7.

PROCEDEE SPECIALE DE AMBUTISARE

7.1. Definiţii

Procedeul de deformare plastică prin care plecând de la semifabricate

plane se realizează piese cave, sau plecând de la semifabricate cave se obţin piese
cave mai adânci, fig.7.1.

Fig. 7.1. Semifabricatul plan şi piesa Fig. 7.2. Elementele active în procesul
ambutisată obţinută de ambutisare

Pentru a se obţine piese de forma dorită, semifabricatul este împins de un

poanson printr-o placă de ambutisare, fig.7.2.
Semifabricatul este presat iniţial de placa de presiune. La apăsarea cu
poansonul materialul este tras între poanson şi placa de ambutisare încât de la un
diametru mai mare al semifabricatului se obţine un diametru egal cu cel al
matriţei. Placa de presiune este necesară pentru a împiedică cutarea materialului
flanşei de tragere (cutare, înseamnă flambare pe direcţie tangenţială).
Dacă analizăm în timp procesul de deformare, la începutul operaţiei de
deformare plastică se produce o îndoire a materialului. În primele momente ia
naştere un moment de încovoiere distribuit după circumferinţa plăcii sau a
poansonului ce duce la îndoirea semifabricatului, fiind un început de piesă cavă.
Prin ambutisare se pot obţine piese de forme şi dimensiuni diferite
începând cu cele mai simple de formă cilindrică de înălţime mică şi terminând cu
cele de formă complexă asimetrică.
Procesul de deformare plastică a materialului la ambutisare este un proces
complex, care influenţează atât proiectarea tehnologiei de realizare a pieselor cât
şi a sculelor necesare.
În general o piesă ambutisată este rezultatul deformării semifabricatului
într−o singură operaţie (fază) sau a mai multor operaţii (faze) succesive. Operaţia
de ambutisare poate fi executată pentru anumite rapoarte D/d numite grade de

66
deformare, iar pentru altele nu este posibilă. Cu cât acest raport este mai mare, cu
atât dificultăţile obţinerii piesei sunt mai mari, realizarea deformării făcându-se în
mai multe operaţii succesive.
Asupra tehnologiei de obţinere a pieselor ambutisate influenţează pe lângă
gradul de deformare şi forma şi dimensiunile piesei, procedeul de ambutisare
folosit, sculele utilizate şi bineânţeles materialul piesei caracterizat prin
proprietăţile sale fizico-mecanice etc.
Prin acest procedeu se pot obţine forme de cele mai diferite precum şi
materiale de la grosimi de câteva zecimi până la 40…50mm, precum şi diametre
de piese diferite.
Analiza procesului de ambutisare este în general greu de făcut, având în
vedere multitudinea factorilor care îl influenţează. Comportarea materialului
semifabricatului şi influenţa parametrilor geometrici principali ai piesei şi sculei
în procesul de deformare la ambutisare se face pe baza analizei stării de eforturi
unitare şi de deformare.

7.2. Procesul de ambutisare

Pentru realizarea unor piese cave, materialul suferă deformări plastice care
în condiţiile unei plăci de presiune, eforturile unitare corespund unei stări plane de
deformare.
Deformarea semifabricatului începe cu apăsarea poansonului asupra părţii
centrale a materialului, ce va constitui regiunea fundului piesei realizând tragerea
treptată a flanşei pentru formarea peretelui vertical.
Această stare de solicitare se concretizează prin prezenţa unor eforturi de
tragere radială a materialului în spaţiul dintre poanson şi placa de ambutisare.
Deplasarea continuă a flanşei şi micşorarea diametrului ei este posibilă ca urmare
a prezenţei unor eforturi unitare de tragere radială şi de compresiune tangenţială.
În felul acesta, se poate considera că, starea de eforturi la deformarea unui
semifabricat plan, în procesul de ambutisare, este o stare plană de eforturi unitare.

