5

TRANSFORMĂRI DE FAZĂ ÎN STARE SOLIDĂ

• Care sunt transformările care au loc la încălzirea oţelurilor?

• Care este influenţa mărimii de grăunte asupra proprietăţilor mecanice ale unui oţel?
• Care sunt constituenţii în afară de echilibru din oţeluri?
• Ce sunt diagramele termocinetice de transformare?
• De ce martensita este un constituent mai dur decât ferita?
• De ce scade duritatea oţelurilor călite la încălzire?

Structurile materialelor solide sunt, în condiţiile concrete, stabile sau metastabile dar,
prin modificarea unor parametri fizici (temperatură, presiune, stare de tensiune), aceste structuri
se pot modifica prin transformări de fază care nu presupun şi schimbarea stării de agregare. În
cazul oţelurilor, transformarile de fază din stare solidă stau la baza procedeeleor de tratamente
termice care urmăresc îmbunăţirea proprietăţilor mecanice (cresterea durităţiisau a rezistenţei
mecanice) sau a celor tehnologice (îmbunătăţirea aşchiabilităţii sau a plasticităţii).

5.1. Mecanismul transformărilor de fază

Aproape toate transformările de fază implică o redistribuire a atomilor care poate
fi evidenţiată prin mecanismul transformării.
Aplicarea principiilor termodinamice explică transformările de fază la încălzirea
şi răcirea aliajelor prin tendinţa de a trece în starea de echilibru (cea care corespunde
minimului energiei libere).
Realizarea stării de echilibru nu este totdeauna posibilă, deoarece, din motiv de
cinetică, nu se formează direct fazele de echilibru, ci apar mai întâi faze de tranziţie care
au o energie liberă mai mare decât cele de echilibru. Deşi este mai puţin avantajoasă din
punct de vedere energetic, formarea acestor faze de tranziţie are totuşi loc, fiind mai
avantajoasă din punct de vedere cinetic (se produce cu o viteză mai mare).
Pentru ca un atom să se deplaseze dintr-o poziţie de echilibru în poziţia vecină,
trebuie să i se furnizeze energia Q pentru depăşirea barierei de energie.
 268 Transformări de fază în stare solidă - 5

Viteza procesului de migrare a atomilor depinde de:

- mărimea energiei de activare care este dată de forţele de legătură dintre
atomi, fiind o constantă de material;
- numărul de atomi n care posedă în orice moment energia Q; numărul n
depinde de modul în care este distribuită energia în aliaj, respectiv de
fluctuaţiile de energie.
Transformarea dintr-o fază în alta este posibilă numai dacă atomii dispun de
energia necesară pentru depăşirea barierei energetice.
Ca urmare a fluctuaţiilor întâmplătoare de energie, un număr mic de atomi din
aliaj vor dispune de energia necesară pentru a părăsi matricea (faza veche) şi vor forma
germenii fazei noi; în continuare germenii cresc până când tot materialul este transformat.
Atomii care dispun de energia necesară pentru depăşirea barierei energetice vor fi
localizaţi la limita de separare dintre faza nouă şi cea veche pe o grosime de câteva straturi
atomice.
Transformările de fază sunt însoţite de un histerezis termic, respectiv deplasarea
temperaturii spre valori mai scăzute (subrăcire) în cazul transformărilor la răcire sau spre
valori mai ridicate (supraîncălzire) în cazul transformărilor la încălzire. Această
"întârziere" în declanşarea transformărilor este datorată dificultăţii de germinare.
Transformarea de faze este influenţată de:
- factorul de energie superficială ( ca şi în cazul cristalizării);
- energia de deformare elastică, exprimată prin faptul că formarea fazei noi cu
alţi parametri de reţea, conduce la o variaţie de volum care produce deformaţii
elastice ale reţelei; energia de deformare elastică se opune transformării; atât
energia superficială, cât si energia de deformare elastică influenţează
histerezisul transformărilor şi caracteristicile structurale ale fazelor obţinute
prin transformare.
Datorită energiei elastice de deformare, cristalele tind să aibă formă poliedrică
(energie elastică minimă). Energia superficială favorizează obţinerea fazei noi sub formă
de plachete formate pe anumite plane cristalografice ale fazei vechi, ce permit o
continuitate a reţelelor cristaline cu minimum de nepotriviri.
În multe cazuri, separarea fazei noi se produce în zonele cu structură dezordonată
a reţelei cristaline a matricei, respectiv în zona limitelor de grăunţi sau pe suprafeţele de
contact cu incluziunile nemetalice unde energia liberă pe atom este mai mare, iar
stabilitatea acestor regiuni este mai mică.
Un rol important în realizarea transformărilor de fază în stare solidă îl au
fluctuaţiile de compoziţie:
- dacă sistemul se află într-o stare cu energie minimă, regiunile cu fluctuaţii nu
pot creşte, având o energie mare;
- dacă sistemul se află într-o stare cu energie mai mare decât alte stări, orice
fluctuaţie de compoziţie duce la scăderea energiei, deci produce
transformarea.
În funcţie de rolul proceselor de difuzie care asigură redistribuirea componenţilor
între faze, de modul de trecere a atomilor prin suprafaţa interfazică, de caracterul limitei
 5.2 – Analiza dilatometrică 269

interfazice sau altfel spus în funcţie de mecanismul transformării, transformările de fază în

stare solidă se pot clasifica în trasformări de fază cu difuzie şi fără difuzie:

Transformările de fază cu difuzie se caracterizate prin:

- redistribuirea componenţilor prin difuzie;
- compoziţie diferită a fazei vechi faţă de cea nouă;
- deplasări ale atomilor pe distanţe mai mari decât cea interatomică .
Transformările de fază cu difuzie se pot clasifica în:
- transformări de fază necoerente, la care atomii se deplasează individual şi îşi
schimbă vecinii în timpul transformării, iar limitele de fază sunt necoerente (transformarea
polimorfă, transformarea precipitare – dizolvare, transformarea eutectoidă, transformarea
ordine - dezordine);
- transformări de faze coerente, la care apar deplasări colective de atomi, limitele
de fază sunt coerente şi se modifică volumul specific iar pe suprafaţa probei apare un
relief (transformarea bainitică, transformarea polimorfă în oţelul cu conţinut redus de C,
precipitarea CeII din A la oţelul hipereutectoid).
Transformările de fază fără difuzie se caracterizează prin aceea ca nu prezintă
redistribuirea componenţilor prin difuzie, compoziţia fazei noi este identică cu cea a fazei
vechi iar deplasările atomilor sunt mai mici decât distanţa interatomică (transformarea
martensitică, transformări magnetice, transformări conductor-supraconductor).

