TIPURI DE SOLIDE CRISTALINE

Tip de solid
Ionic

Forte
Proprietati
intermoleculare
Forte ion-ion
Fragil, dur, p.t. ridicat

Exemple
NaCl, MgCl2

Molecular

Forte de dispersie Moi, p.t. scazut,

(van der Waals), izolatoar
dipol-dipol, legaturi de hidrogen

H2O, Br2, CO2

Retea
covalenta

Legaturi covalente Dur, p.t. ridicat,

izolator

C (diamant), SiO2

Metalic

Na, Fe, Cu, Zn

Legaturi metalice Duritate si p.t.
variabile, conducatoare

Fiecare cristal este format din unitati mici, care se repeta la infinit - celule
elementare, care sunt aranjate n spatiu ntr-un mod similar cu caramizile
ntr-un zid.

 Structurile multor solide, inclusiv a metalelor, pot fi descrise prin

aranjamentul realizat de sfere care reprezint ioni sau atomi. Metalele
reprezint un caz particular, toti atomii care alcatuiesc cristalul fiind identici
sfere de aceeasi dimensiune.

In cele mai multe cazuri metalele adopta structurile cele mai compacte
posibile, respectiv un astfel de aranjament spatial al sferelor ncat sa ramna
un minim de spatiu nefolosit.
In aceste arhitecturi fiecare sfera are un numar maxim de sfere vecine.
Numar de coordinare (N.C.) - reprezinta numarul de particule vecine n
cristal. Pentru metale el este n general mare - de obicei 8 sau 12, reflectnd
densitatea mpachetarii.

 Structurile compacte (closed-packed structures) realizate din sfere de

aceleasi dimensiuni (cum este cazul metalelor) pot fi considerate ca fiind
formate din straturi dense asezate unele peste altele.
Un strat compact este format din sfere n contact aranjate n asa fel nct
fiecare sa aiba 6 alte sfere vecine n acelasi plan:

Strat 1

 Cel de-al doilea strat compact este asezat decalat peste primul, astfel nct
sferele din stratul 2 sa fie plasate n adnciturile din stratul 1, pentru a se
pastra cerintele unei mpachetari ct mai compacte:

strat 1 (galben) + strat 2 (incolor)

Aranjarea celui de-al treilea strat se poate realiza n doua moduri, rezultand
doua politipuri structurale. Acestea sunt structuri similare n doua dimensiuni
(n acest caz, din p.d.v. al planurilor), dar diferite n a treia dimensiune. In
ambele cazuri numarul de coordinare este 12.

1. Aranjament ABABAB - sferele din stratul 3 asezate exact peste sferele

din stratul 1
retea cu celula elementara hexagonala (necubica)

retea hexagonal compacta

In acest caz:

- 6 atomi echidistanti din acelasi plan (strat 2)

- 6 atomi echidistanti, situati deasupra (strat 1) si
dedesubt (strat 3)

Exemple:

Be, Mg, Tl, Re

2. Aranjament ABCABC - sferele din stratul 3 asezate peste adnciturile

comune din stratul 1 si stratul 2 (stratul 2 acopera jumatate din golurile din
stratul 1, iar cel de-al 3-lea strat acopera cea de-a doua jumatate de
goluri)
retea cu celula elementara cubica cu fete centrate

retea cubica compacta

In acest caz:

- 12 atomi echidistanti

Exemple:

Rh, Ir, Pd, Cu, Ag, Au

4 din acelasi plan (strat 2)

4 situati deasupra (strat 1)
4 situati dedesubt (strat 3)

 O caracteristica a retelelor compacte este prezenta a doua tipuri de goluri

(spatii neocupate, libere - n realitate ntr-un solid real nu exista goluri,
densitatea electronica neavnd o delimitare stricta ca aceea determinata de
utilizarea ca model a unor sfere rigide):

a. Goluri octaedrice - pentru o

retea formata din N atomi, exista N
goluri
de
simetrie
octaedrica
(delimitate de 6 sfere din retea), n
care poate fi plasat un atom cu raza
(0,41r = 21/2r) (r = raza atomilor ce
formeaza reteaua).

b. Goluri tetraedrice - pentru o retea

formata din N atomi, exista 2N goluri de
simetrie tetraedrica (delimitate de 4
sfere din retea; N goluri cu vrful n sus,
respectiv N cu vrful n jos), n care
poate fi plasat un atom cu raza (0,225r)
(r = raza atomilor ce formeaza reteaua).

