident nu alege pe una reprezentand-o totodata pe cealalata, ci
le poate eventual allege pe amandoua.
Respectarea principiului exclusivitatii variantelor, in conjunctie cu principiul optiunii
obligatorii, il determina pe decident sa opteze in final asupra unei singure variante
decizionale. Nerespectarea celor doua principii poate determina atitudini de indecizie din
partea decidentilor si, in ultima instanta, poate bloca procesul decizional. Ca problema easte
mai complicate decat pare o dovedesc unele opinii recente privind solutia unei probleme de
decizie. Criticand conceptual de optim unii autori propun, in procesul decizional, in locul
cautarii optimului, metode de triere, grupare pe categorii si ordponare a variantelor, mai
elastice in opinia acestor autori. Prin aceste metode, obiectivul alegerii unei variante, care
sa le domine pe celelalte, devine secundar sau dispare complet. Fara a nega interesul pe
care il reprezinta efortul de a nuanta idea de optiune decizionala si, in acelasi timp,
necesitatea utilizarii cu prudenta a conceptului de optim, in special in conditii multicriteriale,
nu putem san u constatam ca orientarile la care ne referim pot provoca nedumeriri si, ion
ultima instanta, pot bloca procesul decizional. Consideram ca in marea majoritate a
problemelor decizionale, a decide inseamna a opta pentru o varianta, in dauna
celorlalte.Sensul evitarii erorilor E7 si E8 este tocmai de a-l oblige pe decident sa opteze,
pentru a nu cadea in pacatul nehotararii sterile.
E9. Nerespectarea principiului maximizarii utilitatii echivaleaza cu luarea,
de catre decident, a unei decizii impotriva propriilor argumente, impotriva propriului sistem de
valori. Desi ar parea ca o asemenea eroare este aproape imposibil de comis de catre un
decident care se comporta normal, ea este destul de frecvent intalnita. Nehotaratii si cei usor
influientabili sunt cei mai vulnerabili in nerespectarea principiului maximizarii utilitatii. Intradevar, un decident nehotarat si/sau usor influientabil nu are un system stabil de valori, care
sa-i permita estimarea ferma a utilitatilor. Comportamentul lor labil il determina sa ezite, sa se
abtina de la astfel de estimari, sau sa le modifice foarte repede, ceea ce echivaleaza, practic,
cu incapacitatea de a lua decizii.

89

E10. Nerespectarea principiului optiunii majoritare

Acest tip de eroare are puncte commune cu E4, concertarea ineficienta. Intr-adevar,
exista decidenti care nu pot colabora in mod fructuos cu altii din cauza ca nu vor, sau nu pot
recunoaste preeminenta opiniei colective. Comportamentul voluntarist, de care am mai
amintit in prezentul capitol, reprezinta un exemplu classic de comitere a unei astfel de erori.
5.3 Alte erori decizionale
Dupa cum aratam in introducerea prezentului capitol, tipologia erorilor decizionale se
refera la cele mai caracteristice si mai flagrante erori ce se pot comite in activitatile
decizionale. In aceasta perspective am enumerate mai sus cele zece tipuri de erori E1 E10. In
afara acestora insa, exista numeroase alte posibilitati de a gresi pe parcursul procesului
decisional, prin incalcarea regulilor, explicite sau inplicite, ale acestui proces. Cu caracter
ilustrativ, in cele ce urmeaza vom enumera unele erori din aceasta categoprie, lasand
cititorului libertatea de a identifica care este regula incalcata:
E.11. Confuzia dintre descriptive si normative;
E.12. Confuziile terminologice;
E.13. diluarea procesului decizional, prin divizarea artificiala a problemelor in
subprobleme;
CAPITOLUL 6
Evolutia prognozata a industriei constructiilor de nave pana in anul 2010
Industria navala mondiala
Flota comerciala mondiala. Cererea de nave noi
Piata transportului naval trece printr-o noua perioada tumultoasa ca rezultat a
modificarilor aparute in ultimii ani atat in balanta cerere oferta cat si in structura flotei
comerciale mondiale, si ale caror repercusiuni se vor simti si in perioada ce urmeaza.
La inceputul anului flota comerciala mondiala cuprindea 38564 nave cu un tonaj total de
750.8 mil. Tdw si o capacitate de aproape 6 mil. TEU, inregistrand fata de ianuarie 2004, o
crestere de doar 1% la deadweight si de cca. 9.6% la capacitatea TEU. In 2004, nivelul
dezmembrarilor a atins un nou varf, aproximatic 25.2 mil. Tdw,fiind cu cca. 68.2% mai mare
fata de cel din anul anterior, ceea ce reflecta deteriorarea conditiilor de pe piata navelor.
Scaderea ratei navlului a avut impact direct asupra volumului dezmembrarilor de nave,
ajungandu-se la un nivel record de taierilor de nave. Astfel ca, dezvoltarea actuala a flotei
comerciale mondiale este in prezent deteminata nu numai de volumul dezmembrarilor de
nave ci si de reducerea tonajului adaugat, fata de nivelul anilor anteriori.
O problema cruciala ramane imbatranirea in evolutia flotei comerciale
mondiale. Din totalul de nave inregistrate in flota comerciala mondiala, 57,5% reprezentand
cca. 44.7% in tdw wrau mai vechi de 15 ani.