5.2. Analiza dilatometrică

Este o metodă de investigaţie care permite determinarea temperaturii de
transformare pornind de la principiul că dilatarea materialelor este liniară atunci când nu
au loc transformări de fază. Dacă apar transformări de fază, efectele termice ale acestora
conduc la intensificarea sau reducerea dilataţiei, iar pe curbele de dilatare apar abateri de
la liniaritate. În plus, schimbările de fază dintr-un material provoacă şi o schimbare a
coeficientului de dilataţie.
Înregistrând dilataţia unei probe în funcţie de temperatură, se va obţine o curbă
care prezintă puncte de inflexiune ce corespund temperaturilor de transformare şi porţiuni
liniare cu diferite înclinări, care corespund domeniilor de existenţă a diferitelor faze.
Curbele obţinute pot reprezenta alungirea relativă a probei (lP/lP), în cazul
analizei dilatometrice simple sau diferenţa dintre alungirea relativă a probei şi cea a unui
etalon (lP/lP - lE/lE ), în cazul analizei dilatometrice diferenţiale, în funcţie de
temperatura T.
Schema de principiu a unui dilatometru este prezentată în figura 5.1 şi cuprinde
un cuptor (C) în care este încălzită proba (P) a cărei temperatură este măsurată cu ajutorul
termocuplei (TC). Dilataţia probei este preluată prin intermediul unei tije de cuarţ (TJC) şi
transmisă sistemului de măsurare (SM) care poate fi mecanic (procedeul Ulbricht) - cu
precizie de 0,25 m … 2,5 m, fotografic (procedeul Chevenard) – cu precizie de 2,5
x 10-3 m, microscopic – cu precizie de  2,5 x 10-4 m sau interferenţial.
 270 Transformări de fază în stare solidă - 5

SM

P C TC TJC
X-Y

Figura 5.1. Schema de principiu a unui dilatometru

În figura 5.2 se prezintă aspectul unui dilatometru diferenţial.

Figura 5.2. Dilatometru diferenţial

Un domeniu specific de utilizare a analizei dilatometrice este determinarea temperaturilor

punctelor critice ale diferitelor mărci de oţeluri. Pe curbele trasate în acest scop (figura
5.3) se observă porţiuni liniare, care corespund domeniilor în care nu au loc transformări
de fază şi inflexiuni corespunzătoare temperaturilor critice A1 şi A3.
 5.5 – Transformări de fază în stare solidă în aliajele Fe-Fe3C 271

În condiţiile concrete de răcire, temperaturile punctelor critice obţinute la răcire

(Ar1 şi Ar3) au valori mai scăzute decât cele obţinute la încălzire (Ac1 şi Ac3).
Dilataţia Δl/l

Temperatura, T
Figura 5.3. Forma generală a curbei de analiză dilatometrică pentru oţeluri

5.3. Cinetica transformărilor în stare solidă

Exprimă variaţia vitezei de transformare în funcţie de timp. Această dependenţă

se poate indica prin ecuaţii cinetice.
Pentru o transformare în stare solidă S1 → S2, la temperatură constantă, proporţia
de fază transformată y se poate exprima printr-o funcţie de forma:
y = f(t) (5.1)
Dacă transformarea se produce în tot volumul matricei (transformarea omogenă)
se poate scrie:
dV t (5.2)
= C(V - V t )
dt
unde:
V - volumul total al materialului;
Vt - volumul materialului transformat;
C - constantă de material.
Ecuaţia care exprimă variaţia cantităţii de fază transformată în funcţie de timp
este ecuaţia Avrami care se poate scrie:
y = 1 - e-ct
m
(5.3)
unde: m = 3 pentru transformarea eutectoidă;
m = 2 la creşterea pe dislocaţii.
Reprezentând grafic aceste funcţii se obţin curbele cinetice. Aceste curbe au
aspect de S întins (figura 5.4) şi se mai numesc curbe sigmoidale. Ele permit determinarea
 272 Transformări de fază în stare solidă - 5

duratei de incubaţie (momentul 1), a duratei de transformare (intervalul de timp de la

momentul 1 la momentul 2), a vitezei medii de transformare şi a vitezei instantanee.

Figura 5.4. Forma generală a unei curbe cinetice de transformare

Dacă pentru o anumită transformare se trasează curbele cinetice la diferite

subrăciri, se poate construi diagrama transformării izoterme sau diagrama TTT (“time-
temperature-transformation”). O asemenea diagramă cuprinde o curbă de început de
transformare (locul geometric al punctelor de început de transformare pentru diferite
grade de subrăcire) şi o curbă de sfârşit de transformare (locul geometric al punctelor de
sfârşit de transformare). Astfel, pentru o transformare eutectoidă  →  +  care are loc la
temperatura TE, diagrama TTT are forma din figura 5.5.
În condiţii practice, transformările se produc mai ales la răciri continue, caz în
care se utilizează diagramele CCT (“continous cooling transformation”) care se pot
deduce prin calcul din curbele TTT sau prin metode experimentale (figura 5.6).
Determinarea experimentală presupune răcirea unor probe identice, cu diferite
viteze de răcire şi evidenţierea momentelor de început şi de sfârşit de transformare pentru
fiecare probă.
Temperatura, ºC
Temperatura, ºC

Timp, s Timp, s
Figura 5.5. Diagrama TTT pentru o Figura 5.6. Reprezentarea vitezelor de răcire pe
transformare eutectoidă o diagramă CCT
 5.5 – Transformări de fază în stare solidă în aliajele Fe-Fe3C 273

5.4. Transformarea polimorfă

Polimorfismul reprezintă proprietatea unor substanţe de a cristaliza în două sau
mai multe forme cristaline cu reţele diferite.
La elementele chimice, polimorfismul se confundă cu alotropia care reprezintă
proprietatea substanţelor simple de a exista sub diferite forme moleculare sau cristaline.
Exemple:
Elemente care prezintă forme moleculare diferite:
- oxigenul: O2 sau O3 (ozon);
- fosforul: P2 sau P5.
Elemente care prezintă forme cristaline diferite:
- carbonul: grafit (hexagonal) sau diamant (cubic diamant);
- staniul: staniul cenuşiu (sub 18C) cu reţea cubică diamant şi staniul alb (18 … 232 C) cu reţea
tetragonală;
- cobalt: Co (HC) până la 477 C şi Co (CFC)între 477 şi 1000 C;
- fier: Fe (CVC) sub 912 C; Fe (CFC) între 912 şi 1394 C; Fe (CVC) între 1394 şi 1538 C.
Transformarea polimorfă se desfăşoară prin germinare şi creştere. În funcţie de
gradul de subrăcire, transformarea poate fi cu difuzie (la subrăciri mici), intermediară (la
subrăciri mari) şi fără difuzie (la subrăciri foarte mari).
Dacă temperatura de transformare este ridicată, nucleele de fază nouă se formează
la limita cristalelor vechi, fiecare cristal nou crescând pe seama a doi sau trei grăunţi. Din
acest motiv nu există nici un fel de relaţie de orientare între cristalele de fază nouă şi cele
de fază veche.
Mecanismul se întâlneşte la transformarea
Fe → Fe
când rezultă o structură poliedrică.
Dacă subrăcirea T este mai mare, fără a se suprima totuşi difuzia, apare un
număr mai mare de germeni a căror formare este coerentă, fiind favorizată de anumite
plane cristaline. După o oarecare creştere coerenţa dispare, dar temperatura fiind redusă,
ambele faze sunt rigide şi faza nouă se va dezvolta sub formă de plăci sau sub formă
aciculară numită structură Widmanstätten (de la numele lui C.A.Widmanstätten care a
descoperit-o în meteoriţii având în compoziţie fier şi nichel). Transformarea se întâlneşte
la oţelurile hipoeutectoide, în alame, în bronzurile de aluminiu, etc.
La temperaturi de transformare scăzute, transformarea are loc fără difuzie (la
metalele cu temperatură de transformare ridicată, subrăcite puternic cum sunt fier, titan,
zirconiu sau la metalele cu temperatură de transformare scăzută).
Formele polimorfe se transformă una în alta la variaţia temperaturii şi presiunii,
fără modificarea compoziţiei chimice. Se notează cu literele , , , , atribuite în ordinea
creşterii temperaturii la care se formează.
Transformările polimorfe pot fi:
- reversibile (transformările alotropice din metale);
- ireversibile (diamant → grafit la temperaturi ridicate, în absenţa aerului).
 274 Transformări de fază în stare solidă - 5

