CURS 8

-Transformari in stare solida-

Transformarile in stare solida reprezinta procese care au loc in materialele metalice si nu
numai, in conditii bine determinate de temperatura, presiune si concentratie in urma carora se
inregistreaza modificarea retelei cristaline printr-o transformare polimorfa sau modificarea
compozitiei chimice a unei faze prin precipitarea prin aceasta a altei faze sau modificarea
compozitiei chimice a unei faze pana la o anumita concentratie si temperatura dupa care se
produce o transformare polimorfa combinata cu o separare de faza noua( transformare
eutoctoida). Transformarile in stare solida se apreciaza din punct de vedere termodinamic al
mecanismului, al cineticii si morfologiei.

Termodinamica transformarii urmareste starea initiala si cea finala a materialului supus

transformarii si se apreciaza folosind energia libera intrucat o faza este cu atat mai stabila cu cat
energia sa libera este mai mica.

In timpul producerii transformarilor in stare solida au loc modificari locale ale compozitiei si
energiei numite fluctuatii. In functie de natura, fluctuatiile pot fi: omofazice, daca determina
aranjamente atomice de importanta mica extinse pe volume mari inducand transformari omogene
sau eterofazice, daca determina transformari eterogene prin aranjamente atomice drastice
localizate in volume foarte mici. Transformarile omogene se produc simultan in tot volumul fara
germinare si crestere si sunt de doua tipuri:
1) Ordine-Dezordine prin care se obtin solutii solide ordonate;
2) Spinodale care se produc cu difuzie in sisteme cu lacune de miscibilitate obtinandu-se
structuri modulate sau periodice.
De regula, o transformare incepe prin formarea unor nuclee si continua prin cresterea
acestora. In functie de procesele de crestere a nucleelor, tranformarile eterogene produse prin
germinare si crestere pot fi cu difuzie, fara difuzie sau intermediare. Transformarile cu difuzie la
raciere presupun un grad de subracire mic, iar cele fara difuzie grade de subracire mari.

In cazul transformarilor fara difuzie de obtine o faza in afara echilibrului si se mai numesc
transformari martensitice. In urma transformarilor mixte de obicei se obtin faze intermediare.
Transformarile au loc in cazul aliajelor care prezinta variatia solubilitatii cu temperatura si pot fi:
 Descompunerea solutiilor solide suprasaturate;
 Formarea solutiilor la incalzirea amestecurilor bifazice;
 Transformarea eutectoida;
 Transformarea martensitica;
 Transformarea mixta.

Transformarile eterogene cu difuzie pot fi:(1) transformarea polimorfa, (2) dizolvarea, (3)
precipitarea, (4) transformarea eutectoida si (5) transformarea eutectoida inversa.
(1) Transformarea polimorfa consta in modificarea structurii cristaline fara schimbarea
compozitiei chimice. Polimorfismul nu poate fi confundat cu alotropia decat in cazul
metalelor pure.
(2) Dizolvarea se poate produce in aliaje formate din matrice si o faza secundara si consta in
redizolvarea acestora modificandu-se usor compozitia chimica si parametrii de retea ai
matricei. Dizolvarea sta la baza calirii de punere in solutie astfel incat se obtine
omogenizarea matricei.

(3) Precipitarea din solutii solide suprasaturate este transformarea in care solutia solida
devenita prin suprasaturare instabila se descompune partial intr-o alta faza cristalina,
structura finala fiind masa metalica de baza monofazica si o faza noua secundara rezultata
din transformarea fazei initiale.

Precipitarea sta la baza tratamentului termic de imbatranire care se aplica solutiilor solide
suprasaturate prin calire de punere in solutie. Microstructurile obtinute dupa precipitare sunt
formate din particule de precipitat metastabile sau stabile dispersate in matricea alfa.
Imbatranirea poate fi naturala, daca se produce la temperaura camerei sau artificiala, daca se
produce la incalzire.
(4) Transformarea eutectoida sau transformarea perlitica se poate produce in sistemele de aliaje
care contin solutii solide sau compusi stabili doar la temperaturi ridicate. Faza solida stabila
la temperaturi inalte se transforma la racire simultan in doua sau mai multe faze solide
deosebite compozitional si structural intre ele si fata de faza initiala. Produsul final se
numeste eutectoid. Transformarea eutectoida are la baza germinarea, cresterea si difuzia
 atomilor. Forta mortice a transformarii o constituie diferenta de energie libera dintre faza
finala si cea initiala. Pentru ca transformarea din oteluri este caracteristica si altor aliaje se
studiaza transformarea perlitica (transformarea austenitei in perlita).

Transformarea perlitica consta din separarea simultana a feritei si cementitei din austenita la
temperaturi mai mici de 727 de grade celsius pentru asigurarea subracirii. Faza initiatoare este
cementita, germenii acesteia formandu-se la limita grauntilor de austenita, lamelele de cementite
cresc si se dezvolta reducand continutul de carbon in vecinatate obtinandu-se lamele de ferita.
Acestea cresc, imbogatesc in carbon zonele invecinate si formeaza din nou cementita. Formarea
germenilor este consecinta unor fluctuatii de energie sau compozitie. Transformarea eutectoida
este discontinua, iar amestecul fazic rezultat are un caracter lamelar. Distanta interlamelara
depinde de gradul de subracire dupa formula unde lambda este distanta
interlamelara si delta T gradul de subracire. Perlita are diverse grade definite structural si diverse
duritati si se noteaza dupa cum urmeaza: perlita grosiera Pg, perlita fina sorbitica Pf, perlita
sorbitica Ps si perlita troostitica Pt.

