Prelucrari ale metalelor prin deformare plastica

- forjarea libera a pieselor

- forjarea in matrita
Masini unelte pentru forjare si matritare .Descriere ,scheme cinematice,functionare.
- ciocane mecanice
- prese mecanice
- prese hidraulice
- prelucrarea tablelor prin deformare plastica la rece
Operati de prelucrare a tablelor subtiriprin taiere.
- forfecare
- stanţare
Operaţi de matriţare.
- indoierea
- roluirea
- ambutisarea
- fasonarea
Masini unelte folosite la prelucrarea prin deformare plastica a tablelor.Descrieri ,scheme
cinematice ,functionare .
- foarfeci
- prsese mecanice
- prese hidraulice
Deformarea elastică şi plastică a metalelor şi aliajelor
Sub acţiunea unor forţe exterioare metalele şi aliajele pot suferi deformări elastice şi plastice
.
Deformarea elastică a materialelor şi aliajelor se menţine numai în timpul acţiunii
unor forţe exterioare
capabile să le modifice forma şi dimensiunile .La înlăturarea acestor forţe metalul sau
aliajul revine la formaşi
. dimensiunile iniţiale
Deformarea plastică a metalelor şi aliajelor se produce numai la o animită valoare a
forţelor exterioare .
Această deformare se menţine şi dupăindepărtarea forţelor care a provocat-o .
Metalele şi aliajele sunt corpuri solide deformabile care au însuşiri elastice şi plastice .
De aceea ,la prelucrarea
metalelor prin lovire sau presare ,deformarea plastică este precedată întotdeauna de
deformarea elastica .
După înlăturarea forţei exterioare ,deformarea elastică se recuperează şi rămîne numai
deformarea plastică
Mecanismul deformării plastice
La prelucrarea prin deformarea plastică, metalele şi aliajele se deformează, în principal, prin
două
mecanisme, şi anume: alunecarea si maclarea.
Alunecarea în reţelele cristaline constă în deplasarea în întregime a unei părţi de cristal, în
raport cu
altele, pe planele de maximă densitate de atomi, numite plane de alunecare, şi în direcţiile
de alunecare pe
care atomii au aşezarea cea mai densă. La alunecare, deplasarea se face cu un multiplu
întreg de distanţe
atomicesi pe un număr mic de plane atomice ( 1 pînă la 100 plane atomice ), fără a distruge
coeziunea
dintre părţile alăturate ale cristalului.
Maclarea constă în deplasarea unei părţi de cristal, astfel încît partea respectivă să se
plaseze, în raport
cu un plan într-o poziţie simetrică prin reflectare în oglindă. La maclare atomii se
deplasează pe distanţe mai
mici decît un spaţiu interatomic, de aceea maclarea nu produce o deformare permanentă
însemnată.
Deformarea prin maclare este favorizată de scăderea temperaturii şi de creşterea vitezei de
deformare.
Alunecarea se întîlneşte la deformarea monocristalelor şi agregatelor policristaline unui
număr mare de
metale si aliaje în timp ce maclarea are loc numai în cazul anumitor metale şi aliaje.
La monocristale, planele de alunecare au aceeaşi direcţie, în schimb la policristale,( adică la
metale, şi
aliaje industriale), direcţia planelor de alunecare diferă de la un cristal la altul.
Datorită orientării diferite a planelor de alunecare de la un grăunte cristalin la altul, a
neomogenităţii
chimice şi structurale şi a altor factori, procesele de deformare plasticăa agregatelor
policristaline sînt mult mai
complexe decît la monocristale.
La început solicitării metalelor şi aliajelor mai întîi se deformează cristelele a căror plane şi
direcţii de
alunecare se apropie cel mai mult de planele înclinate la 45 faţă de direcţia forţei. Pe măsură
ce deformarea
continuă, alunecarea se produce şi în alte plane cu o înclinare mai puţin favorabilă faţă de
direcţia solicitării.
Din acest punct de vedere plasticitatea metalelor este determinatăde capacitatea lor de a
produce plane
de alunecare. Cu cît un metal are mai multe plane de alunecare, cu atît plasticitatea lui este
mai ridicată.