90

Evolutia flotei mondiale

mil.tb
500
400
300
200
100
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Anii

Nota: Nave >/=100 tb

Sursa: Shipping statistics orderbook

la baza prognozelor privind cererea de anve se are in vedere prognoza cresterii

economice, si anume evolutia produsului intern brut (PIB). Prognozele sunt imbucuratoare,
motiv pentru care pe plan mondial exista semen ca cererea de nave noi va creste, armatorii
sperand in revigorarea pietei transporturilor navale. Cererea de nave noi in urmatorii ani este
determinate deci de o crestere graduala a comertului maritime, ca urmare a cresterii
economice mondiale, dar si de inlocuirea marii flote de tancuri petroliere construita in mijlocul
deceniului al 7-lea. Astefl, diverse studii de prognoza privind evolutia viitoare a pietei de nave,
facute pentru perioada imediat urmatoare, se bazeaza pe o crestere a consumului de energie
primara si a traficului maritime, implicit si a comertului maritime, asa cum se observa din
urmatoarele diagrame:

Prognoza privind rata medie anuala de crestere a economiei

mondiale
(%)
5
4
3
2
1
0
1996-2000

2001-2005

2005-2010

Anii
AWES

91

KSA

SAJ

Prognoza privind evolutia consumului mondial de energie

(%)
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
2000

2005

2010

Anii
AWES

KSA

SAJ

Prognoza privind evolutia comertului maritim mondial

(%)
4
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
2000

2005

2010

Anii
AEWS

KSA

92

SAJ

Prognoza privind evolutia dezmembrarilor de nave

(%)
35
30
25
20
15
10
5
0
1997-2000

2000-2005

2005-2010

Anii
AWES

KSA

SAJ

Prognoza privind evolutia necesarului de nave noi

2.5

(%)

2
1.5
1
0.5
0
2000

2005

2010

Anii
AWES

KSA

SAJ

Dezvoltarea constructiilor pe plan mondial a fost marcata de o accelerare importanta a

actiunilor Koreei de Sud pentru a acumula cat mai multe comenzi, fapt ce i-a conferit locul de
lider mondial. Astfel la 01.07.1999, aproximativ 54.7% din totalul portofoliului de comenzi al
Koreei l-a deposit pe cel al Japoniei, inregistrand cca. 9.8 mil. Tbc fata de 8.6 mil. Tbc, si
urmate la amre distanta de celelalte tari, China 2.1 mil. Tbc, Italia 2.1 mil. Tbc, Gemania 1.8
mil. Tbc. Si Polonia 1.0 mil. Tbc. Tarile AWES si-au pastrat participarea la portofoliul mondial
de comenzi inregistrata in ultimii 4 ani, si anume de aproximativ 26% di totalul tbc (cca. 29%
incluzand si Polonia).

93

Distributia portofoliului mondial de comenzi, tbc

Norvegia 0.4%

Bulgaria 0.4%

Slovacia 0.4%

Indonesia 0.5%

Turcia 0.9%

Danemarca 1%

Ucraina 1.1%

Rusia 1.2%

Croatia 1.4%

US 1.5%

Spania 1.5%

Romania 1.6%

Taiwan 1.9%

Olanda 2.1%

Finlanda 2.6%

Franta 3%

Polonia 3.1%

Germania 5.4%

Italia 6.1%

China 6.3%

Japonia 25.6%

Koreea de Sud 29.2%

Other 21.3%

Repartitia comenzilor de nave tip CARGOU, % tbc din total

Turcia 2.1%
Slovacia 2.6%
Rusia 2.9%
Croatia 4%
Italia 4.3%
Germania 5%
Romania 5.6%
Koreea de Sud 7%
Polonia 4.6%
Olanda 10.3%
China 12.2%
Japonia 24.1%
Alte tari 12.2%

