TESTE ŞI ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR

Capitolul 1 – Structura cristalina a metalelor si aliajelor metalice

1) Enumeraţi şi definiţi principalele tipuri de legături dintre atomi existente în corpurile

solide.
legătura ionică: constă în cedarea electronilor de valenţă de către atomii metalici
şicaptarea acestora de alţi atomi pentru formarea octetului în stratul de valenţă (ambii
atomi se comportă ca ioni cu sarcini electrice opuse);
legătura covalentă: este legătura chimică ce presupune punerea în comun a unor perechi de
electroni între atomi.

legătura polară (Van der-Waals): reprezintă forțele de atracție sau de respingere de putere relativ
mică dintre moleculele neutre.

legătura de hidrogen: se realizează între protonul atomului de hidrogen care a pierdut

electronul şi ceilalţi doi atomi;
legătura metalică: este legătura chimică ce apare între atomii metalelor, cum ar fi fierul, sodiul sau
cuprul

2) Enumeraţi şi definiţi principalele proprietăţi fizice ale metalelor.

Greutatea-Greutatea unitatii de volum
Densitatea-Masa unitatii de volum
Temperatura de topire-temperatura la care metatul pur la presiune normala trece din stare
solida in stare lichita
Dilatatia termica-Proprietatea materialelor de a-si mari volumul prin incalzire
Contractia-Proprietatea metalelor de a-si micsora volumul de racire
Conductubilitatea termica-Capacitatea metalelor de a trasnmite caldura
Conductivitatea electrica-Proprietatea metalelor si aliajelor de a conduce curentul electric
Rezistivitatea-proprietatea metalelor si aliajelor de a se opune treceri curentului
Magnetismul-proprietatea metalelor si aliajelor de a atrage alte metale de aceeasi natura
Capacitatea de iluminare-proprietatea corpurilor metalice de a emite radiatii luminoase la
anumita temperatura de incalzire

3) Detaliaţi aspectele referitoare la structura cristalină a metalelor (structurile: c.v.c., c.f.c. şi

h.c.).
● SISTEMUL - C.F.C.
- metale care cristalizează (metale moi / semidure): Feγ, Al, Cu, Pb, Ag etc.;
- plasticitate ridicata datorata posibilităţilor de alunecare multiple şi uşoare pe planele şi
direcţiile de mare densitate atomică.
Celula elementară cubică cu feţe centrate este alcătuită din 8 atomi dispuşi în
fiecare dintre colţurile unui cub, alţi 6 atomi ocupând centrele feţelor acestui cub,
atomii din colţurile unei feţe a cubului fiind tangenţi la atomul central al acelei feţe
● SISTEMUL - C.V.C.
- metale care cristalizează (metale dure): Feα, Cr, V, Mo etc.;
nu conţine plane atât de compacte ca cele ale reţelei C.F.C.;
- există numai direcţii compacte (diagonalele cubului);
- plasticitatea metalelor care cristalizează în sistemul C.V.C. estenmai redusă datorită
creşterii rezistenţei la alunecare;
Acest tip de celulă elementară se compune din 8 atomi amplasaţi în fiecare
dintre colţurile unei structuri cubice şi dintr-un atom situat în centrul acestei structuri, toţi
atomii din colţuri fiind tangenţi la atomul central.

● SISTEMUL - H.C.
- metale care cristalizează: Mg, Zn, Cd, Be etc.;
- planele de bază cât şi cel intermediar sunt plane de compactitate maximă;
- metalele care cristalizează în sistemul H.C. prezintă o singură familie de plane de
alunecare;
- plasticitate este mai redusă decât cea a metalelor cu reţea C.F.C.
Celula elementară cubică cu feţe centrate este alcătuită din 8 atomi dispuşi în
fiecare dintre colţurile unui cub, alţi 6 atomi ocupând centrele feţelor acestui cub,
atomii din colţurile unei feţe a cubului fiind tangenţi la atomul central al acelei feţe
4) Considerând atomii metalici ca nişte sfere tangente între ele, raza atomică depinde de:
a) presiune;
b) temperatură;
c) număr de atomi adiacenţi.
5) Dislocaţia elicoidală se caracterizează printr-un vector Burgers:
a) paralel cu linia de dislocaţie;
 b) perpendicular pe linia de dislocaţie;
c) în prelungirea liniei de dislocaţie.
6) Existenţa şi deplasarea dislocaţiilor în cristale determină deformarea sau/şi ruperea
acestora din urmă la eforturi:
a) mai mari;
b) mai mici;
c) egale, comparativ cu cazul când dislocaţiile lipsesc, sau deplasarea lor e blocată.
7) Cele mai frecvente structuri cristaline ale metalelor sunt:
a) imperfecţiunile structurale;
b) defectele punctiform;
c) structura hexagonal compactă;
d) structura cubică cu volum centrat;
e) structurile de suprafaţă;
f) structura cubică cu feţe centrate.
8) Transformările poliforme sunt provocate de:
a) imperfecţiunile structurale;
b) volumul, presiunea şi temperatura;
c) structurile cristaline.
9) Imperfecţiunile structurale cuprind:
a) vacanţele, impurităţile şi atomii interstiţiali;
b) dislocaţiile marginale şi elicoidale;
c) limitele dintre grăunţii cristalini;
d) izotropia şi anizotropia;
e) stările alotropice.
10) Cinetica procesului fizic de cristalizare este condiţionată de:
a) căldura latentă de topire;
b) viteza de formare a germenilor de cristalizare;
c) căldura specifică;
d) viteza de creştere a cristalului;
e) capacitatea de cristalizare.
11) Viteza de formare a germenilor de cristalizare în cadrul procesului de cristalizare,
depinde de:
a) numărul germenilor de cristalizare în unitatea de volum şi de timp;
b) natura metalului, temperatura şi prezenţa incluziunilor nemetalice în topitură;
c) gradul de încălzire;
d) centrele sau nucleele de cristalizare;
e) temperatura critică de solidificare;
f) numărul de grăunţi cristalini.
12) Viteza de creştere a cristalului în cadrul procesului de cristalizare, depind de:
a) numărul germenilor de cristalizare în unitatea de volum şi de timp;
b) natura metalului, temperatură, prezenţa incluziunilor nemetalice în topitură;
c) gradul de subrăcire;
d) centrele sau nucleele de cristalizare;
e) temperatura critică de solidificare;
f) numărul de grăunţi cristalini.
13) Procesul real al cristalizării metalelor depinde de:
a) temperatura de turnare;
b) căldura latentă de topire;
c) viteza şi direcţia de propagare a pierderilor de căldură;
d) impurităţile nemetalice din topitură;
e) căldura specifică;
f) gradul de subrăcire.