TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 1 – Structura cristalina a metalelor si aliajelor metalice

1) Enumeraţi şi definiţi principalele tipuri de legături dintre atomi existente în corpurile solide.

R: Intre atomii apartinand unor materiale metalice,se manifesta predominant legatura

metalica.Aceasta reprezinta suma fortelor de atractie dintr-un ansamblu rigid de ioni pozitivi .
Legatura covalenta :este caracteristica materialelor ceramice si polimerilor.In cazul ei,electronii de
valenta sunt utilizati in comun de catre doi sau mai multi atomi invecinati .Pentru formarea de legaturi
covalente, trebuie sa fie dispusi astfel incat legaturile sa aiba un raport directional fix unele cu altele.
Legatura ionica :se intalneste atunci cand un atom doneaza electronii de valenta unui atom vecin,de tip
diferit,completand nivelul electronic,exterior al acelui atom.
Legatura Van der Waals, reprezinta o legatura secundara, in sensul ca ea apare intre molecule sau
grupuri de atomi,in care atomii individuali sunt legati prin alte tipuri de legaturi.Se manifesta prin
aparitia unei atractii electrostatice relativ slabe intre partile polarizate ( pozitiv sau negativ) ale unor
molecule.Legaturi Van der Waals, se intalnesc la apa, in multe materiale plastice si ceramice.

2) Enumeraţi şi definiţi principalele proprietăţi fizice ale metalelor.

R: Greutatea specifica(volumica) medie – greutatea unitatii de volum;

Densitatea : masa unitatii de volum;
Temperatura de topire : temperatura la care metalul pur,la presiune atmosferica normala,
trece dintr-o stare solida in stare lichida;
Dilatatia termica : proprietatea materialelor de a-si mari volumul prin incalzire;
Contractia : proprietatea metalelor de a-si micsora volumul de racire ;
Conductibilitatea termica : capacitatea metalelor de a transmite caldura ;
Conductibilitatea electrica : proprietatea metalelor si aliajelor de a conduce curentul electric
intre doua puncte din interiorul acestora,intre care exista o diferenta de potential;
Rezistivitatea ( rezistenta electrica specifica ) – proprietatea metalelor si aliajelor de a se
opune trecerii curentului electric;
Magnetismul : proprietatea metalelor si aliajelor de a atrage metale de aceeasi natura;
Capacitatea de iluminare : proprietatea corpurilor metalice de a emite radiatii luminoase la o
anumita temperatura de incalzire.

3) Detaliaţi aspectele referitoare la structura cristalină a metalelor (structurile: c.v.c., c.f.c. şi h.c.).

R: Reteaua cristalina cubica cu volum centrat : C.V.C. – numar de coordinatie C 8 (metale

dure).Numar de coordinatie –nr de atomi aflati la distanta egala si cea mai apropiata de un
anumit atom; Grad de compactitate – raportul dintre volumul ocupat de atomi si volumul total
al retelei. Metale care cristalizeaza –metale dure :Fe, Cr,V,Mo.
Nu contine plane atat de compacte ca cele ale retelei C.F.C., exista numai directii compacte
( diagonalele cubului).Plasticitatea metalelor care cristalizeaza in sitemul C.V.C, este mai
redusa datorita cresterii rezistentei la alunecare ;
Reteaua cristalina cubica cu fete centrate : C.F.C.- numar de coordinatie C 12 ( metale
moi/semidure).Metale moi/semidure: Fe,Al,Cu,Pb,Ag. Plasticitate ridicata datorata

1
 posibilitatilor de alunecare multiple si usoare pe planele si directiile de mare densitate
atomica.
Reteaua cristalina hexagonal compacta :H.C.: -numar de coordinatie H 12 (grafitul).Metale
care cristalizeaza :grafitul,Mg,Zn,Cd,Be.
Planele de bazacat si cel intermediar,sunt plane de compactitate maxima.Metalele care
cristalizeaza in sitemul H.C. prezinta o singura familie de plane de alunecare;
Plasticitatea este mai redusa decat cea a metalelor cu retea C.F.C.

4) Considerând atomii metalici ca nişte sfere tangente între ele, raza atomică depinde de:
a) presiune;
b) temperatură;
c) număr de atoni adiacenţi.

5) Dislocaţia elicoidală se caracterizează printr-un vector Burgers:

a) paralel cu linia de dislocaţie;
b) perpendicular pe linia de dislocaţie;
c) în prelungirea liniei de dislocaţie.

6) Existenţa şi deplasarea dislocaţiilor în cristale determină deformarea sau/şi ruperea acestora

din urmă la eforturi:
a) mai mari;
b) mai mici;
c) egale, comparativ cu cazul când dislocaţiile lipsesc, sau deplasarea lor e blocată.

7) Cele mai frecvente structuri cristaline ale metalelor sunt:

a) imperfecţiunile structurale;
b) defectele punctiform;
c) structura hexagonal compactă;
d) structura cubică cu volum centrat;
e) structurile de suprafaţă;
f) structura cubică cu feţe centrate.

8) Transformările poliforme sunt provocate de:

a) imperfecţiunile structurale;
b) volumul, presiunea şi temperatura;
c) structurile cristaline.

9) Imperfecţiunile structurale cuprind:

a) vacanţele, impurităţile şi atomii interstiţiali;
b) dislocaţiile marginale şi elicoidale;
c) limitele dintre grăunţii cristalini;
d) izotropia şi anizotropia;
e) stările alotropice.

10) Cinetica procesului fizic de cristalizare este condiţionată de:

a) căldura latentă de topire;

2
 b) viteza de formare a germenilor de cristalizare;
c) căldura specifică;
d) viteza de creştere a cristalului;
e) capacitatea de cristalizare.

11) Viteza de formare a germenilor de cristalizare în cadrul procesului de cristalizare, depinde de:
a) numărul germenilor de cristalizare în unitatea de volum şi de timp;
b) natura metalului, temperatura şi prezenţa incluziunilor nemetalice în topitură;
c) gradul de încălzire;
d) centrele sau nucleele de cristalizare;
e) temperatura critică de solidificare;
f) numărul de grăunţi cristalini.

12) Viteza de creştere a cristalului în cadrul procesului de cristalizare, depind de:

a) numărul germenilor de cristalizare în unitatea de volum şi de timp;
b) natura metalului, temperatură, prezenţa incluziunilor nemetalice în topitură;
c) gradul de subrăcire;
d) centrele sau nucleele de cristalizare;
e) temperatura critică de solidificare;
f) numărul de grăunţi cristalini.

13) Procesul real al cristalizării metalelor depinde de:

a) temperatura de turnare;
b) căldura latentă de topire;
c) viteza şi direcţia de propagare a pierderilor de căldură;
d) impurităţile nemetalice din topitură;
e) căldura specifică;
f) gradul de subrăcire.