În cazul carbonului, transformarea alotropică poate fi evidenţiată pe diagrama de

faze (figura 5.7) care evidenţiază domeniile de existenţă a celor două forme alotropice
(grafit şi diamant).
Se constată că, transformarea grafit → diamant care stă la baza procesului de
obţinere a diamantelor sintetice este posibilă chiar şi la valori de presiune şi temperatură
care pot fi atinse relativ uşor. Problemele care limitează fabricarea diamantelor sintetice se
datorează faptului că viteza de transformare devine semnificativă numai la 4000 C,
temperatură greu de atins în condiţii practice. Din acest motiv, în procesul tehnologic de
sinteză a diamantelor se folosesc catalizatori (de exemplu nichel topit), a căror prezenţă
permite distincţia dintre diamantele naturale şi cele sintetice.

Figura 5.7. Diagrama de faze a carbonului

Transformările alotropice stau la baza unor tratamente termice din aliajele

metalice. În unele materiale ceramice cum este silicea (SiO2), aceste transformări trebuie
luate în calcul în procesul de prelucrare, deoarece produc modificări ale volumului
specific şi dau naştere la tensiuni structurale care pot distruge produsele prin fisurare.

5.5. Transformări de fază în stare solidă în

aliajele Fe-Fe3C
Oţelurile şi fontele suferă în timpul încălzirii şi răcirii o serie de transformări de
fază care au ca efect modificarea structurii şi proprietăţilor acestor aliaje.
Aceste transformări pot fi explicate analizând curbele de variaţie a energiei
libere pentru cei trei constituenţi care participă la transformări: perlita, austenita şi
martensita (figura 5.8).
Perlita, P şi austenita, A sunt constituenţi de echilibru definiţi la prezentarea
diagramei fier–carbon.
Martensita, M este o soluţie solidă de inserţie a carbonului în fierul  în stare
suprasaturată, simbolizată M = FeSS(C). Se obţine în urma răcirii austenitei cu viteză
mare. Este un constituent în afară de echilibru.
 5.5 – Transformări de fază în stare solidă în aliajele Fe-Fe3C 275

Energia liberă

Ms AC1
Temperatura
Figura 5.8 Variaţia energiei libere în funcţie de temperatură
şi tansformările principale din oţeluri

Pornind de la faptul că transformările de fază se produc în sensul în care

energia liberă a sistemului scade, pot fi stabilite următoarele transformări principale:
I. Transformarea perlitei în austenită (P → A), care are loc la temperaturi mai
mari decât AC1, la care energia liberă a perlitei (Ep) este mai mare decât energia liberă a
austenitei EA. Este o transformare la încălzire.
II. Transformarea austenitei în perlită (A → P), care are loc la temperaturi mai
mici decât AC1, la care energia liberă a austenitei (EA) este mai mare decât energia
liberă a perlitei (Ep). Este o transformare la răcire care se produce când viteza de răcire
este redusă. Perlita este constituentul de echilibru din oţelurile eutectoide.
III. Transformarea martensitei în perlită (M → P), care are loc la orice
temperatură, deoarece peste tot energia liberă a martensitei (EM) este mai mare decât
energia liberă a perlitei (Ep). La temperaturi reduse, această transformare nu este
sesizabilă, dar viteza de transformare creşte la depăşirea temperaturii de 200 oC.
IV. Transformarea austenitei în martensită (A → M), care are loc la
temperaturi mai mici decât temperatura critică de transformare MS (temperatura de
început de transformare martensitică), atunci când energia liberă a austenitei (EA) este
mai mare decât energia liberă a martensitei (EM). Este o transformare la răcire care se
produce când viteza de răcire este mai mare decât o valoare caracteristică pentru
fiecare oţel, numită viteză critică de răcire. Martensita este un constituent în afară de
echilibru.
Cea de-a cincea transformare principală care ar putea să apară conform figurii,
este transformarea M → A, dar această transformare nu a fost evidenţiată experimental,
ea având loc prin intermediul transformărilor M → P şi P → A.
În afara acestor transformări principale (în condiţii de echilibru sau în afară de
echilibru), în oţeluri şi fonte pot avea loc şi transformări intermediare.
 276 Transformări de fază în stare solidă - 5

O asemenea transformare este transformarea austenitei în bainită (A → B)

care are loc la viteze de răcire cuprinse între cele de echilibru (care conduc la obţinerea
perlitei din austenită) şi cele în afară de echilibru (care au ca efect obţinerea
martensitei).
Bainita, B este o soluţie solidă de inserţie saturată a carbonului în fier ,
simbolizată B = FeS(C).
Aceste transformări de fază stau la baza proceselor de tratamente termice
aplicate oţelurilor şi fontelor.

5.6. Transformarea perlitei în austenită

Se exemplifică pentru cazul unui oţel eutectoid care are în structură numai
perlită. În cazul oţelurilor hipoeutectoide sau hipereutectoide, transformările sunt
aceleaşi cu deosebirea că, în structură mai apar şi fazele proeutectoide (ferită
proeutectoidă F, în oţelurile hipoeutectoide şi cementită secundară CeII în oţelurile
hipereutectoide), care nu se transformă în timpul răcirii.
Reacţia de transformare la încălzire este P → A:
Fe (C ) + Fe3C ⎯incalzire
⎯⎯ ⎯→ Fe (C )
(5.4)
(0,02%C ) (6,67%C ) (0,77%C )
Se observă că, în timpul transformării, au loc modificări ale numărului de faze
şi modificări ale compoziţiei chimice, deci transformarea presupune procese de
germinare şi creştere a unei faze noi precum şi procese de difuzie a atomilor de fier şi
carbon.
Mecanismul transformării perlitei în austenită este descris prin schema din
figura (5.9).