Tipul de retea compacta n care cristalizeaza un anumit metal depinde de

interactiunea unui atom cu atomi din a doua vecinitate proxima, de efecte
reziduale ale caracterului directional al orbitalilor atomici. In general, ca o
regula empirica, se poate presupune ca:
metalele cu mai multi electroni de valenta / orbitale de valenta au tendinta
de a forma o retea cubica compacta.
metalele cu mai putini electroni de valenta / orbitale de valenta au
tendinta de a forma o retea hexagonala compacta.

Cele doua politipuri de retea compacta discutate (ABABAB si ABCABC)

reprezinta situatii extreme, dar comune. In practica pot aparea si situatii
deosebite, cu o alta ordine de repetare a straturilor - de ex. o repetare la
intervale mari a ordinii de aranjare a straturilor, care ar putea fi pusa pe
seama cresterii n spirala a cristalului - un numar mare de cicluri, dupa care
aranjarea se repeta.

 Nu toate metalele cristalizeaza cu respectarea principiului de aranjare compacta a

sferelor (atomilor). Exista si alte modalitati de aranjare a atomilor aproape la fel de
eficiente din p.d.v. al spatiului liber din retea. Chiar si metale care au structuri
compacte pot suferi adesea, la ncalzire, tranzitii de faza la structuri mai putin
compacte (atomii executa vibratii de amplitudine mai mare.
O alta structura comuna pentru metale este cea care rezulta considernd o aranjare a
sferelor n straturi de tipul:

Sferele din al 2-lea strat sunt asezate n golurile formate de sferele din stratul 1.

3. Aranjament ABABAB - sferele din stratul 3 asezate exact peste sferele din
stratul 1
retea cu celula elementara cubica centrata intern

retea cubica centrata intern

In acest caz numarul de coordinare este 8:
- 8 atomi echidistanti
4 situati deasupra (strat 1)
4 situati dedesubt (strat 3)
Exemple:

metale alcaline, Ba, Pb, V, U

Desi mai putin compacta dect retelele anterioare, diferenta nu este prea
mare, deoarece mai exista 6 atomi apropiati la distante 2r de atomul din
centrul cubului. In cazul acestui tip de structura, circa 32% din spatiu ramne
liber, fata de 26% n structurile compacte.

3. Aranjament AAAA - sferele din stratul 2 si stratul 3 sunt asezate exact

peste sferele din stratul 1 (sferele sunt asezate exact n colturile unui cub)
retea cu celula elementara cubica primitiva

retea cubica simpla

In acest caz numarul de coordinare este 6:
- 6 atomi echidistanti
4 din acelasi plan (strat 2)
1 situat deasupra (strat 1)
1 situat dedesubt (strat 3)
Exemple:

-Po (unic)

SUMAR

Structura
Cubica simpla

Succesiune
straturi
A-A-A-A-

N.C.
6

Spatiu
Celula
utilizat elementara
Cubica primitiva
52

Cubica cetrata intern A-B-A-B-

68

Cubica centrata intern

Hexagonala compacta A-B-A-B-

12

74

(Non-cubica)

Cubica compacta

12

74

Cubica cu fete centrate

A-B-C-A-B-C-

LEGATURA METALICA
Unele proprietati ale metalelor (de ex. duritatea, p. t.) variaza foarte mult cu
natura metalului, dar altele sunt caracteristice metalelor n general. Toate
metalele sunt maleabile, ductile, au luciu metalic, conduc bine curentul
electric si caldura. Astfel de proprietati sugereaza prezenta unui numar foarte
mare de electroni mobili n structura metalelor.
Pentru a ntelege aceste proprietati este necesara ntelegerea naturii
legaturii n metale. Exista mai multe modele teoretice:

TEORIA NORULUI DE ELECTRONI

(Drude, Lorentz)