7.3. Procedee speciale de ambutisare

În construcţii de maşini, se folosesc din ce în ce mai des procedee speciale de

deformare la rece, prin utilizarea unor metode moderne şi avansate, mai ales în
operaţiile de ambutisare unde pe zona de racordare fund perete vertical, se
produce o subţiere de material, putân conduce chiar la ruperea materialului. Dintre
procedele moderne amintim: ambutisarea cu subţierea grosimii pereţilor pieselor,
prelucrarea cu explozibil brizant, ambutisarea hidraulică, electromagnetică şi
electrohidraulică. Dintre acestea, ambutisarea hidraulică şi electromagnetică prin

67
utilizarea lor, conduce la micşorarea forţelor în proces ca urmare a încălzirii
suplimentare a piesei, cum este cazul ambutisării electromagnetice sau ca urmare
a curgerii mai line a materialului prin folosirea forţei hidraulice şi nu a unui
poanson metalic, pentru tragerea materialului în cavitatea matriţei.
Datorită particularităţilor de deformare a materialului mai sunt şi alte procedee
de ambutisare care uneori sunt mai avantajoase pentru realizarea anumitor piese,
cum ar fi şi anume ambutisarea cu ajutorul cauciucului.
Ambutisarea cu subţierea voită a grosimii materialului. Prin acest procedeu,
plecând de la un semifabricat ambutisat în mod obişnuit, se realizează piese cave
prin subţierea pereţilor, obţinându-se o creştere a înălţimii mai mult pe baza
subţierii decât pe seama micşorării diametrului, fig.7.3 a.
α

α α1

a. b. c.
Fig. 7.3. Ambutisarea cu subţierea grosimii pereţilor pieselor

Avantajul este că se poate realiza o deformare mai mare a materialului, în

sensul că se poate obţine un coeficient de ambutisare mai mic decât la
ambutisarea obişnuită, ceea ce duce la realizarea unor piese mai înalte la acelaşi
diametru. Dezavantajul este că fundul rămâne mai gros decât pereţii pieselor.
Ambutisarea se face în matriţe cu plăci de ambutisare cu simplă sau cu
dublă conicitate, fig. 7.3 b, sau cu o placă cu un singur con, fig. 7.3 c.
Condiţiile optime de ambutisare sunt atunci când α1=5o. La aceste
unghiuri se obţine o placă înaltă urmărind ca diametrul Do sa fie redus la Dm.
Pentru a nu rezulta plăci foarte înalte, se ia α1=8…18o, iar pentru realizarea unor
înălţimi ale plăcii acceptabile se utilizează plăci cu con dublu, fig.7.13 c, αi având
45o (unghi de intrare), iar α1= 8…180. În acest mod se reduce înălţimea plăcii.

68
Procedeul de deformare plastică electromagnetică. Este un procedeu modern,
folosit mai ales pentru obţinerea pieselor din aluminiu şi cupru, se creează un
câmp magnetic puternic care acţionează asupra materialului producând
deformarea acestuia. În alte cazuri se utilizează încălzirea unor zone ala piesei ce
se deformează, făcându-le mai
plastice, lucru ce conduce la o
curgere mai uşoară a
materialului în cavitatea
matriţei. Folosirea procedeului
electromagnetic are şi un
avantaj legat de mediu, nu se
mai foloseşte lichid de
lubrifiere. Forţa aceasta de
deformare electromagnetică
este cunoscută ca forţa Zhang,
dupa numele celui ce a
descoperit procedeul.
Fig. 7.4. Ambutisarea cu încălzirea flanşei pieselor