AC1 T, ºC
1 2 3 4 5

Figura 5.9. Schema mecanismului transformării perlitei în austenită

 5.6 – Transformarea perlitei în austenită 277

Structura iniţială (1) este formată din perlită (ferită perlitică şi cementită
perlitică). La depăşirea temperaturii AC1, pe interfaţa ferită perlitică - cementită
perlitică apare faza nouă, austenita, a cărei cantitate creşte odată cu creşterea
temperaturii (2).
Creşterea cantităţi de austenită are ca efect epuizarea feritei perlitice şi
reducerea cantităţii de cementită perlitică (3). În momentul dizolvării ultimei cantităţi
de cementită perlitică, structura este formată din austenită neomogenă (4). Creşterea în
continuare a temperaturii conduce la omogenizarea compoziţiei chimice a austenitei
formate (5).
Transformarea perlitei în austenită se desfăşoară în timp, iar viteza de
transformare poate fi urmărită pe curba cinetică (figura 5.10).
A, %
100

50

t1 t2
t, s
Figura 5.10. Curba cinetică a transformării perlitei în austenită

Se observă că transformarea începe la momentul t1, deci are nevoie de un timp

de incubaţie, durata transformării fiind de la t1 la t2. Viteza de transformare are la
început o valoare mică, atinge o valoare maximă după ce s-a obţinut 50% austenită şi
apoi scade până la transformarea completă.
Creşterea temperaturii de încălzire şi menţinerea la temperaturi ridicate
conduce şi la creşterea mărimii grăuntelui de austenită.
Evoluţia dimensiunii grăunţilor de austenită este influenţată de compoziţia
chimică a oţelului. Astfel, la oţelurile care conţin elemente de aliere cum sunt titanul,
vanadiul sau wolframul, precum şi la oţelurile dezoxidate suplimentar cu aluminiu,
grăuntele de austenită rămâne de dimensiuni reduse până la temperaturi de
1000...1100C (figura 5.11). Se spune despre aceste oţeluri că au un grăunte ereditar
fin. La oţelurile cu tendinţă mare de creştere a grăuntelui (oţeluri cu grăunte ereditar
grosolan) creşterea granulaţiei este evidentă imediat după depăşirea temperaturii AC1.
Grăuntele de austenită existent într-un oţel în condiţii concrete este grăuntele
austenitic real. Mărimea grăuntelui austenitic real influenţează proprietăţile
materialului. Aprecierea ei se face prin punctajul oţelului.
 278 Transformări de fază în stare solidă - 5

Grăunte ereditar

Mărime de grăunte
fin

Mărimea grăuntelui

Mărimea grăuntelui
de perlită

de austenită
Grăunte ereditar
grosolan

Ac1
Temperatura
Figura 5.11. Evoluţia mărimii de grăunte în funcţie de temperatură

Punctajul unui oţel (N) se determină prin analiză metalografică pe probe

prelucrate în mod special pentru evidenţierea grăuntelui de austenită. Determinarea
punctajului se poate face prin numărarea grăunţilor de austenită de pe o suprafaţă de
1mm2 (n). Legătura dintre punctajul N şi numărul de grăunţi este dată de relaţia:
n = 8 2N (5.5)
În funcţie de punctaj, oţelurile se clasifică în :
- oţeluri cu granulaţie grosolană (N = 1...3);
- oţeluri cu granulaţie mijlocie (N = 4…5);
- oţeluri cu granulaţie fină (N = 6…8).
Transformarea perlitei în austenită este importantă, deoarece structura
austenitică obţinută în urma încălzirii influenţează structura care se obţine în urma
răcirii şi care dă proprietăţile de exploatare ale materialului. Este de dorit ca austenita
obţinută să fie cât mai omogenă, ceea ce presupune o temperatură de încălzire ridicată.
În acelaşi timp, granulaţia austenitei trebuie să fie cât mai mică, ceea ce impune o
temperatură de încălzire redusă. Temperatura recomandată pentru încălzirea unui oţel
este o valoare optimă determinată de aceste cerinţe. Această valoare se numeşte
temperatură de austenitizare TA sau temperatură optimă de austenitizare.

5.7. Transformări la răcirea oţelurilor

Pot fi prezentate sugestiv pe o diagramă Fe-Fe3C modificată ca în figura 5.12,
prin prelungirea liniilor GS şi ES, adăugarea izotermelor Bs (temperatura de început a
transformării bainitice), Bf (temperatura de sfârşit a transformării bainitice) şi a liniei
Ms (linia punctelor de început de transformare martensitică)
 5.7. – Transformări la răcirea oţelurilor 279

T, E
°C
G
A

I II III

A+F A+CeII
P S
F

P+F P+CeII
P
Bs
M+B B Astab
Bf
M Ms

Q 0,77 2,11
C, %

Figura 5.12. Transformări la răcirea oţelurilor

Pe această diagramă se analizează transformările care au loc la răcire pentru

trei clase de oţeluri:
– oţel hipoeutectoid (I);
– oţel eutectoid (II);
–oţel hipereutectoid (III).
În funcţie de viteza de răcire aplicată, transformările care pot avea loc în cele
trei cazuri sunt cele prezentate în figura 5.13.

răcire răcire răcire

Viteza de răcire
Austenita Austenita Austenita
P+F P+CeII
P P P
B B B
M+B M Astab
M M
Oţel hipoeutectoid (I) Oţel eutectoid (II) Oţel hipereutectoid (III)
Figura 5.13 Transformări structurale la răcirea oţelurilor

În cazul oţelului hipoeutectoid (I) se observă că structura de echilibru specifică

pentru acest oţel (P+F) se obţine doar la viteze mici de transformare, atunci când
gradul de subrăcire T este mic. Această transformare se produce la temperaturi mai
mari decât temperatura Bs (~400 oC). Dacă gradul de subrăcire este mai mare, se
obţine o perlită care are conţinut de carbon diferit de 0,77% (pseudoeutectoid),
constituenţi intermediari (bainita) sau în afară de echilibru (martensita).
Structurile formate din pseudoeutectoid, bainita şi martensita se obţin şi în
oţelurile eutectoide (II) sau hipereutectoide(III).
 280 Transformări de fază în stare solidă - 5

La oţelurile hipereutectoide, în urma răcirii, se poate obţine o austenită

stabilizată Astab, datorită gradului mare de subrăcire care duce la scăderea mobilităţii
atomilor de carbon.
Transformările care au loc la răcirea oţelurilor şi fontelor pot să se facă printr-o
răcire continuă (transformări anizoterme) sau se pot desfăşura la temperatură constantă
(transformări izoterme).
Pentru a studia structurile şi proprietăţile obţinute în urma transformărilor
izoterme, se trasează diagramele TTT. O diagramă TTT pentru un oţel hipoeutectoid
are forma din figura 5.14.
TA
Temperatura, °C