Cresterea are loc doar daca din volumele invecinate vine un aport de carbon. Formarea
germenilor se produce la limitele de graunte. Viteza de transformare este dependenta de timp si
de faptul ca procentul de faza transformata este mic.
 -Transformarea martensitica-
Transformarea martensitica se produce la aliaje si metale care prezinta transformari polimorfice
si consta in trecerea la un grad mare de subracire sau la o viteza mare de racire a unei solutii
solide intr-o alta solutie solida suprasaturata cu aceeasi compozitie chimica cu a fazei initiale, dar
cu structura cristalina diferita. Racirea rapida produce o subracire a austenitei pana la
aproximativ 200 de grade Celsius la care formarea prin difuzie a fazelor de echilibru este
imposibila, astfel austenita se transforma in martensita, o faza metastabila. Martensita se
formeaza din austenita prin mecanism de translatie, atomii efectuand deplasari coordonate si-----
care induc transformarea din CFC a austenitei in CVC a feritei, dar datorita suprasaturarii in
carbon reteaua este deformata in tretagonal cu volum centrat.
Se produce la viteze mari de racire, compozitia fazei initiale este identica cu cea a fazei finale
si se produce fara difuzie. Prin alierea cu carbon, domeniul fier gama este coborat de la 912
grade Celsius la 727 grade Celsius. Intrucat transformarea din fier gama in fier alfa la racire
rapida este limitata de atomii de carbon, austenita se subraceste foarte mult pana la o temperatura
critica numita martensita start (Ms). Dupa aceea transformarea are loc intr-un domeniu tehnic de
racire continua pana la temperetura martensita finala (Mf). Temperaturile Ms si Mf sunt
caracteristici de material si depind de compozitia chimica a acestuia. Microscopic, cristalele de
martensita aciculara sunt individualizate, au margini zimtate si unghiuri definite intre ele.

In oteluri si aliaje feroase apar doua tipuri morfologice de martensite in functie de compozitia
chimica. In aliajele neferoase martensita este plachetara sau aciculara. Martensita cu structura in
sipci se caracterizeaza prin densitate mare de dislocatii, iar cea plachetara prezinta o substructura
cu macle interne.

-Transformare bainitica-
Se situeaza intre transformarea perlitica si cea martensitica. La o subracire de 2 pana la 500 de
grade Celsius sau la o mentinere intre 500 de grade Celsius si temperatura martensita start,
austenita subracita se transforma in bainita care este un constituent fin dispersat cu structura
bifazica din ferita alfa suprasaturata in carbon si carbura de fier asemanatoare atat perlitei cat si
martensitei. Viteza de difuzie a fierului este nula in timp ce viteza difuziei carbonului este relativ
mare. Transformarea austenitei in bainita are 3 etape:
In functie de temperatura de mentinere izoterma, bainita poate fi superioara, formata din placi de
ferita si carburi de fier alungite asemanatoare perlitei sau inferioara din ace de ferita si carburi
fine punctiforme asemanatoare martensitei. Cinetica transformarii are trasaturi comune
transformarii eutectoide cu difuzie si martensitice fara difuzie. Bainitele au caracteristici
mecanice de interes practic, rezistenta mecanica fiind mare si tencitatea buna.
(5) Transformarea eutectoida inversa consta in formarea la incalzire din amestecuri bifazice a
unei solutii solide si este caracteristica aliajelor care prezinta transformare eutectoida. La
aliajele fier-carbon (oteluri) si fonte, fenomenul se numeste austenitizare si consta in
recristalizarea totala a structurilor perlitice prin incalzirea otelurilor la temperaturi superioare
punctelor critice.

Austenitizarea se explica prin tendinta permanenta a sistemului de a avea energie libera minima.
Peste temperatuta A1, austenita are energie minima mai mica decat perlita. Formarea austenitei
din perlita este un proces de cristalizare prin germinare si crestere deci cu difuzie. Viteza de
germinare si de crestere a germenilor depinde de temperatura si de concentratia in carbon a
perlitei. Daca se iau in calcul curbe de variatie a energiei libere a fazelor la diferite temperaturi
rezulta ca toate cele 3 faze sunt in echilibru termodinamic doar la temperatura A1.
Viteza de transformare a perlitei in austenita creste cu concentratia de carbon in otel si depinde
de existenta elemetelor de aliere. Cele care formeaza carburi reduc viteza de transformare a
perlitei in austenita, iar cele care nu formeaza carburi cresc viteza transformarii.
Cinetica acestei transformari se poate studia la incalzire izoterma sau la incalzire continua.
Viteza de transformare a perlitei este influentata de forma si marimea cristalelor initiale si cu cat
este mai fina cu atat numarul germenilor este mai mare si austenitizarea mai rapida.