Procedeul constă în aceea că flanşa piesei sau alte zone ale acesteia, este
încălzită în diverse moduri peste temperatura de recristalizare, aceasta aducându-
se într-o stare plastică care permite o ambutisare cu grad avansat, permiţând
realizarea piesei cu înălţimea de peste două ori ca la ambutisarea clasică.
Dezavantajul este că nu poate fi aplicat la grosimi mai mari de 2 mm, deoarece
durata de încălzire a flanşei creşte mult şi procedeul nu este rentabil. Pentru unele
materiale este unicul mod de realizare a ambutisării (materiale pe bază de Mn şi
Ti). Schema de principiu a realizării unei piese prin încălzirea flanşei acesteia,
este prezentată în fig. 7.4.
La acest procedeu semifabricatul este presat între placa de ambutisare 1 şi
placa de presiune 2, care prin inductoarele 4 încălzeşte flanşa semifabricatului la
temperatura necesară. După încălzire se coboară poansonul 3 prin care circulă apa
printr-un circuit de apă 5 .
Având contact cu semifabricatul se răceşte materialul pe suprafaţa de
contact şi se realizează ambutisarea simultan cu răcirea pereţilor pieselor, fapt ce
conferă o rezistenţă ce-i împiedică subţierea prin întindere.
Prin construcţia plăcii de ambutisare trebuie ca contactul cu piesa să fie cât
mai mic pentru a permite acestuia răcirea prin poanson. Datorită acestor condiţii
se pot obţine, prin ambutisare piese având înălţimea H= (1,3…2,3)d, faţă de
procedeele clasice la care H =(0,6…0,7)d.

69
 În fig. 7.5, este prezentată o altă soluţie constructivă de realizare a pieselor
prin încălzirea atât a flanşei dar şi a fundului piesei.

a b
Fig. 7.5. Zonele 1,2 şi 3 localizare electromagneţi pentru deformarea materialului (a) şi
piesa realizată (b)

Fig. 7.6. Realizarea unei piese cu bobina electromagnetică încorporată

70
 Fig. 7.8. Procedeul electromagnetic (a)şi procedeul deformare la rece clasic (b)

a b
Fig. 7.7. Comparaţie prelucrare piese de o anumită adâncime, a obţinută prin procedeul
clasic cu înălţimea de 44,0 mm, b obţinută prin procedeul electromagnetic având
înălţimea de 63,5 mm

71
 Fig. 7.9. Forţa de deformare la matriţarea clasică şi cea electromagnetică

Fig. 7.10. Evoluţie forţă pe direcţia axială a piesei pentru cazul clasic şi cel
electromagnetic, se distinge o evoluţie mult mai bună, cu valori mult mai mici ale forţei
în cel de-al doilea caz

72
 Fig. 7.11. Repartizarea tensiunilor ce iau naştere în procesul de deformare la o piesă
obţinută prin procedeul electromagnetic, stânga şi procedeul clasic, dreapta

Prin acest procedeu pot fi ambutisate atât piese cilindrice cât mai ales
piese de forma cutiilor dreptunghiulare şi pătrate precum şi piese complexe. În
cazul pieselor complexe şi de forma cutiilor este raţional să se facă o încălzire
neuniformă pe conturul piesei sau să se exercite forţe diferite de apăsare pentru a
crea pe cât posibil o uniformizare a stării de eforturi unitare.
Ambutisarea cu ajutorul cauciucului. Este aplicată la producţia de serie foarte
mică pentru piese de adâncime mică, din aliaje cu o bună plasticitate şi rezistenţă
mică la deformare (în special table de aluminiu de grosime mică ). Sculele în
cadrul acestui procedeu sunt foarte simple, fiind confecţionate din lemn, sau aliaje
de zinc.
Ambutisarea se poate face cu placă activă din cauciuc, fig. 7.12, sau cu
poanson din cauciuc.