Ac3
Ac1
A+F

Duritate, HRC
3 A+P

A 1 2
T1
ΔT1

T2
Ms ΔT2
A+M
Mf

1 10 100 1000
Timp, s

Figura 5.14. Forma generală a diagramei TTT pentru un oţel hipoeutectoid

O diagramă TTT cuprinde o curbă de început de transformare (1) care indică

momentul începerii transformării austenitei şi o curbă de sfârşit de transformare (2)
care indică momentul încheierii transformării. La oţelurile hipoeutectoide sau
hipereutectoide mai există o ramură (3) care corespunde separării fazelor
proeutectoide.
Prin aplicarea gradului de subrăcire T1 (răcire până la T1, menţinere până la
încheierea transformării) în momentul intersectării curbei (3), din austenită începe să se
separe faza proeutectoidă (ferita), iar în momentul intersectării curbei (1) începe
transformarea austenitei rămase în perlită, transformare care se încheie la momentul
intersectării curbei (2). Structura obţinută la acest grad de subrăcire este o structură de
treaptă perlitică.
Dacă transformarea are loc la temperatura T2, cuprinsă în intervalul 400…200
o
C (grad de subrăcire T2) la intersectarea curbei (1), începe transformarea A→B care
se încheie la momentul intersectării curbei (2).
Transformarea A → M nu se poate produce la temperatură constantă. Diagramele
TTT sunt folosite totuşi uneori şi pentru studierea transformărilor A → M.
 5.7. – Transformări la răcirea oţelurilor 281

Pe diagramele TTT se mai indică valorile durităţii obţinute pentru un anumit

grad de subrăcire, precum şi temperaturile punctelor critice Ac1, Ac3, Ms, Mf.
Transformările anizoterme se studiază pe diagramele de răcire continuă a
austenitei (diagrame CCT). Diagrama CCT pentru un oţel hipereutectoid are aspectul
din figura 5.15.
TA
Temperatura, °C

Ac3
Ac1
A+F

V3 V2 V1

A Vcr x %F A+P
T1

TC y %P
A+B
Ms
A+M z %B
Mf
H3 H2 H1
1 tC 10 100 1000
Timp, s
Figura 5.15. Forma generală a diagramei CCT pentru un oţel hipoeutectoid

Răcirea cu viteza V1 conduce la obţinerea unor constituenţi de treaptă perlitică.

La răcirea cu viteza V2 > V1 se obţin constituenţi de treaptă bainitică. Dacă viteza de
răcire este V3 > Vcr austenita se transformă integral în martensită.
Viteza critică Vcr este tangentă la cotul perlitic sau bainitic:
T A − Tc
Vcr = (5.6)
tc
Pe diagramele CCT sunt trasate mai multe viteze de răcire în dreptul cărora se
trec valorile durităţilor obţinute, precum şi proporţiile de constituenţi din structură.
Transformările studiate pe diagrame CCT sunt transformări la răcirea continuă
a austenitei şi ele se desfăşoară într-un anumit interval de temperatură. Din acest motiv,
structura obţinută în urma transformării poate să conţină un amestec de constituenţi
structurali (P + B; B + M). Astfel, la răcirea cu viteza V2 se obţin x %F, y %P, z %B,
iar diferenţa până la 100% este formată din martensită.
Diagramele CCT şi TTT îşi modifică forma în funcţie de conţinutul oţelului în
carbon şi în elemente de aliere. Astfel, la oţelurile hipereutectoide, linia de separare a
feritei (3) este înlocuită prin linia de separare a cementitei secundare.
La oţelurile eutectoide această linie nu există.
Prin adăugarea de elemente de aliere, curbele de început şi de sfârşit de
transformare ale diagramelor se deplasează în jos şi spre dreapta.
 282 Transformări de fază în stare solidă - 5

Deplasarea liniilor spre dreapta duce la reducerea Vcr, ceea ce înseamnă că

oţelurile aliate se pot căli la viteze de răcire mai mici decât oţelurile carbon.
Transformările la răcire indicate pe diagramele TTT şi CCT stau la baza
tratamentelor termice din oţeluri.

Aplicaţie

A5.1. O piesă cu grosimea g  10 mm fabricată din oţelul C45 este răcită de la 880 C până la
650 C cu o viteză de 150 C/s. Se cere:
a) structura obţinută la atingerea temperaturii de 650 C;
b) determinarea duratei de menţinere la 650 C, la care începe separea feritei;
c) determinarea duratei de menţinere la 650 C, la care apar primele cristale de
perlită;
d) determinarea duratei de menţinere la 650 C pentru terminarea transformărilor
structurale;
e) duritatea obţinută la terminarea transformărilor structurale la 650 C.

Rezolvare:
Se foloseşte diagrama TTT din figura de mai jos.

900
Temperatura, °C

800 Ac3
Ac1 α+γ
700
28HRC
600 Perlită grosolană
α+Fe3C
Perlită fină
500
γ
400 Bainită
Ms
300
M90
200

100

0,1 1 10 102 103 104

Timp, s
a) viteza de răcire este indicată pe diagramă. La temperatura de 650°C se obţine o
structură austenitică;
b) în timpul menţinerii, după 1-3 s începe separarea feritei;
c) după 3 s apar primele cristale de perlită;
d) după 10 s se încheie transformarea;
e) duritatea obţinută în urma transformării la 650 °C este 28 HRC.
*
 5.8. – Transformarea austenitei în perlită 283

5.8. Transformarea austenitei în perlită

Este o transformare de echilibru fiind transformarea eutectoidă specifică
oţelurilor.
Poate avea loc atât la răcirea continuă a austenitei (transformare anizotermă),
cât şi la menţinerea austenitei (figura 5.16) la o temperatură situată în intervalul de
transformare A → P (transformare izotermă).
TA
Temperatură, °C

Ac1

ΔT1
ΔT2 A+P
ΔT3

A
A+B

Ms V1
A+M V2
Mf V3

1 10 100 1000
Timp, s
Figura 5.16. Transformarea austenitei în perlită pentru un oţel eutectoid

Reacţia de transformare la răcire este:

Fe (C ) ⎯racire
⎯⎯→ Fe (C ) + Fe3C
(5.7)
(0,77%C ) (0,02%C ) (6,67%C )
Se observă că, în timpul transformării, au loc modificări ale numărului de faze
(dintr-o singură fază se obţin două faze), deci transformarea presupune procese de
germinare şi creştere a unei faze noi. Deoarece fazele rezultate au altă concentraţie
decât faza iniţială, transformarea presupune şi existenţa unor procese de difuzie a
atomilor de fier şi carbon.
Mecanismul transformării A → P se studiază pe schema din figura 5.17:
 284 Transformări de fază în stare solidă - 5

1 2 3 Cementita 4
Ferita
perlitică perlitică

Colonie
Austenită Austenită de perlită Austenită Perlită
Ac1
Temperatura
Figura 5.17. Schema mecanismului de transformare a austenitei în perlită