Deformarea plastică a metalelor şi aliajelor la rece şi la cald

Deformarea la rece are loc la temperaturi sub 0,3 Ttop(temperatura de topire a
metalului ,în K),find caracterizată prin creşterea durităţi şi a rezistenţei la rupere şi prin
micşorarea ductibilităţii . Aceastăstare a materialului obţinută ca rezultat al deformării se
numeşte ecruisare
şi reprezintă o stare instabilă .
Deformarea plastică la cald are loc la temperaturi ce depăşesc 0,7 Ttop,fapt ce permite
ca procesul de recristalizare să se desfăşoare in acelaşi timp cu deformarea .
Prelucrarea la cald ,în comparaţie cu cea la rece , prezintă unele avantaje : reducerea
importantă a energiei necesară deformarii şi diminuează neomogenităţile şi suflurile şi se
fărîmiţează structura grosolană de la turnare . Totodată ,procedeul prezintă şi unele
dezavantaje : se produce oxidarea şi decarburarea suprafeţei materialului ,structura şi
proprietăţile mecanice sunt mai puţin uniforme pe secţiunea transversală decît la metalele
prelucrate la rece şi apoi recoapte .
 Metalele şi aliajele prelucrate prin deformare plastică se caracterizează printr-o
structură fibroasă rezultată prin deplasarea particolelor şi incluziunilor ,în structuri paralele
cu direcţiile freferate ale grăunţilor deformaţi .Această structură este stabilă şi nu poate fii
distrusă nici prin tratamente şi nici prin deformări plastice ulterioare .
La proiectarea procesului tahnologic de prelucrare,pentru a se obţine piese cu
caracteristici mecanice optime ,se vaţine seama de structura fibroasă şi de starea de
anizotropie a materialului .
În timpul procesului de deformare plastică ,datorită mişcări relative dintre corpurile
solide în contact apare rezistenţa la mişcarea respectivă .Frecarea exterioară este ,în general
,dăunătoare , deoarece măreşte energia consumată la deformare ,curgerea neomogenă a
materialului ,diminuează calitatea suprafeţelor prelucrate şi sporeşte uzura sculelor .
Frecarea exterioară este benifică numai la procesul de laminare,asigurînd prinderea şi
antrnarea metalului .

Clasificarea procedeelor de prelucrare prin deformare

plastică
Se cunosc multe procedee de prelucrare a metalelor prin deformare plastică,însă în
practica industrială se folosesc un număr limitat de procedee. Pe baza solicitărilor exterioare
aplicate ,procedeele de prelucrare prin deformare plastică pot fii incluse în cinci grupe .
1. Deformare prin compresiune , realizată, prin solicitarea de compresiune mono- şi poliaxială
,în această grupă se includ : forjarea liberă ,forjarea în matriţe ,extrudarea şi laminarea
matriţarea ,constă în deformarea simultană în întregul volum al
materialului ,iar curgerea acestuia este dirijata şi condiţionată de forma ,şi dimensiunile
locaşurilor matriţei .
forjarea liberă , constă în comprimarea succesivă a metalului cu
ajutorul a douăscule ,montate pe ciocane sau prese din care una este fixă iar alta mobilă .
extrudarea,constă in deformarea sub acţiunea presiunii exercitată
asupra metalului ,care este obligat să curga printr-o matriţă ,preluînd profilul acesteia
laminarea , constă în deformarea metalului între doi cilindri cu axe
paralele care se rotesc continuu în sensuri opuse .Odată cu deformarea propriu-zisă
,cilindrii realizează şi avansul metalului ,datorită frecării dintre suprafaţa cilindrilorşi
fuprafaţa metalului prelucrat
2.Deformarea prin tracţiune-compresiune ,constă în deformarea metalului printr-o
solicitare compusă de tracţiune şi compresiune , din această grupă fac parte : trefilareşi
tragerea barelor şi a ţevilor şi ambutisarea adîncă .
trefilarea sîrmelor şi tragerea barelor ,constă în tragerea unei sîrme
sau bare prismatice ,cu o forţă axială ,prin orificiul une scule numită filieră ,cu secţiunea
transversala mai mică decît a materialului iniţial .
tragereaţevilor ,este procedeul în care ţeava laminată este
ddeformată prin tracţiune ,între o filieră şi un dorn care determină diametrul interior şi
grosimea de perete .
ambutisarea adîncă , constă în deformarea unui material
(semifabricat)
de formă plană pînă la forma cavă sau mărimea cavă a unui produs cav ,cu sau fără
modificare voită a grosimii pereţilor .
2. Deformarea prin tracţiune ,constă în deformarea plastică a materialului printr-o solicitare
de tracţiune mono- sau poliaxială .În această grupă sunt incluse alungirea ,lăţirea şi
adîncirea .
3. Deformarea prin încovoiere se obţine prin solicitarea de încovoiere ,aplicată unui
semifabricat plan ; încovoierea poate fii realizată liber sau prin matriţare
4. Deformare prin forfecare constă în deformarea prin răsucire a unei porţiuni de semifabricat
faţă de altele ,ca de exemplu la răsucirea manetoanelor de la arborii cotiţi .

