Numele si prenumele studentului: Armășoiu Andrei Nicolae

Stiinta si ingineria materialelor

Examen – an I – IEDM – ID
13.06.2020 – ora 15.00
Test 2

3. Factorii care influenţează cinetica procesului de cristalizare a metalelor sunt:

a - căldura latentă de topire și creşterea energiei sub forma căldurii specifice
b - viteza, capacitatea și numărul centrelor de cristalizare
c - dimensiunea, forma, şi dispersia cristalelor

7. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate ?

a - transcristalizarea – defect de cristalizare (impurităţi, fisuri) evitat prin rotunjirea colțurilor
lingotierei
b - sufluri – goluri de contracţie sub forma unor pâlnii cu contur neregulat, situate în zona central
superioară a lingoului, prezentând suprafeţe oxidate, decarburate cu acumulări de gaze şi incluziuni
c - segregaţii – neomogenităţi chimice datorate concentraţiei unor elemente chimice sau impurităţi
d - retasuri – goluri de contracţie sub forma unor pâlnii cu contur neregulat, situate în zona central
superioară a lingoului, prezentând suprafeţe oxidate, decarburate cu acumulări de gaze şi incluziuni
nemetalice
e - fulgi – neomogenităţi chimice cu suprafeţe oxidate, decarburate, cu acumulări de gaze şi
incluziuni

11. Defectele liniare (dislocaţiile) cuprind:

a - vacanţele, atomii interstiţiali şi impurităţile
b - dislocaţiile marginale şi elicoidale
c - izotropia, anizotropia, limitele şi sublimitele

15. În cazul dislocaţiei marginale direcţia de alunecare este:

a - paralelă cu linia dislocaţie marginală
b - conţinută în planul de alunecare cristalină
c - perpendiculară pe linia de dislocaţie marginală
d - în prelungirea zonei de tranziţie dintre cristale.

19. Principalele tipurile de difuzie sunt:

a - difuzie marginală, elicoidală și tangențială
b - difuzie în masa cristalului (difuzie în volum)
c - difuzie la suprafaţa cristalului (difuzie superficială)
d - difuzie în lungul limitelor intercristaline (difuzie intergranulară)

3. Rezistenţa la rupere reprezintă:

a - tensiunea maximă pe care o poate suporta materialul fără ca deformaţia să fie permanentă
b - raportul dintre sarcina alungirii prescrise şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei
c - raportul dintre sarcina maximă şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei

7. Ecruisarea reprezintă:
a - durificarea prin deformare plastică
b - procesul de aranjare a dislocaţiilor marginale formând o reţea poligonală de sublimite
c - fenomenul de creştere a tensiunii necesare pentru a produce alunecarea, datorat deformării
plastice anterioare şi prin care metalul devine mai rezistent şi mai dur

1
11. Recristalizarea materialelor metalice ecruisate măreşte valorile următoarelor proprietăţi:
a - alungirea la rupere, gâtuirea la rupere, rezilienţa
b - rezistenţa la rupere, limita de curgere
c - duritatea, fragilitatea, densitatea

15. Ruperea la oboseală reprezintă:

a - ruperea care apare în urmă aplicării unor sarcini variabile şi repetate în timp
b - deformarea lentă, progresivă în timp şi continuă a unui material sub acţiunea unei sarcini
constante
c - procedeu (termic, chimic, mecanic) de diminuare a capacităţii de deformare plastică a unui
material

19. Deformarea plastică prin fluaj se desfăşoară pe trei zone, în următoarea succesiune:
a - zona fluajului accelerat, zona fluajului nestabilizat, zona fluajului stabilizat
b - zona fluajului nestabilizat, zona fluajului stabilizat, zona fluajului accelerat
c - zona fluajului stabilizat, zona fluajului accelerat, zona fluajului nestabilizat