Daca s-ar ncerca legarea atomilor de metal n reteaua cristalina prin

intermediul unei perechi de electroni, se observa imediat ca nu sunt destui
electroni de valenta pentru a forma legaturi simple (de tip covalent GOLDSMITH) ntre atomii de metal vecini.
De exemplu, n cazul atomului de sodiu, acesta are doar un electron de
valenta, dar n cristal fiecare atom de metal are alti 8 atomi vecini n imediata
apropiere (structura cubica centrata intern).
Linus PAULING considera ca ntre atomii de metal se stabilesc legaturi prin
perechi de electroni, dar acestea nu sunt fixe, ci se desfac si se refac
nencetat ntre atomii vecini n retea
legatura covalenta delocalizata pe
toate directiile n care se afla atomii n reteaua cristalina:

STRUCTURI DE REZONANTA INTRE STARI LIMITA

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Na

Prin cresterea numarului de legaturi metalice (perechi de electroni) se

accentueaza unele proprietati fizice, de. ex. razele atomice sunt mai mici, se
mareste densitatea, duritatea, rezistenta la rupere si compresie, cresc
temperaturile de topire si fierbere, scade volatilitatea.

 Pauling introduce si notiunea de valenta metalica, pe care o defineste ca

egala cu numarul de electroni cu care un atom de metal participa efectiv la
legatura n reteaua cristalina, si care este diferita de starea de oxidare a
metalului n combinatiile sale. Poate lua valori cuprinse ntre 1 si 6.
Ca urmare a faptului ca electronii de valenta nu pot fi localizati intr-o
legatura fixa ntre doi atomi de matal particulari, ci ei sunt delocalizati,
apartinnd ntregului cristal. Se poate considera ca cristalul este constituit
dintr-o retea tridimensionala de ioni pozitivi scufundata ntr-un nor (mare)
de electroni delocalizati liberi sa se deplaseze n cristal
electron-sea
model:

"nor" ("mare") de electroni de

valenta delocalizati, mobili

cationi intr-o retea ordonata

 Continuitatea norului de electroni de valenta delocalizati si mobili

actioneaza ca un liant care mentine cationii metalici mpreuna.
Modelul norului de electroni permite o explicare simpla, calitativa a unor
proprietati fizice generale ale metalelor:
conductibilitatea electrica si termica - electronii fiind mobili, ei sunt
liberi sa se departeze de electrodul negative catre un electrod pozitiv
atunci cnd metalul este supus unei diferente de potential electric. Prin
intermediul electronilor mobili este condusa caldura, acestia putnd
transporta energie cinetica dintr-o parte n alta a cristalului de metal.
maleabilitatea si ductilitatea - se datoreaza faptului ca acest tip de
legatura delocalizata se extinde n toate directiile. Cnd un cristal
metalic este deformat, aceasta nu implica ruperea unor legaturi
localizate, fixe, de tipul celor dintr-o retea covalenta. Are loc doar o
reorganizare a norului electronic conform noii distributii a cationilor, iar
energia structurii deformate este aceeasi cu a structurii initiale.

 Ca urmare, energia necesara deformarii unui cristal de sodiu este

relativ mica. In schimb energia necesara deformarii unui metal
tranzitional, de ex. fier, este mare datorita numarului mai mare de
electroni de valenta (4s2 3d6) care participa la formarea unui nor
electronic mai dens.

Totusi aceasta teorie esueaza n explicarea:

- caldurii specifice a metalelor (diferenta ntre valorile calculate si
cele reale)
- proprietatilor magnetice.