Forjarea liberă
Constă în comprimarea succesivă a metalului cu ajutorul a două scule(nicovale) ,montate pe
ciocane sau prese din care una este fixă iar alta mobilă .
La forjarea liberă materialul iniţial este constituit din lingouri şi semifabricate
laminate .
Piesele forjate se caracterizează prin caracteristici mecanice superioare produselor
laminate ,
dar mai ales a pieselor obţinute prin turnare ,datorită structurii de forjare caree este
omogenă şi
densă .Calitatea pieselor forjate depinde de gradul de forjare numit şi caroiaj ,adică raportul
dintre secţiunea piesei perpendiculare pe direcţia deformaţiei principale ,măsurată înainte
şi după forjare .
Mărimea gradului de forjare depinde de semifabricatul folosit ,de calitatea
materialului şi de importanţa piesei forjate în timpul funcţiomării

Scule şi dispozitive folosite la forjarea liberă

Se pot grupa în următoarele grupe :

 scule de bază cu ajutorul cărora se execută forjarea propriu-zisă

 scule ajutătoare cu ajutorul cărora se realizează manipularea semifabricatelor
 dispozitive de măsurat şi controlat .

Scule de bază şi ajutătoare .

Din această categorie fac parte : nicovale ,matriţe pentru finisare ,dălţile
,întinzătoarele şi dornurile.De asemenea se folosesc baroase şi ciocana executate din oţel
forjat cementat şi îmbunătăţit ,prevăzut cu cozi din lemn .
 nicovalele se montează pe berbecul ciocanului şi pe şabotă,fixîndu-se prin coadă de
 rîndunicăcu pană .Aceste scule au rolul de a deforma materialul ,avînd forme diferite in
funcţie de operaţia pe care o execută .
- nicovalele se execută din OL 50 sau OL 60 forjat şi tratat termic .
- matriţele pentru finisarea barelor se executădin oţeluri slab aliate ;
- dălţile de găurit sunt confecţionate din acelaşi material ca şi matriţele .
- întinzătoartele şi netezătoarele se folosesc pentru înrinderea şi netezirea suprafeţelor .
- topoarele de tăiat la cald utilizate la tăierea materialului au forme diferite în funcţie de
profilul
materialului de tăiat
- dornurile folosesc la perforarea materialului pentru a obţine alezaje de diferite formeşi
dimensiuni
- apoi la netezirea lor după perforare .
 În timpul forjării se folosesc şi o serie de scule ajutătoare şi anume :
- cleşti de forjă folosiţi la prinderea şi mînuirea pieselor calde în timpul forjării;
- cletei de macara este astfel executat, încît la ridicarea cîrligului macara ,fălcile lui se închid ,
- strîngînd piesa pe care o pot ridics şi transporta ;
- furicile pentru răsucit se folosesc la manipularea pieselor în timpul lucrului şi au dimensiuni
determinate de piesele forjate ;
- manşoanele de prindere se folosesc la manipularea pieselor grele şi a lingourilor ,fiind
manevrate
- cu macaraua ;
- dispozitive de rotit piesele grele în jurul axelor longitudinale;
Dispozitive pentru măsurat şi controlat .
În timpul forjării se folosesc o serie de dispozitive de măsurat şi controlat ,de
construcţie
simplă ,pentru verificarea dimensiunilor şi formei piesei forjate . Astfel pentru verificarea
secţiunilor transversale ,longitudinale şi unghilor se folosesc :
- compas simplu ,compas dublu , compas triplu şi compas de interior ,care servesc la măsurarea
alezajelor sau a degajărilor din piesă ;
- riglămetalică gradată sau metru metalic pentru măsurarea lungimilor ;
- echer pentru verificarea unghilor ;
- şabloane pentru verificarea formelor complexe ;
- şublere pentru măsurarea pieselor cu o precizie mai ridicată .