1) Transformarea eutectoidă se defineşte ca fiind:

a) transformarea care constă în reacţia feritei cu lichidul
b) transformarea care constă în descompunerea izotermă a fazei lichide şi formarea unui
amestec mecanic de austenită şi cementită primară, amestec mecanic numit ledeburită
c) transformarea care constă în descompunerea izotermă a austenitei şi formarea unui amestec
mecanic de ferită şi cementită secundară, amestec mecanic numit perlită

2) Transformarea eutectică se defineşte ca fiind:

a) transformarea care constă în reacţia feritei cu lichidul
b) transformarea care constă în descompunerea izotermă a fazei lichide şi formarea unui
amestec mecanic de austenită şi cementită primară, amestec mecanic numit ledeburită
c) transformarea care constă în descompunerea izotermă a austenitei şi formarea unui amestec
mecanic de ferită şi cementită secundară, amestec mecanic numit perlită

3) Soluţiile solide de carbon în Fe şi, respectiv, în Fe , se numesc:

a) ferită (F) şi, respectiv, perlită (P)
b) ferită (F) şi, respectiv, austenită (A)
c) perlită (P) şi, respectiv, austenită (A)

4) Formarea grafitului se face după următoarea reacţie de descompunere (reacţie de grafitizare):

a) FeC  Fe C(grafit)
o
b) Fe C 912

 Fe C(grafit)
c) Fe 3 C  3 Fe C(grafit)

5) Care dintre următoarele reacţii este de tip eutectic:

a) L  ( A + Ce I )
b) A  ( F + Ce II )
c) ( F + Ce II )  A

6) În ce puncte ale diagramei Fe-Fe3C au loc transformările eutectică şi, respectiv, eutectoidă?
a) E şi, respectiv, C
b) C şi, respectiv, S
c) P şi, respectiv, S
7) Amestecul mecanic format din ferită (F) şi cementită secundară (CeII) se numeşte:

2
 a) ledeburită (Le)
b) perlită (P)
c) austenită (A)

8) Feα poate dizolva până la:

a) 0,0218% C la 7270C formând o soluţie solidă de C în Feα numită ferită (F)
b) 2,11% C la 11480C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită austenită (A)
c) 0,77% C la 7270C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită perlită (P)
d) 4,3% C la 11480C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită ledeburită (Le)

9) Fe poate dizolva până la:

e) 0,0218% C la 7270C formând o soluţie solidă de C în Feα numită ferită (F)
f) 2,11% C la 11480C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită austenită (A)
g) 0,77% C la 7270C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită perlită (P)
h) 4,3% C la 11480C, formând o soluţie solidă de C în Feγ numită ledeburită (Le)

10) În ordinea crescândă a nivelului de grafitizare, fontele de turnătorie se pot clasifica în:
a) fonte perlitice, fonte perlito-feritice şi fonte feritice
b) fonte feritice, fonte ferito-perlitice şi fonte perlitice
c) fonte albe, fonte pestriţe şi fonte cenuşii

11) Ce caracteristici imprima cementita fontelor albe?

a) fragilitate si duritate
b) duritate si alungire mare
c) fragilitate si gâtuire mare

12) Transformarea eutectoidă presupune transformarea:

a) P  A, A  P
b) A  M, A  B
c) M  A, B  A
unde: P - perlită; A - austenită; B - bainită; M – martensită

13) Transformarea eutectică presupune transformarea:

a) P  A, A  P
b) L  Le, Le  L
c) M  A, B  A
unde: P - perlită; A - austenită; Le - ledeburită; B - bainită; M - martensită; L - lichid

14) In funcție de gradul de grafitizare structura fontelor cenușii poate cuprinde:

a) ferită, perlită, cementită, grafit
b) austenită, perlită, sorbită, bainită, grafit
c) troostită, perlită, martensită, grafit