TEORIA ORBITALELOR MOLECULARE LA METALE

(Fermi, Bloch, Brillouin - 1929-1930)
Se bazeaza pe teoria cuantica a orbitalelor moleculare.
Daca consideram molecula de H2, n acest caz orbitale 1s ale celor doi
atomi se combina rezultnd un orbital molecular de legatura () si un orbital
molecular de antilegatura (*). Legatura n molecula gazoasa de Na2 este
similara, cele doua orbitale atomice 3s combinndu-se pentru a forma OMlegatura (complet ocupat cu electroni) si OM-antilegatura (neocupat cu
electroni):
Energie

1s
H

1s

H2

3s
Na

3s
Na2

Na

 Sa consideram acum modul n care diagrama nivelelor de energie se

modifica cu cresterea numarului de atomi de sodiu care formeaza cristalul.
Trebuie tinut cont de faptul ca numarul de orbitale atomice care se formeaza
este egal cu numarul de orbitale atomice care se combina:
3s band
Energie

Na

Na2

Na3

Na4

Na5

Na6

Nan

 Ca urmare, un cristal cubic de Na cu latura de 1,5 mm contine ca. 1020

atomi de Na, si deci ca. 1020 OM, fiecare delocalizat asupra tuturor atomilor
ce compun cristalul. Diferenta n energie ntre orbitalii moleculari succesivi
pentru un sistem Nan descreste att de mult nct sistemul de OM devine
practic o banda continua de energie
numita si teoria benzilor de energie.

teoria OM la metale este adesea

jumatatea inferioara a acestei benzi este formata din OM-legatura

complet ocupati cu electroni - banda de valenta.
jumatatea superioara a benzii este formata din OM-nelegatura si
este goala (libera de electroni) - banda de conductie.
daca sunt disponibili si orbitale p sau d, atunci printr-un proces
similar se obtine o banda p, respectiv o banda d, analoage benzii s
descrise anterior. Acestea sunt benzi de energie permise pentru
electronii atomilor de metal si care sunt ocupate conform principiilor de
ocupare cunoscute. Benzile de energie permise sunt relativ largi
pentru electronii exteriori, si se ingusteaza progresiv pentru electronii
interiori.

 deoarece orbitalele atomice s, p si d au energii diferite, si benzile

formate din OM vor fi separate, in principiu, de benzi interzise pentru
electroni, a caror largime creste pentru electronii din straturile
interioare:

Energie
4s
3d

benzi de energie permise

3p
3s

benzi interzise

2p

 separarea prin benzi interzise a benzilor permise depinde de gradul

de separare a orbitalelor atomice si de taria interactiunii dintre atomi:

Energie
banda p
3p
3s

banda
interzisa
banda s

daca interactiunea
este puternica, benzile
sunt largi, si se
suprapun

 cazul aluminiului:

4N orbitale N 3p
atomice N 3s
N atomi Al
3N perechi de e2

banda de
*
2N OM conductie
2N OM

banda de
valenta

1,5N orbitale ocupate

cu perechi de e-

 Pentru metalele tranzitionale situatia este oarecum similara, dar

electronii de valenta se gasesc n orbitale de tip d (5 orbitale) si s (o
orbitala). Ca urmare, pentru un cristal cu N atomi, vor rezulta 3N OM-
(banda de valenta), respectiv 3N OM-* (banda de conductie):

Metale din grupa a 5-a (V, Nb, Ta)

3N perechi de
electroni care ocupa complet banda de valenta.

Metale din grupele a 7,8-a

electroni care vor fi

plasati si n banda de conductie (OM-*), ceea ce ar trebui
sa slabeasca efectul de legare.

 Cum se explica conductibilitate electrica a metalelor

Conform mecanicii cuantice fiecare electron al metalului are o energie
cinetica cuantificata care depinde de nivelul de energie al OM pe care l
ocupa si care creste odata cu cresterea energiei acestuia. Pentru o srma
de metal monodimensionala electronii care se misca n sensuri opuse cu
aceeasi viteza, au aceeasi valoare a energiei cinetice.
Ca urmare, ntr-o banda de valenta nivelele de energie apar n perechi
degenerate - un set este folosit pentru deplasarea electronilor spre dreapta,
iar celalalt set este folosit pentru deplasarea spre stnga. In absenta unui
potential electric cele doua seturi de nivele energetice sunt egal populate
(pentru fiecare electron ce se misca spre dreapta, exista un alt electron ce
se misca spre stnga cu aceeasi viteza)
nu exista un curent electric
net n nici o directie:

Energie

sarma metal
Fara potential electric

Energie

sarma metal +

Cu potential electric

In prezenta unui potential electric electronii care se misca spre dreapta

(polul pozitiv al unei baterii) sunt accelerati, n timp ce electronii care se
misca spre stnga sunt ncetiniti, iar cei ce se misca foarte ncet spre stnga
si schimba directia. Ca urmare, numarul de electroni ce se deplaseaza spre
dreapta este mai mare dect numarul de electroni ce se deplaseaza spre
stnga
exista un curent electric net.

