11.

STUDIUL FACTORILOR DE INFLUENłĂ ASUPRA CALITĂłII

PRODUSELOR OBłINUTE PRIN ŞTANłARE

11.1 Scopul lucrării

Determinarea influenŃei mărimii jocului şi a uzurii elementelor active ale
ştanŃelor asupra calităŃii pieselor obŃinute la ştanŃarea materialelor metalice de diferite
grosimi, exprimată prin mărimea bavurilor apărute.

11.2 ConsideraŃii generale

ŞtanŃarea este un procedeu de separare cu tăişuri asociate a semifabricatelor

plane (table, benzi) bazat pe acŃiunea de rupere controlată a materialului, tăişurile fiind
montate pe o sculă numită ştanŃă. Elementele active ale ştanŃei sunt poansonul 1 şi
placa activă (tăietoare) 2, aflate în mişcare relativă (figura 11.1).

1 – poanson
2 – placa activă
3 – semifabricat
F – forŃa de ştanŃare
g – grosimea
semifabricatului
S – suprafaŃa de tăiere
jOPT – jocul optim
DP – diametrul poansonului
DPA – diametrul alezajului
plăcii active

Figura 11.1 Schema de principiu a ştanŃării

Procesul de tăiere se iniŃializează printr-o deformaŃie elastică a materialului

semifabricatului 3 pe adâncimea e, urmată de o deformaŃie plastică pe adâncimea p în
zonele limitrofe tăişurilor elementelor active, unde starea de tensiune este cea mai
puternică. Astfel are loc imprimarea în material a muchiilor elementelor active.
72 AplicaŃii specifice în tehnologia materialelor

Separarea propriu-zisă a materialului începe după pătrunderea tăişurilor în

semifabricat pe adâncimea r ca urmare a generării unor micro şi macrofisuri şi se
finalizează prin propagarea acestora pe porŃiunea rămasă a semifabricatului r'.
Corespunzător succesiunii fazelor descrise pe suprafaŃa tăiată (figura 11.2) se
disting următoarele zone: a – zona de rotunjire, b – zona lucioasă netedă, c – zona mată
de rugozitate mare, d – zona de strivire.
La ştanŃare, tăierea materialului se poate face după un contur închis sau
deschis. Cele mai uzuale prelucrări sunt:
- decuparea, ce reprezintă tăierea materialului după un contur închis
corespunzător conturului exterior al piesei de prelucrat;
- perforarea, ce reprezintă tăierea după un contur închis corespunzător
conturului orificiului din piesă;
- retezarea, ce presupune tăierea după un contur deschis cu separarea
materialului.
Avantajele ştanŃării constau în
a posibilitatea realizării unor piese de
S b precizie ridicată, rezistente şi rigide,
având masa redusă, în condiŃiile unui
c consum redus de material, productivitate
ridicată, deservire simplă a utilajelor.
d ForŃa de ştanŃare depinde de
proprietăŃile mecanice, starea iniŃială de
tensiune a materialului, mărimea
Figura 11.2 Aspectul suprafeŃei ştanŃate suprafeŃei tăiate şi de elementele active
ale ştanŃei: jocul dintre acestea şi starea
muchiilor tăietoare. Pentru calculul forŃei de ştanŃare F se consideră că materialul se
deformează uniform şi că tensiunea tangenŃială maximă acŃionează pe suprafaŃa S
(figura 11.1).
F = K · S · Rf = K · L · g · Rf [daN] (11.1)
unde:
L [mm] – lungimea conturului poansonului;
g [mm] – grosimea semifabricatului;
Rf [daN/mm2] – rezistenŃa de rupere la forfecare a materialului;
K [-] – coeficient supraunitar care Ńine cont de aproximaŃia cu care s-a calculat
suprafaŃa S, de neuniformitatea grosimii şi proprietăŃilor materialului semifabricatului
şi de uzura tăişurilor.
Pentru un anumit material, de grosime dată şi dimensiuni ale piesei date, forŃa
de ştanŃare este minimă şi calitatea suprafeŃei tăiate este cea mai bună pentru o valoare
optimă a jocului jOPT şi o uzură minimă a tăişurilor elementelor active.
În cazul unui joc optim, când ştanŃarea se efectuează cu tăişuri neuzate,
suprafeŃele pe care se generează fisurile pornite din dreptul tăişurilor converg pe o
 11. – ŞtanŃarea 73

suprafaŃă comună S fără a-şi modifica direcŃiile. Dacă jocul este mai mic decât cel
optim, direcŃiile suprafeŃelor de fisurare nu coincid, suprafaŃa de rupere se măreşte şi
are un aspect zimŃat (figura 11.3a). În cazul unui joc mai mare decât cel optim de
asemenea direcŃiile suprafeŃelor de fisurare nu coincid, materialul fiind deformat
plastic între poanson şi placa activă, strivit şi rupt, rezultând o piesă concavă cu bavuri
şi margini neregulate (figura 11.3b).