73
 Fig. 7.12. Ambutisarea cu ajutorul cauciucului

Cauciucul 2 dintr-o cavitate se comportă ca un mediu hidrostatic care

presează semifabricatul obligându-l să se muleze pe poansonul 1 sau pe matriţă,
dacă poansonul ar fi din cauciuc. Pentru că se face la presiune constantă gradul de
deformare al materialului poate fi mai mare decât la ambutisările obişnuite.
Nu poate fi aplicat la materiale cu rezistenţa ridicată deoarece nu trebuie
să se depăşească în cauciuc presiuni de 100 daN/cm2. Sculele fiind simple, este
rentabil aplicarea procedeului pentru serie mică, adâncimea de ambutisare nu
poate creşte din cauza apariţiei cutelor.
Ambutisarea hidraulică. Procedeul hidraulic este folosit la îndoirea
tablelor pentru acoperiş, a tocurilor de uşi şi pentru realizarea altor tipuri de piese
de diverse geometri astfel că lichidul hidraulic folosit conduce la o curgere mai
uşoară a materialului, se utilizează table de grosimi mai mici şi deci piese mai
uşoare, fără a se produce fisurarea acestora la îndoirea şi ambutisarea cu raze mici.
Lipseşte în acest caz placa de apăsare şi astfel curgerea materialului se face mai
uşor, nu mai este necesară tragerea ca urmare a presiunii făcute de placa de
apăsare. Un alt avantaj îl constituie costul matriţei mai mic, se reduce cu până la
40%, deoarece matriţarea se face pe poanson - fără matriţă, sau în matriţă şi în
acest caz nu mai este necesar poansonul. Totodată, timpul de realizare a piesei
scade.
Se aplică cu avantaje mari la piese sferice, parabolice, conice, la care
ambutisarea se realizează într-o singura operaţie. Problema mare este aceea a
etanşării camerei în care este introdus lichidul care realizează deformarea prin
faptul că presiunile sunt de 50…750 atmosfere.
La acest procedeu semifabricatul este presat în forma plăcii de ambutisare
sau pe poanson, fig.7.13, piesele rezultând prin mularea acestora. Etanşarea
camerei hidrostatice poate fi făcută printr-o diafragmă în cazul ambutisării cu
placă de ambutisare şi prin garnituri în cazul ambutisării pe poanson.

74
 a b
Fig. 7.13. Ambutisarea hidraulică

Ambutisarea hidraulică prezintă unele particularităţi cum ar fi:

- deformarea se face fără poanson metalic, nefiind necesară ajustarea
acestuia în raport cu placa activă;
- ambutisarea se poate face fără utilaje de presare folosind instalaţii de
pompare de înaltă presiune sau forţa de apăsare a unor mecanisme cu
şurub – piuliţă;
- în timpul ambutisării presiunea hidrostatică este uniform repartizată pe
semifabricat, dând posibilitatea obţinerii unor piese complexe într-o
singură operaţie.
Gradul de deformare la ambutisarea hidraulică este mai mare decât la
ambutisarea obişnuită. Cele două principii de ambutisare sunt următoarele:
Ambutisarea hidraulică cu placă de ambutisare. Piesa se obţine prin
presarea materialului prin intermediul cauciucului în forma creată în placă,
fig.7.13 a. Semifabricatul aşezat pe placa de ambutisare este presat cu ajutorul
diafragmei din cauciuc, asupra acesteia acţionând presiunea hidrostatică exercitată
de un lichid (ulei).
Poansonul are în cap o diafragmă din cauciuc susţinută pe capul
poansonului cu ajutorul unor piese. Pentru că nu există frecare între membrană şi
semifabricat, materialul este întins şi subţiat mai ales în zona din centru.
Echipament pentru ambutisare hidraulică reconfigurabil, înregistrată cu nr.
A/00850/2006. Invenţia se referă la un echipament pentru ambutisarea hidraulică
a semifabricatelor sub formă de table subţiri, pentru realizarea unor piese spaţiale,
complexe ca formă, de tipul celor destinate caroseriilor auto.
Echipamentul pentru ambutisarea hidraulică reconfigurabil, fig. 7.14, conform
invenţiei, este alcătuit dintr-un corp 1, în interiorul căruia este montat

75
subansamblul plăcii de ambutisare format dintr-un anumit număr de pini identici
2, amplasaţi în placa de ghidare 3, care poate fi realizată în două variante, în
construcţie monobloc sau în construcţie multistrat.