La coborârea temperaturii sub temperatura Ac1, pe limitele grăunţilor de

austenită începe formarea unor germeni de cementită perlitică. Formarea acestor
germeni cu conţinut mare de carbon (6,67%) va necesita aportul atomilor de carbon din
vecinătate, ceea ce va conduce la obţinerea unor zone cu conţinut mai redus de carbon
în care se vor forma lamele de ferită. Aceste lamele, având un conţinut redus de carbon
(0,02%) vor expulza carbonul în exces aşa încât, în zonele învecinate, apar condiţii
pentru formarea altor lamele de cementită. Se formează astfel o colonie perlitică (2),
care se va dezvolta în interiorul grăuntelui de austenită până la epuizarea totală a
acesteia (3). Cinetica transformării A → P se studiază pe curba cinetică de
transformare (figura 5.18).
Atr, %
100

50

t1 t2
t, s
Figura 5.18. Curba cinetică a transformării austenitei în perlită

Se observă că transformarea are nevoie de un timp de incubaţie, de un anumit

timp de transformare (de la t1 la t2). Viteza de transformare are o valoare maximă după
ce s-a transformat 50% A şi apoi scade până la 0.Transformarea este completă (nu
rămâne austenită netransformată).
 5.8. – Transformarea austenitei în perlită 285

Structura obţinută în urma transformării A→P depinde de viteza de răcire sau

de gradul de subrăcire aplicat. Se pot obţine următorii constituenţi de treaptă perlitică:
- perlita - dacă gradul de subrăcire este mic; are o structură lamelară, iar distanţa
interlamelară este mare (figura 5.19);

Figura 5.19. Aspectul microscopic al perlitei (MO 250X )

- sorbita - obţinută la grade de subrăcire ceva mai mari, are structura lamelară cu
lamele mai fine şi duritate şi rezistenţă mai mare decât perlita (figura 5.20);

Figura 5.20. Aspectul microscopic al sorbitei (MO 250X )

- troostita - se obţine la grade de subrăcire mai mari, are structură lamelară cu

lamele foarte fine, iar la microscop apare sub forma unor rozete de culoare
închisă; are duritate şi rezistenţă mai mare decât cele ale perlitei şi sorbitei
(figura 5.21);
 286 Transformări de fază în stare solidă - 5

Figura 5.21 Aspectul microscopic al troostitei (MO 250X )

Dependenţa distanţei interlamelare a constituenţilor de treaptă perlitică de

temperatura de transformare este de forma prezentată în figura 5.22.
Distanţa interlamelară, µm

10

500 600 700

Temperatura de transformare,°C
Figura 5.22 Dependenţa distanţei interlamelare de temperatura de transformare a
constituenţilor de treaptă perlitică

Transformarea A → P stă la baza tratamentelor termice de recoacere prin care

se urmăreşte obţinerea unor structuri de echilibru în oţeluri şi fonte.
 5.9. – Transformarea austenitei în martensită 287

5.9. Transformarea austenitei în martensită

Este o transformare în afară de echilibru care are loc la răcirea continuă a
austenitei dacă viteza de răcire aplicată V1 este mai mare decât viteza critică specifică
oţelului Vcr (figura 5.23).

TA
Temperatura, °C

Ac1

A+P

A
A+B

Ms
A+M
Mf
V1 Vcr
1 10 100 1000
timp, s
Figura 5.23. Transformarea austenitei în martensită pentru un oţel eutectoid

Reacţia de transformare a unui oţel eutectoid:

Fe (C ) ⎯racire
⎯⎯→ Fe SS (C )
(5.8)
(0,77 %C ) (0,77 %C )

indică faptul că transformarea nu produce modificarea concentraţiei fazei care rezultă

comparativ cu faza iniţială, deci se desfăşoară fără difuzie.
Formarea fazei noi (martensita) se explică prin transformarea alotropică Fe →
Fe. Datorit vitezei mari dăcire, nu are loc difuzia iar atomii de fier şi de carbon îşi
păstrează poziţiile iniţiale. Modificarea celulei elementare din reţea CFC (specifică
austenitei) în reţea tetragonală (specifică martensitei) poate fi explicată pe schema din
figura 5.24. Volumul specific al martensitei este mai mare decât cel austenitei din care
provine așa încât transformarea dă naștere unor tensiuni de compresiune mari în oțelul
care se află deja la o temperatură redusă care nu mai permite o deformare plastică facilă.
 288 Transformări de fază în stare solidă - 5

zA zM
Austenita
Martensita

cM
aA
aM
xM yM
yA
aA
xA
Figura 5.24. Formarea celulei elementare a martensitei din celula elementară a austenitei

Creşterea conţinutului de carbon din martensită duce la mărirea gradului de

tretragonalitate al reţelei (c/a), a volumului specific şi la tensiuni structurale mai mari
care conduc la creşterea durităţii.
Parametrii reţelei tetragonale a martensitei depind de conţinutul de carbon al
oţelului conform figurii 5.25.

3,10

Parametrii retelei, A

3,00 c

2,90
a

2,80
0 0,4 0,8 1,2
Continut de carbon, %
Figura 5.25. Influenţa conţinutului de carbon asupra parametrilor
reţelei cristaline a martensitei
 5.9. – Transformarea austenitei în martensită 289

Martensita se formează sub forma unor plachete în interiorul grăunţilor de

austenită (figura 5.26). Dimensiunile acestor plachete depind de cele ale grăuntelui de
austenită şi de momentul în care ele s-au format.
La atingerea temperaturii MS (2) în grăuntele de austenită apar primele
plachete de martensită. În primele etape ale transformării creşterea plachetelor de
martensită este limitată doar de limitele grăuntelui de austenită (3). Martensita formată
în continuare se va dezvolta doar în interiorul volumului de austenită netransformată
(4) aşa încât, plachetele din ultimele generaţii vor avea dimensiuni mai reduse.
1 2 3 4

Austenită
Austenită Austenită Martensită reziduală Martensită
Temperatura MS

Figura 5.26. Schema mecanismului de transformare a austenitei în martensită

Cinetica transformării A→M se studiază pe curba cinetică de transformare

(figura 5.27).
Transformarea începe la atingerea temperaturii Ms şi se încheie practic la
temperatura Mf când, însă, nu s-a transformat întreaga cantitate de austenită.

100
Arez
Atr, %

50

Ms Mf
T, ºC
Figura 5.27. Curba cinetică a transformării austenitei în martensită
 290 Transformări de fază în stare solidă - 5

Austenita rămasă se numeşte austenită reziduală (Arez). Prezenţa austenitei

reziduale se explică prin existenţa unor tensiuni structurale puternice (datorate creşterii
volumului specific la transformarea A → M) care se opun transformării. La
temperatura ambiantă, austenita reziduală este un constituent metastabil.
Transformarea austenitei reziduale se poate realiza prin modificarea stării de tensiuni
(prin încălzire sau prin deformaţii elasto-plastice).
Martensita (figura 5.28) se caracterizează prin duritate şi rezistenţă mecanică
ridicată, dar şi prin fragilitate. Transformarea austenitei în martensită stă la baza
tratamentului termic de călire a oţelurilor.