Utilaje folosite la forjarea liberă

Ciocanele sunt folosite la construcţia de serie mică sau mijlocie ,ele pot fii :
- vapopneumatice
- pneumatice
- mecanice
Ciocanele vapopneumatice
Sunt acţionate cu abur sau aer comprimat la presiunea de 0,7-0,9 MN/m2 .
Din figură rezultă principiul de funcţionare a unui ciocan vapopneumatic .Aburul sau aerul
comprimat
furnizat de o centrală este adus prin conducta 1 în distibuitorul 4 de unde prin intermediul
conductelor 12 ajunge în cilindrul 3 unde acţionează pistonul 5 care va antrena la rîndul său
tija 6 ce este legată de berbecul 7 şi nicovala superioară 8 . Nicovala inferioară 9 este
montată pe şabota 10 fixată în fundaţia 11. La ridicarea pistonului aerul sau aburul iese prin
conducta 14 iar dirijarea berbecului in poziţia sus jos se face cu ajutorul pîrghiei 13 ce este
ficsată împreună cu celelalte dispozitive pe batiul 15 Regimul de lucru al ciocanului
vapopneumatic constă din : lovituri cu energie variată ,cursa de ridicare a berbecului în
poziţia suspendată şi cursa de coborîre lentă a berbecului .Ciocanele vapopneumatice pot fii
:
cu una sau două coloane ;
cursa berbecului de la 200 pînă la 2500 mm;
greutatea părţilor mobile între 750şi100 000N
numărul de lovituri pe minut de la 50 la 300;
energia de impact între 1000 şi 250 000 J

Viteza berbecului este de 7-8 m/s iar durata impactului de 10-3 s. Pentru a mări puterea
ciocanului este necesar să fie accelerată viteza de impact , întrucît imensiunile ciocanului
sunt limitate .Acest lucru se realizează prin acţiunea aerului sau aburului comprimat asupra
pistonului ciocanului .La forjarea liberănumai o parte din energie produce deformarea
materialului ,cealaltă parte este trimisă nicovalei inferioare ( şabota). În timpul funcţionări
ciocanul produce vibraţii şi zgomote ,iar pentru ca acestea să fie mai mici este necesar ca
raportul dintre masa şabotei şi părţile mobile sa fie adoptate în limitele 15-20 .
Ciocanele pneumatice lucrează numai cu aer comprimat şi sunt acţionate de un motor
electric. De la motorul electric prin intermediul unor roţi dinţate se transmite mişcarea de
rotaţie arborului cu manivelă care prin bielă imprimă mişcare unui piston de comprimare a
aerului din cilindrul comprsor din care se trimite aerul comprimat in cilindrul de lucru unde
se deplasează un puiston ce ese cuplat cu un berbec de care este prinsă nicovala superioară
.În canalele de legătură dintre cei doi cilindri sunt montate ventilurile orinzotale şi cel
central După poziţia ventilelor faţă de canalele de legătură cu cilindrul de lucru şi cu
cilindrul compresor ,ciocanul pneumatic are cinci regimuri de funcţionare : în gol
,menţinerea berbecului în poziţie suspendată , lovituri automate ,lovituri individuale si
lovituri de presare .
În categoria ciocanelor mecaniceintră toate tipurile de ciocane acţionate prin
transmisie .
După modul de acţionare ,ciocanele mecanice pot fi: cu arc ,cu scîndură ,cu lanţ , cu curea
etc. Aceste ciocane au masa părţilor mobile pînă la 250 – 300 kg .