Prognozele evolutiei constructiilor de nave pe plan mondial

Cu toate ca prognozele privind dezvoltarea economica par a fi mult prea optimiste,
faptul ca, ce aami amre parte a comertului maritime cu diferite marfuri este corelat nu numai
cu dezvoltarea economica, comertul maritime asigurand, in general, un echilibru intre
productia dintr-o anumita zona si absenta marfurilor din alta zona, pare sa determine un
oarecare optimism privind cererea de nave noi. Astfel, pentru perioada imediat urmatoare se
prevede o crestere a capacitatii de transport dupa cum este data in diagrama urmatoare:

94

Prognoza evolutiei flotei mondiale, pe tipurile principale de

nave, 1997-2006
mil. tdw

2000
1500
1000
500
0
1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Anii

Portcontainere

Cargouri generale

Bulk-carriere

Nave Tanc

Source: DRI/McGraw-Hill, World Fleet Forecaster Srevice

KSA (Korea Shipbuilders Association) a estimat, de asemenea, o evolutie viitoare a

flotei comerciale mondiale asa cum este aratata in continuare:

Tipuri de nave

01.01.1997

01.07.2000

01.07.2005

01.07.2010

Tancuri

277.2

292.9

340.8

393.3

Bulk-carriere

254.6

257.2

276.8

293.4

Portcontainere

50.5

59.2

72.5

87.8

Cargouri

76.2

76.6

77.6

77.5

generale
Prognoza KSA, prezentata in tabele, se bazeaza pe considerentul ca volumul mediu
annual al dezmembrarilor de nave in timpul perioadei prognozate se asteapta sa fie de cca.
25-27 mil. Tdw. Astfel, cea mai mare parte a cererilor de noi nave ce urmeaza a fi plasate in
perioada urmatoare pana in 2010, pare sa fie generate de necesitatea inlocuirii navelor care
urmeaza sa fie scoase di exploatare. De asemenea, este posibila o prelungire a duratei de
viata prognozata a navelor existente, si in consecinta o cerere mai redusa de inlocuire a
navelor.

95

6.1 Dinamica industrei navale romanesti in peroada 1990 2004 si pomderea ei in

economia nationala

Productia de nave fata de anul

1989 (%)

Constructia de nave are, in general, un caracter oscilant, datorita ciclului lung de

fabricatie si structurii gamei de sortimente. Pana in 1990, industria navala romaneasca
inregistra o productie medie de 320.000 tdw. Dupa aceasta data, in perioada de tranzitie, ea
a trecut printr-o experienta dura, dar a supravietuit si in timp scurt s-a relansat, gratie
constructiei de nave de buna ciliate, care s-au impus pe piata internationala.

180
160
140
120
100
80
60
40
20
0

153.1
155
100

97.5

135.9

123.3
96

163

158

165

140.1

101.5

79.8

1989

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Anii

Fig. 6.1.1 Dinamica productiei totale de nave in Romania fata de 1989

(%)
Dupa o scadere a productiei de nave in anii 1990 1991, incepand cu 1992 industria
navala romaneasca se redreseaza si in 1993 atinge 82% din productia anului 1989, iar dupa
acest an creste continuu ajungand in anul 2004 la peste 165% din productia anului de
referinta. (table 6.1.11 si fig 6.1.1).
Tabelul 6.1.1
Indicatori
Total
productie

Anii
1989 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
132 108 120 128 137 165.1 181 188.5 201.5 205 206 206 207

1.
105
constructii
de nave din
care:

88

97.5

104

110

115.1 141

150.9 162.7 161

183

183

186

Nave
complete

17.6

19.5

20.8

21.9

32.5

58

86.4

108

109

110

70.4

78

83.2

87.7

82.59 81.5

92.91 92.87 74.3

74.7

76

76.3

67

Corpuri de 38.4
nava
si
nave
incomplete

96

46.5

69.8

Reparatii
nave

26.6

20.2

21.5

21.8

21.9

48.6

39.4

36.31 38.31 42.8

21.2

22.1

Se poate spune ca evolutia productiei de nave a parcurs trei etape:

1990 1991: scadere demnificativa a productiei industriale;
1992 1995: relansarea productiei;
1996 2004: stabilizarea sectorului;

Ponderea constructiei si
reparatiilor de nave in
productia totala (%)

Productia navala a constat din constructii de nave, care reprezinta ponderea acesteia
(circa 80% din total), si reparatii nave (fig.5.2)

120
100
80
60

20.15 18.67 18.68

19

20

79.85 81.33 81.32

81

80

30.28
69.72

22.1 19.94 19.27 21.74

77.9 80.06 80.73 78.26

12.14 10.7

88.9 89.3

91

40
20
0
1989 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Anii
constructii nave

reparatii nave

Fig.6.1.2 Ponderea constructiei nave si reparatii nave in productia navala

romaneasca
Relansarea industriei navale in Romania incepand cu 1993 a fost posibila datorita
urmatoarelor cauze:
1. factori interni:
traditie si experienta in constructia de nave de peste 100 ani;
forta de munca bine calificata si ieftina;
dotari si tehnologii existente, care permit un grad mare de adaptibilitate la
cerere;
pozitie geografica favotabila;

2. factori externi:
o conjuctura buna de piata, deteminata de cererea de nave maritime de
transport si de fluviale;
o situatia survenita pe piata internationala a constructiilor si reparatiilor de nave:
semnarea in 1996 a Agreement-ului OECD (Oraganization of Economic
Corporation and Development) privind eliminarea tuturor formelor de subventie in industria
constructiilor si reparatiilor de nave, ceea ce a condos la restrangerea activitatii unor santiere
navale, mai ales din Europa de Vest;
scaderea continua a preturilor navelor, ceea ce a determinat orientarea
armatorilor spre santiere ci costuri de peoductie mici, inclusive cele din Romania, unde forta
de munca era ieftina;

97

23

Pentru reparatii de nave au fost conditii favorabile datorita:

o preferintei armatorilor de a prelungi durata de exploatare a navelor existente si
a unei legislatii existente privind standardele de exploatare a navelor;
o pozitia santierelor navale pe rutele principale de transport;
o dotarii santierelor, pretului, calitatii si duratei de executie.
Relansarea s-a realizat prin:
o finalizarea executiei navelor aflate in constructie;
o functionarea santierelor navale romanesti in calitate de subcontractori;
o cresterea exportului de nave.
Din punct de vedere a structurii productei, din totalul constructiilor de nave, ponderea
o detin corpurile de nave si navele incomplete care in perioada 1993 1997 reprezenta circa
80% din totalul de productie, dupa care aceasta scade continuu atingand 38.5% in anul 2004,
fata de 36% cat reprezenta in 1989, restul fiind nave complete.
Ponderea mare a corpurilor de nave si a navelor incomplete in productia navala
romaneasca in perioada 1993 1997 se datoreaza urmatoarelor cauza:
o participarea santierelor navale romanesti in calitate de subcontractori pentru
santierele est-europene;
o absenta unor mecanisme perfectionate de finantare si garantii bancare, care
sa permita santierelor navale importarea de echipamente performante.
Dupa 1997, ca urmare a impunerii navelor romanesti pe piata internationala, are loc
cresterea comenzilor pentru nave complete. Astfel in 1999, Romania a construit 15 nave
complete, iar in 2000, a construit 22 de nave complete, trecandu-se de le o structura
dominanta de corputi de nave la una normala, cu pondere importanta de nave complet
echipate.(fig6.1.3)

Structura productiei de nave (%)

120
100
80
60

36.43
46.3

63.57
67

40
80

80

80

80

20

20

20

20

1993

1994

1995

1996

20

75
33

60
40

55
53.7

41

40

38.5

59

60

61.5

2002

2003

2004

45

25

0
1989

1997

1998

1999

2000

2001

Anul
nave complete

corpuri nave, nave incomplete

Fig.6.1.3 Structura constructiei de nave in Romania, in % fata de productia totala

In ceea ce priveste gradul de utilizare a capacitatilor existente,acesta creste continuu,
de la 40% in 1993, la 60.1% in 1996 si 79% in 2004 (fig5.4).
Evolutia crescatoare a gradului de utilizare a capacitatii se datoreaza, pe de o parte
evolutiei economiei mondiale, care a cunoscut o perioada de crestere dupa recesiunea anilor
80, iar pe de alta parte, adaptibilitatii constructorilor de nave din Romania la cerintele pietei
mondiale a navelor.