Figura 5.28 Aspectul microscopic al martensitei (MO 250X )

Transformarea martensitică este o transformare care conduce la creşterea

volumului specific al oţelului şi produce tensiuni interne de valori ridicate.
Transformări rapide, fără difuzie, de tip martensitic se întâlnesc şi în unele aliaje
neferoase (aliaje de titan sau unele aliaje ale cuprului).

5.10. Transformarea austenitei în bainită

Reprezintă o altă transformare importantă pentru prelucrarea termică a aliajelor
feroase.
Bainita este un constituent intermediar care constă dintr-un amestec de ferită
saturată în carbon şi carburi de tipul Fex(C), denumite şi carburi .
Transformarea austenitei în bainită poate avea loc prin răcire continuă sau la
temperatură constantă în intervalul de temperatură cuprins între 400 C şi 200 C (figura
5.29).
 5.10. – Transformarea austenitei în bainită 291

TA

Temperatura, °C
Ac1

A+P

A
400 ΔT2

A+B
ΔT2
200
Ms
A+M
V2 V1
Mf

1 10 100 1000
timp, s

Figura 5.29. Transformarea austenitei în bainită la un oţel eutectoid

Dacă transformarea are loc către limita superioară a intervalului (viteza de

răcire V1 sau gradul de subrăcire T1) se obţine bainita superioară sau granulară care
are o fragilitate mare, iar dacă transformarea are loc către limita inferioară (viteza de
răcire V2 sau gradul de subrăcire T2) se obţine bainita inferioară sau bainita aciculară,
care are duritate bună şi tenacitate superioară celei granulare (figura 5.30).

Figura 5.30 Aspectul microscopic al bainitei aciculare (MO 250X )

Reacţia de transformare este:

Fe (C ) ⎯⎯ ⎯→ Fe S (C ) +
racire
Fe X C (5.9)
(0,77 %C ) (  0,02 %C ) ( 6,67 %C )
 292 Transformări de fază în stare solidă - 5

Transformarea presupune existenţa unor procese de germinare şi creştere (în

timpul transformării se modifică numărul fazelor) şi procese de difuzie parţială (fazele
rezultate au alte conţinuturi în carbon decât faza iniţială, dar nu ajung la concentraţiile
fazelor de echilibru).
Analiza curbei cinetice de transformare la răcire continuă indică faptul că
transformarea austenitei în bainită este o transformare incompletă, în urma căreia, în
structură, alături de bainită, rămâne şi o cantitate de austenită reziduală (figura 5.31).

100
Arez
Austenită transformată Atr, %

50

Bs Bf
Temperatura T, ºC
Figura 5.31. Curba cinetică a transformării austenitei în bainită

Transformarea austenitei în bainita are loc în tratamentul termic de călire

bainitică prin care se urmăreşte obţinerea bainitei aciculare care este un constituent cu
duritate ridicată şi tenacitate relativ bună. Călirea bainitică prezintă avantajul că se poate
obţine printr-o transformare izotermă sau prin aplicarea unor viteze de răcire mai reduse
decât în cazul călirii martensitice.

5.11. Transformarea austenitei reziduale şi martensitei la

încălzire
Constituenţii care apar în structura oţelurilor în urma răcirii cu viteză mare de
la temperatura de austenitizare (martensita şi austenita reziduală) se transformă în
constituenţi mai apropiaţi de echilibru la încălzirea ulterioară la temperaturi mai mici
decât temperaturile critice.
Pentru a urmări transformările acestor doi constituenţi se poate folosi o curbă
de analiză dilatometrică diferenţială (variaţia diferenţei dintre alungirea probei şi
alungirea etalonului, l în funcţie de temperatură) trasată pentru o probă din oţel
carbon cu 0,77%C, care iniţial a fost supusă încălzirii la temperaturi de austenizare şi
răcirii cu viteză mai mare decât viteza critică de călire (figura 5.32).
 5.11. – Transformarea martensitei şi austenitei reziduale 293

Δl,
mm

I II II IV
I

80 200 400 600 Ac1

Temperatura,°C
Figura 5.32. Curba de analiză dilatometrică diferenţială pentru
un oţel eutectoid călit

La temperaturi situate până la aproximativ 80 oC se observă că între alungirea

probei şi alungirea etalonului nu apar diferenţe. În concluzie, în probă nu au loc
transformări de fază.

În intervalul I (la temperaturi cuprinse între 80 şi 200 oC) proba suferă o

contracţie în raport cu etalonul. În acest interval are loc transformarea:

Fe ss (C) → Fe  s (C) + FexC

(Mcălire) (Mrevenire) (carburi ) (5.10)

Martensita de călire (Mc) separă carburi  de tipul FexC (x = 1,2…2,2)

şi se transformă într-o martensită de revenire (Mrev) cu un conţinut mai
redus de carbon. Din punct de vedere structural se păstrează caracterul acicular al
martensitei, dar acele de martensită de revenire se corodează mai puternic datorită
precipitărilor de carburi  şi apar la microscop de culoare închisă. Materialul îşi
păstrează duritatea, dar se reduc tensiunile interne din material şi densitatea de
dislocaţii.
În intervalul II (la temperaturi cuprinse între 200 şi 400 oC) are loc
transformarea:
Fe (C) → Fes (C) + Fex C
(Arez) (ferita saturată) (carburi ) (5.11)

Această transformare a austenitei reziduale într-un amestec de ferită saturată în

carbon şi carburi  are ca efect creşterea dimensiunilor probei. Continuă şi procesul de
 294 Transformări de fază în stare solidă - 5

separare a carburilor din martensită, scade gradul de tetragonalitate al acesteia şi se

micşorează duritatea materialului. Constituientul obţinut este troostita de revenire.

În intervalul III (la temperaturi cuprinse între 400 şi 600 oC) apare din nou o
scădere a dimensiunilor probei comparativ cu etalonul, scădere cauzată de reacţia:

Fes (C) + FexC → Fe (C) + Fe3C

(ferită saturată) (carburi ) (F+Ce=Perlită) (5.12)

Structura obţinută este o structură de echilibru formată din cementită globulară

cuprinsă într-o matrice feritică numită sorbită de revenire. Iniţial dimensiunile
globulelor de cementită sunt reduse, iar dispunerea lor aminteşte de forma acelor de
martensită (figura 5.33).

Figura 5.33 Aspectul microscopic al sorbitei de revenire (MO 250X)

Se obţin valori ridicate ale plasticităţii şi tenacităţii, păstrând rezistenţa

mecanică bună. Valoarea durităţii se reduce mult comparativ cu structura obţinută prin
călire.