Fig. 7.14. Echipament pentru ambutisarea hidraulică (brevet)

Pinii 2, au o parte de ghidare cilindrică, de secţiune redusă şi o parte de

sprijin cu secţiunea majorată şi suprafaţa de capăt de formă sferică. Rigiditatea
pinilor, respectiv blocarea deplasării lor axiale şi menţinerea poziţiei, în timpul
procesului de ambutisare, este asigurată prin turnarea unei răşini termoreactive 4,
(neaderentă la suprafeţe metalice), în stare lichidă şi solidificarea ei în spaţiul
creat prin montarea capacului 5, la partea inferioara a echipamentului.
Ambutisarea hidraulică pe poanson. Aceasta este cea mai bună metodă care poate
merge la presiuni mult mai ridicate asigurând o presare mai uniformă pe poanson,
evitând întinderea deoarece apare frecare între poanson şi semifabricat.
Semifabricatul 1, fig. 7.13 b, aşezat peste placa de ambutisare 2 este
deformat sub acţiunea poansonului 4. Cavitatea din placa de ambutisare este
etanşată prin garniturile 6 apăsate de elementul 3. Din rezervor prin intermediul
pompei, se introduce presiune prin supapa de siguranţă la o presiune
corespunzătoare pompei care poate fi mult mai mică decât presiunea de lucru.

76
 La apăsarea poansonului 4 în cameră, presiunea creşte fixând materialul
piesei pe poanson. Presiunea de presare se citeşte la un manometru şi este reglată
de un regulator de presiune, pompa fiind scoasă din funcţiune de către supapa de
siguranţă .
Deformarea semifabricatului are loc în condiţiile exercitării unei presiuni
ridicate din partea uleiului închis în cavitatea de jos. Efortul unitar de care
materialul piesei este capabil creşte datorită ecruisării, realizându-se astfel un grad
de deformare mai ridicat. Gradul de deformare depinde în acelaşi timp de
proprietăţile materialului, fiind cu atât mai mare cu cât modulul de ecruisare este
mai mare.
Alte metode de obţinere a pieselor prin procedeul de hidroformare – umflare
hidraulică, fig. 7.15, unde sunt prezentate fazele de obţinere a piesei printr - un
procedeu hidraulic de umflare (lărgire).

Fig. 7.15.a. Amplasarea tubului între cele două semimatriţe

Fig. 7.15.b. Închiderea semimatriţelor

77
Fig. 7.15. c. Aducerea în contact cu instalaţia aducţiune lichid hidraulic pentru realizarea
procesului de deformare la rece

Fig. 7.15. d. Introducere fluid sub presiune pentru deformarea materialului

Fig. 7.15. e. Retragerea matriţei din instalaţia hidraulică

78
 Fig. 7.15. f. Piesa obţinută ca urmare a deformării hidraulice – umflare

Ambutisarea cu explozivi brizanţi. Foloseşte ca energie, energia unor

explozivi brizanţi care la detonaţie prin unda de presiune pe care o creează,
presează semifabricatul, obligându-l să ia forma plăcii de ambutisare. Viteza
undei este de 2…8 Km/h, iar presiunea de apăsare asupra semifabricatului este de
104-105 atm. Unda care se creează poate fi transmisă prin aer , prin apă sau printr-
un mediu granulos. Explozivul se aşează deasupra la înălţimea R rezultată din
calcule, fig. 7.16.

Fig.7.16 Ambutisarea cu
explozivi

Forma explozivului depinde de forma piesei ambutisate pentru presare

uniformă. La transmiterea undelor prin aer, randamentul este mai scăzut,
amortizându-se repede. Prin apă, întregul ansamblu se introduce în bazin,