15) Diagrama Greiner – Klingenstein (diagrama structurală a fontelor) defineste structura fontelor în
funcție de:
a) conţinutul ridicat de C și SI, temperatura înaltă a soluţiei lichide, viteză de răcire lentă
b) conţinutul scăzut de C și SI, temperatura scăzută a soluţiei lichide, viteză de răcire mare
c) conţinutul ridicat de C și scazut de SI, temperatura înaltă a soluţiei lichide, viteză de răcire
mare

16) Fosforul ca si component al steaditei (eutecticul fosforos ternar):

3
 a) reduce temperatura de cristalizare și crește rezistența la uzura a fontelor
b) este un element chimic antigrafitizant
c) formează cementie aliate și carburi stabile

17) Fontele cenușii cu grafit lamelar se utilizează deoarece prezintă:

a) turnabilitate bună în piese cu geometrie complexă și prelucrabilitate prin aşchiere uşoară
b) conțin fosfor ca si element chimic antigrafitizant
c) nu permit producerea fenomenului de grafitizare

18) Fontele cenușii modificate:

a) prin forma grafitului reduc influența asupra devierii și concentrării liniilor de tensiune
b) prezintă duritate și fragilitate ridicate
c) nu permit descompunerea cementitei in grafit

19) Ce modificatori se pot utiliza pentru obţinerea unei fonte cu grafit nodular?
a) Si, Al, Cr
b) Ce, Mg, Y
c) P, Mn, C

20) Fontele cenușii maleabile:

a) se obțin prin încălzire la 950 ... 1000oC și racire cu diverse viteze
b) se obțin prin descompunerea cementitei și racire cu diverse viteze
c) se obțin prin introducerea unor elemente chimice antigrafitizante

21) Transformarea perlitei în austenită la încălzire se bazează pe:

a) proces de difuzie foarte intens și grad de dispersie mare
b) descompunerea cementitei în grafit și menținere la temperatură constantă
c) formarea cementie aliate și a carburilor stabile

22) Oțelurile cu ereditate granulară grosolană se caracterizează prin:

a) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de 750 ... 8300C
b) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de 900 ... 9500C
c) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de transformare eutectică

23) Oțelurile cu ereditate granulară fină se caracterizează prin:

a) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de 750 ... 8300C
b) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de 900 ... 9500C
c) creşterea cristalelor de austenită după depăşirea temperaturii de transformare eutectică

24) Transformarea austenitei în perlită la răcire se bazează pe:

d) proces de difuzie foarte intens și grad de dispersie mare
e) descompunerea cementitei în grafit și menținere la temperatură constantă
f) formarea cementie aliate și a carburilor stabile

25) Urmatoarele structuri sunt considerate de natură perlitică:

a) perlita, sorbita și troostita
b) perlita, sorbita și cementita
c) perlita, bainita și martensita

26) Viteza critică de călire este:

4
 a) viteza de răcire cea mai mică de la care întreaga structură este martensitică cu urme de
austenită reziduală
b) viteza de răcire cea mai mare de la care întreaga structură este martensitică cu urme de
austenită reziduală
c) viteza de răcire minimă corespunzătoare apariției martensitei în structură

27) Care este ordinea în sensul descrescător al temperaturilor de răcire, a constituenţilor care se
obţin la răcirea izotermă a austenitei (diagrama TTT: transformare-temperatură-timp), pentru un
oţel eutectoid?
a) S, T, P, M, B
b) P, T, S, B, M
c) P, S, T, B, M
unde: P - perlită; S - sorbită; T - troostită; B - bainită; M - martensită

28) Într-o diagramă TRC (transformare-temperatură-timp), viteza critică de călire se reprezintă grafic:
a) prin tangenta la cotul curbei de început a transformărilor
b) prin tangenta la cotul curbei de sfârşit a transformărilor
c) prin tangenta la cotul curbelor TTT

29) La transformarea martensitică, rămânerea unei cantităţi de austenită reziduală (Arez), se explică
prin:
a) viteza mare a transformării
b) creşterea volumului cristalelor, prin reordonare atomică
c) micşorarea gradului de tetragonalitate