În domeniul IV (între 600 oC şi temperatura AC1) în probă nu mai au loc

transformări de fază. Structura este în continuare o structură de echilibru, dar se
produce o creştere a globulelor de cementită care au dimensiuni mai mari pe seama
dizolvării celor cu dimensiuni mai mici. Fenomenul se numeşte coalescenţă şi conduce
la obţinerea unei structuri de perlită globulară (figura 5.34).
 5.11. – Transformarea martensitei şi austenitei reziduale 295

Figura 5.34 Aspectul microscopic al perlitei globulare (MO 250X )

În concluzie, structura formată din martensită şi austenită reziduală (structura

de călire) se caracterizează prin duritate mare şi fragilitate ridicată. Pentru a reduce
fragilitatea, materialul este supus unei încălziri la temperaturi mai mici decât AC1, în
urma căreia martensita şi austenita reziduală suferă transformările prezentate anterior.
Aceste transformări stau la baza tratamentului termic denumit revenire care se
aplică oţelurilor călite. Temperaturile de încălzire la revenire sunt alese în funcţie de
proprietăţile care se impun structurii obţinute prin revenire (temperaturi mai mari
pentru cazul când se urmăreşte obţinerea unei plasticităţi ridicate şi temperaturi mai
mici când se urmăreşte păstrarea unei valori mari a durităţii şi rezistenţei la rupere).
 296 Transformări de fază în stare solidă - 5

Probleme propuse

P4.1. Oţelul C45 are diagrama CCT reprezentată în figura de mai jos. Se cere să se precizeze
structurile obţinute în următoarele condiţii:
a) încălzire la 845 C cu menţinere pentru uniformizarea temperaturii;
b) răcire de la 845 C la 500 C timp de 40 de secunde;
c) răcire de la 845 C la 200 C timp de 1 secundă.

1200

1100
C45

1000

900
Ac3=790ºC
800
Ac1=720ºC
Temperatura, ºC

700 F P
600
A
500
B
400 Ms

300 M
V1 V2 V 3 V4
200
Duritatea HV0,1
100 332 240 234
497

10 100 1.000 10.00 100.00

Timp, s 0 0
P.4.2. O piesă fabricată din oţelul C45 este răcită în apă de la temperatura de austenitizare. Se
cunoaşte diagrama CCT a oţelului. Se cer:
a) constituenţii structurali obţinuţi la suprafaţa piesei (viteza V1) şi în centrul piesei (viteza
V2);
b) duritatea obţinută în suprafaţă şi în centru.

P.4.3. Pentru oţelul de scule 50CrMoV13-1 (0,5%C, 3%Cr, 1,5%Mo, 0,2%V) se cere
determinarea:
a) temperaturii şi a duratei de menţinere pentru obţinerea perliei;
b) intervalului de temperatură în care austenita este stabilă.
 Proobleme propuse 297

1200 1200
50CrMoV13-1 50CrMoV13-1
1100 1100

1000 1000

900 900
Ac1=750ºC Ac3=800ºC
800 800
Ac3=800ºC Ac1=750ºC

Temperatura, ºC
Temperatura, ºC

700 247HV 700 P+C

P+C 267HV

600 10
600 382HV
A+C V2=2,5°C/s V4=0,02°C/s
500 500 V1=300°C/s V3=0,3°C/s
A+C
400 88
400
B+C 493HV 5 B+C
300 Ms 300 Ms
95
2
M+C M+C
200 200
Duritatea HV0,1
100 100 775 768 712 365

10 100 1.000 10.000 100.000 10 100 1.000 10.000 100.000

Timp, s Timp, s

P.4.4. O piesă fabricată din 50CrMoV13-1 este încălzită la 950C şi apoi supusă unei transformări
izoterme. Se cere să se determine:
a) viteza minimă de răcire care trebuie aplicată şi temperatura de menţinere
izotermă pentru a obţine 267 HV;
b) durata transformării complete la această temperatură;
c) transformările care au avut loc în timpul răcirii.

P.4.5. Pentru o piesă fabricată din 50CrMoV13-1 este încălzită la 950C şi apoi supusă unei răciri
cu viteza de 0,02°C/secundă. Se cere sa se determine:
a) structura obţinută în urma răcirii;
b) duritatea obţinută.

P.4.6. O piesă fabricată din 50CrMoV13-1 este încălzită la 950C şi apoi supusă unei răciri cu
viteza de răcire de 0,3°C/secundă. Se cere să se determine:
a) structura obţinută în urma răcirii;
b) durata transformării complete;
c) duritatea obţinută.
298 Transformări de fază în stare solidă - 5

Bibliografie recomandată

1. Askeland, D.R, Wright, W., Essentials of Materials Science & Engineering,

CENGAGE Learning, USA, 2013
2. Ashby, M.F., Jones, O.R.H., Materiaux, Microstructure et mise en euvre,
Dunod, Paris, 1998
3. Ashby, M.F., Jones, O.R.H., Materiaux, Proprietes et applications, Dunod,
Paris, 1998
4. Becherescu D, ş.a., Chimia stării solide, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, Vol.1-1983, Vol.II-1987
5. Callister ,W. D. Jr., Rethwisch, D., Materials Science and Engineering, An
Introduction, 9th edition, John Wiley &Sons,Inc.,USA, 2013
6. Carţiş I., Tratamente termice, Editura Facla ,1985
7. Colan, H. ş.a., Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1987
8. Cucuruz, L.R., Studiul materialelor, Editura Mirton, Timişoara, 1996
9. Guillet, L., Poupeau, P., Theorie des transformations a l’etat solide des metaux
et alliages metaliques, Dunod, Paris 1973
10. Gâdea S., Petrescu M., Metalurgie fizică şi studiul metalelor, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, V1-1979, V2-1981, V3-1983
11. Higgins R.A., Egineering Metallurgy, Part I, Apllied Physical Metallurgy, The
English Univ. Press, LTD ,1973
12. Mitelea I., Lugscheider, Tillmann, E.,W., Ştiinţa materialelor în construcţia de
maşini, Editura Sudura, Timişoara, 1999
13. Mitelea, I., Budău, V., Studiul metalelor – îndreptar tehnic, Editura Facla,
Timişoara, 1987
14. Răduţă, A.., Elemente de ştiinţa si ingineria materialelor, Vol.1, Editura
Politehnica, 1998
15. Rhines, F.N., Phase Diagrams in Metallurgy, Mc Graw-Hill Book Company,
New York, 1956
16. Schumann, H., Metallographie, DVG Leipzig, 1990
17. Truşculescu, M., Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977
18. Truşculescu, M., Răduţă, A., Nicoară, M., Studiul materialelor, Întrebări şi
răspunsuri, Editura EUROBIT, Timişoara, 1995
19. Vander Voort, G. F., Atlas of Time-Temperature Diagrams for Irons and
Steels, ASM International, 1991
20. Van Vlack, L.H., Elements of Materials Science and Engineering, Adisson-
Wesley Publishing Company, Massachusetts, 1980