TEMA NR.

STRUCTURI DE ECHILIBRU ALE OŢELURILOR CARBON ȘI FONTELOR ALBE

Să se efectueze o analiză din punct de vedere metalografic a microstructurilor

categoriilor de aliaje Fe – C (oțeluri carbon și fonte albe) delimitate de diagrama sistemului
metastabil Fe – Fe3C. Analiza trebuie să fie însoțită și de punerea în evidență a distribuţiei
fazelor și constituenţilor acestor aliaje.
Să se elaboreze o evaluare calitativă și cantitativă a evoluției și diversificării acestor faze
și constituenți metalografici în functie de variația concentrației în carbon și a temperaturii.
De asemenea, să se efectueze și o prezentare a tansformărilor structurale de bază
aferente acestor categorii de oțeluri carbon și fonte albe, precum și definirea fazelor și
constituenţilor de echilibru aferenți.

Aliajele fierului cu carbonul poarta denumirea de oteluri daca continutul in acest

element este pana la 2,06% si de fonte cand continutul de carbon depaseste
aceste limite. Atat in oteluri cat si in fonte, pe langa fier si carbon apar si alte
elemente insotitoare permanente ( Si, Mn, P, S ) in concentratii bine definite
pentru fiecare categorie de aliaj in parte. Carbonul este cel mai important
element de aliere al fierului, deoarece pentru fiecare 0,1% C, rezistenta la rupere
a otelurilor carbon laminate creste cu cca 9 daN/mm2, iar limita de curgere cu cca
4…5 daN/mm2. In aliajele sale cu Fe, carbonul se poate gasi sub forma de carburi
de Fe, FexCy, sub forma de carbon elementar ( carbon liber sau grafit ), sau sub
forma de solutie solida ( ferita, austenita si ferita )
In mod corespunzator apar doua diagrame de echilibru : metastabila Fe-
cementita ( Fe-Fe3C ) si stabila Fe-grafit ( Fe-C ). Echilibrul cu cementita este
metastabil, deoarece prin incalzire se descompune in elementele sale, dar in
conditiile practice de utilizare a aliajelor ( temperatura si presiune ) acest
constituent structural prezinta suficienta stabilitate, otelurile si fontele albe
facand parte din acest sistem .
Dupa continutul de carbon otelurile pot fi impartite in trei clase :
-oteluri hipoeutectoide, care contin pana la 0,8% C si prezinta la
temperatura ambianta o structura de ferita si perlita ;
-oteluri eutectoide, care contin 0,8% C si au la temperatura
ambianta o structura perlitica ;
-oteluri hipereutectoide, care au un continut de C cuprins intre
0,8…2,06% si o structura formata din perlita si cementita
secundara .
Fontele albe sunt denumite astfel datorita aspectului argintiu al
rupturii ( cauzat de prezenta cementitei ) si sunt aliaje feroase cu
continut de carbon cuprins intre 2,06…6,67%. Factorii care
favorizeaza obtinerea fontelor albe sunt: temperaturile ridicate de
turnare, viteza mare de racire, continutul ridicat de Mn sau Cr si
un continut scazut de Si.

Dupa continutul de C acestea se pot imparti in urmatoarele trei

clase :

-fonte hipoeutectice, care contin intre 2,06…4,3% C si au la temperatura

ambianta o structura formata din perlita, cementita secundara si ledeburita ;

-fonte eutectice, care contin 4,3% C si au la temperatura ambianta o

structura formata numai din perlita si ledeburita ;

-fonte hipereutectice, care contin intre 4,3…6,67% C avand la temperatura

ambianta o structura formata din cementita primara si ledeburita .

1. Constituenti omogeni .

Ferita, notata cu F, este o solutie de insertie a C in Fe . Contine maxim

0,02% C la 996oK ( punctul P din diagrama Fe-Fe3C ) si 0,006% C la 293oK (
punctul Q din diagrama Fe-Fe3C).Ferita libera apare in otelurile
hipoeutectoide, predominand in structura celor cu o concentratie de pana la
0,4% C si trecand sub forma de retea la cele cu continut de carbon cuprins
intre 0,5…0,8%. Ferita cristalizeaza in sistemul cubic centrat, poseda o
rezistenta la rupere de cca 30 daN/mm2 si o alungire specifica mare  =40%.
Este magnetica si ofera otelurilor elasticitate si tenacitate.