Aplicarea unui potential electric poate deplasa electronii dintr-un set de

nivele de energie n altul doar daca banda de energie este partial ocupata.
Daca banda este complet ocupata nu exista nivele de energie vacante n
care electronii sa poata fi excitati, si, ca urmare, cele doua seturi de nivele
energetice ramn egal populate chiar si n prezenta unui potential electric
(aplicarea unui potential electric nu poate determina accelerarea electronilor
ntr-o banda complet ocupata cu electroni). :

Banda de valenta asigura legatura dintre atomi.

Banda de conductie asigura conductibilitatea.

 Conductibilitate electrica este maxima pentru metalele la care banda

de nivele energetice este ocupata pe jumatate, de ex. metale alcaline, Cu,
Ag, Au.
N atomi

N orbitale atomice s1

banda s formata din N orbitale moleculare

ocupate de N/2 perechi de electroni.
pentru Cu, Ag, Au conductibilitatea este mai mare pentru ca
volumul atomic este mai mic, deci reteaua mai compacta.
pentru metale alcalino-teroase banda 3s se suprapune partial (se
combina) cu banda 3p, rezultnd o compusa de energie. Desi toata banda
de energie banda 3s este complet ocupata cu electroni (ceea ce ar
mpiedica miscarea electronilor ntre nivelele de energie ale benzii permise
de tip s), electronii pot fi deplasati n nivelele libere ale benzii de tip p.

 Aceasta teorie se poate aplica si izolatorilor si semiconductorilor. In

functie de natura atomilor si a cristalului, banda de valenta (ocupata cu
electroni) si cea de conductie (libera de electroni)
pot forma o singura banda de energie
metale

pot fi separate printr-o banda interzisa

izolatori sau semiconductori
(n functie de gradul de separare)

Energie
banda de
conductie

banda interzisa
("band gap")

banda de
valenta
Conductor

Semiconductor

Sn "white"
E = 0 kJ/mol

Sn "grey"
E = 8 kJ/mol
Ge
E = 65 kJ/mol

Izolator
C (diamant)
E = 520 kJ/mol

 Cazul carbonului (diamant) - orbitalii atomici hibrizi sp3 formeaza doua benzi - de
valenta (OM-) (complet ocupata cu electroni) si de conductie (OM-*) (complet
libera de electroni), separate ca energie printr-o banda interzisa foarte larga. Ca
urmare, nu exista OM- ai benzii de valenta n care electronii sa fie excitati prin
aplicarea unui potential, iar excitarea n OM-* ai benzii de conductie nu este posibila
datorita benzii interzise foarte largi.

In cazul unui semiconductor largimea benzii interzise este mult mai mica. Ca
urmare un numar redus de electroni au energie suficienta pentru a depasi bariera
energetica impusa de banda interzisa si pot ocupa orbitale de energie mai mare din
banda de conductie. Banda de valenta devine n aceasta situatie partial ocupata, un
pic numar de OM fiind libere. Aplicarea unui potential electric la un semiconductor va
determina aparitia unui flux scazut de curent electric. Conductibilitatea electrica a unui
semiconductor creste cu cresterea temperaturii, un numar mai mare de electroni
avnd energie suficienta pentru a trece n banda de conductie. Situatia este inversa
n cazul unui metal, cnd cresterea temperaturii determina amplificarea vibratiilor
cationilor metalici n retea, ceea ce determina perturbarea fluxului de electroni prin
cristal.