Operaţii de forjare liberă

Principalele operaţii de forjare liberă sunt : refularea ,întinderea ,gîtuirea ,găurirea
,îndoirea ,răsucirea şi tăierea .
Refularea este operaţia prin care în impul deformării se reduce înălţimea
semifabrivatului şi se măreşte suprafaţa secţiuni transversale. Prin refulare se obţin piese cu
secţiune mare şi înălţime mică,cum sunt : flanşele ,discurile ,pinioanele ,discuri perforate
etc.Piesele obţinute prin refulare au o structură compactă şi caracteristici mecanice
superioare .Pentru executarea corectă a refulări trebuie ca raportul dintre înălţimea iniţială
h0 a semifabricatului şi diametrul său d 0 să fie suficient de mic ,adică h0<2,5 d0. La un raport
mai mare se produce flambarea semifabricatului .Operaţia de refulare se execută la prese
sau ciocane de forjare liberă mecanică ,fie între nicovale plate ,fie în matriţe de mînă .
Întinderea este operaţia de forjare prin care se obţine creşterea lungimii
semifabricatului şi micşorarea secţiuni lui transversale .Întinderea se poate realiza fie prin
rotirea semifabricatului cu 900după fiecare lovitură ,fie prin rotirea în spirală în funcţie de
deformabilitatea materialului .Aplicaţiile operaţiei de întindere sunt multiple ,de exemplu ;
forjarea pe dorn a inelelor cu diametru mare ,forjarea pieselor tubulare lungi .
Gîtuirea este operaţie ajutătoare la întindere. De exemplu, în unele piese trebuie
întinsă numai o porţiune sau numai un capăt, restul rămînînd cu secîounea
nemodificată.Porţiunea respectivă de marchează cu ajutorul gîtuitoarelor. Gîtuirea este
operaţia de forjare prin care cu ajutorul unuia sau mai multor dornuri, un gol care străbate
complet sau parţial semifabricatul respectiv.
Îndoirea este o operaţie de forjare prin care se dă semifabricatului o formă curbă după un
anumit contur, în vederea obţineri directe sau în combinaţie cu alte opersţii a diverselor
piese de formă îndoită . Îndoirea are loc cu modificări de secţiune ,care se produc fără ca
acestea să reprezinte scopul operaţiei .Prin îndoire se obţin piese cum ar fii; colţare,
corniere, cleme ,bride, cîrlige, scoabe etc.
Răsucirea este operaţia prin care o porţiune a unei piese este rotită în jurul axei
sale faţă de altă porţiune a aceleaşi piese caare rămîne fixă .Această operaţie se aplică fie la
semifabricate de secţiune uniformă ,care iau astfel un profil special de răsucire (burghie
elicoidale ),fie la piese care au proieminenţe care trebuie orientate în plane şi unghiuri
diferite unul faţă de celălalt .Operaţia se execută pe prese hidraulice prin fixarea unei părţi a
piesei între nicovale şi răsucirea părţii indicate în jurul axei longitudinale .
Tăierea constă în detaşarea unei părţi din piesa forjată sau în separarea a două
piese forjate împreună.
Presarea la rece a metalelor
Prin presare la rece se înţelege operaţia de prelicrare a materialelor prin deformare
plastică ,la temperatura mediului ambiant ,cu aplicarea unor forţe exterioare .
 Procedeele de presare la rece a materialelor au aplicaţii multiple în industrie,
datorităavantajelor pe care aceasta le prezintă ,în comparaţie cu alte procedee tehnologice
,şi anume :
 productivitate mare ,deci cost redus ,utilajul necesar presării fiind de mare randament ;
 posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară ;
 obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie,ceea ce asigură interschimbabilitatea
acestora în
ansamblurile în care sunt montate;
 pierderi mici de material ,realizarea printr-o elaborare corectă a proceselor tehnologice ;
 condiţii favorabile introducerii mecanizării şi automatizări proceselor de producţie ;
 îmbunătăţirea caracteristicilor mecanice a materialelor în urma presării la rece ;
În schimb presarea la rece ,necesită o pregătire a fabricaţiei ,mai costisitoare decît alte
procedee tehnologice ,este economică la producţia în serie mare .
În funcţie de scopul urmărit ,laprelucrarea pieselor prin presare la rece ,principalele
operaţii tehnologice sunt: -- operaţii de tăiere - retezare ,decupare,perforare , tundere
-- operaţii de deformare - îndoirea ; profilare, îndreptare
-ambutisarea ; ambutisare, bordurare
-fasonarea ; reliefarea ,gîtuirea ,umflarea ,
evazarea
-formarea ; refularea ,presarea în matriţă
-ansamblarea ; fălţuire ,sertizare
Pregătirea materialelor
Operaţia de presare la rece poate fii aplicată atît materialelor feroase cît şi celor neferoase ,
cu condiţia ca acestea să se poată prelucra uşor şi săaibă proprietăţile impuse de piesa finită
.
Calitatea produselor obţinute prin presare la rece este condiţionată de următoarele :