98

Grad de utilizare a capacitatilor

productiei (%)

90

79

80
70

71.1
62.3

50
40

76

77.1

2000

2001

68.1

60
40.8
45.3

48.5

77.5

78.3

2002

2003

51.7

30
20
10
0
1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2004

Anul

Fig.6.1.4 Gradul de utilizare a capacitatilor de productie in santierele navale

6.2 Ponderea industriei navale in industria nationala

Industria navala ovupa un loc modest in economia si industria nationala, cu ponderea
pe acre o are in productia industriala, valoarea bruta adaugata, populatia active ocupata,
export.
Tabel 6.2.1
Ponderea industriei si constructii si repaartii nave in valoarea productiei industriale si valoarea
adaugata bruta a industrie
Indicator
Anul
Total industrie
Industrie
navala
mld lei
%
mld lei
%
Productie industriala
Valoare bruta adaugata

1997

217340

100

1044.8

0.49

1998

260899

100

1492.8

0.57

1996

36181.5

100

298.46

0.83

1997

78093.8

100

870.15

1.12

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 1999; IPCM, 1998

Tabel 6.2.2
Pomderea industriei de constructii si reparatii nave in populatia active ocupata
Indicator

Anul Total economie Total industrie

Industrie navala
Mii pers.
% Mii pers. % fata de Mii pers. % fata de % fata de
total
total
total
economie
economie industrie

Populatie active ocupata 1994

1995
1996
1997
1998

10011
9493
9379
9023
8813

100
100
100
100
100

2882
2714
2741
2450
2317

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 1999;

constructiilor navale, 1999.

99

28.79
28.59
29.23
27.16
26.29

2977
2930
2912
2907
2645

0.29
0.31
0.31
0.32
0.3

1
1.06
1.05
1.18
1.15

ministerul Industriei si Comertului.Situatia

In perioada analizata ponderea industriei navale in total industrie, din punct de vedere
al valorii productiei industriale si valorii brute adaugate are o tenta ascendenta.

2.63
2.41

2.5

2.23
2

1.93

2
1.41

1.5
1

1.56

1.07
0.74

0.5
0
1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Anul

Fig.6.2.1 Ponderea exportului industriei de constructii si reparatii de nave in exportul

industriei romanesti
Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 1996,1999;

3
2.43

2.5

2.22

2.06

1.73

1.88

1.87

1.86
1.36

1.5
1
1
0.5
0
1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

Anul

Fig.6.2.2 Ponderea exportului industriei de constructii si reparatii de nave in exportul total al

Romaniei

6.3 Pozitia industriei navale romanesti in industria mondiala

Privita din punct vedere a capacitatii de productie, conform datelor furnizate de grupul
pentru constructii de nave OECD, industri navala romaneasca dispunea in 1998 de o
capacitate de productie de 175.000 tbc, ceea ce reprezinta, fta de capacitatea totala di lume,
de 20.600.000 tbc, o pondere de 0.85%. in perspective anului 2005, aceasta valoare va avea
o usoara crestere, ajungandu-se la 0.87%.
Fata de capacitatea AWES (Association of European Shipbuilders and Shiprepairers),
asociatie din care fac parte tarile vest europene si in care, incepand din anul 2000 face si

100

Romania parte, industria navala romaneasca reprezinta in anul 1998 un procent de 3.48%, in
anul 2005 urmand sa ajunga la 3.81%.
Pozitia industriei navale romanesti, din punct de vedere a capacitatii de productie, in
lume si AWES
Capacitate de productie, 1000 tbc
Anul