30) Tendinţa de creştere a grăuntelui de austenită cu temperatura, se numeşte:

a) dilatare termică
b) ereditate granulară
c) indice granulometric

31) Transformarea martensitică se caracterizează, între altele, prin aceea că:

a) se produce fără difuzie sau autodifuzie
b) se produce în intervalul Ms(martensită start) - Mf (martensită finiş)
c) gradul de tetragonalitate creşte odată cu conţinutul de carbon

32) Urmatoarele transformări sunt considerate că se desfășoară pe baza procesului de difuzie:

d) P  A, A  P, M  P
e) A  M, A  B
f) M  A, B  A
unde: P - perlită; A - austenită; B - bainită; M – martensită

33) Care sunt structurile care se obţin, în ordine, la revenirea martensitei de călire?
a) Mrev , Trev , Srev , Pglob
b) Srev , Trev , Pglob , Mrev
c) Trev , Pglob , Srev , Mrev
unde: Pglob - perlită glob., Srev - sorbită de rev., Trev - troostită de rev., Mrev - martensită de rev.

34) Prin încălzirea (revenirea) peste 300C a structurii martensitice a unui oţel călit:
a) Rm şi HB se reduc

5
 b) A5 şi KV cresc
c) Rm şi HB cresc, iar A5 şi KV se reduc
unde: Rm - rezistenţa mecanică, HB - duritatea, A5 - alungirea, KV - rezilienţa)

35) Cantitatea de austenită reziduală obținută la călire este cu atât mai mare cu cât:
a) temperatura este mai joasă
b) temperatura este caracteristică unei structuri de echilibru
c) temperatura este mai joasă

36) Tratamentele termice primare urmăresc obținerea unor:

a) structuri cu proprietăţi tehnologice și stări favorabile aplicării de tratamente termice
secundare
b) proprietăţi mecanice şi fizice pentru exploatarea ulterioară a produsului
c) structuri martensitice

37) Recoacerile sunt tratamente termice primare care urmăresc:

a) aducerea aliajului într-o stare starea în afară de echilibru
b) aducerea aliajului într-o stare apropiată de starea de echilibru
c) obținerea de structuri bainitice și martensitice

38) Proprietăţile mecanice obţinute prin recoacerea de detensionare sunt:

a) reducerea tensiunilor interne și aducerea aliajului în stare de echilibru
b) difuzie intensă cu obtinerea de structuri în afară de echilibru
c) rezistenţă la rupere, rezilienţă, plasticitate şi duritate ridicate

39) Proprietăţile mecanice obţinute prin recoacerea de normalizare sunt:

a) duritate și fragilitate mari
b) difuzie intensă cu obtinerea de structuri în afară de echilibru
c) rezistenţă la rupere şi rezilienţă bună și plasticitate şi duritate corespunzătoare

40) Recoacerea este tratamentul termic utilizat pentru:

a) obţinerea unor proprietăţi mecanice superioare comparativ cu cele ale stării structurale
normale de echilibru
b) încălzirea, menţinerea şi răcirea materialelor metalice
c) a corecta unele defecte provenite din prelucrări anterioare (turnare, laminare, forjare) şi a
pregăti materialul pentru prelucrări ulterioare

41) Tratamentele termice secundare urmăresc obținerea unor:

a) proprietăţi mecanice şi fizice pentru exploatarea ulterioară a produsului
b) structuri martensitice
c) structuri cu proprietăţi tehnologice și stări favorabile aplicării de tratamente termice
secundare

42) Călirea oţelurilor reprezintă tratamentul termic care constă în:

a) topire urmată de răcire lentă
b) încălzire rapidă în domeniul austenitic urmată de răcire lentă
c) încălzire în domeniul austenitic urmată de răcire energică

43) Revenirea este un process termic care conduce la obținerea unor structuri:
a) în stare de echilibru

6
b) cu grăunți ereditari grosolani
c) cu grăunți ereditari fini