 Supraconductor (superconductors)
descoperirea de materiale superconductoare la temperaturi
ridicate reprezinta unul din momentele cruciale ale descoperirilor
stiintifice din ultimii 15 ani
numeroase cercetari n chimie, fizica
si stiinta materialelor datorita aplicatiilor posibile n supercomputere,
trenuri pe perna magnetica, conductoare electrice fara pierdere de
energie.
Un supraconductor este un material care pierde toata rezistenta
electrica sub o anumita temperatura caracteristica numita
temperatura de tranzitie supraconductoare, Tc, devenind un
conductor perfect. Fenomenul a fost descoperit nca n 1911 de
fizicianul olandez H. K. ONNES n cazul Hg racit cu He lichid la
4,2K.

 < 1986

- Tc = 23,2K

Nb3Ge

1986 - K.A. Mller & J.G. Bednorz (IBM Zrich Research

Laboratory - Premiul Nobel 1987)

- Tc = 35K

BaxLa2-xCuO4
oxid nestoichiometric

materiale ceramice = oxizi metalici - solide

anorganice ce nu contin legaturi metalice.

1993

- Tc = 90K

YBa2Cu3O7 - compus 1-2-3

- Tc = 133K

HgCa2Ba2Cu3O8+x

Structuri bazate pe straturi de atomi de Cu si O, extinse infinit, care alaturi

de numarul de oxidare fractionat al Cu, par sa joace un rol n manifestarea
proprietatii de supraconductibilitate - o teorie a supraconductibilitatii la
ceramicile supraconductoare nu a fost nca stabilita cu certitudine.

 1991 - la AT&T Bell Laboratories se descopera o noua clasa de

supraconductori bazati pe fulerene (stare alotropica a carbonului,
denumita buckminster fullerene dupa numele arhitectului R.
Buckminster Fuller):
C60 + 3 K

K3C60

solid cristalin format dintr-o retea cubica cu fete centrate de ioni C603-, cu
ioni K+ plasati n golurile octaedrice si tetraedrice formate de asa numitele
buckyballs. K3C60 se comporta ca un conductor metalic la temperatura
camerei, dar devine supraconductor la Tc = 18K. Fuleridele sunt
supraconductori tri-dimensionali (conduc curentul electric n orice
directie),
spre
deosebire
de
supraconductorii
ceramici
=
supraconductori bi-dimensionali (conduc curentul electric paralel cu
straturile de atomi de Cu si O, dar nu prin straturi).

 Cum se explica conductibilitate termica a metalelor

energia termica furnizata metalului este absorbita sub forma de
energie cinetica de catre electroni.
in cazul izolatorilor energia termica este transmisa doar prin
vibratii ale atomilor din retea.

Metoda orbitalilor moleculari considera legatura metalica o legatura

covalenta puternic delocalizata,formata in campul tuturor nucleelor in care
orbitalii moleculari formeaza benzi de energie.
Conform principiilor mecanicii cuantice, orbitalii moleculari de legatura
formeaza portiunea de cea mea joasa energie si este denumita banda de
valenta. Ea este ocupata mai mult sau mai putin, cu perechi de electroni, in
functie de numarul de e din stratul de valenta al metalului.
Portiunea neocupata constituie banda de conductie, unde pot circula
electronii sub influenta unui camp de forte, determinand conductibilitatea
electrica si termica a metalelor.
In functie de gradul de ocupare cu perechi de electroni a benzii de legatura,
se pot explica proprietatile fizice ale metalelor.
Metalele de tip s si p poseda 4 orbitali in stratul de valenta(1orbital de tip s
si 3 orbitali de tip p). n atomi de cristal formeaza 4n orbitali moleculari, din
care 2 n sunt orbitali moleculari de legatura OML si restul de 2 n sunt
orbitali de antilegatura OMAL.

La elementele alcaline avand in stratul de valenta un singur electron,

perechile de electroni n/2, vor ocupa numai un sfert din banda de legatura,
restul fiind banda de conductie. In acest caz, ele realizeaza o legatura mai
slaba intre atomi, generand proprietati corespunzatoare.
La elementele alcalino-pamantoase, banda de legatura va fi ocupata in
proportie de , ceea ce determina o legatura mai puternica si proprietati
corespunzatoare.
Ocuparea totala cu electroni a benzii de legatura devine posibila in grupa IV
A.
Metalele tranzitionale d, poseda 6 orbitali in stratul de valenta 1s si 5d. n
atomi de metal formeaza 6n OM, dintre care 3n sunt OML si 3n sunt OMAL.
Elementele din grupa III vor avea ocupat un sfert din banda de valenta.
La elementele din grupele urmatoare, BV se va popula cu un numar din ce
in ce mai mare de perechi de electroni.
La grupa VI, BV se va popula in intregime cu electroni.