Industria
navala
mondiala

1998 20600
2005 25850

Pondere, %

Industria
navala
AWES

Industria
navala
romaneasca

Fata
de Fata
de
industria industria
mondiala din AWES

5025
5905

175
225

0.85
0.87

3.48
3.81

Avand in vedere prognoza cererii ascendente de nave pe plan mondial, exista

premizele ca si industria navala din Romania sa-si mareasca cota de participare in domeniul
constructiilor de nave in perioada imediat urmatoare.
Deasemenea, activitatea de reparatii a navelor prezinta perspective bune, datorita in
primul rand preferintei armatorilor de a prelungi durata de exploatare a navelor decat de a
comanda noi nave, dar si datorita unor legislatii in vigoare in domeniul transportului naval
care impun anumite standarde de exploatare a navelor. Daca activitatea de conversii de nave
presupune o anumita dotare specifica si o forta de munca de inalta calificare, restul activitatii
de reparatii depinde doar de unele conditii legate de pozitia afata de rutele principale de
transport precum si de o serie de factori cum ar fi: dotarea santierului, pretul, calitatea dar si
durata executiei, etc. din acest punct de vedere santierele navale romanesti dispun de un bun
potential putand deveni jucatori importanti pe piata reparatiilor de nave.
Premize bune pentru santierele navale roamnesti pot fi considerate si in ceea ce
priveste piata interna de constructii si reparatii nave, piata direct influentata de starea flotei
romanesti dar si de strategia national privind transporturile.
Avand in vedere ca durata medie de exploatare a unei nave ste de 20 ani si tinand
cont de prevedrile legale privind casarea navelor (HG 266/1994) se poate estima ca pana in
anul 2010 capacitatea de transport a flotei nationale va scadea la cca. 16% din cea actuala.
In prezent, starea flotei nationale este dezastruoasa, atat din punct de vedere al
varstei navelor cat si a faptului ca, in cea mai mare parte, nu corespunde ultimelor standarde
prevazute de cerintele si regulamentele IMO in vigoare. Acest lucru demonstreaza
necesitatea uni program de reparatii si in special de modernizare a flotei nationale.
Pentru acoperirea importului de materii prime si produse necesare desfasurarii
normale a activitatii economiei nationale precum si pentru transportul produselor destinate
exportului in vederea asigurarii resurselor valutare se estimeaza pentru perioada imediat
urmatoare (2005-2010) necesitatea unei capacitate de transport maritime de cca. 3 mil. Tdw,
ceea ce inseamna ca incepand cu 2006 capacitatea de transport a flotei maritime nationale
va fi insuficienta. Aceasta estimare conduce la necesitatea redotarii flotei nationale, dar acest
lucru este conditionat de gasirea surselor de finantare.
Un alt segment de piata pe acre se pot afirma santierele navale din Romania il
reprezinta cel al cererii de nave fluviale ca o consecinta a importantei pe care Uniunea
Europeana o acorda transportului pea pa care prin comparative cu alte moduri de transport
este economic si ecologic in acelasi timp.
Se contureaza o strategie care are doua componente pricipale:
Modificarea structurii actuale a productiei unui santier naval, prin cresterea
volumului de subcontractare;

101

Sistematizarea transferului tehnologic prin realizarea unui system informatic

integrat si interconectat, care sa fie mijlocul si suportul pentru cresterea
eficientei si, drept urmare, a competitivitatii.
Pe baza celor prezentate mai inainte se intrevad oportunitati pentru santierele navale
romanesti atat in ceea ce priveste activitatea de constructii dar sic ea de reparatii nave.
In acest context, pentru a beneficia de aceste oportunitati se impune alinierea
produselor oferite si a tehnologiilor folosite in santierele navale romanesti la nivelul ultimelor
noutati in domeniu dar, ca o conditie esentiala, si introducerea sistemelor manageriale,
organizatioanle si tehnologice moderne si mai eficiente.