1. aspectul exterior ,forma şi dimensiunile materialului ;

2. proprietăţile chimice (compotiţia şi rezistenţa la coroziune )
3. structura internă ;
4. caracteristicile mecanice (duritate ,limită la curgere , rezistenţă la rupere , alungire şi
gîtuire la rupere);
5. proprietăţi tehnologice (capacitate de deformare )

Suprafaţa materialului trebuie să fie perfect netedă ,laminată curat ,fără cute
,exfolieri şi alte deteriorări mecanice .De asemenea trebuie să fie lipsit de oxizi sau
incluziuni nemetalice .
În privinţa formei ,dimensiunilor şi toleranţelor acestora ,materialul trebuie să
satisfacănormele standardelor corespunzătoare pentru sortimentul respectiv .
Proprietăţiile chimice şi tehnologice structura şi caracteisticile mecanice sunt
indicate în standarde şi se determinăprin analize şi încrcări.
Scule şi dispozitive utilizate la operaţiile de presare la rece.
Pentru executarea operaţiilor de tăiere se utilizează ştanţele ,iar pentru executarea
operaţiilor de deformare plastică se utilizează matriţele ,ambele tipuri putînd fii executate
într.o gamă variată de construcţie.
Ştanţele şi matriţele se pot clasifica după mai multe criterii:
1. după felul operaţiilor tehnologice ,ştanţele pot fii : de retezarre,de decupare,de perforare
,de tundere ,iar matriţele pot fii: de îndoire ,de ambutisare,de bordurare ,de reliefare etc.
2. după desfăşurarea operaţiilor de lucruştanţele şi matriţele pot fii simple sau combinate ;
cele simple execută la fiecare cursă a poansonului ,una sau mai multe operaţii de acelaşi fel
iar cele combinate execută la fiecare cursăa poansonului ,operaţii diferite din punct de
vedere tehnologic.
3. după particularităţi constructive ,ştanţele şi mnatriţele pot fii: cu sau fară ghidare a
elementelor deplasabile ,cu sau fără dispozitiv de evacuare a pieselor sau deşeurilor,cu sau
fără limitare a materialului(în cazul ştanţelor),cu sau fărădispozitiv de apăsare (în cazul
matriţelor).
Elementele componente ale ştanţelor.
Elementele unei ştanţe formeazădouă ansambluri : un ansamblu mixt ,montat pe masa
maşini şi un ansamblu mobil, montat pe culisorul presei . Majoritatea elementelor
componente ale unei ştanţe sunt tipizate cu excepţia elementelor active ,care pot avea
diferite forme ,în funcţie de piesele sau semifabricatele ce rezultă în urmaştanţării .
Elementele de bază ale ştanţelor au rolul să fixeze ştanţa pe presă .
1 placa de bază ,fixează pe masa presei ansamblul inferior ,care preia în timpul lucrului
toate toate eforturile la care este supusă ştanţa
. 2 placa superioară are rolul de a mării suprafaţa de sprijin a poansonului pe
culisorul presei şi de a face legătura împreună cu placa portpuanson intre cepul de prindere
şi şi poanson .
3 placa de ghidare are rolul de a conduce poansonul în placa tăietoare .
4 cepul de prindere asigură legătura dintre culisorul presei şi partea
superioară a ştanţei
Coloanele şi bucşele de ghidare au rolul de a asigura o poziţionare precisăa poansonului faţă
de placa de tăiere . În majoritatea cazurilor coloanele se montează în plăcile de bază prin
presare .
Elementele active ale unei ştanţe sunt poansonul şi placa de tăiere aceste elemente
executăoperaţia de tăiere ,fiind supuse solicitărilor principale ce intervin în timpul lucrului .
Elementele ajutătoare sunt: placa de presiune ,desprinzătorul ,inelul de strîngere,
aruncătorul ,tija aruncătoare ,opritorul ,elementele elastice ,şuruburile şi ştifturile .
Placa de presiune se montează între poanson şi placa superioară sau între placa de tăiere
şi placa de bază ,cu scopul de a împiedica imprimarea elementelor active în plăcile
respective, datorită diferenţei de duritate dintre acestea .
Inelul de stîngere asigură fixarea plăci de tăiere în placa de bază .
Desprintătorul este utilizat în cazul tăierii după un contur închis ;el are rolul de a
desprinde materialul de pe poanson la cursa de ridicare a culisorului piesei .
Aruncătorul este utilizat în construcţia ştanţelor de retezat ,decupat sau perforat cu
scopul de a îndepărta piesa executată de unul din piesele active.
Tija aruncătoare echipează ştanţele cu aruncător montat pe partea superioară a acestora
.Tija aruncătoare acţionează aruncătorul prin intermediul tamponului din culisorul presei.
Opritorul are rolul de a limita avansul materialului corespunzător cu forma şi
dimensiunile piesei.Ele pot fii fixe sau mobile ,ele au forma unor ştifturi cilindreice sau
ştifturi cu cîrlig montat în placa de tăiere.
Elementele elastice utilizate în construcţia ştanţelor sunt arcurile elicoidale sau tip taler
,precum şi tampoane din cauciuc
Şuruburile şi ştifturile sunt elemente de ansamblare a ştanţelor.