Cementita, notata cu Ce, este un compus chimic Fe3C care are 6,67% C

( C%=[12/(3 56+12)]100=6,67% ). Cementita libera apare in structura

otelurilor carbon si a fontelor albe sub urmatoarele forme distincte, toate
insa avand aceeasi compozitie chimica : cementita primara ( CeI ) in fontele
albe hipereutectice, separata din topitura de-a lungul liniei CD; cementita
secundara ( CeII ) in fontele albe hipoeutectice si in otelurile hipereutectoide,
ca urmare a modificarii solubilitatii C in Fe  de-a lungul liniei ES; cementita
tertiala ( CeIII ) in otelurile cu un continut scazut de C, datorita modificarii
solubilitati C in Fe  de-a lungul liniei PQ.
Cementita cristalizeaza in sistemul ortorombic, are o duritate foarte mare
HB=800 daN/mm2, o rezistenta la rupere foarte mica r=4 daN/mm2 si este
magnetica la temperatura ambianta.

Prin incalzire isi pierde magnetismul la 215oC, iar la temperaturi mai inalte
se descompune in componentele sale ( Fe si C ) si ca urmare, temperatura
sa de topire nu este precis determinata. Confera otelurilor hipereutectoide si
fontelor albe o duritate si o fragilitate ridicata, motiv pentru care aceste
aliaje nu pot fi prelucrate prin deformare la rece.

2. Constituentii eterogeni .

Perlita, notata cu P, este un amestec mecanic de ferita ( 88% ) si cementita

( 12% ) cu aspect lamelar, rezultat prin descompunerea austenitei cu 0,8 C
la temperatura de 996oK. Proprietatile sale mecanice depind de marimea si
de gradul de dispersie ( definit ca inversul distantei interlamelare ) al fazelor
constructive. Rezistenta sa la rupere are valori cuprinse intre 55. . . 110
daN/mm2, duritatea HB=185…250 daN/mm2, iar alungirea
specifica  =2,5…10%. Perlita confera otelurilor rezistenta si elasticitate.

Ledeburita, notata cu Le, este un amestec mecanic de austenita si

cementita format prin solidificarea lichidului cu 4,3% C la temperatura de
1420oK. La temperatura ambianta, ca urmare a transformarilor in stare
solida, ledeburita este constituita din perlita ledeburitica si cementita
ledeburitica. Datorita cantitatii mari de faza cementitica din structura,
ledeburita imprima fontelor albe o duritate si o fragilitate pronuntata. Din
aceasta cauza, fontele albe se folosesc in special pentru elaborarea
otelurilor, iar in unele situatii pentru elaborarea prin turnare a unor piese (
cilindrii de laminor ) rezistente la uzura, ce nu sufera prelucrari mecanice
ulterioare prin procedee clasice. De asemenea, fontele albe hipoeutectice se
utilizeaza la obtinerea fontelor maleabile.

3. Aspecte microscopice ale aliajelor feroase din sistemul metastabil

( Fe-Fe3C ) .

3. 1. OTELURI CARBON .

Se considera drept stare de echilibru a otelurilor, acea stare obtinuta prin

racirea topiturii cu viteza foarte mica ( <4oK/min ) . Proba cercetata la
microscop este pregatita si atacata.

Otelul cu 0,015% C, prezinta la temperatura ambianta o structura din

graunti poliedrici de ferita ( culoare alba ) cu marginile usor rotunjite.
Datorita fenomenului de anizotropie va aparea o diferenta de nuanta in
culoarea deschisa a grauntilor, functie de orientarea cristalografica fata de
planul de lustruire. La marginile unor graunti cristalini de ferita se sesizeaza
o cantitate mica de cementita tertiala care apare ca o dedublare a liniei ce
contureaza grauntele de ferita ( figura 2. ) .