Previzionarea industriei navale romanesti

Previzionarea industriei navale romanesti cu ajutorul arborilor de decizie cuprinde 4
variante:
Varianta 1: mentinerea volumului productiei de nave la nivelul anului 2004, compusa din 70%
constructii nave, 20% reparatii navale, iar restul de 10% fiind destinat intretinerii navelor.
Constructiile de nave constau in, 70% nave complete, 10% nave incomplete si 20% de
corpuri nave.
Industria navala a observat cresterea interesului pe piata pentru navele complete si
reparatii de nave, de aceea aceasta varianta are in vedere pastrarea si promovarea acestui
interes.
Situatia poate evolua sub 2 stari ale naturii:
Cererea ridicata, ceea ce implica un profit anual de 18mil$, cu o probabilitate de 0.8%.
Cererea scazuta, rezultand o scadere a profitului pana la 14mil$ cu o probabilitate de 0.2%
iar in acest caz pentru anul 2005 avem 2 alternative:
Reducerea de la 30% de nave incomplete si corpuri de nave, la 20%
Reducerea volumului de reparatii si intretinere cu 5%.
Pentru ambele alternative situatia poate evolua sub 2 stari ale naturii: cerere mare si cerere
mica.
In cazul primei optiuni, se prevede un profil anual de 15mil$ cu o probabilitate
de 0.6, iar pentru celalalt caz se va obtine un profit de 9mil$ cu o probabilitate de0.4.
In cel de al 2 lea caz ce are in vedere reducerea volumului de reparatii se
prevede un profit de 14mil$ cu o probabilitate de 0.6%, in cazul situatiei nefavorabile se
obtine un profit de 8mil$, cu o probabilitate de 0.4%.
Varianta 2: mentinerea volumului productiei de la nivelul anului 2004, urmata de scaderea de
nave incomplete de la 30% la 20%, si cresterea volumului de nave complete.
Daca cererea va creste, inseamna ca situatia trebuie mentinuta, profitul scontat fiind
de 18mil$, cu o probabiitate de 0.7%.
Daca cererea va scade, in perspecitva anului 2009, profitul va scadea la 13mil$, iar
probabilitatea va fi egala cu 0.3%.
Daca se vor mentine toate acestea inseamna ca interesul se mentine, in cazul in care
cererea de nave continua sa creasca, dupa 5 ani (2009), ponderea de nave incomplete si
corpuri de nave va scade de la 10% prin 2 altenative:
Specizlizarea pe anumite tipuri de nave, situatie ce poate evolua sub cele 2
stari ale naturii:
o Situatie favorabila care prevede un profit de 18mil$ cu o probabilitate
de 0.8%;
o Situatie nefavorabila cand se estimeaza un profit de 14mil$ cu o
probabilitate de 0.2%.
Mentinerea tipurilor de nave construite pana in prezent, situatie ce cuprinde
cele 2 stari ale naturii:

102

Favorabila, estimandu-se un profit de 20mil$, cu o probabilitate de

0.7%
o Nefavorabila, cu un profit de 15mil$, avand o probabilitate de 0.3%.
Daca cererea de tipuri de nave va fi mare (80% nave complete, 10% corpuri de nava,
10% reparatii), ea va fi mentinuta, daca nu, presupunem o crestere a cererii de nave
complete, pentru ambele alternative, incepand cu 2012, se va trece exclusive la constructii de
nave complete, reparatiile mentinanduse la 15%.
VARIANTA 3: Cresterea volumului productiei cu 25% in anul 2010. fata de 2004 , ca urmare
a unor modernizari. Investitiile vor ajunge la 18mil$. Daca in aceasta structura cererea va
continua sa creasca, se va continua in acest sens, estimandu-se un profit de 24mil$, cu o
probabilitate de 0.7%, daca nu, se va realiza un profit de 20mil$, cu o probabilitate de 0.3%.
In cadru acestei variante se prevad urmatoarele profituri, pentru cele 2 stari ale naturii:
Favorabila, se va obtine un profit de 27mil$ cu o probabilitate de 0.8%
Nefavorabila, cu un profit de 21mil$, cu o probabilitate de 0.2%
VARIANTA 4: cresterea volumului de productie la capacitate maxima in anul 2012 fata de
2004, ca urmare a introducerii de noi tehnologii si echipamente de ultima generatie,
renuntarea la constructia de nave incomplete si corpuri de nava, navele complete
reprezentand astfel 90% din totalul de productie, restul apartinand reparatiilor. Situatia poate
evolua sub 2 stari ale naturii favorabila si nefavorabila..Daca cererea continua sa creasca se
va estima un profit de 28mil$, cu probabilitatea de 0.7%,iar in caz nefavorabil 25mil$, cu o
probabilitate de 03%.Acestea se pot realize prin urmatoarea altenativa: reorientarea
santierelor navale, varianta ce conduce la urmatoarele 2 stari ale naturii:
Construirea de nave in care santierele navale sunt specializate, cu care sa
recucereasca piata, estimanduse- un profit de 30mil$.,cu o probabilitete de
0.7%
Apelarea in proportie de 30% la nave subcontractate din exterior, realizanduse un prfit de 25mil$, cu o probabilitate de 0.3%

CALCULUL
Se considera dobanda de 5%
Varianta1

E V21 p S211

a211 t

t t2 1

1 d

p S212

a212 t

t t 2 1

1 d

15
15
15
15
15
15
15
15
15
E V21 0.6

2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
14
14
14
14
14
14
14
14
14
0.4