Proprietati fizice ale metalelor

Proprietati optice:
Culoarea. Metalele sunt alb argintii sau alb cenusii. Singurele metale intens colorate, sunt cuprul
(rosu aramiu) si aurul (galben auriu)
Opacitatea. Deoarece nu permit trecerea luminii nici chiar prin foite subtiri, metalele sunt practic
complet opace. Transforma energia luminoasa ion energie calorica.
Luciu metalic. Reflecta puternic lumina.
Proprietati mecanice.
Duritatea. Este proprietatea care exprima rezistenta opusa de suprafata
unui material unei forte externe, cum ar fi zgarietura.
Plasticitatea. Se refera la proprietatea materialelor de a fi prelucrate sub actiunea unor forte
exterioare, fara a fisura sau a se sfarma , pastrandu-si deformatia.
Maleabilitatea. Este proprietatea metaleleor si aliajelor de a fi prelucrate in foi subtiri, prin laminare.
Ductilitatea. Se refera la proprietatea unor metale de a fi trase in fire, prin procesul de trefilare. Be,
Ir, Pb, Ta, Ti, nu se pot trage in fire.
Tenacitatea. Exprima rezistenta la rupere a unui fir metalic. Cel mai tenace este W, Mo, Zr etc.

Proprietati fizice periodice. Proprietatile fizice determinate de invelisurile

electronice ale atomilor, variaza periodic.
Volumele si razele atomice, ale elementelor din grupele principale si secundare,
ale sistemului periodic, cresc numarul atomic, respectiv cu masele atomice
de sus in jos, iar in perioade scad de la stanga si de la dreapta, spre grupa
VIII.
Razele ionice.
Densitatea.
Temperatura de topire.

Proprietati chimice.
Starea de oxidare.
Potentialul de electrod. Introducand un metal intr-o solutie de electrolit ce
contine ioni ai sai, la suprafata de contact se creeaza un strat dublu de
sarcini electrice opuse, careia ii corespunde o diferenta de potential numit
potential de electrod. In cazul metalelor care prezinta o capacitate mai
pronuntata de a trece in solutie, cum este Zn, se incarca negativ, iar
metalele care au tendinta redusa de a trece in solutie, cum este Cu, se
incarca pozitiv. Valoarea potentialului de electrod E, este data de ecuatia lui
Nernst: E=E0 + RTlnC/nF

Deoarece experimental nu se pot determina potentialele absolute ale metalelor,

se procedeaza la masurarea diferentei de potential, in raport cu un electrod
de comparatie standard. Se ia electrod de referinta standard, electrodul de
hidrogen. (ENH)

1.
2.
3.
4.
5.

Electrod de platina platinata.

Hidrogen.
Solutie de acid clorhidric 1N.
Vas de siguranta.
Punte de sare.

Cu ajutorul valorilor potentialelor de electrod standard s-a construit seria

tensiunilor in scara de hidrogen.
Dintre metale, Li are potentialul negativ cel mai mare, datorita energiei de
hidratare foarte mari a ionului de Li si volumului ionic mic.
In functie de reactivitate, metalele se impart in:
Metale cu potentiale pozitive mari. Deplaseaza H chiar din apa.
Metale cu potentiale pozitive destul de mari, care se dizolva in HCl, la rece.
Metale cu potentiale pozitive mici, care reactioneaza cu HCl numai la cald.
Matale situate dupa H, care se dizolva in agenti oxidanti puternici.
Se clasifica in:
metale care se dizolva in acid azotic concentrat, la rece (Sb, Bi)
metale care se dizolva in acid azotic concentrat, cald (Cu, Ag, Hg)
matale care se dizolva in apa regala. (Ir, Pd, Pt, Au)