a) j < jopt b) j > jopt

Figura 11.3 InfluenŃa jocului asupra calităŃii suprafeŃelor ştanŃate

În cazul în care ştanŃarea se efectuează cu elemente active uzate, la o valoare

optimă a jocului, materialul va fi deformat plastic atât pe suprafaŃa de atac a
poansonului, piesa detaşată având bavuri pe această suprafaŃă, cât şi pe suprafaŃa
poanson uzat opusă, unde banda perforată
rezultă cu bavuri, pentru că
materialul extrudează în spaŃiul
liber datorat uzurii plăcii active
(figura 11.4). Când sunt uzate
numai muchiile poansonului,
bavurile vor apărea numai la
piesa detaşată, pe suprafaŃa de
atac a poansonului.
Dacă numai placa activă
are muchii uzate, bavurile vor
placă activă uzată apărea doar la banda perforată
jOPT
pe suprafaŃa de contact a
semifabricatului cu placa.
Figura 11.4 InfluenŃa uzurii elementelor active asupra ExistenŃa bavurilor
calităŃii suprafeŃelor ştanŃate pronunŃate, în funcŃie de
74 AplicaŃii specifice în tehnologia materialelor

condiŃiile impuse piesei, prezintă inconveniente din punct de vedere calitativ,

impunând executarea unor operaŃii suplimentare de debavurare. Evitarea apariŃiei
bavurilor se face prin reascuŃirea periodică a elementelor active ale ştanŃei. Pentru
experimentări se va folosi presa cu excentric prezentată schematic în figura 11.5.

1 – motor electric de antrenare

2 – transmisie cu curele
3 – volant
4 – frâna cu bandă
5 – manivelă
6 – bielă
7,8 – şurub, piuliŃă pentru reglarea
poziŃiei cursei
9 – berbec
10 – ghidaje
11 – batiu

Figura 11.5 Schema de principiu a presei cu excentric

11.3 Desfăşurarea lucrării

Pe presă se montează o ştanŃă simplă de decupare pentru piese circulare. Se
efectuează patru seturi de ştanŃări ale unor table de oŃel cu două grosimi diferite. În trei
cazuri se utilizează poansoane de diferite diametre şi aceeaşi placă activă având
muchii tăietoare neuzate, iar în cel de-al patrulea caz se efectuează o ştanŃare pentru
fiecare tablă cu un poanson având muchiile uzate.
Din diagrama din figura 11.6 se stabileşte jocul optim jOPT în funcŃie de
grosimea şi natura materialului semifabricatului.
Se măsoară cu micrometrul diametrele poansoanelor DP. Diametrul alezajului
plăcii active este DPA = 24 mm. Se calculează jocul real jR cu relaŃia:
D PT − D P
jR = [mm] (11.2)
2
şi abaterea procentuală ∆j% a acestuia faŃă de jocul optim:
j R − jOPT
∆j % = ⋅ 100 [%] (11.3)
jR
 11. – ŞtanŃarea 75

0,4 Se măsoară cu micrometrul

Al grosimea discurilor şi a benzilor
Ol perforate în zona de tăiere,
0,3
utilizându-se două plăci prelucrate de
Cu
grosime cunoscută. Se determină
Joc optim jOPT [mm]

0,2 înălŃimea absolută, respectiv înălŃimea

procentuală a bavurii cu relaŃiile:
0,1 ∆g = g f − g [mm] (11.4)
g −g
∆g % = f ⋅ 100 [%] (11.5)
0 1 2 3 4 5 g
Grosime semifabricat g [mm]
unde: gf este mărimea măsurată, iar g
Figura 11.6 Alegerea jocului optim
grosimea tablei.
Se observă la microscopul binocular starea suprafeŃelor rezultate prin ştanŃare
pentru cele patru poansoane.

11.4 Rezultate experimentale

Valorile obŃinute în urma măsurărilor şi calculelor se trec în tabelul 11.1.

Rezultatele obŃinute la ştanŃare Tabelul 11.1

Diam. ÎnălŃime bavură

Diam. Jocul Jocul Abat.
Grosime mat.
Nr. poanson

alezaj placă

ObservaŃii
poanson real optim proc. joc abs. procent.
g [mm]
Nr. crt.

activă ∆g [mm] ∆g% [%]

bandă

bandă

DPA DP jR jOPT ∆j%

disc

disc

[mm] [mm] [mm] [mm] [%]

1 1 Poanson
1 neuzat
2 2
3 1 Poanson
2 neuzat
4 2
5 1 Poanson
3 neuzat
6 2
7 1 Poanson
4 uzat
8 2

11.5 Prelucrarea datelor experimentale. Concluzii

Se trasează histograma de variaŃie ∆g% = f(∆ ∆j%) pentru ştanŃarea cu elemente
active neuzate în cazul celor două grosimi de semifabricat atât pentru disc cât şi pentru
bandă. Se va evidenŃia influenŃa jocului şi uzurii muchiilor tăietoare corelată cu
influenŃa grosimii semifabricatului asupra calităŃii pieselor ştanŃate.