2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V21 112.748mil $

E V22 p S221

t t2 1

a221

1 d

p S222

t t2 1

a222

1 d

9
9
9
9
9
9
9
9
9
E V22 0.6

2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
8
8
8
8
8
8
8
8
8
0.4

2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05

103

E V22 66.368mil $

max E V 21 ; E V22 112.748mil $

t2

E V11 p S111

t1 1

t2

a111

1 d

p S112

t1 1

a112

1 d

max E V21 ; E V22

I11

1 d

t1

18
18
18
18
18
18
18
18
18
E V11 0.8

2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
14
14
0.2

112.748 12
1
2
1.05 1.05
E V11 181.199mil $

E V31 p S311

t t3 1

a311

1 d

p S312

t t3 1

a312

1 d

18
18
18
18
18
E V31 0.8

6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
14
14
14
14
14
0.2

6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V31 58.44mil $

E V32 p S321

t t3 1

a321

1 d

p S322

t t3 1

a322

1 d

20
20
20
20
20
E V32 0.7

6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
15
15
15
15
15
0.3

6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V32 62.752mil $

max E V31 ; E V32 62.752mil $

t3

E V12 p S121

t1 1

t3

a121

1 d

p S122

t1 1

a122

1 d

max E V31 ; E V32

I12

1 d

t1

18
18
18
18
18
18
18
18
18
18
E V12 0.7

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
13
13
13
13
13
0.3

62.752 15
1
2
3
4
5
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V12 142.461mil $

E V41 p S411

t t 4 1

a411

1 d

p S412

t t 4 1

a 412

1 d

27
27
27
21
21
21
27
21
E V41 0.8

0.2

7
8
9
10
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05
1.05 1.05 1.05 1.05

104

E V41 68.262mil $
t4

E V13 p S131

t1 1

t4

a131

1 d

p S132

t1 1

a132

1 d

E V41

I13

1 d

t1

24
24
24
24
24
24
24
24
24
24
E V13 0.7

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
20
20
20
20
20
20
0.3

68.262 18
1
2
3
4
5
6
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V13 210.439mil $

E V51 p S511

t t5 1

a511

1 d

p S512

t t5 1

a512

1 d

30
25
30
25
E V51 0.7

0.3

9
10
9
10
1.05 1.05
1.05 1.05
E V51 35.87mil $
t5

E V14 p S141

t1 1

t5

a141

1 d

p S142

t1 1

a142

1 d

E V51

I14

1 d

t1

28
28
28
28
28
28 28
28
28
28
E V14 0.7

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
25
25
25
25
25
25
25
25
0.3

35.87 20
1
2
3
4
5
6
7
8
1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05 1.05
E V14 215.653mil $

max E V11 E V12 , E V13 , E V14 215.653mil $

Mentionam ca in punctul 1 de decizie, este recomnadabil sa se aplice varianta V14 ,

cresterea volumului de productie cu 25% in anul 2012, fata de 2004, ca urmare a introducerii
de noi tehnologii si echipamente de ultima generatie, renuntarea la constructia de nave
incomplete si corpuri de nava, Aceasta varianta este deteminata de obtinerea celor mai mari
profituri, respective 215.653mil$, pe cei 10 ani cat reprezinta perioada T de analiza.
Varianta optima in punctul 1 de decizie este:

max E V11 E V12 , E V13 , E V14 215.653mil $

105

106

Concluzii
Procesul decizional consta in identificarea si alegerea variantelor de a actiona in mod
corespunzator cerintelor impuse de un context dat. Se considera ca actul de selectare a unei
cai de urmat (decizii) a fost si ramane o sarcina dificila care se acutizeaza in conditiile de
schimbare accelerata, pentru ca viteza de adoptare a deciziei creste si ea. De asemenea,
creste complexitatea deciziilor, fenomenul observandu-se mai ales in domeniul tehnologic si
social-economic.
Se accetueaza in acest fel riscurile managementului. Acest fapt este confirmat si de
Lee Iacocca unul dintre cei mai reprezentativi manageri contemporani care, referindu-se
la definitia calitatii managerilor a spus : Daca ar fi sa exprim intr-un cuvant calitatile detinute
de un bun manager, as spune ca toate converg la decisivitate . Aceasta calitate corespunde
cerintelor rezolvarii dilemei fundamentale a adoptarii deciziei care stipuleaza ca, pentru a fi
eficienta, o decizie trebuie luata cat mai repede si a fi eficienta, atat pentru firma cat si pentru
manager ca persoana, este necesar sa fie folosite metode care actioneaza rapid si
optimizeaza rezultatele deciziilor.

107