Incluziunile metalice apar de culoare inchisa si se plaseaza intre grauntii de

ferita sau chiar in interiorul lor. Acest aliaj poseda caracteristici de
plasticitate foarte bune, permeabilitate magnetica buna si foarte slabe
caracteristici de rezistenta mecanica.

Otelurile cu 0,02% < C < 0,8% au la temperatura ambianta o structura

constituita din ferita si perlita. Pana la concentratii de 0,4% C predomina in
structura ferita ( culoare alba ), iar perlita apare la marginea unor graunti
feritici ( culoare inchisa ) ( figura 3. ). La 0,4% C cei doi constituenti
structurali apar in cantitati aproximativ egale ( figura 4. ), iar la continuturi
cuprinse intre 0,5…0,8% C matricea structurala devine perlitica, iar ferita va
apare sub forma de retea ( figura 5. ). Cresterea progresiva a cantitatii de
perlita din structura odata cu marirea concentratiei in C va conduce si la
importante modificari ale proprietatilor mecanice si tehnologice. Astfel,
otelurile cu cca 0,1% C sunt foarte maleabile si ductile, intrebuintandu-se
pentru trefilare ( cuie, sarme ) si pentru realizari de produse prin ambutisare
adanca.

Otelurile cu cca 0,2% C au o duritate si o rezistenta mecanica putin mai

ridicata comparativ cu cele anterioare, folosindu-se sub forma de table,
benzi, sarme etc, precum si ca oteluri de cementare in constructia de masini
si aparate.

Otelurile cu cca 0,4% C sunt foarte mult intrebuintate in constructia de

masini atat in stare normalizata, cat si in stare imbunatatita, ele asigurand
caracteristici corespunzatoare atat pentru rezistenta mecanica ( datorita
perlitei ) cat si pentru plasticitate ( datorita feritei ). La otelurile cu 0,6% C
predominand in structura perlita, se vor obtine rezistente mecanice
apreciabile si in consecinta vor fi utilizate la confectionarea organelor de
masini intens solicitate.

Otelurile cu 0,8% C, sunt oteluri eutectoide care au la temperatura

ambianta o structura formata numai din perlita lamelara ( sau globulara ).

In urma atacului cu nital perlita apare la microscop ca o alternanta de lamele

alb-negru, lamelele de cementita fiind albe, iar cele de ferita mai intunecate.

Otelurile cu 0,8 < C < 2,06% sunt oteluri hipereutectoide, prezentand la

temperatura ambianta pe langa perlita lamelara si o retea fina de culoare
deschi- sa de cementita secundara ( figura 7 ). Acelasi otel daca este atacat
cu picrat de sodiu la fierbere ( figura ) ( reactiv intrebuintat pentru
evidentierea cementitei ), prezinta in structura reteaua de cementita
secundara colorata cu un brun inchis. Matricea perlitica se ataca mai greu. In
acest fel se poate identifica in reteaua de cementita dintr-un otel
hipereutectoid comparativ cu reteaua de ferita din otelurile hipoeutectoide cu
0,6…0,75% C, care ramane neatacata in urma tratarii cu acelasi reactiv.
Otelurile cu 0,7…1,2% C sunt in general oteluri pentru scule.

Fonte albe hipoeutectice ( 2,06% < C < 4,3% ) au la temperatura

ambianta o structura formata din perlita (culoare inchisa), cementita
secundara (culoare deschisa ) si ledeburita ( aspect punctiform zebrat .
Cementita secundara este concrescuta cu cementita ledeburitica si ca atare
nu pot fi deosebite la microscop ( figura 9. ).zistenta lor mecanica este
ridicata, iar caracteristicile de plasticitate relativ scazute.

Fonte albe eutectice ( C= 4,3% ) prezinta in structura la temperatura

ambianta numai ledeburita. In urma atacului cu nital, perlita ledeburitei
apare sub forma de puncte sau pete negre , iar cementita ledeburitei de
culoare alba (figura 10.).
Fonte albe hipereutectice ( 4, 3%<C <6, 67% ) au structura formata din
ledeburita si cementita primara. Cementita primara separandu-se direct din
lichid va apare la microscop sub forma de ace sau lamele drepte de
dimensiuni mari .