Ştanţă de decupare fără ghidarea

poansonului:
1- cap de prindere
2- placă superioară
3- plăci de presiune
4- port poanson
5- poanson
6- placă de tăiere
7- inel de stîngere
8- şuruburi cu cap înecat
9- placă de bază
 Elementele componente ale matriţelor sunt în general cam aceleaşi ca şi cele ale
ştanţelor prezentînd unele mici deosebiri .

Tehnologia operaţiilor de presare la rece

1 . Operaţia de tăiere .Tăierea este o operaţie de prelucrare prin care un semifabricat este
separat în una sau mai multe părţi distincte după un contur închis sau deschis .
a.retezarea constă în separarea unor părţi dintr-un material după un contur
deschis .Retezarea se utilizează în general la tăierea foilor de tablă în benzi sau în bucăţi
dreptunghiulare necesare operaţiilor următoare .Operaţia de retezare se poate executa cu
foarfecele sau cu ştanţele .
b.decuparea constă în decuparea completă a unor părţi din material ,după un
contur închis ,partea rămasăconstituind deşeul .decuparea se execută pe prese cu ajutorul
ştanţelor de decupat .
c. perforareaconstă în separarea completă a unor părţi din material după un
contur închis ,partea desprinsă constituind deşeul .Operaţia de decupare şi cea de perforare
se pot executa simultan .
d. tunderea constă în separarea surplusului de material de la marginea piesei
ambutisate .Se execută cu ajutorul unor ştanţe speciale
.
2. Operaţii de deformare .Sunt foarte variate vom prezenta doar cîteva .
a.îndoirea urmăreşte transformarea semifabricatelor plane în piese curbe sau
îndreptare curburi pieselor .Operaţia de îndoire se executăcu ajutorul matriţelor de îndoire .
b. profilarea constă în transformarea semifabricatelor plane în piese curbe prin
îndoirea acestora pe muchii sau generatoare paralele între ele şi paralele cu muchia lor
longitudinală .
c. îndreptare constă în aducerea unei piese curbe la forma rectilinie sau plană .
d. bordurarea constă în prelucrarea prin deformare a margini exterioare a unei
piese pentru a se obţine o margine de racordare sau întărirea marginilor .
e. fasonarea cuprinde operaţiile prin care se modifică forma piesei sau a
semifabricatului ,grosimea materialului rămînînd constantă
f. ambutisarea este o operaţie de deformare plastică care se execută în matriţe cu
acţiune simplă şi cu acţiune dublă directă sau inversă.În funcţie de natura materialului ,de
forma şi dimensiunile pieselor ,ambutisare poate fii executată dintr-o singură sau mai multe
operaţii .Pentru reducera frecării de contact dintre suprafeţele piesei ,ale matriţei şi ale
inelului de strîngere ,se folosesc lubrifianţi.Pentru deformarea tablelor subţiri din aliaje de
