TRANSFORMĂRI DE

FAZĂ ÎN STARE SOLIDĂ

în aliajele Fe-Fe3C
 Perlita, P şi austenita, A sunt constituenţi de echilibru.
Martensita, M este o soluţie solidă de inserţie a carbonului în fierul 
Energia liberă

în stare suprasaturată, simbolizată M = FeSS(C). Se obţine în urma

răcirii austenitei cu viteză mare. Este un constituent în afară de
echilibru.
I. Transformarea perlitei în austenită (P → A), are loc la
temperaturi mai mari decât AC1, la care energia liberă a
perlitei (Ep) este mai mare decât energia liberă a austenitei
EA. Este o transformare la încălzire.

Ms AC1
Temperatura
II. Transformarea austenitei în perlită (A → P), are loc la temperaturi mai mici decât AC1, la care energia
liberă a austenitei (EA) este mai mare decât energia liberă a perlitei (Ep). Este o transformare la răcire care
se produce când viteza de răcire este redusă.
III. Transformarea martensitei în perlită (M → P), are loc la orice temperatură, deoarece peste tot EM >Ep. La
temperaturi reduse, nu este sesizabilă, dar viteza de transformare creşte peste 200 oC.
IV. Transformarea austenitei în martensită (A → M), are loc la temperaturi mai mici decât temperatura
critică de transformare MS atunci când EA>EM). Este o transformare la răcire care se produce când viteza de
răcire este mai mare decât o valoare caracteristică pentru fiecare oţel, numită viteză critică de răcire.
Martensita este un constituent în afară de echilibru.
Transformarea M → A, nu a fost evidenţiată experimental, ea având loc prin intermediul transformărilor M
→ P şi P → A
În afara acestor transformări principale pot avea loc şi transformări intermediare.
Transformarea austenitei în bainită (A → B) care are loc la viteze de răcire cuprinse între cele de echilibru
şi cele în afară de echilibru. Bainita, B = FeS(C) - soluţie solidă de inserţie saturată a carbonului în fier .
 Transformarea perlitei în austenită
Reacţia de transformare Fe (C ) + Fe3C ⎯ ⎯→ Fe (C )
⎯incalzire
(0,02%C ) (6,67%C ) (0,77%C )
(modificări ale numărului de faze şi modificări ale compoziţiei chimice, deci transformarea presupune
procese de germinare şi creştere a unei faze noi precum şi procese de difuzie a atomilor de fier şi carbon)

Mecanismul transformării

AC1 T, ºC
1 2 3 4 5
 A, %
100

Curba cinetică a transformării

50

t1 t2
t, s

Evoluţia dimensiunii grăunţilor de austenită

Grăunte ereditar

Mărime de grăunte
Punctajul unui oţel N. fin
Determinarea punctajului se poate face prin numărarea

Mărimea grăuntelui

Mărimea grăuntelui
grăunţilor de austenită de pe o suprafaţă de 1mm2 (n).

de perlită

de austenită
Legătura dintre punctajul N şi numărul de grăunţi este dată
de relaţia:
n = 8 2N Grăunte ereditar
grosolan

În funcţie de punctaj, oţelurile se clasifică în :

• oţeluri cu granulaţie grosolană (N = 1...3);
• oţeluri cu granulaţie mijlocie (N = 4…5);
• oţeluri cu granulaţie fină (N = 6…8).
Ac1
Temperatura
T,
Transformări la răcirea oţelurilor E
°C
G
A

I II III

A+F A+CeII
P S
F

P+F P+CeII
P
Bs
M+B B Astab
Bf
M Ms

Q 0,77 2,11
C, %

răcire răcire răcire

Viteza de răcire
Austenita Austenita Austenita
P+F P+CeII
P P P
B B B
M+B M Astab
M M
Oţel hipoeutectoid (I) Oţel eutectoid (II) Oţel hipereutectoid (III)
 Diagrame TTT
◼ curbă de început de transformare (1)
TA
◼ curbă de sfârşit de transformare (2)
Temperatura, °C

Ac3
Ac1 ◼ la oţelurile hipoeutectoide sau hipereutectoide mai
A+F
există o ramură (3) care corespunde separării fazelor
proeutectoide.

Duritate, HRC
3 A+P

◼ temperaturile punctelor critice Ac1, Ac3, Ms, Mf.