79
realizând un randament mult mai ridicat şi o presiune mult mai uniformă. Când e
cu nisip se pune nisipul (mediul pulverulent) deasupra semifabricatului.
Pentru că viteza de deformare este foarte mare , în cameră se creează un vid de
circa 80% spre a nu se forma o pernă de aer.
Suprafeţele de contact ale semifabricatului cu cele două plăci se ung iar
suprafaţa matriţei trebuie să fie cât mai netedă. Orice impurităţi din aer, apă,
nisip sunt împroşcate spre semifabricat.
Acest procedeu se utilizează numai în cazurile în care metodele clasice nu
pot fi utilizate . Se foloseşte la piese de diametre mari (5-6 m) şi cu grosimi foarte
mari (20…25mm), în general în producţia de serie mică. Procedeul nu poate fi
controlat cu precizie bună, nici din punctul de vedere al condiţiilor de ambutisare
şi nici al normelor de tehnica securităţii muncii . Masa explozivului, forma şi
poziţia nu poate fi stabilită precis.
Plăcile de ambutisare se pot executa din lemn, din beton căptuşit cu
material plastic, răşini epoxidice, etc.
Pentru piese la care sunt necesare presiuni mari la deformare, matriţele se
fac din oţel sau fontă. În cazul unor piese foarte mari se utilizează cu rezultate
foarte bune matriţele din beton armat cu suprafaţă căptuşită cu răşini epoxidice.
Suprafeţele active ale matriţelor trebuie să fie netede pentru că orice
neregularitate lasă urme pe piesa deformată.
Ambutisarea cu impuls magnetic. In cazul acestei metode de ambutisare
materialul este deformat sub influenţa unei presiuni creată de câmpuri magnetice
aplicate instantaneu asupra piesei. Pentru realizarea unor presiuni necesare
deformării se folosesc tensiuni de 35 KV şi mii de amperi. Principiul deformării
cu impulsuri magnetice se prezintă în figura 7.17.

Fig.7.17. Ambutisarea cu impuls magnetic

De la o sursa de curent prin transformatorul de înaltă tensiune TR şi

redresorul R se încarcă condensatorul C. În momentul în care acestea sunt
încărcate se închide întrerupătorul I şi în bobina B ia naştere un câmp
electromagnetic care creează o presiune puternică asupra piesei P pe direcţia de

80
închidere a liniilor de câmp. Această presiune aplicată prin impuls, deformează
piesa succesiv.
Spre deosebire de ambutisarea cu explozivi, energia care deformează piesa
în acest caz este foarte bine controlată , obţinându-se deformaţii după necesitate.
Pentru a deforma piesa în punctele necesare şi a-i realiza forma necesară , bobina
este înfăşurată pe un concentrator de câmp prin care se dirijează forţele de
deformare a piesei. Probleme deosebite ridică bateria de condensatori şi bobina
care sunt supuse la tensiuni şi intensităţi foarte ridicate şi solicitate prin şoc, cu
frecvenţe relativ mari, de asemeni concentratorul de câmp privind alegerea formei
lui faţă de a piesei.
Elementul de cea mai mare importanţă la deformarea cu impulsuri
magnetice este bobina B. Acesta este înfăşurată pe o piesă numită concentrator de
câmp, prin intermediul căreia se manifestă în raport cu piesa de deformat
interacţiunea de respingere a câmpurilor magnetice.
Concentratorul de câmp este construit în conformitate cu forma piesei şi a
locului unde trebuie concentrate forţele de deformare.
Acesta este conceput ca o spiră în scurtcircuit care amplifică fenomenul de
inducţie electromagnetică în piesa de prelucrat. În cazul unei cadenţe ridicate a
operaţiilor de deformare, lucrul mecanic de deformare poate produce o cantitate
însemnată de căldură. De aceea atunci când este necesar, concentratoarele sunt
supuse unui proces de răcire cu jet de aer sau în circuit de apă.
Bobina se construieşte în conformitate cu forma piesei putând fi cilindrică
pentru deformarea pieselor tubulare sau plană pentru deformarea semifabricatelor
plane. Acestea se confecţionează din cupru, cupru −beriliu, cupru−molibden sau
cupru−crom.
Atunci când forţele de deformare sunt mari bobinele sunt supuse la
solicitări importante fiind necesară armarea lor prin turnare cu răşini sintetice,
fibră de sticlă etc. Pentru un număr mic de deformări (2…5 impulsuri ) bobinele
pot fi construite din conductoare simple de cupru cu strat izolator din plastic.
În general bobinele lucrează în condiţii deosebit de grele datorită
parametrilor electrici ridicaţi, precum şi la solicitări mecanice ridicate în special la
instalaţiile cu energii mari.
Bateria de condensatoare se alcătuieşte în funcţie de energia de deformare
necesară şi trebuie să aibă o inductivitate proprie cât mai mică pentru ca
amplitudinea curentului din bobină să fie cât mai ridicată pentru a se obţine o
presiune magnetică de valoare cât mai mare.
Bateria se poate constitui în funcţie de caracteristicile condensatoarelor ca
o unitate separată , ataşată instalaţiei de deformare. Capacitatea bateriei se alege în
funcţie de forţele de deformare necesare şi poate varia între 10 şi 300 µF.