aluminiu sau din magneziu şi a tablelor din oţel inoxidabil ,se aplică ambutisarea cu cauciuc
sau ambutisare hidraulică .-
Operaţii principale de fasonare :
a. reliefare constă în scoatere în relief a unor înscripţii sau desene ,fără modificarea
grosimii materialuli
b. gîtuirea urmăreşte micşorarea secţiuni transversale a barelor ,ţevilor sau a
pieselor realizate prin ambutisare .
c. umflarea este prelucrarea de deformare executată cu scopul de a mării
dimensiunile transversale spre fundul unei piese cave .
 d. evazarea constă în marirea progresivă a diametrului interior al une ţevi sau al
unei piese cave . e. formarea cuprinde operaţiile care urmăresc modificarea
semifabricatului prin deformare de volum (se aplică numai pieselor din materiale cu
plasticitate mare .
f. ansamblarea cuprinde operaţiile prin care se realizeazăîmbinarea diferitelor
piese folosind presele . – dintre operaţiile de ansamblare amintim fălţuirea care este o
operaţie de deformare prin care se realizează ansamblare marginilor a douătable sau a două
piese prin îndoirea acestora .
Controlul pieselor preasate la rece
Piesele obţinute prin prelucrare la rece pot avea un înalt grad de precizie ,dacă ştanţele şi
matriţele au fost executate corect .Piesele prelucrate la rece se controlează cu mijloace
universale de control şi cu şabloane .
O atenţie deosebită trebuie acordatăverificări materialului presat ,nu trbuie să aibă
ondulaţii sau fisuri .Cauzele pot fii : material necorespunzător ,matriţă executată incorect
sau reglajul maşini executat defectuos .
Măsuri de tehnica securităţii muncii
La operaţiile de presare au loc cele mai fregvente accidente ,care constau în general în
prinderea mîinilor muncitorului între poanson şi inelui matriţei şi ,mai rar , între părţile
rotative ale maşinii.
Aceste accidente se datoresc următoarelor cauze:
-- pornirea neaşteptată a maşini datorită acţionări din greşeală a manetei sau a
pedalei de pornire ;
-- itroducerea sau scoaterea piesei în timp ce presa lucrează;
-- pornirea presei de către conducătorul maşinii ,fără a se asigura ca ajutorul a scos
mîinile de sub culisor (în cazul în care presa este deservităde doi sau mai mulţi muncitori )
Pentru prevenirea pornirii neaşteptate ,pedala trebuie prevăzută cu apărătoare
superioare sau laterale .Introducerea sau scoaterea piesei la presele care lucrează continuu
se va face numai cu penseta de prindere ,iar culisorul trebuie să fie prevăut cu ecrane de
protecţie .
Pentru a se evita eventualele accidente presele sunt prevăzute cu dublăacţiune ,astfel
încît muncitorul să fie ocupat cu ambele mîini atunci cînd porneşte maşina .

La operaţiile de tăiere se folosesc mănuşi de protecţie