A 1 2
T1
ΔT1

T2
Ms ΔT2
A+M
Mf

1 10 100 1000
Timp, s
 Diagrame CCT
TA ◼ Viteza critică Vcr este tangentă la cotul perlitic
Temperatura, °C

Ac3 sau bainitic:

Ac1
A+F
TA − Tc
Vcr =
V3 V2 V1
tc
A
A Vcr x %F A+P
T1

TC y %P
A+B
Ms
A+M z %B
Mf
H3 H2 H1
1 tC 10 100 1000
Timp, s
 1200
C45 1100
C45
900
1000
Temperatura, °C

800 Ac3
α+γ 900
Ac1
700 Ac3=790ºC
28HRC 800
Ac1=720ºC
Perlită grosolană

Temperatura, ºC
600 700 F
α+Fe3C P
Perlită fină
500 600
γ A
400 500
Bainită B
Ms
400 Ms
300
M90 300 M
200 V1 V2 V 3 V4
200
100 Duritatea HV0,1
100 332 240 234
497

0,1 1 10 102 103 104 10 100 1.000 10.00 100.00

Timp, s Timp, s 0 0
 1200 1200
50CrMoV13-1 50CrMoV13-1
1100 1100

1000 1000

900 900
Ac1=750ºC Ac3=800ºC
800 800
Ac3=800ºC Ac1=750ºC

Temperatura, ºC
Temperatura, ºC

700 247HV 700 P+C

P+C 267HV

600 600 10
382HV
A+C V2=2,5°C/s V4=0,02°C/s
500 500
V1=300°C/s V3=0,3°C/s
A+C
400 88
400
B+C 493HV 5 B+C
300 Ms 300 Ms
95
2
M+C M+C
200 200
Duritatea HV0,1
100 100 775 768 365
712

10 100 1.000 10.000 100.000 10 100 1.000 10.000 100.000

Timp, s Timp, s
 Transformarea austenitei în perlită
Fe (C ) ⎯racire
⎯ ⎯→ Fe (C ) + Fe3C

Distanţa interlamelară, µm
Reacţia de transformare (0,77%C ) (0,02%C ) (6,67%C )
10

1
TA
Temperatură, °C

Ac1
500 600 700
Temperatura de transformare,°C
ΔT1
ΔT2 A+P
ΔT3

A
A+B

Ms V1
A+M V2
Mf V3

1 10 100 1000
Timp, s
 1 2 3 4
Mecanismul transformării Ferita Cementita
perlitică
perlitică

Colonie
Austenită Austenită de perlită Austenită Perlită

Temperatura Ac1

Atr, %
100
Cinetica transformării

50

t1 t2
t, s
 Transformarea austenitei în martensită
zA zM
TA
Temperatura, °C

Austenita
Ac1
Martensita

A+P

cM
aA
A
A+B yM
xM aM
Ms yA
A+M
Mf
aA
xA
V1 Vcr
1 10 100 1000 3,10
timp, s
°
3,00 c
Reacţia de transformare
Fe (C ) ⎯racire
⎯⎯→ Fe SS (C )
2,90
a

(0,77 %C ) (0,77 %C ) 2,80

0
0,4 0,8 1,2 %C

cM/aM - gradul de tretragonalitate al reţelei

Mecanismul transformării
1 2 3 4

Austenită
Austenită Austenită Martensită reziduală Martensită
Temperatura MS

Curba cinetică a transformării

100
Arez

Atr, %

50

Ms Mf
T, ºC
 Transformarea austenitei în bainită
◼ viteza de răcire V1 sau gradul de
TA subrăcire T1 –
bainita superioară sau granulară
Temperatura, °C

Ac1

(fragilitate mare)
A+P
◼ viteza de răcire V2 sau gradul de
A
subrăcire T2 –
400 ΔT2
bainita inferioară sau bainita
A+B aciculară
ΔT2
200 (duritate bună şi tenacitate
Ms superioară celei granulare)
A+M
V2 V1
Mf

1 10 100 1000
timp, s

Reacţia de transformare
Fe (C ) ⎯⎯ ⎯→ Fe S (C ) +
racire
Fe X C
(0,77 %C ) (  0,02 %C ) ( 6,67 %C )
 Transformarea austenitei reziduale şi martensitei la încălzire
Δl, ◼În intervalul I (80 ...200 oC) proba suferă o contracţie în raport
mm
cu etalonul.
Fe ss (C) → Fe  s (C) + FexC
(Mcălire) (Mrevenire) (carburi )
Structură aciculară - apare la microscop de culoare închisă.
Se păstrează duritatea, se reduc tensiunile interne şi densitatea de
dislocaţii.
◼În intervalul II (200 ...400 oC) are loc transformarea:

I II II IV Fe (C) → Fes (C) + Fex C

I (Arez) (ferita saturată) (carburi )
Transformarea are ca efect creşterea dimensiunilor probei.
80 200 400 600 Ac1
Temperatura,°C
Continuă şi procesul de separare a carburilor din martensită,
scade gradul de tetragonalitate, se micşorează duritatea
◼În intervalul III (400 ... 600 oC) apare din nou o scădere a
dimensiunilor probei
Fes (C) + FexC → Fe (C) + Fe3C
(ferită saturată) (carburi ) (F+Ce=Perlită)
structură de echilibru formată din cementită globulară cuprinsă
într-o matrice feritică numită sorbită de revenire.
valori ridicate ale plasticităţii şi tenacităţii, rezistenţa mecanică
bună valoarea durităţii se reduce mult
◼În domeniul IV ( 600 oC ... AC1) nu au loc transformări de fază.

se produce o creştere a globulelor de cementită pe seama

dizolvării celor cu dimensiuni mai mici ( coalescenţă) şi conduce
la obţinerea unei structuri de perlită globulară.