81
Tensiunea de încărcare a condensatoarelor depinde de construcţia lor şi de modul
de cuplare în baterie fiind cuprinsă între 5…30 kilovolţi.
Aceste elemente legate de modul de folosire a unei baterii de
condensatoare depind de caracteristicile condensatoarelor şi anume:
- condensatoarele trebuie să aibă un volum cât mai compact pentru a fi
uşor incluse în gabaritul instalaţiei;
- să aibă o inductivitate proprie cât mai mică;
- să permită o utilizare cât mai îndelungată în regim de impulsuri
(încărcare −descărcare ).
Dintre acestea, ultimele două şi în special a treia sunt de o deosebită
importanţă pentru folosirea eficientă a instalaţiei de deformare cu impulsuri
magnetice.
Avantajul mare al acestui procedeu este acela că piesa nu vine in contact
cu nici un element, suprafaţa nefiind zgâriată sau cutată etc. Se utilizează la
deformarea unor piese cărora li se impun condiţii de calitate a suprafeţei. Având
în vedere faptul că energia de deformare nu poate fi foarte mare se utilizează la
piese de grosimi mici.(închiderea unor condensatoare electrolitice).
Datorită avantajelor sale, procedeul se poate folosi cu rezultate
remarcabile la operaţii de asamblare, etanşare, deformare a pieselor tubulare
(gâtuire, evazare bordurare ) precum şi a pieselor plane pentru operaţii complexe
de deformare cum ar fi membranele elastice ale aparatelor pneumatice şi
hidraulice. Este important de menţionat faptul că datorită vitezelor mari şi
timpului foarte scurt de deformare nu se produce practic variaţia grosimii
materialului, nu apar modificări structurale şi ecruisare.
Ambutisarea electrohidraulică. Principiul este similar cu cel de mai sus ,numai că
în acest caz descărcarea curentului se face între doi electrozi scufundaţi în apă sau
alt lichid. Această descărcare provoacă în lichid unde care se transmit piesei,
presând-o şi obligând-o să ia forma plăcii de ambutisare. Schema de principiu este
prezentată în figura de mai jos, fig.7.18.

Fig.7.18. Ambutisarea electrohidraulică

Se încarcă condensatorul C cu energie foarte înaltă, descărcându-se între

doi electrozi E1 şi E2 dintr-un vas cu apă plasat deasupra semifabricatului SF.

82
Descărcarea provoacă unde care deformează semifabricatul după placa de
ambutisare M . Şi în acest caz au loc succesiv mai multe descărcări. Randamentul
este mai ridicat decât cel anterior pentru că energia este folosită cu un procent
mult mai mare la deformare, pierderile în lichid fiind mult mai mici. Deformarea
poate fi foarte bine controlată. Materialele care se pot prelucra cu bune rezultate
sunt aluminiul şi oţelurile inoxidabile, care au o durabilitate bună.
Matriţele în care se face deformarea sunt în general matriţe simple, fiind
eficiente mai ales pentru un număr mic de piese în general cu complexitate
scăzută. Ele se construiesc din metal (oţel sau aluminiu), răşini epoxidice, lemn
etc. La deformarea prin ambutisare se utilizează elemente de apăsare, iar
suprafeţele plăcii şi inelului de reţinere se ung cu vaselină cu siliconi.
Ca şi deformarea cu impulsuri magnetice deformarea electrohidraulică se
caracterizează prin posibilitatea respectării riguroase a parametrilor regimului de
lucru şi a certitudinii obţinerii unui grad de deformare dorit.

83